Parintele Dumitru Staniloae: un dar pe care Dumnezeu l-a facut Ortodoxiei – de PR. GHEORGHE HOLBEA

3-10-2008 Sublinieri

5 octombrie 200815 ani de la mutarea la lacasurile de veci a Parintelui Dumitru Staniloae

staniloae.jpg

Deceniul al noualea al secolului al XX-lea a fost pentru romani unul plin de framantari si de privatiuni. Programul de inginerie sociala aplicat de partidul unic urmarea sistematizarea Bucurestilor si a marilor orase, distrugerea satelor prin mutarea a circa sase milioane de romani in “blocuri proletare”. Aveai senzatia ca tara intreaga devenise un lagar de concentrare. Peisajul dezumanizant era umplut de molozul bisericilor daramate din Bucuresti si al satelor distruse, al cozilor interminabile la care se astepta ore in sir de la miezul noptii, indiferent de anotimp, de batranii inghetati in “cutiile” fara caldura. Intr­-un asemenea context social, care a coincis cu perioada studentiei mele, l-am cunoscut pe Parintele profesor Dumitru Staniloae. Intrucat din 1978 se retrasese definitiv de la Facultatea de Teologie, in jurul personalitatii sale a fost tesuta cu grija o panza a uitarii, a ignorarii faptului ca exista, ca exista in carne si oase. Desi numele sau era invocat aproape in toate studiile de teologie, totusi se crease impresia unei absente.

Si totusi, pe strada Cernica din Bucuresti traia, intr-un apartament modest, cel care avea sa fie numit “Patriarhul teologiei ortodoxe romanesti”, alaturi de maica preoteasa, Marioara, ingerul sau pazitor in aceasta viata. Intr-un asemenea moment am descoperit sprijinul de care aveam nevoie, pomul statornic inradacinat in pamantul roditor al Bisericii. Intr-o vreme a confuziei am simtit in acel spatiu, in apropierea Parintelui, atmosfera inspirata de Dumnezeu a Sfintilor, unde firii si naturii li se deschid cu totul alte perspective innoitoare, in ciuda formelor efemere prin care trecem. Intr-o vreme in care se urmarea depersonalizarea prin transformarea individului intr-o rotita a unui mecanism care era numit “marea masa”, Parintele vorbea despre marea taina a persoanei descoperita noua prin Mantuitorul Iisus Hristos. Imi amintesc cata bucurie am avut cand mi-a daruit manuscrisul dactilografiat al lucrarii Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, precum si al lucrarii Persoana umana in vesnic dialog cu Dumnezeu. Citeam doar cateva pagini pe zi si simteam o bucurie care dospea in mine ganduri creatoare, pentru ca apoi, cu entuziasmul debordant al adolescentului, sa impartasesc si altora din bucuria mea.

art03_p4.jpgParintele unea in personalitatea sa, intr-un chip armonios, pe preotul ortodox cu teologul de mare iubire si cuprindere, pe preotul casatorit preocupat de Filocalie, pe omul inaintat in zile, dar cu duhul tanar, plin de iubire pentru cei de aproape si pentru cei de departe. Desi pentru multi era numai un riguros pastrator al dogmei si al adevaratei noastre credinte, Parintele demonstra ca, tocmai de aceea, e plin de caldura si cu inima deschisa tuturor. Asa cum afirma un monah aghiorit, el era si este “lauda si bucuria ortodocsilor, nadejde si mangaiere fiecarui om care cauta adevarul“.

In perioada aceea tocmai terminase de tradus din Sfantul Atanasie cel Mare “Cuvantul impotriva elinilor“, “Cuvant despre intruparea Cuvantului” si “Trei cuvinte impotriva arienilor“, adunate in volumul al 15-lea din P.S.B., precum si Epistole si Viata Cuviosului Parintelui nostru Antonie, in volumul al 16-lea din P.S.B. Era entuziasmat de personalitatea Sfantului Atanasie, pe care il simtea inspirandu-l si ajutandu-l in truda sa zilnica. Acest dialog cu Sfantul Atanasie avea sa dospeasca Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, iar acest lucru se poate observa usor din faptul ca partea intai se deschide prin urmatoarele cuvinte: “o definire a chipului lui Dumnezeu intiparit in om si o implicare a nemuririi omului in aceasta calitate a lui, a dat Sfantul Atanasie cel Mare“. Urmeaza apoi o serie de citate din opera Despre intruparea Cuvantului. O mare bucurie am simtit, de asemenea, in momentul in care mi-a incredintat manuscrisul Sfantul Chiril al Alexandriei, Inchinarea si slujirea in duh si in adevar, spre a-l preda secretarului Editurii Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.

Fiecare Sfant Parinte facea sa izvorasca in sufletul Parintelui Dumitru o bucurie aparte. Astfel, dupa traducerea Sfantului Simeon Noul Teolog, avea sa scrie lucrarea Iisus Hristos, lumina lumii si indumnezeitorul omului. Observand aceasta, mi-am dat seama de diferenta dintre Parintele Dumitru si ceilalti traducatori ai operelor Sfintilor Parinti. La Parintele Dumitru, esentiala era comuniunea cu Sfintii pe care ii traducea si care il inspirau in aceasta munca de talmacire. Metodele pe care i le punea la indemana filologia clasica sau ermeneutica se integrau in mod firesc acestei comuniuni. Simteai in preajma sa, cand iti vorbea, cum se hraneste de la Parinti, cum pune in valoare si asimileaza mesajul lor, cum intrupeaza intr-un mod firesc viata si invatatura lor. In aceasta traire a sa ni-i prezinta si noua, calatorind impreuna cu noi, intr-o lume apasata de marea confuzie a pacatului.

staniloae413.jpgFaptul de a-l fi cunoscut pe Parintele Dumitru mi-a creat sentimentul increderii si sigurantei in lucrarea lui Dumnezeu in istorie, chiar si in acea perioada a studentiei, plina de molozul locasurilor daramate, a fricii si terorii ca esti urmarit in fiecare clipa de niste forte diabolice care cautau sa se insinueze chiar si in cutele cele mai profunde ale sufletului tau, cand Parintele indemnasa mergem catre Iisus din adancurile inimii“. Chiar si in acea perioada a lasitatii si compromisului grosolan in numele unor pretinse interese ale familiei sau ale copiilor, prezenta sa, increderea sa profunda in Ortodoxie, in valorile rasaritene, in neamul sau, preschimba, prin Hristos, patima oarba a istoriei in cale a Invierii. Ceea ce ma intarea in prezenta Sfintiei sale era atitudinea cu care trata orice problema. N-am simtit vreodata la Parintele vreo umbra de superficialitate; nimic din dragostea superficiala, efemera, sau din asprimea sterila care pustieste. Prezenta sa raspandea o limpezime si o stare de liniste ce se infatisa liturgic, dincolo de istoria imediata.

In aceasta atmosfera aveam sa alcatuiesc lucrarea de licenta Persoana si comuniune. Desi initial propusesem ca tema sa se circumscrie operei Parintelui Dumitru Staniloae (Persoana si comuniune in opera Parintelui Dumitru Staniloae), totusi acest lucru n-a fost acceptat din motive mai putin ortodoxe, dar lesne de inteles pentru acea perioada. Aceasta bucurie a continuat si dupa plecarea mea la Seminarul Teologic din Buzau, unde am incercat sa dau expresie clipelor traite in prezenta Parintelui. Una dintre aceste expresii este si organizarea Simpozionului “Dumitru Staniloae” la acest seminar in anul 1991, avand ca invitati pe Parintele profesor Constantin Galeriu si pe poetul Ioan Alexandru. Ca o marturie a acestui eveniment a ramas epistola Parintelui Dumitru catre elevii Seminarului Teologic din Buzau. Prezenta celor patruzeci de elevi de la Seminarul Teologic din Buzau la aniversarea a optzeci si noua de ani (16 noiembrie 1992) nu era altceva decat o multumire pentru darul pe care il primisem de la Dumnezeu prin Parintele Dumitru.

Mult mai tarziu, dupa trecerea la cele vesnice a Parintelui, aveam sa gust bucuria prezentei sale peste timp la Facultatea de Teologie a Universitatii “Aristotel” din Tesalonic, prima Universitate care i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, in 1976. Sederea pentru o perioada mai lunga la Tesalonic mi­-a prilejuit si intalnirea cu bunul prieten al Parintelui Dumitru, Arhimandritul Gheorghe Kapsanis, Staretul Manastirii Grigoriu din Sfantul Munte Athos. Parintele aghiorit facea urmatoarea marturisire despre teologia Parintelui Dumitru:

Teologia Parintelui nu este intelectuala, nu este formala, schematica, ci revelatie si participare la viata vesnica. Astfel el da masura teologiei ortodoxe (s.n.). Teologhiseste patristic si in acelasi timp contemporan. Daruieste adevarul vesnic al lui Dumnezeu omului contemporan. El este gura evlaviei traditional-patristice a poporului roman binecredincios si, in general, a intregului popor ortodox. Spiritualitatea lui este dobandita, isi trage forta, din tezaurul nesfarsit al spiritualitatii poporul ortodox. Calauzit de Parinti precum Sfantul Maxim Marturisitorul sau Sfantul Grigorie Palama, ne dezvaluie inaltimile cugetarii duhovnicesti si ne deschide spre o perspectiva dincolo de orizonturile lumii acesteia. Teologia lui priveste lumea aceasta si in acelasi timp cheama pe contemporani spre lumea tainica a inimii“.

Iata de ce Parintele Gheorghe Kapsanis facea aceasta afirmatie:

Parintele Dumitru constituie darul scump al lui Dumnezeu pentru Biserica noastra si pentru umanitate”. Pentru acest dar scump pe care Dumnezeu l-a facut Ortodoxiei secolului al XX-lea si neamului romanesc “Sa multumim Domnului“.

Parintele Staniloae despre singuratate;

Parintele Staniloae despre rugaciunea lui Iisus si intarirea comuniunii dintre oameni prin ea;

Parintele Staniloae la Cernica – Convorbiri duhovnicesti;

Parintele Staniloae despre Dumnezeu;

– Parintele Staniloae despre Ortodoxia Romaneasca.

***

***

wiki-staniloae.jpg


Categorii

Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Gheorghe Holbea

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Parintele Dumitru Staniloae: un dar pe care Dumnezeu l-a facut Ortodoxiei – de PR. GHEORGHE HOLBEA

  1. Ar fi fost de bun simt ca macar Facultatea de Teologie din Bucuresti sa-i poarte numele.
    Dar, vorba taranului:”strambii i-au mancat p-ai drepti”, deh!

  2. Acest mare parinte si filozof al Domnului este piatra dogmaticii ortodoxe romanesti so universale. Fascinant si profumd, pr. Staniloaie a cucerit inimile si mintile multor ortodocsi si teologi din afara tarii, cartile si cursurile sfintiei sale sunt nelipsite de la majoritatea seminarelor teologice din lume.
    Domnul sa il odihneasca cu sfintii Sai.

  3. Pingback: Parintele profesor D.Staniloae - 15 ani dupa » Alex Rădescu
  4. Adevarat,sa-i multumim Domnului pentru darul Sau pentru noi toti!Si Parintelui sa ii multumim si il rugam sa se roage la Dumnezeu pentru noi!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (V): PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE DUMITRU STANILOAE (†5 octombrie 1993) DESPRE HRISTOS-SLUJITOR SI CHEMAREA NOASTRA LA RESPONSABILITATEA SLUJIRII JERTFELNICE: “Cum sa stii daca iubesti cu adevarat pe cineva, daca nu ai suferit pentru el?
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTURII DE LA SI DESPRE PARINTELE STANILOAE – OMUL LUI DUMNEZEU, OMUL APROAPELUI, OMUL TAINEI, OMUL COMUNIUNII. “La inceput a fost iubirea”
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Aduse cu posta electronica (3): PR. GHEORGHE HOLBEA: CUNOASTEREA DUHOVNICEASCA SE DA PE MASURA POCAINTEI. Si o “parcurgere” duhovniceasca aplicata la viata noastra a Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Crite
  9. Pingback: Blog crestin ortodox dedicat pr. Ilarion Felea
  10. Pingback: PARINTELE STANILOAE: Ecumenismul este produsul masoneriei si este pan-erezie! Nu exista “Biserici surori”! (si AUDIO)
  11. Pingback: PARINTELE STANILOAE IN INCHISORILE COMUNISTE. “Sa rabdam cu tarie si smerenie suferinta ce ni s-a dat!” -
  12. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE. Doamne, ce fel de om era! -
  13. Pingback: TESTAMENTUL DUHOVNICESC AL PARINTELUI STANILOAE: “Sa ne iubim toti in iubirea lui Hristos! Fiti tot timpul cu gandul la Hristos si cautati sa slujiti Lui” -
  14. Pingback: PARINTELE STANILOAE – 20 ani de la mutarea in Imparatia Iubirii a celui mai mare teolog român: CASNICUL LUI DUMNEZEU, PRIETENUL SFINTILOR -
  15. Pingback: “Amintiri din casa harului”: PARINTELE DUMITRU STANILOAE evocat de ucenici, intelectuali, preoti, teologi si ierarhi, la Patriarhie intr-un congres international. CALDURA FILOCALIEI INTRUPATE si FORTA IUBIRII DESAVARSITE (VIDEO) - Recomandari
  16. Pingback: Interviu de suflet cu PARINTELE GHEORGHE HOLBEA despre modelele sale formative si duhovnicii sai, INTALNIREA CU PARINTELE STANILOAE si criza tinerilor traitori in “societatea relativismului absolut” -
  17. Pingback: CUGETARI FILOCALICE ALE PARINTELUI STANILOAE. Iubire, vesnicie, iad. Puterea BUNATATII, a FRICII DE DUMNEZEU si a RABDARII NECAZURILOR. Conditiile si roadele Sfintei Impartasanii si pericolul AUTOMATISMULUI LIPSIT DE SIMTIRE(!) - Recomandari
  18. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – OMUL, PREOTUL SI TATAL DESAVARSIT, in amintirea fiicei sale, LIDIA. Sfarsitul lumii paradisiace a satului romanesc si inceputul “vremurilor absurde, de cosmar”… care bat din nou la usa si azi -
  19. Pingback: Doamna Lidia Staniloae despre REZISTENTA BISERICII ORTODOXE SUB COMUNISM si despre “teroarea cea de toate zilele“, “atmosfera de delatiune, de incredibila densitate a dusmaniei si a urii“, de vanatoare de “dusmani ai poporulu
  20. Pingback: “Amintiri din casa harului”: PARINTELE DUMITRU STANILOAE evocat de ucenici, intelectuali, preoti, teologi si ierarhi, la Patriarhie intr-un congres international. CALDURA FILOCALIEI INTRUPATE si FORTA IUBIRII DESAVARSITE (VIDEO) | Cuvântul Or
  21. Pingback: Crampeie inlacrimate de lumina si durere din VIATA PARINTELUI DUMITRU STANILOAE, sfantul mare teolog român, “NOBILUL” INCURABIL: “Da, ăsta era tata. Ceilalţi erau mai importanţi şi nu se gândea decât la ei…” | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate