INCEPUTUL SFASIERII – de Paul Curcă

9-03-2009 Sublinieri

 1210824072.gif

Începutul sfâşierii

Se prefigurează, în urma deciziei sinodului BOR referitor la actele biometrice, o ruptură între ierarhi şi credincioşi. Ceea ce îi frământă pe ultimii, „citind” întâmplările vieţii în lumina profeţiilor Sfinţilor Părinţi mai de demult sau mai recenţi, este socotit de către sinodalii noştri „preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”. Se naşte astfel o lipsă de comunicare, o reciprocă ignorare între ierarhii rânduiţi de Dumnezeu, şi noi, credincioşii de rând. Păstorii nu mai sunt păstori decât, eventual, pentru un mic cerc de apropiaţi, departe însă de poporul care încă li se închină şi le cere binecuvântarea la sfârşitul sfintelor slujbe. Din apărători şi învăţători ai mulţimii, episcopii tind să devină o castă aparte de privilegiaţi, aliaţi cu statul, cu interesele mai curate sau mai puţin curate ale acestuia. E trist atunci când păstorii pierd legătura cu turma, când nu mai au luare-aminte la durerile norodului, iar noi ne simţim tot mai orfani.

De fapt, prin comunicatul dat, sinodul nu răspunde problemei puse de credincioşi. Căci nu doar problema paşapoartelor, la  care s-a referit comunicatul, era în joc, ci a tuturor actelor biometrice. Dacă despre paşapoarte ni se poate spune, în batjocură, că a călători este un drept, iar nu o obligaţie, deci că putem foarte bine să stăm acasă, situaţia este alta în privinţa actelor de identitate care vor fi puse în circulaţie din 2011. Probabil că atunci când va dezbate problema noilor buletine, sinodul ne va spune, tot prin gura luminoasă a părintelui Stoica, că avem dreptul să ne situăm în afara legii şi să facem închisoare pentru asta.

Există oameni care, de la apelul Părintelui Justin Pârvu – care a şi deschis discuţia publică referitoare la actele de identitate biometrice- şi până acum, urmărind luările de poziţie, argumentele pertinente aduse de specialişti în tehnologie, preoţi, monahi şi monahii, laici, asociaţii ale laicatului şi-au schimbat părerea iniţială. Dacă la început urgiseau mentalitatea înapoiată, „medievală” care, din ignoranţă, se opune prosteşte progreselor ştiinţifico-tehnice, acum, pe un ton mai temperat, găseau îndreptăţite temerile celor ce se opuneau noilor acte de identitate, şi priveau cu ochi critici vorbele în doi peri ale BOR. Numai pe sinodalii noştri nu i-a sensibilizat nimic. Din numeroasele luări de poziţie şi materiale care au apărut în ultimul timp pe tema actelor biometrice, sinodul a văzut ca având însemnătate şi a menţionat doar schimbul de amabilităţi între Preafericitul şi Ministerul de Interne, documente care însă nu au nicio relevanţă pentru evaluarea teologică a problemei. Astfel că, aceia care voiau o lămurire în privinţa actelor biometrice, de la cel mai înalt for bisericesc al ţării, au rămas cu buza umflată.

Aşa cum s-a mai spus, noile acte de identitate nu reprezintă, ele însele, pecetluirea cu semnul fiarei, lepădarea de Hristos, ci sunt un prim pas al acesteia. Dar, prin ele, se intră într-o logică a compromisului, a acceptării cedării, a comodităţii, din care, odată intraţi, va fi extrem de greu să mai ieşim. Dacă vom accepta acum fără rezerve actele biometrice, nu vom mai avea resurse duhovniceşti să mai rezistăm la următorul pas, care va fi pecetluirea finală. Nici când se va pune pecetea fiarei nu se va spune explicit de către autorităţi că aceasta este lepădarea de Hristos. Vor spune-o însă drepţii, insuflaţi de Duhul Sfânt, care vor mai fi rămas până atunci. Iar noi, credincioşii de rând, îi vom urma pe acei ultimi duhovnici; în ciuda asigurărilor pe care, probabil, diriguitorii vieţii bisericeşti le vor da, ca şi acum, că nu este vreun pericol.

Despre pericolul noilor acte de identitate nu au vorbit doar preoţi şi teologi. Intelectuali publici s-au exprimat împotriva încălcării drepturilor civile, cum sunt dreptul la obiecţia de conştiinţă, la libera circulaţie, la viaţa intimă. De asemenea, a fost revelat pericolul controlului total asupra persoanei umane, un totalitarism faţă de care controlul exercitat de regimul comunist opresiv să fie o libertate dulce şi duioasă, nu pentru că ar fi fost comuniştii mai blânzi, ci pentru că nu aveau mijloacele tehnice de care dispunem acum. Iar dacă ierarhilor le era teamă să se asocieze cu o poziţie ortodoxă ce putea fi taxată (din răutate sau ignoranţă) drept retrogradă, se putea foarte bine ralia poziţiei intelectualilor care au vorbit de posibilităţile încălcării drepturilor omului prin aceste noi acte de identitate. Oricum, la ora de faţă drepturile omului sunt la mare cinste în Dealul Patriarhiei.

Unul din lucrurile cele mai grave care se pot întâmpla este ca „normalitatea” dorită de sinodul BOR să fie aplicată în practică. Se poate prevedea că, din comoditate, pentru a-şi apăra postul călduţ, cei mai multi preoti vor aplica fara crâcnire decizia sinodului BOR, ba chiar cu multă bucurie. Poate că în mintea multor păstori existau îndoieli în privinţa actelor biometrice, dupa cuvintele Parintelui Justin, dupa pozitia sinodului Mitropoliei Clujului, dupa studiile aparute in presa, dupa pozitia exprimata de asociatiile laicatului. Toate aceste luări de poziţie publice puteau pune probleme în mintea multor preoţi. De-acum insa, gratie comunicatului BOR, vor putea sa isi inabuse cu uşurinţă scrupulele constiintei, isi vor vedea linistiti si imbelusugati de parohiile lor, si ne vor spune noua sa facem ascultare. Lucrurile vor merge mai departe fără vreo fărâmă de zbatere interioară.

Dacă punctul privind discuţia problemelor de interes general bisericesc la nivelul eparhiei va fi pus în practică, va exista în viitor nu numai o cenzură în toată regula în biserica noastră, dar vom avea numai discursuri terne, lipsite de orizont. Părinţii duhovnici pe care încă îi mai avem nu vor mai putea să ne mai transmită mesajul lor în chestiunlie sensibile, care ţin de interpretarea semnelor vremurilor. Căci ei vor trebui să aibă aprobarea ierarhului pentru a se adresa poporului în chestiuni sensibile. Iar epsicopul locului va prefera să nu dea binecuvântare unor asemena acţiuni, pentru a nu stârni “nelinişte” în popor. În aceste condiţii credincioşii vor cădea în lehamite, iar la multele dezamăgiri pe care le are cetăţeanul zilelor noastre se va mai adăuga şi aceea a credinciosului faţă de biserică.

În ortodoxie omul nu trăieşte într-o izolare autarhică, în nepăsarea faţă de ceilalţi, într-o căutare individualistă a mântuirii, deoarece cu toţii avem o împreună-lucrare, fiecare după măsura lui, ca persoane aflate în  comuniune spre ţelul comun,  viaţa de veci în bucuria lui Dumnezeu. Fiecare participă la această comuniune cu talantul lui, cu darurile pe care le-a primit, pe care le foloseşte nu doar în folosul propriu ci şi în spijinul aproapelui său. Astfel că viaţa cuiva nu îl priveşte doar pe respectivul ca individ izolat, precum în morala atee, secularizată, căci vom da socoteală, fie mireni, fie cler, de consecinţele actelor noastre, de am fost prilej de ajutor sau de sminteală semenilor noştri.

Clericii par să nu se mai intereseze de aceste griji, preocupările lor nu mai sunt preocupările noastre, ajungând parcă să confirme proorociile că “în vremurile de pe urmă dragostea multora se va răci”. Cu toate că trăim în condiţii total schimbate, analiza extraordinar de lucidă făcută de Ioan Ianolide[1] bisericii ortodoxe în totalitarism este extrem de actuală astăzi. Clerul este rupt de credincioşi, preferând demnităţile statului în locul luptei pentru credinţă. Biserica este reprezentată, în aceste condiţii, de poporul credincios. Dăinuirea credinţei nu s-a datorat compromisurilor care au asigurat supravieţuirea cultului, ci păstrării ei, în condiţii de prigoană, chiar cu preţul martirajului. Clerul s-a făcut purtător de cuvânt al intereselor statului, chiar în dauna celor pe care îi păstoreau.

Astfel ca, aceia dintre noi, multi, care vedem pericolele din noile pasapoarte si din buletinele ce vor fi introduse din 2011, vom fi redusi la tacere. La orice vorba ni se va da in cap cu pericolul neascultarii, al iesirii din Biserica dreptmaritoare prin pozitia noastra, al separarii de adevar. Pesemne că nu vom fi fiind suficient de rugatori dupa cerintele comunicatului BOR. Lucrurile merg din rau in mai rau, iar de-acum un lucru sa stim, valabil de-a pururi: doar Hristos ne mai poate salva.

Cred ca acum trebuie curaj, nu schisma, nu iesire din biserica, nu anateme. Sa ii cautam pe acei preoti care inca nu sunt total aserviti administratiei care conduce treburile bisericesti si care mai sustin inca, in ciuda riscurilor, adevarul si sa ne grupam in jurul lor. Uniti vom putea rezista in vremurile care vin.

Paul Curcă


[1] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, Bucureşti, 2006.

 fresca_dreapta-judecata_fresca_m-rea-sihastria-voronei_.JPG


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Opinii, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “INCEPUTUL SFASIERII – de Paul Curcă

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » FORUL ORTODOX ROMAN DENUNTA MANIPULARILE BIROULUI DE PRESA PATRIARHAL SI CERE O ALTERNATIVA REALA LA DOCUMENTELE ELECTRONICE PENTRU CRESTINI
  2. Da!
    La asta chiar o sa se ajunga cat de curand: sa ne adunam NUMAI in jurul celor care, sunt sensibili si reactioneaza la ‘vremurile din urma’ intarindu-ne, imbarbatandu-ne unii pe altii, ajutandu-ne unii pe altii, rugandu-ne unii pentru altii…

    Din pacate, asa cum legatura dintre preoti si fii lor duhovnicesti nu trebuie sa inceteze decat din motive independente de vointa lor (mutarea dintr-un loc in altul, boala sau deces) ea va inceta – totusi – pentru unii (atat dintre credinciosi cat si dintre preoti) atunci cand, fie unul, fie altul numai indeplinesc criteriul de ascultare in duhul Sf.Parinti urmand folosul lumesc, nu duhovnicesc; asta se intampla/se va intampla datorita ‘directivei de partid’ din Dealul Mitropoliei; asta – au spus-o altii inaintea mea – datorita subordonarii Bisericii de catre Stat (de obicei ateu, anti-crestin, deseori inuman iar alteori – mai grav, pentru a insela mai bine si a duce in eroare si oroare mai tare – avand numai spoiala de ‘crestin’ cu numele)prin reprezentantii sai – papusari in mainile marilor puteri ale lumii – corupti, santajati si santajabili datorita trecutului lor dubios care i-a ajutat sa ne apara in fata in costume si cu bani multi, deci cu putere multa de a face ceea ce vor ei si altii cu noi.

  3. Orice s-ar intampla nu trebuie sa alimentam tendintele centrifuge si de separare, care fac jocul dusmanilor Bisericii. Trebuie sa ne delimitam de opiniile personale ale ierarhilor, dar nu trebuie sa ne separam de Biserica.

    Sa nu uitam nici o clipa ca Biserica nu este a ierarhilor si nici a sinodului, ci a lui Hristos.

    Sa marturisim dreata credinta, sa respingem ferm acceptarea documentelor electronice de identitate cu cip, dar sa nu alimentam tendintele de dezbinare sau separare in comunitati diferite.

    Daca credem ca suntem in Biserica lui Hristos nu avem unde sa ne ducem sau motive sa ne separam, ci doar sa ne delimitam. Aceste precizari sunt necesare permanent.

    Pr. Vasile

  4. Absolut! In aceasta cheie am si inteles articolul de fata.

  5. Mi-este teama si de represalii impotriva preotilor-preoti, si conceperea unui sistem de turnatorie ordinara… Oricum lumea cam fierbe si ierarhii sa isi intareasca paza cu inca un rand de bodyguarzi… Lumea a inceput sa cam miroasa slugarnicia si luxul… si poate o sa le ceara socoteala…

  6. Represaliile exista deja. In rest insa… nu-si au locul niciun fel de amenintari. Decat cu mania lui Dumnezeu. “Baga sabia ta la locul ei, Petre!”

  7. Multumesc pentru vorbele atit de adevarate ale pr Vasile si ale lui Admin, pentru faptul ca am inteles ca nu cu mania ne manifestam ca adevarati credinciosi ci cu credinta in Dumnezeu, cu invataturile Evangheliei.

  8. @pr.vasile aveti dreptate,oricum judecand strict laic afacerea asta merge inainte,bul.biometrice vor fi introduse si cei ce vor refuza vor fi tratati ca un fel de caz Tanacu de propaganda,problema e pana unde poate merge delimitarea atunci,daca Sinodul va avea aceiasi pozitie(sper sa nu…).Post cu pace sa aveti+

  9. Fratiilor IUBITII SI IERTATI!!!

  10. Parintele Adrian Fageteanu a vorbit pentru prima data de situatia de prigoana din sanul bisericii si nicidecum din afara. Vicleni, vicleni, vicleni. Interes,interes,interes.
    Dragostea s-a racit intre noi, inlocuita cu compromisul si indiferenta pentru aproapele. Fiecare va alege sa fie de o parte sau de alta a baricadei: ori sa construiasca o societate mai buna si mai dreapta, ori sa isi apere propria libertate, aceea de a afirma si a trai Adevarul, pe Hristos.
    Prin jertfa vom izbandi.

  11. Doamne ajuta! sa avem putere de a duce lupta cea dreapta de a nu ceda si a nu accepta compromisul care apoi ne va tarai catre pieire.
    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin.

  12. Parinte Vasile sper ca faceti parte din Preotii cu frica de Dumnezeu.Biserica este a lui HRISTOS, bineanteles, numai ca “Preafericitul Daniel”, se comporta ca si cum Biserica este proprietate

  13. Sa nu-mi spuneti mie ca separarea nu va exista.

    DA,trebuie sa ne delimitam,DEOCAMDATA,dar cand va veni vremea cipuirii(si nu e mai departe de 30-40 de ani,adica copiii mei o vor apuca daca nu vom muri in razboiul cel mare) va trebui sa ne SEPARAM.
    CE NU E CLAR?

    Desigur ca tonul separarii nu-l voi da eu(sau cine stie?),il vor da purtatorii de Duh duhovnici(poate chiar cu pretul vietii),dar pana cand credeti ca va trebui sa suportam aceasta lipsa de iubire a ierarhilor fata de poporul dreptcredincios,care isi face atatea griji si nu primeste nici un raspuns pertinent din partea celor din fruntea lor?

    Nu stau sa caut acum prin arhiva acestui site,dar parca era undeva un articol din care am inteles ca in toate celelalte Biserici surori(greci,rusi,sarbi?) exista o separare a credinciosilor:de o parte secularistii si ecumenistii si caldiceii si lingaii statului…si de cealalta parte cei care urmeaza in Duhul Sfintilor Parinti,cei acrivici,cei “netoleranti”,cei care sunt gata sa renunte la comfortul acestei lumi doar pt.a nu-si compromite credinta…

    Nu militez pt.separare ACUM,dar va veni vremea si…vom vedea…

    PACE TUTUROR!

  14. din Calgary- Amin pr. Victor Agache… Slava lui Dumnezeu Maica Domnului sa ne intareasca in vremurile grele care se v-or abate asupra noastra.Sa n-e de-a bunul Dumnezeu tarie sa renuntam la placerile,la confortul acestei lumi Amin.

  15. pr.Victor Agache,…parinte, chiar crede ti ca or sa mai dureze 40 ani pina la cipuire,..cind sinte m la un pas de a ni se impune asa ceva? Vreau sa reamintesc doar ca, se cipuesc animalele de ceva timp si mai mult decit aceasta, s a dat si la noi o lege mai recenta, ca sa se cipuiasca si oamenii cu scop “medical”,…se refera la bolnavi. Nu ne trebuie multa filozofie sa intelegem ca nu mai este timp de pierdut. Ci trebuie sa l primim pe Hristos in inimile noastre,(valabil pt cei care nu L au) si atunci v om putea duce lupta pina la capat cu orice pret.

    Iubiti si iertati!!!

  16. @Petru

    Inainte de casatorie si preotie vroiam sa plec in Canada.Cand am fost chemat pt. cercetare la episcop,inainte de preotie,duhovnicul meu i-a spus episcopului ca avusesem de gand sa plec peste ocean.
    Primul lucru pe care mi l-a spus preasfintitul si care m-a ispitit pana de curand(poate daca nu mi-ar fi spus nu as fi fost tot atat de ispitit),a fost:”Sa nu te mai gandesti la Canada!!!”
    Si acum imi rasuna in minte acele vorbe.Am avut cateva tentative care insa au esuat inca de la primii pasi…
    Interesant,nu?
    Poti sa-mi spui ceva despre comunitatea aceea,am uitat cum se numeste,care nu accepta tehnologia in viata lor?

  17. Fratilor, cand vad termene de 30-40 de ani, nu stiu ce sa fac, sa rad, sau sa plang? Dar cum rasul nu-si mai are loc in acest peisaj dracesc-dezolant, nu-mi ramane decat plansul. Caci cu cip sau fara cip, tot se alege praful de lumea asta in cativa ani. Nu vedeti ca a incalecat-o dracul cu totul? Lumea nu mai este de mult pe marginea prapastiei, este in cadere libera, si accelereaza. Cred ca ar trebui intelese bine cuvintele Parintelui Iustin, ca permisul chiar daca nu are cip, tot are.
    Papusarii, distrugand morala, au distrus totul…iremediabil.

  18. Pe de-o parte avem pe purtatorul de cuvant al patriarhiei pr Stoica pe de alta parte avem pe ”batranii” nostrii duhovnicesti care ne-au mai ramas cu mila Domnului.Acum noi sa dam crezare si ascultare acestor parinti ai ortodoxiei noastre decat purtatorului de cuvant al mitropoliei.Dar sa ne purtam in spiritul ortodoxiei si sa nu hulim si vb de rau pe nimeni,ci mai degraba a ne ruga pentru cei aflati in fruntea bisericii spre ai ajuta si lumina bunul Dumnezeu.

  19. In aceste conditii nu ne mai ramane decat sa facem “sfanta ne-ascultare”, si sa ne incredintam Domnului Iisus Hristos, si ajutorului sfintilor Sai; personal ma aflu intro zona a tarii, a carei IPS Mitropolit, s-a lepadat in vazul tuturor, si inca mai este pomenit in biserica mea, de unul dintre preoti, iar despre problema care ne arde acum, se tace; am ajuns sa-mi fie greu sa mai merg la biserica la care inainte imi odihneam sufletul, si nu stiam cand trecea Sfanta Liturghie, care mi se parea prea scurta, cu toate ca dureaza doua ore; ma dau in mana Domnului, si unde ma va conduce El, acolo voi merge, ca nici la preotul la care m-am spovedit pana acum, si caruia i-am dat materialul pe care l-am listat de pe net, nu-mi mai vine sa merg, pt ca nu a discutat nimic in privinta asta; eu ma tin tare, refuzand actele respective, indiferent de consecinte, si n-am nici o indoiala, ca Domnul cu mine este; dar plang soarta tinerilor care sunt impinsi spre prapastie, si le va fi greu sa nu accepte compromisul, avand copii de intretinut, si atasament prea mare fata de cele lumesti. DOMNUL SA NE INTAREASCA SI SA NE INDRUME, DACA PASTORI NU MAI SUNT. AMIN !

  20. Ioana,

    Din ceea ce scrii nu reiese nicidecum echilibrul crestin, ci sminteala si inselarea diavoleasca. Pana la urma, diavolul te va face sa gandesti ca poti cere direct de la Dumnezeu si de la sfinti indrumare. Eu te indrum, sa incerci sa faci curatenie in gandire, sa discerni duhurile care-ti insufla asemenea ganduri, cu ajutorul duhovnicului. Daca problemele veacului acestuia te-au smintit in asa masura ca “nu-ti mai vine sa mergi la biserica” sa stii ca acolo categoric e o influenta draceasca. Si nu te lua imediat de faptul ca preotul nu a discutat ce vrei tu imediat. Asta e dovada de mandrie. Acorda-i parintelui libertatea de a discuta sau nu anumite probleme. Si daca nu va discuta smereste-te. Cerceteaza-ti mai bine sufletul si inima si nu te dezlipi de Sfanta Taina a Spovedaniei si Biserica. Daca nu vei face asta, negresit vei ajunge pe coclauri.

  21. @Pr. Victor Agache

    Comunitatea de care intrebati se numeste Amish. Veti gasi multe referinte interesante despre aceasta comunitate, mai ales in limba engleza, pe site-urile de orientare libertariana.

    Doamne ajuta!

  22. Gideon,crezi ca va mai tinea lumea aceasta 30 de ani.Uitandu-ne la lumea din jurul nostru si citind Sf.Scriptura nu vi se pare ca au inceput sa cada stelele din cer??Sa ne rugam unii pentru altii!

  23. sfanta ne-ascultare , hmmm. as inlocui-o in context cu sfanta rugaciune, rezolva mai multe.
    sa avem grija sa invatam din istorie, exista in biserica ortodoxa schisme, ma gandesc la staroveri si la “calendar”, care au pornit de la niste motive partial intemeiate si care au sfarsit in rupere de biserica. trist. vad cum in multe cuvinte, in interviul danion-pr proclu (ma refer la comentariile parintilor din anturaj), in raspunsurile unor parinti pe bloguri, se deschide o rana mai veche prilejuita de relatia ierarhie-cler, o necomunicare intre aceste paliere. remarc deasemnea ca unii parinti au un sertarel al lor in care dosesc aceste judecati marunte sau mai mari in loc sa le ingroape in iubire si in rastimpuri acestea prolifereaza amenintator.
    sa fim intelepti(ti), sa cautam pacea si dragostea si as vrea ca acestea sa nu fie vorbe goale, sa gasim cai de a le face lucratoare cu adevarat.
    o cale sigura este rugaciunea.
    probabil cei care o practica nu scriu ca mine pe bloguri la ora asta….

  24. @ Florin
    Multumesc!
    @ Nicanor
    Ai dreptate in tot ceea ce scrii,dar trebuie sa tinem cont ca vremurile Apocalipsei sunt deosebite si multi sfinti ne avertizeaza asupra lor.A nu tine cont de atatea marturii(profetii) ale sfintilor este o greseala!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate