ULTIMUL CUVANT, APROAPE PROFETIC, AL PARINTELUI DANIEL SISOEV, INAINTE DE ASASINAREA SA: “Pentru ce socotim a fi dreptul nostru sa urîm, sa barfim neincetat si sa faurim scandaluri?” (si VIDEO)
Cititi si:
… unde gasiti si alte amanunte biografice despre viata si moartea martirica a Parintelui Daniel
***
“Pentru ce socotim a fi dreptul nostru să urîm şi să ne mâniem, să bârfim neîncetat şi să făurim scandaluri? Pentru ce socotim a fi dreptul nostru să fremătăm de indignare? Aşa ceva nu-i pe placul Domnului. Aşa ceva e de fapt de la Satana, care vrea să-i dezbine pe creştini şi să nimicească pacea”.
Despre ispita certurilor neîncetate dintre creştini
“Vă felicit pe toţi în această Duminică, ziua Invierii! Acum, în aceste zile de toamnă, aş dori să vă fac conştienţi de o ispită care se iveşte tot mai mult astăzi printre noi. E vorba de ispita neîncetatei certe dintre oameni. Din păcate, se vede cum în ultima vreme vrăjmaşul neamului omenesc se îndeletniceşte numai cu învrăjbirea creştinilor, mai ales a unora faţă de alţii, din pricinile cele mai neînsemnate. Oamenii au devenit cu adevărat neobişnuit de agitaţi şi se află tot timpul într-o stare nefirească, inumană a sufletului. Sigur că da, pe de o parte, psihologia spune că oamenii sunt afectaţi de o astenie accentuată de toamnă. Insă, pe de altă parte, cauza cea mai importantă e că oamenii au uitat că sunt — mai întâi de toate – creştini, copii ai Părintelui Ceresc; am uitat că suntem unul cu celălalt fraţi şi surori, fiindcă toţi ieşim din aceeaşi cristelniţă a Botezului, toţi am primit pecetea aceluiaşi Duh Sfânt la Sfânta Mirungere, toţi ne împărtăşim din acelaşi Sfânt Potir. Nu în zadar zice Domnul:
„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema”.
Cel ce se împacă cu oamenii săvârşeşte o mare lucrare a faptelor bune. Iar Apostolul Pavel zice:
„Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii”.
Insă, cu toate acestea, creştinii cad mereu în aceeaşi cursă:
„De care tabără ţii?”, „Ce legătură ai cu un cutare curent?”, „Al cui fiu duhovnicesc eşti?”
— oare nu aşa stau lucrurile? La fel era şi în biserica din Corint.
„Ai cui sunteţi? Ai lui Pavel? Ori ai lui Chifa? Ai lui Hristos? Ai lui Apollo?” Ce zice Apostolul? „Oare S-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?”
Cu adevărat, nu este de folos unui creştin să se alăture vreunei tabere. Toţi suntem ai Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Şi tu, şi eu suntem creştini. Suntem părtaşi Lui. Suntem aleşi de Dumnezeu dintre toate neamurile Pământului. Suntem aleşii lui Dumnezeu. Suntem preoţie împărătească. Suntem nişte oameni pe care Dumnezeu ne-a despărţit de întuneric şi ne-a adus la minunata lumină a dumnezeieştii iubiri.
Pentru ce ne purtăm ca şi cum am trăi în cumplitul duh de răzvrătire al acestei lumi? Pentru ce slujim diavolului, cel ce dezbină, şi nu lui Hristos, Cel ce uneşte? Pentru ce socotim a fi dreptul nostru să urîm şi să ne mâniem, să bârfim neîncetat şi să făurim scandaluri? Pentru ce socotim a fi dreptul nostru să fremătăm de indignare?
Aşa ceva nu-i pe placul Domnului. Aşa ceva e de fapt de la Satana, care vrea să-i dezbine pe creştini şi să nimicească pacea. Nu uitaţi că soarta lumii şi a ţărilor în care trăim (inclusiv Rusia) nu stă la cheremul ateilor. Ce pot face ei? Să înţelegeţi că un astfel de om e în întuneric şi sub înrâurirea diavolului. E firesc să-i urască şi să se mânie pe cei din altă tabără; la nimic altceva nu te poţi aştepta de la ei. Dar ceea ce-i într-adevăr uimitor e că oamenii, în loc să-şi amintească că suntem datori să trăim în pace, încep să aducă acel cumplit duh de răzvrătire al lumii în Sfânta Biserică. Aceasta vine, în chip vădit, din gura diavolului. El anume este cel ce ne insuflă cu ideile sale viclene şi groaznice de a ne dezbina între noi. Nu putem trăi precum cei ce sunt fără Hristos — Domnul a zis:
„Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.
Insă, aşa cum zice Apostolul,
„dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeti să nu vă nimiciţi voi între voi”.
Cu adevărat diavolul vrea acum să-i dezbine pe creştini şi apoi să nimicească toate lucrurile însemnate pentru creştini, care contează pentru ei. Din pricina creştinilor ţine Dumnezeu lumea. Din pricina creştinilor dă Domnul pace neamurilor. Când apar războaiele? Atunci când creştinii uită de unitatea lor, atunci când se intovărâşesc cu cele ale lumii acesteia…”
Aceasta este ultima predica rostită de Părintele Daniil Sisoev, un preot binecunoscut pentru lucrarea sa misionara in rândul musulmanilor şi a numeroaselor secte din Rusia. Oamenii care l-au cunoscut mărturisesc că părintele dintotdeauna era foarte direct, fapt pentru care era iubit de tineri, iar la propovăduirea lui veneau si atei convinşi, care în scurt timp se convingeau de puterea Adevărului. Mulţi credeau, multi se converteau. In seara zilei de 19 noiembrie 2009, Părintele Daniil s-a invrednicit a-L mărturisi pe Hristos cu însăşi viaţa sa, primind cununa muceniciei când un fanatic islamist, pustând o mască, a intrat in biserica si l-a impuşcat înaintea Sfântului Altar.
(sursa: Revista Familia Ortodoxa, nr. 10/2010)
IATA ACEASTA PREDICA – VIDEO:
***
IMAGINI DIN VIATA PARINTELUI DANIIL SI A SOTIEI SALE IULIA, SI DE LA INMORMANTAREA PARINTELUI:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Se prezinta pe cateva bloguri un interviu cu parintele Aldea despre artele martiale. Desi parintele prezinta corect problema, respectiv ca un crestin ortodox trebuie sa fie gata oricand de lupta dar nu ca pentru el sau pentru familia lui ci ca pentru Dumnezeu, concluziile respectivilor blogeri sau ale unor comentatori sunt intrucatva gresite. Multi continua sa confunde smerenia si renuntarea la voia proprie ca drept prostie sau lasitate.
Discutia din unele articole este intocmai ca in timpul atacului Constantinopolului: in cetate se discuta despre cati ingeri pot fi pe un varf de ac. Nu pot sa zic celor care gandesc astfel decat: si nu va doare suferinta sau grija pentru niste situatii inchipuite sau posibile (violarea membrilor familiei)?
Intunericul nu iese la Lumina. Cand te rogi doar cand te rogi nu te rogi. Daca intelegem ca viata ne este daruita de Dumnezeu nu mai suntem ai nostri si nu mai traim pentru noi ci pentru El, deci daca e sa traim sau sa murim bine este. Ii multumim Lui si pentru cele bune si pentru cele rele.
Si daca suntem ai lui Dumnezeu nu lasa El sa sufere ce-i al Lui decat daca e pentru un bine mai mare decat continuarea vietii noastre: fie iertarea unor pacate ale noastre sau ale familiei noastre sau neamului nostru, fie pedepsirea unora sau altora, fie ca martori in judecarea altora. Stie El mai bine ce ne este de folos.
Deci grija noastra cea mare sa fie: ne rugam sau nu ne rugam? Suntem ai lui Dumnezeu, ai nostri sau ai celui rau? Stam in lumina, in penumbra sau in intuneric? Facem voia noastra sau a lui Dumnezeu?
Va rog sa ma corectati daca gresesc.
Pericopa evanghelica: Luca 8, 16- 21
16.Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17.Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare.
18.Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el.
19.Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
20.Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
21.Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.
Pericopa apostolica: II Corinteni 8, 1-5
1.Şi vă fac cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei;
2.Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor,
3.Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere şi peste putere,
4.Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor.
5.Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu,
@ nuConteazaNumeleMeuCiAdevarul:
Nu prea ne place cand cineva semneaza asa si nici nu-si da adresa de e-mail, pentru o minima legatura, chiar daca e adevarat ca nu conteaza… insa ne-am fi dorit si noi sa avem posibilitatea unui dialog, mai ales cand e vorba de probleme mai sensibile.
In ce ne priveste, vrem sa ne tinem de cuvintele Fericitului Martir Daniel Sasoev, expuse aici, si sa nu dam curs unor alte prilejuri de tulburari, scandaluri, etc. Ni se pare ca subiectul in sine (ca si cel al pedepsei cu moartea, de pilda) e o sursa de mari sminteli, de dispute infinite si certuri absolut sterile, ba chiar si vatamatoare. Desigur, unii profita, fiindca le place scandalul, si orice scandal aduce rating mare (trafic). Pe fond, lucrurile sunt amestecate si ar merita o cercetare fina, DACA s-ar putea face FARA PATIMA si FARA ORGOLII. Dar e lucru probat ca nu se poate, cel putin pe internet, pe asa ceva este exclus, pur si simplu. Iar cele spuse in preambul de parinte referitoare la cei care ataca violent si desfiiinteaza pe oricine nu le impartaseste parerile, ne temem ca de data asta s-ar putea concretiza intr-o “desfiintare” a celor care…. nu sunt de acord cu parintele Aldea si cu noii sai suporteri conjuncturali.
In plus s-a dat apa la moara, din cauza insuficientei nuantari, patimilor zelotiste, sau tuturor extremismelor si fanatismelor revolutionare, pana acolo unde ni s-au aratat comentarii ale unor preoti indemnand explicit la inarmare (para-militara, se intelege) si la insurectie armata impotriva puterii actuale si a UE! Deci, din punctul nostru de vedere, e o ispita specifica de Post pentru multi, incepand cu initiatorii “dezbaterii”. Parerea noastra e ca parintele greseste in interviu in multe privinte, insa nu asta ar fi cel mai grav, cat la ceea ce se ajunge apoi pe forumuri, folosind cuvintele lui. Si e pacat ca se intampla asa. Repetam, din punctul nostru de vedere, este o ISPITA, nu dorim sa ne lasam antrenati in ea pe cat ne va fi cu putinta. Tare ne temem, ca in urma instigarilor si alimentarilor temei, sa nu se ajunga la alte si alte ispite si mai mari, daca vor fi prilejurile potrivite. De ex, de tipul:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/06/23/virala-nationalist-ortodoxista-despre-inca-un-test-social-media-cazul-mobilizarii-romanilor-la-sfantu-gheorghe-printr-un-apel-de-pe-youtube/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/16/duhul-nihilist-si-mistica-revolutiei-marile-ispite-ale-crestinului-de-azi/
Astăzi, mai mult ca niciodată,
Se cere adancă rugăciune,
Se cere post, se cere milă,
Se cere jertfă pentru lume.
Că lumea-și cere ale sale
În care toţi vedem firesc
Și ascensiunea egoistă
Și traiul neduhovnicesc.
Un lanţ perfid al dependenţei,
Ne leagă’n toate de pământ,
Ne umple sufletul de patimi
Cu care mergem în mormânt.
Și-o concurenţă egoistă
Plina de patimă și vină
Stinge din noi iubirea, mila
Și orice urmă de lumină.
Ne suspectăm unii de alţii
Şi ne certăm chiar şi-n credinţă
Fiindcă nu ardem nici mândria
Nici egoismu’n pocainţă .
Tot ce ne’aduce lumea astăzi
E jug, e moarte, e’nrobire
Pe veci de veci în necredinţă
Și-n viaţa fără de iubire.
Din ea ne scoate rugăciunea
Şi lepădările de sine,
Prin tainele sfintei biserici,
Prin binele facut spre bine.
Zadarnic curg râuri de vorbe,
De sentimente lăudate,
Cu care lumea se fălește,
Că nu ne’absolvă de păcate.
Iar viaţa plină de mizerii,
De ne’npliniri și necredinţă
Duce adânc în deznădejde
Și chin cumplit în conștiinţă.
Și-n egoismul crunt al lumii
Vedem cum toate ni se’nchid
Cum deznădejdea ne împinge
Cu forţă către suicid.
Dar din robia disperării
Numai Iisus Domnul ne scoate
Prin tainele sfintei biserici,
Care ne smulge din păcate.
Astăzi mai mult ca niciodată
Se simte lipsa de iubire
De Adevăr,de curaţie,
De cinste și de vrednicie.
Acestea numai Domnul slavei
Ni le oferă prin credinţă
Prin tainele sfintei biserici
Și printr-o sinceră căinţă.
Lumea ne’oferă ne-rușinea
Și -dacă vrem- destrăbălare
Dar nu posedă nici o cale
Și nici o șansă de iertare.
Ea doar atrage și afunda
În ego și în necredinţă
Dar niciodată nu va șterge
Păcatele din conștiinţa.
Va multumesc! Aveti dreptate in privinta ISPITEI. Ravna mare pentru ceva inseamna de multe ori inselare de-a dreapta. Cuvintele si analizele nu rezolva probleme daca nu-s ancorate in CUVANT.
… si in Duh, mai bine zis.
http://www.livestream.com/apostolia_tv/ – acum, live, ceea ce era anuntat aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/2011/10/30/comemorarea-parintelui-gheorghe-calciu-la-paris-19-noiembrie/
Lamuritoare si indreptatoare cuvinte. Acese este duhul lumii de azi : al tulburarii, al barfei, urii, si tabloidizarii…duhul trufiei si al nelegiuirii.
Referitor la comentariul lui “Nu conteaza…” in legatura cu autoapararea prin artele martiale in cazul atacarii familiei pe timpul prigoanei. Inainte de a imagina fel si fel de scenarii , trebuie mai intai sa vedem partea simpla a lucrurilor pentru a discerne bine : de unde vin fratilor astfel de supozitii in mintea noastra daca nu de la diavol care are infinite mijloace de rapire a sufletelor tinere si nevinovate. De unde vin aceste temeri crunte ? Este simplu de tot raspunsul pentru cine mai are un gram de intelepciune :
Toate aceste temeri sau “masuri de precauite crestinesti” vin DIN NECREDINTA. Cineva da exemplul lui Hristos care zice sa intoarcem si obrazul celalalt…..altcineva raspunde ca in cazul violarii sotiei si copiilor ce treaba are a face obrazul lui Hristos ? ( Doamne iarta-ma ca citez asemenea blasfemii). As vrea sa dezvolt mai departe…..ok, sa zicem ca te apuci sa inveti artele martiale (nu cele orientale, poate cele europene ????) sa zicem ca intr-o zi esti plecat la adunat vreascuri in padure, timp in care violatorii iti ataca familia si nimeni nu le aude strigatul. Ce faci omule in situatia asta ? Cine iti mai apara familia ? CORECT : DUMNEZEU TI-O APARA. Si supozitiile se pot dezvolta la infinit. Pai atunci alearga omule la Dumnezeu caci daca vrea El, te trece si prin foc si ape si nimic n-ai sa patesti. De ce te temi omule nebun ca vei fi chinuit, prigonit si atacat ? de ce te temi omule nating ca nu vei avea ce sa maninci fiindca astia otravesc hrana ? de ce te temi ca nu vei avea ce sa bei fiindca apa e plina de fluor ? de ce te temi de moarte omule nebun ? Din necredinta vin toate acestea si de aici se pot cunoaste oamenii dupa faptele lor. Dumnezeu nu este teama,agitatie, panica, trufie, ura, disperare, deznadejde……Dumnezeu este pace, bucurie, dragoste, speranta, fericire, liniste interioara, impacare. Dar toate aceste bucurii i se dau omului care-l cauta pe Dumnezeu cu lacrimi iar celui trufas i se dau astfel de ispite si temeri. Dumnezeu ne-a poruncit sa-l cautam pe El si sa fim fericiti. Am stat vreodata sa ne gandim cate motive avem sa fim fericiti ? Atunci de ce te temi omule daca nici un fir de par nu se misca din capul tau fara ingaduinta Domnului Puterilor ?
Cunosc doi prieteni care stateau odata de vorba despre cele sfinte. Dar la un moment dat, unul dintre ei a intrebat cum se citeste Psaltirea. Celalalt parea vadin agitat si chiar ofensat de aceasta intrebare (sau de pomenirea Psaltirei ?) . Altadata , acelasi tip a inceput sa cante o cantare bizantina ingereasca iar celalalt , vadit agitat si ofensat, s-a hotarit sa inceteze prietenia. Asa s-au cunoscut duhurile ascunse ale inimii caci Crucea lui Hristos care patrunde cu putere in inima omului, scoate de acolo toate cele ascunse ale omului si-l da pe fatza. Stiind ca mare putere au cuvintele duhovnicesti ce patrund pina in rarunchi, cer permisiunea adminilor de a posta cativa Psalmi : Psalmul 11
1. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.
4. Pe cei ce au zis: “Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?”
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.
Psalmul 13
1. Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.
Nota : Doamne Iisuse Hristoase si Maicutza Domnului…..cat adevar cuprind vorbele psalmistului. Ele sunt la fel de valabile astazi ca si atunci in vechime. Poate mai valabile in zilele noastre.
Psalmul 22
. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Nota : pai cand citesti asemenea slove ce-ti intra in inima cu putere, ajungi sa razi fericit in inima ta si sa te simti in cea mai mare siguranta. Ajungi sa vezi toata fuga si temerile oamenilor (si chiar ale tale) simple desertaciuni si masuri inutile. Daca ar fi fost gasit un singur om credincios in Sodoma, Dumnezeu ar fi crutat cetatea. Daca tu il ai pe Hristos cu tine , atunci cum nu se va indura El si pentru familia ta ? Daca-l ai pe Hristos tovaras de drum, atunci ce-ti mai trebuie altceva ?????
Despre artele martiale
Vad ca multi s-au apucat de dezbatut la infinit despre aceste arte cand tot ce trebuie sa facem este sa le vedem prin prisma dreptei credinte…indreptarul ce-ti arata lucrurile drepte sau strimbe.
Chiar daca multi nu se asteapta, artele martiale au o singura origine : India. De acolo provin apoi au fost preluate si dezvoltate de celelalte tari precum China, Japonia , Coreea, Vietnam,Cambodgia etc. Deci provin dintr-o tara pagana si sunt arte ale paganatatii. Nu exista arte martiale orientale sau jupiteriene. Exista arte martiale si atit. Ca au fost dezvoltate si personalizate de fiecare natie, este altceva dar nu schimba cu nimic radacina lor rea. E ca si cand ai spune ca a-l barfi pe omul bun e pacat, dar a-l barfi pe omul rau este virtute….tot barfa se cheama. Asa ca este totala lipsa de logica sa ne insusim o arta pagana provenienta dintr-o tara pe care dealtfel noi “crestinii” o blamam si o desconsideram : India ! Acum poate am sa fiu acuzat ca blamez si eu tara de origine a stramosilor mei. Nu, nu o blamez si in general nu m-am luat numai de cei ce blameaza tiganii ci am ceva cu toti cei ce blameaza pe oricine ( chinezii sunt cruzi, americanii sunt prosti, englezii sunt indobitociti, indienii sunt mere stricate iar noi avem doar doua variante : ori suntem speciali si unici fata de toate aceste natii, ori noi insumam toate defectele caracteristice fiecarei natii in parte ).
Mai circula pe net (am vazut intimplator ) comentariile unui asa-zis parinte Timotei care … atentie….indeamna populatia ca a sosit momentul unei revolte INITIAL NESINGEROASE !!!! adica ce se insinueaza ? ca mai apoi aceste miscari ar trebui sa devina singeroase ? este sigur ca acest parinte Timotei poarta haina preotiei ? sau poate chiar o poarta dar o pingareste ? cum este posibil ca un preot sa insinueze asa ceva? Sa avem mare grija la tot felul de “preoti” ce circula pe internet. Sunt multe secte ce strigau in gura mare ca anul acesta va veni un masacru in Romania, profetia pustnicilor din Rarau. Si sfatuaiu ei (ca si parintele Iustin dealtfel) sa stam in rugaciune si sa nu dam curs acestor invitatii….solutii omenesti nu mai sunt ci doar cele duhovnicesti. Acum aceleasi secte instiga oamenii la revolte “initial nesingeroase” unele mai subtil altele mai pe fatza venind in contradictie cu chiar sfaturile parintelui Iustin (pe care cica ei il au ca sfatuitor si indrumator…..aiurea !!!!). DEci sa inteleg ca un ierarh ce a fost vazut stind la masa cu masonii si catolicii nu este bun si trebuie injurat. Un preot care ne invita la varsari de singe este insa bun. Ca si cand eu daca-i dau cativa pumni si picioare unuia sunt rau…..daca-i dau numai o palma jumate sunt bun. Este clar ca ni se ia puterea de discernamint si intelepciunea ca ispita si pedeapsa de la Dumnezeu. Pentru acestea trebuie sa ne rugam cu plingere sa nu se ia de la noi, inainte chiar de a cere in rugaciuni, hrana, caldura si adapost. Ca daca le ai pe cele materiale dar ai innebunit zdravan, atunci le ai in zadar.
“Nu uitati ca soarta lumii si a tarilor in care traim (inlusiv Rusia) nu sta la cheremul ateilor.” (Pr. Daniel Sisoev)
Dupa tine, Marian exNorvegia, toti sfintii care au invatat sa lupte si au luptat toata viata lor au fost niste rataciti, niste oameni fara incredere in ocrotirea lui Dumnezeu. Asta e la fel cu sa nu muncim ca Dumnezeu ne poarta de grija.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/03/aduse-cu-posta-electronica-2-dr-ioan-gandu-sa-luptam-lupta-cea-buna-i/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/15/dr-ioan-gandu-sa-luptam-lupta-cea-buna-ii-%e2%80%9cstiti-voi-fratilor-care-este-arma-cea-mai-puternica-a-omului-pe-pamant-de-ce-o-lepadam-tocmai-pe-ea/
Nu am auzit sau citit nicaieri la Hristos, la Apostoli sau la Sfintii Parinti, un indemn la lupta armata (sau corp la corp) a crestinilor cu dusmanii credintei, fie ei prigonitori romani, ocupanti straini sau masoni, sau “vanzatori de neam si tara”. Totusi, dialogul Mantuitorului cu Pilat e foarte clar si, la acuzele iudeilor legate de faptul ca ar fi incercat sa porneasca o rascoala, Hristos aminteste faptul ca ucenicii Lui nu s-au impotrivit armat gastii care L-a arestat.
Desigur, cu totul altceva este cand vorbim de o armata regulata a unui popor care lupta pentru apararea teritoriului sau, fara sa insemne, prin aceasta, ca uciderea in razboi e mai putin ucidere.
Astazi traim insa alte imprejurari si aici toti parem a fi de acord. In absenta unei astfel de armate, ce se cuvine a fi facut? Unii considera ca trebuie depusa o rezistenta chiar si para-militara fata de structurile statului care nu mai poate fi considerat national, ci ocupant. Asa sa fie, oare? Cat de reprezentative erau trupele iudaice inarmate sau armata imperiala romana pentru crestinii din primele veacuri? Si totusi, nu avem stiinta sa se fi preocupat, macar, de asigurarea unei structuri de rezistenta militara paralela. Dimpotriva, insisi Apostolii erau foarte atenti sa inlature orice fel de banuiala si pornire de acest gen, legate de potentialul de razvratire al crestinilor, tocmai pentru ca in acele zile una din falsele acuzatii aduse lor era ca sunt o amenintare pentru pacea si stabilitatea imperiului. O asemenea prudenta nu ar strica sa ne inspire si astazi, cand astfel de banuieli si acuzatii risca sa devina din ce in ce mai utilizate si cand exista si porniri zelotiste extrem de usor deturnabile. Crestinii au reusit, ce-i drept, sa doboare Imperiul Roman Pagan. Evident, nu prin forta armelor, nici prin subversivitate, ci prin …credinta. Cam banal, dar asa au stat lucrurile. Noi parca am compensa lipsa de vlaga si ravna duhovniceasca a crestinilor din primele veacuri cu tot felul de substitute care nu merg la esenta – una din ele fiind si aceasta idee a rezistentei para-militare.
Sa zicem insa ca pe atunci erau timpurile crestinismului primar si ca ar trebui sa ne referim la vremurile istorice ale neamurilor crestine. In opinia noastra, rezistenta fata de Imperiul Otoman, de pilda, era posibila tocmai pentru ca existau ramasite de structuri de putere crestina, lideri legitimi, popor care sa se zbata fatis cu ocupantul, incercand sa elibereze neamul. Insa si acolo, totusi, odata ocupat Constantinopolul, Balcanii, ce indemnuri, sfaturi, cunoastem in istorie din partea Bisericii pentru a se organiza para-militar crestinii de sub stapanirea directa turca, de a duce o astfel de rezistenta? Revolutiile din sec. XIX nu le-am pune la socoteala pentru ca sunt mult prea eteroclite in curentele ce le-au compus. Poate ca imperiul comunist e mai aproape de noi. Aici, cu atat mai mult nu am auzit de sfinti sau mari duhovnici care sa incurajeze o organizare paramilitara a credinciosilor ortodocsi, lucru valabil si pentru zilele noastre, cand traim sub imperiul european.
Toate cazurile de sfinti militari aduse in discutie contrazic tocmai principiul rezistentei para-militare. Asta pentru ca s-a facut o confuzie intre ideea de a ucide (legitimitatea, conditiile, etc.) si ideea de rezistenta para-militara. S-a folosit exemplul sfintilor militari pentru acreditarea ideii ca uciderea in scop legitim este intalnita in crestinism. Insa asta nu spune absolut nimic despre ideea rezistentei para-militare. Dimpotriva! Toti sfintii militari au facut parte din armata imperiului roman – care era, in sine, unul pagan si represiv pana la nebunie fata de crestini! Niciunul dintre ei nu s-a gandit sa isi ia trupele, cum o faceau conducatorii rebeli sau uzurpatori, si sa incerce sa organizeze o contra-armata, dimpotriva, au acceptat mucenicia! Nici cand erau conducatori ai oraselor, cum a fost Sf. Mare Mucenic Dimitrie la Salonic.
Lupta lui Nestor cu Lie, apropo de Sf. Dimitrie, este evident o exceptie care trebuie inteleasa strict contextual si nu generalizata abuziv, ca si cum asa ar fi facut toti sfintii. Acolo a fost ceva strict individual – nu rezulta de niciunde un principiu colectiv de lupta impotriva ocupantului care are si fraiele statale in maini. Mai ales ca totusi adversarul nu reprezenta armata regulata, nu reprezenta statul, asa zicand, ci era un fel de gladiator, pus acolo pentru distractia celor multi. Iar Sfantul Dumitrie a binecuvantat oprirea acelui circ grotesc si sangeros, nu lupta lui Nestor impotriva armatei din care insusi Sf. Dimitrie facea parte! Asadar, a scoate din context exemplul lui Lie si a face dintr-o exceptie regula (si sunt multe exceptii de tot felul in vietile sfintilor, ceea ce nu a schimbat niciodata regula de mantuire) nu e deloc in duhul ortodoxiei si nici al obiectivitatii si fidelitatii patristice, ci aduce mai degraba cu o proiectie generala – oricum destul de iluzorie – a unor dorinte si inclinatii personale.
Problema cu astfel de opinii hazardate este ca risca sa dea apa la moara unor “ultrasi” ortodoxisti care oricum sunt certati cu viata duhovniceasca, dar stau perfect la capitolul “bataie” si ‘antrenament fizic’ si care asa, abia, isi gasesc si ei, in fine, “locul” in biserica, cautand dusmani pe care sa-i cafteasca in jur, ca sa-si dovedeasca “barbatia marturisitoare”. Unul dintre acestia ameninta cu bataia chiar pe adminii acestui site, anul trecut, explicit, chiar pe siteul unei reviste de ”partid”, cica “patriotic” si ”traditionalist”. Acum, probabil, are si mai multe motive “teologice” si gaseste si binecuvantarea sa o faca. Ar fi si mai aberant si revoltator.
De educatie sanatoasa a tinerilor este nevoie, dar asta se poate face si prin sport si, in general, printr-o viata mai aspra, mai austera, prin viata in natura, munca fizica si ajutorare concreta a celor lipsiti. Nu in ultimul rand prin metanii si privegheri in biserica. Nu strica nici metode de aoutoaparare, dar nici nu se pot recomanda tuturor, si nici nu trebuie sa ne bizuim pe ele prea tare sau sa credem ca… asa trebuie luptat cu fortele oculte care stapanesc azi Romania… Poate si cu Antihristul? 🙁
Moshule
Asa cum spun si baietii de aici, seobserva clar si cat se poate de limpede (ptr. cine nu are fum in ochi) ca se incearca cu disperare tilcuirea Sfintelor Scripturi si a Vietilor Sfintilor in interes egoist , de a justifica varsarea de singe in numele credintei. Sa ne apucam sa aducem citate in care sfintii fie ei din vechiul ori noul Testament au ripostat cu arma in mina….si uite ca au ramas sfinti, sa interpretam in favoarea pornirilor noastre violente contextele in care s-au petrecut acele fapte, e curata nebunie. De aici se pot vedea apoi deraierile si concluziile comentariilor :
-Deci este bine asa
-Sa punem fratilor mina pe arme.
-A nu pune mina pe arma si doar a teruga denota lasitate
-E bine fratilor, deci asa vom fi sfinti
Tu iti poti imagina ca in acest mod practic s-a deschis Cutia Pandorei ? Poti sa intelegi ca de la astfel de idei pina in momentul in care un “crestin” va pune mina pe arma ca sa ucida “preventiv” stirpind raul, si imaginindu-si chiar ca e mucenic, mai este un pas ?
Tot spui despre sfintii militari……da, iti spun eu despre sfintii militari : cam toti , dupa ce au slujit puterea ca ostasi in armata, cand l-au descoperit pe Hristos, au lasat armele fizice si au trecut la armele duhovnicesti intelegand adevarata lupta ce trebuie s-o poarte. Pentru fapta lor de a renunta la armata, au fost prigoniti si martirizati. Este plin Sinaxarul cu sfinti militari, dar multi inteleg pe dos….ca daca au fost militari, e clar ca ucideau dusmanul si se rugau. Nu, nu….au fost militari si au renuntat la razboiul lumii pentru a duce razboiul nevazut. ai dat un termen de comparatie gresit ……intre a lupta fizic si a munci. Amunci este porunca de la Hristos….a lupta cu arma in mina sau “karate neorientale” nu spune nicaieri Hristos. Iar a aplica lovituri de dreapta sau o schema xiuan-hang-lou intre 2 metanii si un Tatal Nostru deja este bataie de joc la adresa dreptei credinte. M-am gandit si eu cum ar fi cu mina stinga sa-ti dau haina de pe mine iar cu cealalta sa-ti aplic o directa de dreapta ….
Deci asta este mareaproblema la noi acum : am ajuns la intaltimea tuturor virtutilor dreptei credinte, traim aproape in sfintenie si am ajuns bineplacuti lui Dumnezeu dar uite….ce te faci cand vreodata va cadea borcanul cu dulceatza aflat pe dulap, drept in capul copilului ? Povestile astea din copilarie au si ele tilc.pacat ca unii ori nu le-au inteles ori au trecut prin scoala precum gasca prin apa. Moshule….nu am incercat sa sar la gatul tau asa cum se obisnuieste in sectele extremiste. Facem doar schimb de opinii civilizate. Dar sa ma scuzi….uneori este de rasul curcilor ceea ce putem debita. Concluzia este aceeasi pe care am mai spus-o : lipsa ori slaba credinta duc la asemenea temeri si panica fara temei si pot duce chiar la paranoia. Uite….citeam undeva ieri, comentariul aruncat de un nebun (ca altfel nu pot sa-i zic) in care spunea ca in ziua, ora si minutul cutare incepe razboiul. IAr o fata (cel putin suspecta) respunde cu un comentariu menit sa arunce in panica “brrrr….oare chiar vine sfirsitul ? Doamne apara-ne”……un astfel de comentariu ori este facut intentionat, ori intradevar, lumea aflata in necredinta a ajuns intr-un asemenea hal de paranoia. Uneori te si intrebi daca se mai merita sa te arunci in interminabile discutii si opinii cand vezi asa ceva. Sti ce am ajuns eu sa cred cu tarie ? Tot suntem atentionati ca ne cerne Dumnezeu prin actiunile sistemului (nu neg). Cred mai degraba ca ne cerne subtil Dumnezeu prin chiarastfel de organizatii “paraortodoxe” !!!! Cine il cauta din inima plingand pe Dumnezeu, se trezeste din dulcea vraja alergand la Hristos…..cine cauta doar satisfacerea egoului si salvarea fizica, ajunge sa dea nas in nas cu tot felul de “lideri spirituali”. Se spune despre antihrist ca la inceput cand va veni va face toata fapta buna incat se va confunda cu Hristos, apoi dupa ce a rapit sufletele nevinovate, isi va arata coltii iar pe potrivnici ii va prigoni si ucide. Stam ca nebunii sa asteptam aparitia sa, sa-l recunoastem cand vine dar nu suntem constienti ca au aparut deja micii antihristi care la inceput ne ademenesc cu smerenie si blindete ca mai apoi sa schimbe radical principiile si regulile. Iar cine nu e de acord e clar : este eretic, ratacit, intrus, nesimtit,necredincios, neortodox….nici macar nu se mai sinchiseste micul antihrist sa-i taie capul potrivnicului caci o fac militareste adeptii sai. Deja ma gandesc cu groaza ca selucreaza astfel la formarea ultrasilor lui antihrist, caci acesta cand va veni si va aduce “lumina”, va fi vai daca vei zice ceva despre el. Ti se va zice exact asa ca acum :
– Frate, vezi ca esti ratacit, cum poti zice asa despre fratele anti ? e clar, esti intrus, necredincios. Ce…ai suferit tu cum a suferit el ?
Iartare pentru lungimea commentului.
Mai citeam un comentariu delirant :
-Ce a facut fratilor Sfintul Pentru ? si a fost un sfint , nu ?
Eheiii….cum se cunoaste viclenia omului trufas…..!! pai chiar asa, ce a facut Sfintul Pentru ? a scos sabia si i-a taiat urechia soldatului. Pina aici este ok. Dar a uitat tipul sa spuna si ce a raspuns Hristos si ce a facut. I-alipit urechea la loc soldatului iar lui Petru i-a raspuns :
-Baga sabia la loc, ca cine ridica sabia DE SABIE VA PIERI.
In concluzie, Sfintul Petru a facut o fapta necugetata (din nestiinta) cu toate ca a fost sfint. A devenit insa Sfint Apostol prin ascultarea poruncilor lui Hristos, propovaduirea Evangheliei (nu cu sabia in mina) si moartea muceniceasca pentru Hristos.
Mai intreba retoric acest “parinte Timotei” :
-Ce a facut fratilor Hristos cand a fost palmuit in Sinedriu ? cum i-a raspuns aceluia ” de ce ma palmuiesti ?”….pai ia raspuns printr-o intrebare fiindca acela nu avea raspuns sa-i dea dar nu l-a palmuit si Hristos pe acela.
Parerea mea este ca e grav detot daca au aparut chiar in Romania “preoti” romani care au ajuns sa interpreteze in asemenea hal, “preoti” care indeamna la inarmare […]. Si asta in conditiile in care ne asteptam ca Romania sa devina “centrul spiritual al lumii”, tara care la un moment dat va fi admirata, tara care va duce Cuvintul lui Dumnezeu in lume, crestinind si recrestinind lumea. Cum ? in acest mod ? fereasca Dumnezeu…. si mai cu sarg sa ne rugam sa nu cumva sa devina Romania avocatul si propovaduitorul celui rau. Cat putem sa-l maniem pe Dumnezeu chiar noi carora li s-a daruit piatra scumpa…ortodoxia ?
Mi se pare ca esti in aceeasi stare de confuzie cu cei aflati in extrema violentei. Doar ca tu esti in cealalta extrema. In rest, daca stii tu ca e asa de gresit ce spune parintele in cauza, du-te si vorbeste cu el. Ca de barfe foarte teologice e plin netul, dar legatura dintre oameni, fara de care nu exista Biserica… zero.
@ moshu:
Nu stim cui va adresati, insa raspundem in dreptul nostru. Barfa se refera la persoane, nu la subiecte de discutie. Nu l-am barfit pe pr. Aldea, dar ne asteptam (a se vedea primul nostru mesaj de aici) exact la acest gen de reactii… Noi am zis o parere la o “provocare” venita tot pe net, ca articol, nu la niste vorbe auzite aiurea. Iar legatura vie… hm… asa este, cu adevarat.
Asta e barfa sau chiar mai rau: „Parerea mea este ca e grav detot daca au aparut chiar in Romania “preoti” romani care au ajuns sa interpreteze in asemenea hal, “preoti” care indeamna la inarmare ”
@ Moshu:
Nu am zis noi acel lucru si nici nu se referea la parintele Aldea, ci la un comentator de pe alt blog care semneaza ca preot si care chiar asta facea (citam dintr-un astfel de comentariu scris la o postare in care era preluat interviul pr. Aldea si semnalat si noua: Indemn la inarmare.) Asta poate fi numita in multe feluri, dar nu barfa. De altfel, subscriem la ce a scris marian.
La tot ce a scris Marian exNorvegia…. Amin.