RADU PREDA la Radio Romania Cultural: “Sinodul nu isi confirma statutul de garant al ortodoxiei”

11-07-2008 Sublinieri

radu-preda.jpg

Emisiunea de la Radio Romania Cultural, 10 iulie 2008 despre decizia Sinodului BOR referitoare la cazurile episcopilor Corneanu si Drincec:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Transcrierea emisiunii radiofonice de ieri seara, “Creatori intre sacru si profan” de la Radio Romania Cultural, realizata si moderata de jurnalistul Cristian Curte, la care au participat Silviu-Andrei Vladareanu (in studio), Radu Preda si Razvan Codrescu (prin telefon). Titlul si intertitlurile ne apartin. Multumim foarte mult celor ce si-au jertfit din timpul lor pentru a realiza acest transcript:

“Cristian Curte, realizator:

Aseara s-au incheiat la Bucuresti lucrarile Sinodului BOR, un Sinod care a luat, printre altele, in discutie, problema impartasirii IPS Nicloae Corneanu, Mitropolitul Banatului la o Liturghie greco-catolica, la Timisoara, pe 25 mai, precum si concelebrarea PS Sofronie Drincec, episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfintire a agheasmei mari. Sigur, pe lista Sinodului au fost mai multe probleme dezbatute, printre care si alegerea unui nou Mitropolit al Olteniei in persoana PS Irineu Slatineanul, fost arhiereu vicar al Episcopiei de Ramnic.

Dar asta seara, la “Creatori intre sacru si profan” vreau sa ma opresc cu deosebire asupra hotararilor pe care Sinodul le-a luat in cazul IPS Nicolae si al PS Sofronie, pentru ca faptele au fost de o gravitate atat de mare incat au reclamat, din tara si din strainatate, diferite apeluri si memorii, unele semnate de nume sonore, cum e cazul intregii comunitati de la Sfantul munte Athos sau cum e cazul la doi mari duhovnici ramani, parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc, dar si intelectuali cum sunt cei de la Timisoara, care la randul lor au semnat un memoriu. Cele doua luari de pozitie au fost transante si au polarizat, de fapt, intreaga societate romaneasca, pe de o parte intelectualii, care au cerut ca acest gest sa nu fie pedepsit si l-au salutat ca fiind ecumenic, peste 50 de asociatii laice ortodoxe si peste 100 de manastiri si parohii, in frunte asa cum am spus cu intreaga comunitate a Sf. Munte Athos, care au cerut caterisirea.

Sinodul a oferit o solutie de mijloc, daca as putea sa o numesc asa, in sensul ca i-a iertat pe cei doi ierarhi si a prevazut cateva norme de disciplina canonica pe viitor. Asta seara, la “Creatori intre sacru si profan” discutam toate aceste decizii impreuna cu Dl. Andrei Vladareanu, jurnalist in cadrul revistei Lumea credintei, dar totodata si consilier juridic in cadrul Eparhiei Slatinei. Este vorba asadar de o dubla vocatie, care este insotita de o facultate temeinica, facultatea de drept. Discutam asadar din perspectiva unui crestin, care priveste cu ochii unui jurist aceste hotarari. Vor mai fi prin telefon si interventii din partea unui specialist in patrologie, este vorba de Dl. Prof. Dr. Radu Preda, directorul Institutului INTER din Cluj si Profesor in cadrul facultatii de Teologie ortodoxa Babes Bolyai din Cluj si de Dl. Razvan Codrescu, un cunoscut publicist.

Deocamdata ii spun buna seara si bun venit in studioul de la Radio Romania Cultural dl. Andrei Vladareanu.

A.V: Buna seara si multumesc pentru invitatie!

“Daca pocainta Mitropolitului Nicolae a fost formala, atunci s-ar putea ca IPS Bartolomeu sa fi avut dreptate”

C. Curte: Domnule AV, un Sinod cu scantei l-as putea numi, un Sinod in cadrul caruia doi ierarhi, care se impartasisera sau slujisera impreuna cu eterodocsii au fost iertati. Cum priviti aceasta iertare?

A.V.: Eu vad din comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane sau mai exact nu vad nimic nou. Practic, Sf. Sinod nu a venit cu nimic nou. A constatat care sunt normele canonice care se aplica, a apreciat ca cei doi si-au cerut iertare si s-au cait, a trecut peste acest incident mai mult sau mai putin usor, nu este de caderea mea sa comentez, si a stabilit clar ca pe viitor asa ceva nu va mai fi tolerat. Nu e vorba de o hotarare a Sf Sinod, ci e vorba de o confirmare a vechilor randuieli canonice care arata clar ca asa ceva nu este ingaduit nici unui ierarh, preot sau mirean. Deci, hotararea Sf Sinod cred ca nu aduce absolut nimic nou, decat ia act de aceasta cainta, daca ea exista cu adevarat si fixeaza pentru viitor reguli foarte clare. Asta intr-o Romanie foarte bulversata, amestecata, in care foarte multa lume nici nu cred ca e pregatita din punct de vedere catehetic sa inteleaga gravitatea acestui gest si poate ca, intr-adevar, era necesar un astfel de prim semnal al Sf. Sinod care sa ne readuca in calitatea canonica a Bisericii Ortodoxe, sa ne retrezeasca la realitate, ca pentru viitor sa nu se spuna “n-am stiut”.

C.C.: Ceea ce spuneti este foarte adevarat. Exista insa si un semn de intrebare. Imi permit sa il ridic eu asupra IPS Nicolae Corneanu, care ne-a oferit un interviu dupa sedinta sinodala, un interviu in care a fost intrebat daca regreta gestul facut (va fi difuzat acest interviu si in cadrul emisiunii noastre, l-am difuzat deja la Radio Romania Actualitati), dar pana sa ajungem acolo si sa lansam un semn de intrebare asupra IPS, as dori sa va intreb daca este normal ca in aceasta decizie a Sf. Sinod sa se spuna ca pe viitor oricine se impartaseste sau slujeste in cadrul altui cult va fi caterisit, adica exclus din cler, iar cei doi ierarhi sa nu pateasca nimic. Cum vedeti lucrul asta ca jurist? Aveti de fapt o lege, dvs. spuneti ca aceasta masura era aplicabila si pana la acest Sinod, nu?

A.V.: In mod cert.

C.C.: E ca si cum ati avea Codul Penal in derulare, se reinnoieste un anumit articol, dar impricinatii sunt achitati…

A.V.: Da, in dreptul penal exista un principiu al aplicarii prevederii mai favorabile. Deci, daca se modifica legea in favoarea inculpatului, atunci acestuia i se aplica o prevedere mai noua, care nu era valabila atunci.

C.C.: Dar in cazul de fata…nu!

A.V.: Nu e cazul de fata. Era clar ca cei doi ierarhi stiau ce fac si ca incalca sfintele canoane. Totusi, se pare ca s-au cait, si-au cerut iertare si poate ca Sf. Sinod, vazand varsta venerabila a IPS Nicolae, de exemplu, si pocainta sincera a amandurora, a apreciat ca este mai cu pace asa. Poate luand in consideratie si contextul social si alte elemente pe care noi poate nu le avem acum in calcul, a apreciat , dat fiind ca acestia regreta cu sinceritate, promit ca nu vor mai face asa ceva si constientizeaza gravitatea gestului, practic scopul este implinit.

C.C.: Dar spuneti-mi, vorbim tot timpul de context si dvs l-ati pomenit pe cel social, altii il pomenesc pe cel politic, n-ar fi prea corect din punct de vedere politic sa caterisesti doi oameni care militeaza pentru ecumenism; este important contextul in cadrul unei decizii sinodale, ea n-ar trebui sa tina seama doar de traditia ortodoxa?

A.V.: Vedeti, apropo de chestiuni sociologice, chiar in scrisoarea Kinotitei Sf Munte, mi-aduc aminte ca scria foarte clar ca impartasirea este o chestiune eclesiologica, si nu sociologica. Depinde de unitatea dogmatica, cultica a Bisericii.

C.C.: Mesajul Kinotitei, ar trebui sa explicam ascultatorilor nostri, este mesajul tuturor manastirilor din Sf. Munte Athos, un mesaj care a fost adresat Sf. Sinod inainte de aceasata sedinta.

A.V.: Kinotita este intrunirea tuturor staretilor si reprezentantilor celor 20 de manastiri din Sf. Munte, care s-au intrunit si au luat in discutie acest caz. Este prima data cand Sf. Munte adreseaza o asemenea scrisoare Sf Sinod al BOR, deci este un semn grav, un semn de mare ingrijorare.

C.C.: Niciodata de cand exista Biserica Autocefala Romana nu a fost…

A.V: Din cunostinta mea, nu s-a mai intamplat vreodata ca Chinotita Sf Munte sa fie atat de ingrijorata de un gest dintr-o Biserica Ortodoxa, sau macar din BOR, cat sa ii scrie oficial Sf Sinod si sa il roage sa vegheze si sa cerceteze aceasta incalcare extrema a sfintelor canoane, asa cum au numit-o ei.

C.C.: Dvs. sunteti si presedintele unei asociatii numita Prietenii Sf. Munte Athos.

A.V.: A fost numai o intentie care nu s-a concretizat.

C.C.: Dar in orice caz, doreati sa infiintati o astfel de asociatie si cunoasteti bine…

A.V. : Functioneaza, dar cu un sediu la Arad.

C.C.: In aceasta relatie pe care o aveti cu athonitii, sunt convins ca aveti si diferite schimburi de idei. Cum ne privesc ei de fapt si cum privesc o astfel de hotarare, precum iertarea celor doi ierarhi?

A.V.: Sa stiti ca eu am vorbit la telefon, chiar inainte sa intru in emisiune la dvs, am sunat la Sf Munte si am cerut sfat si am intrebat “Cum priviti?” Acuma, dansii stiau tot. Adica cunosteau si comunicatul Sf. Sinod, cunosteau si declaratia pe care urmeaza sa o dati a IPS Nicolae si s-a pus o singura problema: oare Sf. Sinod a cercetat cugetarea ortodoxa si credinta ortodoxa a Mitropolitului Nicolae in mod special? Sau a luat act formal de o cerere de iertare, pe care dansul, de altfel, a mai facut-o in nenumarate momente si catre nenumarate institutii?

C.C.: Da, initial a avut o convertire, daca pot sa ii spun asa intre ghilimele, o convertire negativa, in timpul dictaturii ceausiste, cand a colaborat cu Securitatea.

A.V.: Intai am senzatia ca i-a parut rau ca fost legionar, atunci cand a venit regimul comunist, apoi am senzatia ca i-a parut foarte rau ca a colaborat cu comunistii si Securitatea atunci cand a venit Revolutia in 89, acum iubeste foarte mult pe catolici si pe greco-catolici, carora le-a facut un rau imens prin notele informative pe care le-a dat si care sunt spre studiu la arhivele Securitatii, deci daca Sf. Sinod a cercetat cu adevarat credinta, deci cugetarea intima si convingerea a IPS Nicolae si a ajuns la concluzia ca ea este una ortodoxa, atunci a procedat corect. Dar daca dansul a dat o simpla declaratie de cainta, formala – parca cineva spunea la un moment dat: “o iertare neceruta si o pocainta nemanifestata” -, atunci s-ar putea ca IPS Bartolomeu (Anania) sa fi avut dreptate.

C.C.: Trebuie sa le spunem ascultatorilor nostri ca a fost un vot deschis in Sinod si aproape toti ierarhii, cu o singura exceptie, IPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, s-au pronuntat pentru iertare, IPS Bartolomeu ramanand cu cererea pentru caterisire. Asta din sursele din interiorul Sinodului, fara ca sa putem spune ca avem date oficiale, pentru ca nu au fost date astfel de informatii.

A.V.: Deci timpul va lamuri, in principiu, daca IPS Bartolomeu s-a inselat sau nu, s-ar putea ca dansul sa il fi cunoscut mai indeaproape, fiind mai in varsta si mai apropiat ca varsta de IPS Nicolae si atunci cand a cerut acest lucru sa fi avut mai multe date decat noi si intelepciunea unui om mai in varsta.

C.C.: Din punct de vedere al dreptului canonic, este normal sa nu aplici o astfel de pedeapsa, precum caterisirea si sa ierti? Caterisirea inseamna, pentru un cleric sau pentru un episcop, sa fie scos din randul clerului si sa nu mai a voie sa slujeasca.

A.V.: Au mai fost situatii in cadrul bisericii ortodoxe, in general, cand situatii grave, dar urmate de pocainta sincera, au fost iertate. Dar cu aceasta conditie, cu conditia unei pocainte sincere, unei credinte si convingeri intime curat-ortodoxe si nu numai exterioare.

C.C: Au fost comentarii care afirmau faptul ca aceste canoane, precum si pedeapsa caterisirii, reprezinta de fapt doar o constatare a unui fapt anume, ca savarsind diferite pacate, sa le spunem, cazi din treapta, nu mai esti de facto preot sau episcop, Sinodul nu face decat sa constate. In cazul asta la ce iti foloseste pocainta?

A.V.: Eu apreciez ca pana Sf. Sinod nu ia o decizie, noi nu avem dreptul sa tragem astfel de concluzii. Este obligatoriu ca Sf. Sinod sa ia o decizie, avem si canoanele in acest sens care nu ne lasa ca noi, fiecare dintre noi, sa apreciem dupa libera noastra parere daca cutare sau cutare a facut sau nu o greseala de o anumita gravitate si este sau nu este cazut din treapta. Deci este nevoie de decizia Sf. Sinod, asa cred eu cel putin…

C.C.:… din punct de vedere al unui jurist.

“Formularile comunicatului insulta inteligenta credinciosilor”

Acum alaturi de noi este dl. profesor Radu Preda, de la Institutul INTER din Cluj. Domnia sa este directorul acestui institut, precum si profesor in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii Babes Bolyai. Domnule Radu Preda, buna seara si bun venit alaturi de noi daca ne auziti! Radu Preda: Buna seara, va aud, da!

C.C.: Domnule Radu Preda, discutam cu dl. Andrei Vladareanu despre comunicatul pe care Sinodul l-a dat dupa cainta, sa-i spunem a Mitropolitului Corneanu si a Episcopului Sofronie si as fi vrut sa ascultam impreuna acest comunicat dat citire de catre parintele Constantin Stoica, care este purtatorul de cuvant al Patriarhiei si care, dupa comunicat, o sa vedeti, a fost destul de stresat de jurnalisti, care vroiau totusi un raspuns mai detaliat. Cred ca poate fi un punct bun de inceput pentru discutia noastra. Cred ca regia pregateste acum cd-ul respectiv de care va spuneam, este vorba de interviul, de declaratia de presa pe care parintele Constantin Stoica a dat-o imediat dupa sedinta sinodala de ieri.

COMUNICATUL SF. SINOD – declaratie de presa, Constantin Stoica:

În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

C. Stoica: Aceasta este hotararea Sf Sinod al BOR, va multumesc!

Reporteri: Putem sa punem intrebari? Ce sanctiuni au fost date?

C. Stoica: Aceasta este hotararea, fara intrebari deocamdata.

Reporteri: Sanctiuni? Canoane primite?

C. Stoica: Deci, am citit si textul este foarte clar.

Un reporter: Pai da, dar textul prevede caterisire.

C. Stoica: E vorba de un principiu stabilit de acum inainte, daca se va mai intampla asa ceva de acum inainte, exista o hotarare a Sf. Sinod luata azi care este foarte clara; deci nu mai exista nicio umbra de indoiala, ceea ce se va intampla de acum inainte in situatii de genul celor pe care le-am prezentat.

Reporteri: Putem spune ca au fost mustrati?

C. Stoica: Eu am citit textul si fiecare intelege ce doreste.

***

C.C: Dle Radu Preda, daca ati ascultat aceasta declaratie a parintelui Constantin Stoica, as dori sa va intreb cum o priviti de acolo de la Cluj si mai ales ce parere aveti de nedumerirea jurnalistilor? Radu Preda: Constat ca jurnalistiii au pus o intrebare de bun simt, adica daca aceasta decizie a Sinodului se bazeaza pe niste canoane care nu sunt emise de Sinodul BOR pe data de 9 iulie, ci sunt bine mersi vechi de cateva sute de ani, atunci cum se explica aceasta combinatie, dupa parerea mea aiuritoare, de principii, pe de o parte ingaduinta fata de gesturi declarate negru pe alb ca fiind necanonice, iar pe de alta parte, instituirea cu data de 9 iulie a pedepselor care vor fi aplicate celor care vor face exact ca cei doi ierarhi, care in aceeasi zi scapa, ca sa zic asa neacademic, “basma curata”. Deci, e un şpagat logico-canonic de mare rafinament, am putea spune, numai ca e un rafinament pagubos pentru ca el nu face altceva decat sa arate dilema in care s-a aflat Sinodul si la care nu a gasit alt raspuns decat sa ne ofere o alta dilema, care ar putea sa sune in felul urmator: daca in fata legii toti cetatenii sunt egali, mai putin domnii Mitrea si Nastase din Parlament, iata ca si pentru Sinodul bisericii noastre toti trebuie sa respectam canoanele, mai putin Mitropolitul Nicolae si Episcopul Sofronie.

C.C.: Dle profesor, insa acest comunicat prevede foarte clar si faptul ca a existat un regret si o pocainta pe care inaltul for le-a primit ca prim semn de indreptare.

R.P.: Pai si al doilea care e? Iertati-ma, formularile acestea insulta inteligenta credinciosilor mireni si nu numai; adica al doilea pas care va fi? In mod normal, regretul era primul pas. Pocainta era al doilea, iar al treilea pas era iertarea. Or, asa s-au ars etapele, eu nu am mai vazut pana acum in literatura de specialitate o combinatie de acest tip. Este intai recunoasterea pacatului, orice crestin, orice baba din Baragan, vorba lui Tutea, care merge la duhovnici, stie ca sunt etapele acestea: intai merge cu sufletul incarcat, se spovedeste, spune ce are pe suflet, ii pare rau, are lacrimi de pocainta, face canonul respectiv pe care i-l da duhovnicul, dupa care e primita si primeste sfanta impartasanie si se reintegreaza astfel in comunitatea de credinta din care face parte. Ori in cazul ierarhilor acestora practic, repet, s-au ars etapele. Nu poti sa faci si gest de parere de rau care in acelasi timp sa fie echivalent si cu pocainta. Pocainta reprezinta o stare de spirit care se traduce intr-o actiune ca atare: te retragi la manastire, faci un canon… Or, care e canonul pe care l-au primit acesti ierarhi? As vrea sa stiu, este o intrebare, iertati-ma, nu polemica, ci care tine de definitia stricta a spiritualitatii ortodoxe, pentru ca altminteri riscam sa folosim termeni care sa camufleze bunul plac si domnia arbitrariului, ceea ce cred ca nu este in folosul autoritatii sinodale.

C.C.: Dar acea caterisire care este foarte des pomenita in anumite canoane, in cazul de fata e vorba de doua canoane apostolice. Acea caterisire se aplica din momentul in care comiti gestul respectiv si nu mai poate fi ridicata sau se ridica in urma unui canon asa cum spuneti? Care ar fi procedura normala? Cum a procedat, sa spunem, Biserica nu Ortodoxa Romana acum, ci Biserica Universala in astfel de cazuri?

R.P.: Tocmai, daca citim istoria sinoadelor si avem de la primul Sinod Ecumenic si pana la ultimul, dar si la sinoadele particulare, si ulterior sa ne gandim la sinoadele constantinopolitane, inclusiv cele tinute succesiv legate de criza bulgara din sec XIX si care a durat iata pana aproape de mijlocul sec XX. La toate aceste sinoade unde se punea problema disciplinara, se prevedeau toate aceste etape. Adica – pe de o parte se constata pacatul, adica eroarea, greseala canonica, gestul necanonic, asa cum spune si comunicatul Patriarhiei, dupa aceea se constata starea de spirit a celui in cauza. Pentru ca si aici e problema foarte clara, nu poti sa desparti fapta de faptas, trebuie neaparat ca faptasul sa-si exprime de o maniera sau alta punctul de vedere legat de fapta pe care a savarsit-o, dupa aceea se judeca daca intra sau nu sub incidenta pedepsei si a carei pedepsesi aici sunt grave, nu poti aplica caterisirea ca pe un sablon universal, dupa care se dadea termenul de pocainta, care se traduce in termeni spirituali, duhovnicesti, in canon si canonul, sa nu uitam, este expresia in timp a pocaintei sufletesti, ca de aceea lucram cu termenul de timp in spiritualitatea noastra si in scaunul Spovedaniei preotii fixeaza in functie de limitele timpului gravitatea faptei si arata prin aceasta gravitatea ei – cu cat este mai lung canonul in timp, cu atat de obicei se subliniaza gravitatea faptei. Se parcurge aceasta perioada, acest pelerinaj spiritual al pocaintei, dupa care respectivul poate fi reprimit, bineinteles, pentru ca principiul pocaintei este un principiu vindecator, nu este unul punitiv. Pana si justitia seculara, dandu-i cuiva 20 de ani de puscarie, are in vedere recuperarea lui sociala, dovada ca uneori ii si scurteaza aceasta pedeapsa. Asadar, dupa ce parcurge acest pelerinaj spiritual al pocaintei, face metanoia, poate fi bineinteles, pe baza unor dovezi elocvente, reprimit in comunitatea de credinta si in acelasi timp poate, la rigoare, sa isi reocupe locul pe care l-a avut mai inainte.

C.C.: Dar in acest interval episcopul sta deoparte si nu slujeste…cand face pocainta…

R.P.: Nu poti sa fii in acelasi timp dezertor si sef de osti, adica nu poti sa fii si seful Statului Major si in acelasi timp sa fii, repet, dezertor. Este o contradictie in termeni. Repet, nu pot sa se consume doua acte precum regretul, recunoasterea pacatului, pocainta si reprimirea pe aceeasi functie si in acelasi loc in cateva minute. Este o ardere de etape uluitoare! Niciun duhovnic in tara aceasta si peste tot in Ortodoxia Universala nu ar putea sa isi imagineze ca avand in fata un penitent care-i pune in fata o problema destul de serioasa – si ce s-a intamplat aici, in cazurile acestea doua, este o chestiune chiar foarte serioasa, nu e o bagatela! Oamenii acestia n-au fost prinsi nici furand, nici inseland Fiscul, au fost pusi in ipostaza – ei insisi s-au pus in ipostaza de a pune sub semnul intrebarii Ortodoxia lor proprie. Deci orice duhovnic, oriunde v-ati indrepta privirea, mizeaza ca instrument pedagogic si vindecator pe dimensiunea timpului. Timpul este un factor de penitenta fundamental.

C.C.: Domnule Radu Preda, haideti sa ascultam ceea a declarat IPS Nicolae Corneanu dupa aceasta sedinta sinodala si sa vedem daca ceea ce dvs. previzionati se infirma sau se confirma. Asadar, un interviu oferit dupa sedinta sinodala colegului meu, Visarion Alexa, de catre Mitropolitul Banatului: [urmeaza interviul de aici].

“Sinodul BOR in imprejurarea de fata a comis un act de iresponsabilitate”

C.C.: Suntem in legatura telefonica si cu dl. Razvan Codrescu. Domnia sa a ascultat aceasta declaratie a Mitropolitului Nicolae si as dori sa il intreb cum o priveste. Sunt pe internet diferite comentarii referitor la acest gest care deja a fost postat. Dvs., domnule Razvan Codrescu, ati si scris referitor la el.

R.C.: Da, buna seara tuturor! Am scris despre lucrul asta traind perplexitatea pe care probabil ca au trait-o foarte multi altii, in sensul ca exista o discrepanta vizibila cu ochiul liber intre ceea ce declara Comunicatul oficial al Biroului de presa al Patriarhie Romane, anume ca Sfantul Sinod a luat act de regretul si pocainta Inaltului Nicolae si ceea ce se vede in realitate. Adica imediat dupa incheierea sedintei sinodale, la usa Sfantului Sinod, in modul cel mai evident Inaltul Nicolae se eschiveaza sa-si asume aceasta greseala. Nici nu vorbeste de greseala, spune “ceea ce am facut eu”. Si, in general, pare ca face un hatar Sinodului recunoscandu-i dreptul de a se pronunta asupra gestului lui, intr-un fel sau altul. Nu am sesizat, in realitate, la Inaltul Corneanu, nici inainte, nici dupa aceasta sedinta sinodala, vreo urma de regret si de pocainta autentice. Prin urmare, cred ca aicea este viciul de fond al acestei afaceri. Inteleg ca o masura radicala cum ar fi fost caterisirea, poate ar fi fost neavenita in context, poate ca Sfantul Sinod nu era pregatit pentru un astfel de gest radical, dar o forma de sanctiune trebuia sa existe! Si daca nu era nimic altceva, macar trebuia sa i se impuna o recunoastere publica, o profesiune de credinta, de dreapta credinta publica, cu iertare ceruta credinciosilor pe care, vorba Comunicatului patriarhal, in randul carora a produs tulburare si carora le-a fost impus in continuare ca pastor! Eu intreb urmatorul lucru: ce ne facem cu acea turma de la Timisoara care a fost gata sa-l aplaude pentru acest gest pe care Sinodul insusi il recunoaste ca demn de caterisire? Ori fiind lasat in scaun Inaltul Corneanu, inseamna ca sminteala se poate perpetua! Prin urmare, cred ca asa cum a inteles sa procedeze Sinodul BOR in imprejurarea de fata a comis un act de iresponsabilitate. Pentru ca sunt doua lucruri foarte importante care trebuie sa ne preocupe: In primul rand, aceasta indecizie a Sinodului, ca nu a fost o decizie, ci o indecizie, de fapt, nu face decat sa radicalizeze conflictul dintre traditionalisti si ortodocsisti inauntrul Ortodoxiei romanesti, un conflict care nu foloseste nimanui si, doi, pune Ortodoxia romaneasca intr-o situatie extrem de delicata in ansamblul lumii ortodoxe. Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc acest lucru, ca Sfantul Sinod a inventat un lucru care nu exista in nicio legislatie religioasa sau laica de pe fata pamantului. Adica este vorba de avantajul celui care a pacatuit primul. “Gestul este demn de caterisire, dar pe asta nu-l caterisim. Daca insa mai face cineva ca el, ii caterisim sigur si dam cu ei de pamant!” Aceasta dubla masura este absolut surprinzatoare! “Pe Tatal minciunii sa-l vad lasat in scaun si de fiii lui am eu grija pe urma.” Mi se pare ca este extrem de paradoxala aceasta atitudine a Sinodului si ca Sinodul isi joaca aici creditul in fata propriilor lui credinciosi si se joaca cu o usurinta in fata careia eu unul sunt dezarmat.

C.C.: Domnule Radu Preda, ati ascultat si Dvs declaratia IPS Nicolae. V-a confirmat sau infirmat ceea ce ati spus pana acum?

R.P.: Pai confirma turpitudinea acestui om care recunostea cu nonsalanta ca a fost informator al Securitatii, dar si colaborator al Sigurantei statului, care a primit fara sa conteste decizia CNSAS-ului de colaborare cu Securitatea, fara sa isi exprime regretul si nici sa faca vreun gest de reparatie morala fata de unele victime care mai sunt chiar in viata, chiar in eparhia pe care o conduce si care acum, in aceasta chestiune dogmatica, repet, e consecvent propriei metode si isi bate joc, pur si simplu, de orice regula a bunului simt si a Dreptului Canonic. Eu sunt constient si o spun cu toata responsabilitatea de profesor de Teologie: astfel de ierarhi, astfel de modele pastorale sunt cea mai josnica forma prin care pacatul poate intra nu doar in Biserica in ansamblu, ci chiar sa o conduca. Faptul acesta de a se eschiva, de a nu recunoaste in mod clar ca ai facut o eroare, ca nu asa se slujeste ideea de unitate, ca nu fortand mana si nici inducand in confuzie vom ajunge la unitatea dorita de toti de altminteri. Deci modul acesta de a juca o piesa ieftina mi se pare revoltator! Si faptul ca Sinodul, repet ceea ce am mai spus, a permis jucarea acestei piese de teatru atat de ieftine, in care actele inerente unui drum al pocaintei au fost comprimate intr-o singura scena si aceea foarte scurta la randul ei, modul acesta, nu pot decat sa fiu de acord cu Razvan Codrescu, denota o usuratate si o iresponsabilitate care si pe mine ma lasa perplex. Ceea ce nu inseamna, sigur, ca nu trebuie sa semnalam nu in sensul justitiar, ci pur si simplu cu toata smerenia, dar in acelasi timp cu toata fermitatea, ca in acest mod Sinodul nu isi confirma statutul de organ suprem al judecatii si in acelasi timp de garant al Ortodoxiei pe plan local.

C.C.: Pentru ca ati pomenit de acest lucru si pentru ca nu mai avem decat trei minute, as dori ca fiecare dintre Dvs sa lansati si o concluzie referitor la aceasta problema. Credeti ca gestul pe care Sinodul l-a facut aseara poate sa ne duca la o izolare sau o rupere a comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe? As incepe cu dl. Radu Preda.

R.P: Va dati seama, cand se va traduce Comunicatul Sinodului in limbile de circulatie ale lumii ortodoxe, ce stupoare va exista in cancelariile celorlalte Biserici! Pentru ca modul acesta de a imbina laxitatea cu rigorismul este unic. Niciunde in practica canonica si juridica a Bisericii Ortodoxe nu s-a mai intalnit asa ceva! Aceasta noutate trista va asigur ca va trezi reactii. Acum, ca va fi urmata aceasta reactie de o izolare propriu zisa, asta o vor vedea ierarhii pe pielea lor. Cand vor merge la Ierusalim sau la Sfantul Munte Athos sau la Moscova si vor fi opriti la usile altarului spunandu-li-se ca nu pot sa slujeasca cu ceilalti pentru ca provin dintr-o Biserica care are niste probleme canonice nerezolvate.

R.C.: Eu nu pot sa fac acum profetii, dar probabil se va sesiza o rezerva serioasa fata de noi. In orice caz, la sfarsitul sedintei Sfantului Sinod PS Vincentiu a declarat retoric: “Biserica nu taie capete!” Ori Oameni buni, sa fim seriosi, nu asteptam nimeni dintre noi sa i se taie Inaltului Corneanu capul. Asteptam sa “i se taie… macaroana“, iertati-mi expresia si nici macar de asta n-a fost in stare Sfantul Sinod!

A.V.: Eu personal va spun si va marturisesc, mai ales auzind aceasta declaratie pe care dansul a dat-o imediat dupa Sfantul Sinod ca nu mai sunt surprins si am sa inchei cu un citat din decizia CNSAS. Este vorba de caracterizarea facuta Inaltului Nicolae in dosar in 1963: Se manifesta ca unul ce nu crede in perceptele si dogmele bisericesti, fiind convins ca Biserica a fost intotdeauna un mijloc de inselare a maselor populare. A rezultat ca s-a preocupat de studiul stiintei marxist-leniniste si de insusirea ei, ce l-a facut sa fie convins de netemeinicia dogmelor pe care inca mai trebuie sa le apere si in acelasi timp sa isi dea seama perfect ca viitorul nu poate apartine decat comunismului. Cu adaptarea ca acum dansul si-a schimbat un pic discursul si viitorul apartine ecumenismului“.

codrescu.jpg

  • Cititi si:

RĂZVAN IONESCU DESPRE “CAZUL CORNEANU”

Parintele Filotheu sanctioneaza decizia Sfantului Sinod. Ereticul Corneanu nici macar nu isi recunoaste greseala

Maica Ecaterina (Monica Fermo): Responsabilizări monahale în anii de apostazie


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, IPS Bartolomeu Anania, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “RADU PREDA la Radio Romania Cultural: “Sinodul nu isi confirma statutul de garant al ortodoxiei”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. pt dl preda:
    ar fi interesanta o discutie despre ce inseamna catolicitate, in adevaratul sens al cuvantului
    ca in greaca crezul se spune cu “una, sfanta, catolica si apostolica biserica”
    si nu soborniceasca ca la noi
    si ar trebui “confiscat” dreptul bisericii romano catolice de a se autointitula catolica
    o alta discutie interesanta ar fi despre termenul ecumenic
    pt ca si noi ascultam de cele 7 sinoade ecumenice
    dar sinodul ecumenic nu are nimic de-a face cu ecumenismul de azi
    ar trebui “confiscat” dreptul miscarii ecumeniste de a se numi ecumenica
    asa, ca la copyright
    dupa o confuzie initiala, s-ar mai limpezi lucrurile si am distinge mai bine adevarul de minciuna
    2 probleme: catolicitatea(sobornicitatea) bisericii si ecumenicitatea bisericii

    asta ca sa nu mai aud ineptii despre ramura traditionalista si ramura ecumenista in bor
    si tot felul de comentarii si comparatii fara fond

  2. Pingback: IPS NICOLAE CORNEANU a murit - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate