PĂRINTELE DAMASCHIN GRIGORIATUL – interviu în “Familia ortodoxă” despre MISIUNEA ORTODOXĂ ÎN AFRICA între ispite, vrăjitorie și minuni. CE ESTE DRAGOSTEA FĂRĂ IPOCRIZIE? “Oamenii din lume vor să arate dragoste pe faţă tuturor oamenilor, cu mult râs, dar această dragoste nu este adevărată ‒ de ce? Nu vine din inimă. DRAGOSTEA ESTE RODUL DUHULUI SFÂNT”

4-06-2019 Sublinieri

“Dacă noi vrem să iubim toţi oamenii cu dragostea lui Hristos, trebuie să fim oameni de rugăciune”

Părintele Damaschin Grigoriatul

„Aceasta este dragostea adevărată”

Revista Familia Ortodoxă/ Numărul: 124

Sfântul Apostol Pavel ne învață că „mai mare dintre toate este dragostea” (I Corinteni 13:13).  De mai bine de treizeci de ani, Părintele Damaschin Grigoriatul face misiune pe tărâm african, în Congo, Burundi şi Rwanda şi, prin puterea dragostei, a adus la credinţă mii de suflete. Şi tot din dragoste pentru poporul român a învățat limba noastră, astfel încât acest interviu a fost realizat în română. De altfel, Părintele însuși mărturiseşte cu bucurie: „Sunt pe jumătate român!”.

Văzând cât de minunat lucrează Dumnezeu atunci când avem dragoste adevărată, se naşte firesc întrebarea: oare cum ar arăta lumea în care trăim dacă am avea şi noi măcar o fărâmă de dragoste pentru fiecare dintre semenii noştri? (R.T.)

– Părinte Damaschin, se întâmplă, în viaţa noastră, să fim implicaţi în tot felul de discuţii cu oameni necredincioși şi, deşi ne punem tot sufletul în aceste discuţii, aproape niciodată nu reuşim să schimbăm părerea cuiva, cu atât mai mult să convertim pe cineva. Sfinţia voastră faceţi multă misiune în Africa. Care sunt darurile de care are nevoie cineva pentru a-i schimba inima celuilalt şi a-l aduce la Domnul?

– Când am ajuns în Africa, primul lucru pe care l-am făcut a fost să învăţ limba lor, iar după şase luni am început să țin predici în biserică şi să am legături cu oamenii.

Am văzut că oamenii de acolo sunt foarte simpli, foarte săraci şi au mare nevoie de dragostea noastră. Africanii, fiindcă nu au nici guvern, nici alţi oameni politici care să-i iubească, dacă văd un european, cred că europenii sunt bogaţi, au dragoste de oameni şi vin la noi să-i ajutăm, dacă putem, cu ceva. Dar noi, dacă îi ajutăm, nu o facem pentru credinţă, ci pentru dragoste. Acolo, congolezii nu sunt păgâni, ci catolici, protestanţi, iehoviţi, iar noi suntem datori să le arătăm tuturor dragoste pe faţă.

Şi la biserică ‒ dar nu numai la biserică, ci oriunde mergem să lucrăm, noi îi luăm pe toţi oamenii, nu alegem numai ortodocşi, ci îi primim pe toţi oamenii să lucreze cu noi. Vorbim la început cu muncitorii şi le arătăm dragoste în mod practic: dacă au nevoie de medicamente, dacă au nevoie de haine pentru copii, dacă au nevoie de bani, îi ajutăm, şi abia după aceea putem să-i întrebăm în ce religie merg. Şi dacă ei vor spune: „Merg în cutare religie”, după aceea noi începem să le spunem că şi catolicii sunt buni, şi protestanţii sunt buni, dar Biserica Ortodoxă este mai bună, pentru că este Biserica de la începuturi.

Acolo, noi am tradus din limba greacă cărţile care arată diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică și le-am publicat în limba franceză şi în limba swahili: pentru catolici, pentru protestanţi, pentru iehoviţi, pentru boşimani. Oamenii care vor să ştie care sunt diferenţele dintre Biserica noastră şi cea catolică, noi le dăm o carte, ei citesc, după aceea vin la noi şi ne pun întrebări. Dacă ei citesc, se bucură, pentru că văd că sunt diferenţe foarte mari. Catolicii nu le spun adevărul, ei le spun că Biserica Ortodoxă este biserica schismatică, care a plecat de la ei. Noi le spunem: „Nu este aşa. Uitaţi ce scrie istoria, uitați cum s-a făcut schisma”. După aceea, oamenii, fiindcă vor cu adevărat să găsească Biserica de la începuturi, Biserica veche şi adevărată, vin la noi, pentru că au citit despre toate aceste diferenţe. Cei mai mulţi dintre catehumenii care vin la noi au fost mai înainte catolici, dar vin şi protestanţi, mai puţini musulmani şi iehoviţi.

Le dăm cărţile să citească despre minunile Sfinţilor, despre minunile Maicii Domnului, ale lui Iisus Hristos. Ei spun: „A, vedem aici minuni extraordinare!ˮ. Şi prin minuni oamenii vin cu bucurie, pentru că se vindecă de multe boli ale lor.

Mai avem și alte probleme. Oamenii care trăiesc în junglă nu înţeleg un Dumnezeu Care este nevăzut, un Dumnezeu Care este Duh Atotputernic. Ei au în buzunarul lor o statuetă din lut şi spun: „Ăsta e ocrotitorul meu, mă ajută în viaţa meaˮ. „Dar cum te ajută?ˮ „Mă apără de duhurile rele ale altor oameniˮ. Şi fiecare tată de familie are o statuetă în buzunarul lui, ca să-i ocrotească familia de duhuri rele. Înţelegeţi ce mare diferenţă? Se închină unui dumnezeu văzut. Este foarte greu pentru noi să le spunem că Dumnezeu este nevăzut, foarte greu.

„Te întorci înapoi şi Eu voi fi ajutorul tăuˮ

– Care au fost cele mai mari ispite pe care le-aţi întâmpinat în cadrul misiunii din Africa?

– Acolo, viaţa noastră de dimineaţa până seara este numai ispite. Dimineaţa merg la biserică să fac Utrenia şi, înainte să ies pe ușă, fac semnul crucii şi Îi spun lui Hristos: „Dacă este voia Ta, ajută-mă să mă întorc înapoi seara acasăˮ.

Numai ispite sunt ‒ și de la diavol, și de la oamenii răi, și de la hoţi, și de la soldaţii de acolo, care mai înainte au fost foarte sălbatici şi pot să ne bată, chiar să ne ucidă. Pe mine au încercat să mă ucidă, dar Dumnezeu m-a salvat. Am fost în Congo de Est, unde am construit în 2007 un mare centru în oraşul Uvira, care are 300.000 de locuitori, şi unde sunt acum aproape douăzeci de parohii. Și au venit acolo într-o noapte trei soldaţi înarmați cu puşti, pentru că au auzit că eu dorm într-o căsuţă, în locul acesta unde am început să construim. Ei au venit duminică spre luni, dar eu sâmbătă şi duminică mergeam în Burundi, să facem slujbele. M-au căutat, dar nu m-au găsit. Veniseră să mă ucidă nu pentru credinţă, ci ca să-mi ia banii. Dacă nu m-au găsit, au mers într-o altă casă, a unui negru, şi l-au ucis şi au luat toți banii şi obiectele pe care le-au găsit în casa lui. L-au ucis în faţa ochilor soţiei lui şi a celor trei copii, la ora patru după-amiază. Dintre acești trei soldați, unul a fugit şi ceilalţi doi au fost prinşi și băgaţi în puşcărie. De dimineaţă, tot poporul i-a luat pe aceştia doi şi i-a dus în centru, unde este o piaţă, şi i-au ucis cu pietre.

– Ce alte ispite aţi mai avut?

– Am avut ispita să plec de acolo și să mă întorc în Grecia, din cauză de multă supărare. Aşa spune Hristos: „Dacă oamenii nu vă primesc, scuturaţi praful de pe picioarele voastre şi plecaţi (cf. Luca 9:5). Aşa am făcut şi eu: mi-am pregătit bagajele şi, de la Burundi, am luat autobuzul, am mers 1.000 de kilometri și am ajuns în Uganda. Acolo am ajuns joi. Sâmbătă dimineaţă urma să scot bilet ca să plec spre Cairo, iar de la Cairo la Atena, duminică dimineaţă. Dar uitaţi ce s-a întâmplat: vineri seara, când îmi făceam rugăciunea, am auzit o voce foarte puternică înlăuntrul meu, care mi-a spus: „Te întorci înapoi“. Eu am simţit Cine e Cel care mi-a vorbit: a fost Domnul Iisus Hristos. M-a încredințat Dumnezeu lăuntric Cine mi-a vorbit aşa. Şi eu am răspuns: „Mi-e foarte teamă. Dacă mă voi duce acolo, oamenii pot să mă ucidăˮ. Şi Hristos mi-a spus: „Nu, te întorci înapoi şi Eu voi fi ajutorul tăuˮ.

Aşa am făcut. Sâmbătă dimineaţă m-am întors înapoi din Uganda în Burundi. Și, cu adevărat, Dumnezeu mi-a ajutat şi am rămas acolo şase ani şi, încet-încet, s-au botezat cinci sute de oameni, am luat şi teren, am construit acolo un mare centru cu opt case, am construit alte două-trei biserici şi aşa mergem înainte cu misiunea. A fost voia lui Dumnezeu să nu plec. Aceasta a fost o mare prezenţă a lui Hristos în viaţa mea.

Mai avem ispite şi de la vrăjitori. Acolo vrăjitoria e foarte puternică şi foarte organizată. Toţi primarii sunt vrăjitori în satele lor, și oamenilor le este interzis să meargă la alt primar după ajutor. Ei sunt robiţi acestui primar, și de aceea sunt foarte întristaţi, nu au bucurii, din cauza acestei prezenţe de vrăjitorie din viaţa lor. Noi avem probleme din cauza vrăjitorilor. Nu ne lasă să ne apropiem de dânşii, vin să ne ucidă cu săbiile. Am avut şi eu această ispită, dar, cu harul lui Dumnezeu, m-am izbăvit.

„A căzut de la mine ca o piele viaţa mea cea veche”

– Care sunt cele mai mari minuni pe care le-ați trăit?

– Acolo Dumnezeu face multe minuni, multe minuni. Un copil de 15 ani mergea de acasă la şcoală. Pe drum, pe dreapta, era o biserică ortodoxă. Încet-încet, el trecea pe acolo în fiecare zi, a auzit cântările, a auzit şi predici şi s-a obişnuit aşa. S-a botezat şi a mers la casa părinţilor lui şi le-a spus: „Eu sunt creştinˮ. Tatăl lui l-a bătut pentru că a lăsat religia strămoşilor lor, religia păgână. S-a dus tatăl la vrăjitor, adică la primarul satului, şi i-a spus: „Ajută-mă, pentru că copilul meu a lăsat religia noastră strămoşeascăˮ. Şi vrăjitorul le-a spus: „Bine, daţi-mi bani şi mâine dimineaţă eu voi împlini această dorinţăˮ.

A doua zi, copilul a plecat de acasă spre şcoală. A făcut cinci minute puţină rugăciune la biserică şi, pe când mergea, au ieșit din pădure doi şerpi mari boa, de opt-nouă metri, unul de la dreapta şi altul de la stânga. Şi au vrut să-l atace, dar copilul deodată s-a speriat şi şi-a făcut semnul crucii, şi şerpii boa s-au îndepărtat, au plecat în pădure. Când s-a întors acasă, a spus părinţilor lui. Tatăl lui nu s-a bucurat. A mers la vrăjitor şi i-a povestit acest mare eveniment. Vrăjitorul a fost foarte supărat şi i-a spus: „Eu astăzi dimineaţă am trimis doi diavoli în chip de şerpi boa ca să prindă şi să omoare copilul!ˮ. „Daˮ, a spus tatăl lui, „dar a făcut un semn şi nu ştiu cine este Dumnezeu ăla al lui și ce semn a făcut, că s-a salvatˮ.

Vrăjitorul a chemat copilul, copilul a început să le spună despre credinţa ortodoxă, şi după aceea şi vrăjitorul şi părinţii lui s-au botezat. Adică au auzit că este un alt Dumnezeu mai mare decât duhurile rele la care se închinau ei.

– Faceţi rugăciuni speciale ca să anihilaţi puterea vrăjilor?

– Nu, noi facem Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, ne spovedim curat şi ne împărtăşim, ca să nu facă vrăjitorii împotriva noastră ceva. Chiar dacă fac vrăji, nu pot să ne stăpânească.

Congolezii sunt obişnuiţi cu războiul pe care îl aduce satana asupra lor. Dar noi îi povăţuim să vină la biserică, să facă spovedanie şi împărtăşanie. Acestea sunt armele noastre împotriva diavolului. Cei care sunt botezaţi înţeleg, dar cei care nu sunt botezaţi au probleme, sunt robi diavolului.

– Și cum se pregătesc oamenii pentru botez?

– Noi colaborăm cu dascălii şi cu preoţii de la sate, le dăm multe cărţi să citească, cărţi de catehizare, vieţile sfinţilor, şi acolo dascălii şi preoţii fac aproape un an de zile învăţătură cu catehumenii. După aceea venim şi noi acolo, facem catehizare mai multe zile şi după aceea facem botezul lor.

După botez, Dumnezeu le dă multă bucurie. Mi-au spus: „După botezul meu nu mai am ispite, simt înlăuntrul meu un duh de bucurie şi paceˮ. Alţii spun: „A căzut de la mine ca o piele viaţa mea cea veche şi plină de ispite şi plină de diavolulˮ. Dar toţi spun că au simţit bucurie, libertate interioară şi lumină, aproape toţi oamenii spun aşa.

– Ce îi ţine pe aceşti oameni în Biserică?

– O parte rămân în Biserica Ortodoxă pentru că au găsit aici de lucru. Altă parte rămân pentru că au simţit dragostea noastră: le dăm medicamente, le dăm ce au nevoie pentru familiile lor. Şi mai este un mare grup de oameni care rămân pentru că au simţit în viaţa lor creştinească harul lui Dumnezeu. După spovedanie ei simt libertate faţă de ispite, faţă de toate atacurile diavolului. Pentru aceasta ei spun că Biserica Ortodoxă este altfel, nu are rudenie cu alte biserici. Aici lucrează un alt Duh, mai puternic şi mai adevărat. Mai este încă o mare parte pentru care Dumnezeu face minuni, şi ei nu pleacă pentru că au simţit aici vindecare de bolile lor.

„Vreau să rămân ortodox şi să mor ortodox!ˮ

– Ce v-a dat cea mai mare putere să continuaţi misiunea?

– Pentru noi, ortodocşii, cea mai mare armă împotriva tuturor ispitelor este Rugăciunea lui Iisus. După aceea este spovedania curată, ascultarea, ca să nu facem noi acolo ce vrem, ci ce vrea Părintele care este mai mare. Și, după spovedanie, ne împărtăşim.

Acolo, oamenii fac rugăciunea împreună, se strâng toţi la biserică. Lor le place mult Sfânta Liturghie şi le place mult muzica psaltică. Avem un grup mare, de treizeci de copii, care sunt interni, şi toţi sunt cântăreţi. Am pus toate textele lor bisericeşti din limba swahili pe muzică psaltică şi toţi copiii cântă în limba lor. Copiii de acolo iubesc mult Biserica Ortodoxă, pentru că sunt atât de frumoase cântările care se cântă în limba lor cu muzică psaltică.

– Aţi spus că dragostea îi ţine pe oameni. Cum să ajungem și noi la dragostea care nu caută ale sale, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel?

– Uitaţi, dragostea adevărată este numai în Biserica Ortodoxă. Alte biserici, fiindcă nu au Duhul Sfânt, nu au harul – adică nici catolicii, nici protestanţii, nici alte biserici nu au harul lui Dumnezeu şi nu pot să le arate oamenilor dragostea adevărată, din cauza lipsei Duhului Sfânt. Părinţii ortodocşi, fie că sunt greci, fie că sunt africani, pentru că în Biserica Ortodoxă lucrează harul lui Dumnezeu, se simte în inima lor această mare bucurie şi dragoste nu numai pentru Dumnezeu, ci pentru toţi oamenii, fără să facă diferenţă între oameni adică, de exemplu: dumneata eşti ortodox, vino la mine; dumneata eşti protestant, pleacă de la mine. Nu facem această diferenţă, noi iubim toţi oamenii. Şi dragostea noastră trebuie să fie adevărată, nu cu ipocrizie.

Am întrebat un Părinte de acolo, african: „Cum ai intrat în Biserica Ortodoxă? Spune-mi istoria taˮ. Şi mi-a spus: „Eu am fost catolic, şi Preasfinţitul mi-a spus: «Vino o zi încoace, la Mitropolia ortodoxă, ca să vezi cum lucrează Biserica noastră». Am venit cu dânsul la misiunea ortodoxă, el mi-a dat două-trei cărţi, le-am citit şi am văzut această diferenţă dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, am văzut purtarea Părinţilor, învăţătura ortodoxă, cântările ortodoxe. Şi am hotărât să vin în Biserica Ortodoxă, pentru că la catolici am văzut o atmosferă cu multă ipocrizie şi multă dictatură. Nu mi-a plăcut, pentru că am găsit la ortodocși o altă viaţă, simplă, sinceră, cu multă dragoste şi cu multă libertate. Această libertate şi bucurie le-am simţit și după botezul meu. Şi pentru aceasta eu vreau să rămân ortodox şi să mor ortodoxˮ. Aşa mi-a spus. Acum el este preot.

– Dar noi cum să ajungem la această dragoste adevărată?

– Oamenii din lume vor să arate dragoste pe faţă tuturor oamenilor, cu mult râs, dar această dragoste nu este adevărată ‒ de ce? Nu vine din inimă. Dragostea este rodul Duhului Sfânt. Dacă noi vrem să iubim toţi oamenii cu dragostea lui Hristos, trebuie să fim oameni de rugăciune. Adică, înainte să ieşim din casa noastră, trebuie două-trei ore în fiecare noapte, dacă se poate, să stăm de vorbă cu Hristos, ca să simţim harul, care este dragoste pe faţă a lui Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt. Această dragoste se răspândeşte şi la alţi oameni, şi aceasta este dragostea adevărată.

Dacă noi suntem oameni de rugăciune, atunci și oamenii care vin la noi simt că dragostea noastră este adevărată, simt imediat. Şi spun: „Acesta este omul lui Dumnezeu. Mă iubeşte din inima sa, fără ipocrizieˮ.

Un program de rugăciune

– Cum să dobândim pacea, când trăim într-o lume atât de agitată?

– Sfinţii spun: pacea este un dar de la Dumnezeu. Noi, de când ne botezăm, Dumnezeu ne dă toate darurile Duhului Sfânt, le pune în inima noastră ca pe o sămânţă. Și, dacă suntem botezaţi, avem toate darurile lui Dumnezeu, deci avem și pacea. Dar este în responsabilitatea noastră nu numai să ţinem pacea, ci și să adăugăm, să dobândim și mai multă pace înlăuntrul nostru. Ce trebuie să facem: înainte să ieşim din casă, trebuie să facem multă rugăciune pe metanie în numele lui Iisus Hristos. Aşa spun şi sfinţii noştri că trebuie să izgonim duhurile rele: numai cu numele lui Iisus Hristos.

Ca să facem rugăciune multă acasă la noi, trebuie să fim iertaţi cu alţi oameni, trebuie să fim spovediţi şi, cu blagoslovenia Părintelui duhovnic, să luăm Sfânta Împărtăşanie. Nu putem să adăugăm pace înăuntru dacă nu suntem credincioşi buni, dacă nu facem spovedanie curată, împărtăşanie cu blagoslovenia Părintelui duhovnic şi iertare între noi. Nu trebuie să ţinem înlăuntru nici o răutate sau ură, pentru că asta este o piedică la Rugăciunea lui Iisus, pe care noi trebuie să o facem lăuntric. După ce facem toate acestea, putem să lucrăm cu Rugăciunea inimii, ca să simţim foarte mare linişte, pace şi dragoste a lui Hristos în inima noastră.

– Cum poate să facă fiecare această rânduială a Rugăciunii lui Iisus?

– Uitaţi, este un program. La început, nu trebuie să vedem nimic la televizor, imaginile toate sunt ispite mari pentru omul care vrea să-și curăţească mintea şi inima sa. Televizorul trebuie scos afară. Cine vrea, poate să asculte ştirile la radio. După aceea, seara nu trebuie să mâncăm mult, ci puţin. Putem mânca toate mâncărurile la amiază, ca să ne săturăm, şi după ora șapte nu trebuie să mai mâncăm nimic, ca să putem face rugăciune seara. Omul care este săturat cu multă mâncare nu poate să facă rugăciunea.

Apoi, seara facem rugăciunea pe metanie – este mai uşor, înţelegeţi? Multă rugăciune, o oră, mai mult, mai puţin, şi după aceea, de la ora nouă seara până la ora trei-patru dimineața, şase ore de somn sunt suficiente. De la ora patru până la ora şase-şapte, când trebuie să mergem la serviciu, mai avem două-trei ore, şi în aceste ore trebuie să ne gândim ce să facem, să citim ceva din vieţile sfinţilor, învăţături despre rugăciune, despre curățirea de patimi prin pocăinţă cu lacrimi. După aceea începem să facem Rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Aşa trebuie să facem, o oră, două ore în fiecare dimineaţă. Dacă facem aşa, veţi vedea ce mare bucurie şi schimbare duhovnicească va veni înlăuntrul nostru! Vom trăi o viaţă îngerească pe pământ.

– În rânduiala noastră ar trebui să includem și rugăciunea pentru lume?

– Da, da, este nevoie. Să zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi toată lumea Ta”. Hristos ştie pe cine vrea să miluiască. Şi, dacă noi ne rugăm lui Hristos, Hristos îi ajută pe aceşti oameni. Nu sunt mulţi care vor să se mântuiască, e adevărat, dar dacă noi arătăm, prin inima noastră, rugăciunea pentru alţi oameni, Dumnezeu Își face lucrarea Lui. Numai Dumnezeu poate să-i aprindă, să-i atragă la Biserica adevărată. Biserica adevărată este numai cea ortodoxă, nu sunt alte biserici care pot să-i mântuiască pe oameni.

[…]

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu

CONTINUARE în numărul lunii mai 2019 al revistei „Familia Ortodoxă”

LEGATURI:

PS Macarie: INMULTITI DRAGOSTEA! Sa dam marturie PRIN VIATA SI FAPTELE NOASTRE ca suntem ucenicii lui Hristos, iar nu niste crestini numai de forma si de ritual, care sa fie SMINTEALA altora. “E dramatic, e cutremurator sa nu gaseasca dragoste cel de langa noi nici in Biserica!”. CUM SA DEPASIM ISPITELE TENSIUNILOR SI SUPARARILOR CARE APAR INTRE NOI? (video+text)

IUBIREA CARE INVESNICESTE si IUBIREA SENTIMENTALA, “CU TERMEN DE EXPIRARE”. Exclusivism vs. universalitate. Incotro sa ne directionam dragostea?

De la DRAGOSTEA TRUPULUI SI SANGELUI, a firii cazute catre IUBIREA DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine

Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?

Iubirea este criteriul Judecatii de Apoi. DAR CARE IUBIRE?

Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR

PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX – Conferinta de la Iasi, septembrie 2011 (audio, video, text): “NU PUTEM IUBI CU ADEVARAT DACA NU AM INVATAT SMERENIA”

IPS HIEROTHEOS pentru “Lumea monahilor”: “CEA MAI GRAVA BOALA A OMULUI DE ASTAZI ESTE IUBIREA DE SINE. Dragostea nu este un simplu sentiment, nici doar cuvinte de dragoste, ci inseamna asumarea crucii pentru celalalt“. Ce raspuns primesc TINERII AFLATI IN IADUL LIPSEI DE SENS?

Cuviosul Paisie: OMUL DUHOVNICESC ESTE PLIN DE DURERE PENTRU CEILALTI

Presb. Dionisie Tatsis despre diversele invataturi ale SFANTULUI COSMA ETOLIANUL (✝24 august) aplicate la viata si vremurile noastre. DUMNEZEUL ADEVARAT vs. DEMONI, IUBIREA FAPTICA vs. IUBIREA TEORETICA: “Daca tu plangi si te tangui, iar eu stau jos, mananc, beau, dansez, cant, petrec, atunci iubirea mea este falsa”. Preotii intre DUHUL APOSTOLIC si DUHUL LUMESC

Arhim. Paisie de la Hilandar: “ROAGĂ-TE ȘI NU ÎNCETA SĂ TE ROGI! INGRĂDEȘTE-TE CU RUGĂCIUNEA! Dacă omul nu face din rugăciune ritmul vieţii sale, sunt mici şansele să iasă biruitor din luptele duhovniceşti”

SA ALERGAM CU GANDUL LA IISUS! Parintele Coman – problematizari si solutii pentru “razboiul nuclear al gandurilor” (II). IPOCRIZIA SI VICLENIA NOASTRA prin care preferam sa ramanem la nivelul exterior, iar nu sa ne cercetam motivatiile adanci ale faptelor: SUNTEM NOI INTR-O STARE DE LUPTA?

Maica Macrina Vassopoulos (II) despre PUTEREA RUGACIUNII, ASCULTARII SI TREZVIEI: “Rugaciunea este cel mai mare dar pentru om. Sa nu traim usuratic, fara profunzime, SA NU FIE VIATA NOASTRA SUPERFICIALA SI DE NIMIC. Cand omul are luare-aminte si rugaciune, il umbreste Harul lui Dumnezeu”

“O noapte în pustia Sfântului Munte”: ISPITE SI RĂTĂCIRI ÎN PRACTICAREA RUGĂCIUNII LUI IISUS. Care sunt condițiile pentru a scăpa de înșelare și cum pot fi deosebite roadele rugăciunii de deghizarea diavolului în înger de lumină?

GHERONDA IOSIF VATOPEDINUL: “Să fim atenți, păzindu-ne mintea! Nu pierdeți timpul în zadar!”. NĂVĂLIRILE ISPITELOR – PRILEJURI DE MĂRTURISIRE. Cum poate fi zdrobit diavolul? (VIDEO cu subtitrare în limba română)

PARINTELE EFREM FILOTHEITUL (Arizona) despre razboiul duhovnicesc, nevazut: “Totul incepe cu gandurile”! (VIDEO SUBTITRAT)

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre CUM “DAM DREPTURI DIAVOLULUI”, de ce SUNT INGADUITE ISPITELE si cum le putem BIRUI: “Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Smerenia topeste pe diavolul”

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “Ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi…”

Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev: NU FITI PARTASI LA OCULTISME – “LUCRARILE INTUNERICULUI”! Care sunt efectele preocuparilor “paranormale”, sectare sau ale recursului la “vindecatori” oculti?

INVATATURA ORTODOXA DESPRE VRAJITORI, VINDECATORI SI PREZICATORI. “Chiar daca vrajitorii ar putea sa dea sanatate, tot trebuie să-i indepartam!”


Categorii

Mari duhovnici, preoti si invatatori, Minuni si convertiri, Parintele Damaschin Grigoriatul, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “PĂRINTELE DAMASCHIN GRIGORIATUL – interviu în “Familia ortodoxă” despre MISIUNEA ORTODOXĂ ÎN AFRICA între ispite, vrăjitorie și minuni. CE ESTE DRAGOSTEA FĂRĂ IPOCRIZIE? “Oamenii din lume vor să arate dragoste pe faţă tuturor oamenilor, cu mult râs, dar această dragoste nu este adevărată ‒ de ce? Nu vine din inimă. DRAGOSTEA ESTE RODUL DUHULUI SFÂNT”

  1. “Biserica Ortodoxa este altfel, nu are rudenie cu alte biserici.” Asta o spune un african. Vai, noua!

    Invatatura parintelui este insotita de fapte, de aceea poate fi primita ca un CUVANT DE FOLOS.
    La noi, predicile raman doar predici, pentru ca in spatele vorbelor nu sunt fapte. De aceea nu se schimba oamenii din jurul nostru, pentru ca de la vladica la opinca suntem falsi – una zicem si alta facem. Vai, noua!

  2. Romileeee
    Ia seama, si ia aminte cand simti ca slabesti in lupta ta cu lumea. Copii biruie duhurile . Iar tu, om in toata firea.. 🙂
    Papa a ajuns la vatican si bine mersi . Sa il lasam in ale lui .
    Tu continua calea , nelasand rugaciunea .
    🙂

  3. Acest Sfant Parinte Damaschin este apostol al Dumnezeului Celui PreaInalt care savarseste fapte minunate in acest veac viclean si pierzator, plin fiind de Duhul Sfant. Inca ne mai mangaie Dumnezeu cu astfel de oameni, sa fim cu luare aminte la cele ce ne spune Parintele Damaschin si sa le urmam…

  4. “- Cum poate să facă fiecare această rânduială a Rugăciunii lui Iisus?

    – Uitaţi, este un program. La început, nu trebuie să vedem nimic la televizor, imaginile toate sunt ispite mari pentru omul care vrea să-și curăţească mintea şi inima sa. Televizorul trebuie scos afară. Cine vrea, poate să asculte ştirile la radio. După aceea, seara nu trebuie să mâncăm mult, ci puţin. Putem mânca toate mâncărurile la amiază, ca să ne săturăm, şi după ora șapte nu trebuie să mai mâncăm nimic, ca să putem face rugăciune seara. Omul care este săturat cu multă mâncare nu poate să facă rugăciunea.”

    Am recitit acest interviu, iar acum i-am descoperit noi valențe duhovnicești, ca să zic așa. Probabil înainte l-am parcurs mai grăbit. Este foarte clar că ceea ce ne învață părintele Damaschin Grigoriatul este din lucrare, din trăire și nu din auzite. Sfaturi practice, trăite pe viu, care ne conduc pe Cale, numai să vrem să-l urmăm Domnului pe Cale !!! Dar, pe lângă o viețuire prin participarea activă la slujbele Bisericii (pocăință, Sfânta Spovedanie, Sfânta Liturghie, Sfintele Slujbe, împăcarea cu aproapele), este nevoie, pentru început și de renunțare obligatorie la televizor, este nevoie de un anumit program al meselor. Scurt, concis, cuprinzător !!! Slavă Domnului pentru că ne mai descoperă asemenea părinți care ne pot fi exemple vii în lupta cu noi înșine și cu păcatele noastre !!! Mulțumim !!!

    @petru
    Dacă ai ajuns la măsura copiilor (nevinovăția inimii lor), Doamne ajută în continuare. Eu mai am mult de lucru. Și-apoi, nu mă lupt cu lumea, ci cu păcatele și neputințele mele.
    În ceea ce-l privește pe papă, am dorit să aduc la cunoștință publică “dublul standard” al acțiunilor lui. Că tot suntem în săptămâna de după Duminica vindecării orbului din naștere, iar la sfârșitul pericopei evanghelice de duminică, fariseii L-au întrebat pe Domnul:”Oare și noi suntem orbi ?” Oare nu este semnificativ faptul că finalul vizitei papei (fariseu modern) a coincis cu această duminică ? “Dacă ați fi orbi păcat nu ați avea…”, le-a răspuns Mântuitorul fariseilor de atunci. Valabil și pentru papa Francisc…A venit să tulbure apele, liniștea din Biserica Cea Una…Și unii se vor sminti, dar “vai de cel prin care vine sminteala”…
    Căci, știi cum este zicala:
    “-Lasă-l în pace (în cazul de față, pe papă).
    -L-aș lăsa, dar nu mă lasă el pe mine…”
    A venit invitat ca șef de stat, ce-a căutat la patriarhie ??? Orbul din naștere n-a mărturisit adevărat Cine l-a vindecat ??? Păi, eu dacă am fost vindecat de orbirea duhovnicească în Biserica Cea Una, nu mă consider vinovat că l-am arătat pe papă “fariseu modern”, pentru că asta este !!! Dacă era SINCER nu rămânea tulburare în urma lui… Iar, dacă a rămas tulburare, este normal că mă doare, ca fiu al Bisericii Celei Una…
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  5. “Atunci când ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista în inimă adevărata bucurie și pace.

    Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumească pe care mulți o caută astăzi. Să nu încurcăm lucrurile. Sfinții aveau o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a râs? Care Sfânt a trecut fără durere prin această viață? Care Sfânt a avut o astfel de bucurie pe care o urmăresc mulți creștini din vremea noastră, care nu vor să audă nimic neplăcut, ca să nu se întristeze și să nu-și piardă pacea lor?

    Daca doresc să nu mă întristez, ca să petrec bucuros și să nu-mi stric liniștea, ca să fiu blând, atunci sunt indiferent! Altceva este blândețea duhovnicească și altceva este blândețea din nepăsare.

    Spun unii: „Trebuie să fiu bucuros, pentru că sunt creștin”. Aceștia nu sunt creștini. Asta este nepăsare, este bucurie lumească. Cel ce are aceste particularități lumești nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru situații, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta.”

    Sfântul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească

  6. Romil
    Ma refeream la copilul care a biruit diavolii din povestirea parintelui Damaschin ..
    Despre lumea – ma refeream la piedicile intampinate de dv si familia dv cu oameni , crestini si necrestini ..
    Nu am ajuns la masura dumneavoastra . Va vad om duhovnicesc , care da sfaturi si povete extraordinare . Invat, invatam .Citesc mereu ceea ce postati .
    Doamne ajuta

    Lucian

    A lui Avva Antonie :

    Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar batranul vrand sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui: intinde iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis: intinde. Si a zis lui vanatorul: de il voi intinde peste masura, se frange arcul. Zis-a lui batranul: asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogori fratilor. Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.

    Sunt bucuros ca m-am nascut crestin ortodox .
    Hristos nu a ras . Simt ca a zambit cand au venit copii la El . Deoarece atunci a gasit puritatea in lume . Pe care El o avea , o cauta in lume , si nu a gasit-o la oameni mari . A gasit-o la prunci, si eu cred ca atunci a zambit .
    Durerea lumii , a covarsit zambetul Domnului . Dar, zambeste , se face bucurie in cer cand cate unul din cei mari se intoarce..
    Doamne ajuta

  7. Domnul Dumnezeu sa fie preaslavit caci ne-a mangaiat trimitandu-l in mijlocul nostru pe acest barbat preacuvios, Parintele Damaschin care a cantat cu noi si ne-a invatat multe lucruri ziditoare si de folos in acest veac viclean si pierzator !

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate