Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (4). “Eram alaturi de tine. Nu m-ai vazut?”

28-08-2009 Sublinieri

paisie222.JPG

9. Deplasări minunate

Deşi nu pleca de la Coliba sa din Sfântul Munte, Stareţul adeseori se deplasa foarte departe pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. Uneori se arăta şi oamenii îl vedeau şi îl auzeau. Alteori urmărea fără să fie văzut ce se întâmplă unei oarecare persoane, unei familii sau într-o mănăstire.

Odată la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti au tuns în grabă o oarecare monahie în vârstă, deoarece era aproape de moarte. Părintele Paisie nu fusese înştiinţat de acea călugărie, cu toate acestea, deşi se afla în Sfântul Munte, era de faţă şi urmărea înmormântarea, dar nu-şi putea da seama care este monahia pe care o înmormântează.

***

In perioada în care Stareţul a mers să se închine la Ierusalim a venit un grup de tineri la Coliba sa ca să-l vadă. Deşi lipsea de la «Panaguda», aceştia l-au aflat. Stareţul le-a deschis, le-a dat o trataţie, au discutat, după care tinerii au plecat bucuroşi. Au înnoptat la Mănăstirea Filoteu şi acolo au spus că au trecut pe la Stareţ si au vorbit cu el. Părinţii s-au mirat întrebându-se cum l-au aflat, de vreme ce lipsea. A doua zi un oarecare monah filoteit a mers la «Pana­guda», dar nu l-a aflat pe Stareţ. A întrebat la chilia vecină, iar părinţii de acolo au confirmat absenta lui.

Despre faptul acesta a auzit şi portarul de atunci al Mănăstirii Kutlumuş, egumenul actual al Mănăstirii Vatopedu, arhimandritul Efrem şi alţi părinţi. Apoi acest fapt s-a făcut cunoscut în tot Sfântul Munte.

***

La 15 august 1987 trei monahii de la Mănăstirea Cinstitului Inaintemergător din Metamorfosi au mers la Mănăstirea Suroti. In timpul privegherii au cântat la strana dreaptă. De trei ori, la „Ceea ce eşti mai cinstită”, la Laude şi la Heruvic corul din dreapta l-a auzit pe Stareţ cântând în altar, deşi se afla în Sfântul Munte.

Părintele Grigorie de la mănăstirea mai sus amin­tită povesteşte:

„Intr-o zi când am mers la «Panaguda» Stareţul avea multă lume. După ce a terminat mi-a spus să rămân acolo la Colibă. Am mâncat ceva, după care am mers să ne odihnim, pentru că el era foarte obosit. Nu dormise de două nopţi. Dimineaţa când m-a chemat să citim slujba, mi-a spus:

– Nu m-au lăsat să dorm toată noaptea.

– Cine, Gheronda?

– S-a făcut priveghere afară[1]. A fost foarte fru­mos.

In timp ce se afla în Sfântul Munte, a participat la privegherea de toată noaptea ce se făcea la o Mănăstire din afara Sfântului Munte.”

Mărturia doamnei M.D.:

„Cu câţiva ani mai înainte, când încă trăia Părintele Paisie, m-am îmbolnăvit. Imi apăruse o tumoare canceroasă. Fiul meu a mers la Părintele Paisie, l-a întrebat ce să fac, iar acela i-a spus să merg la Teaghenio[2]. Aşa am şi făcut. M-au băgat la chirurgie şi, în urma biopsiei făcute, s-a dovedit că am cancer malign. După şase zile medicii mi-au spus că dacă până a doua zi nu se va opri sângele ce curgea din rană, va trebui să mă bage din nou la chirurgie. Fiul meu a mers din nou la Părintele Paisie, iar el i-a spus:

Spune-i mamei tale să nu se mâhnească, deoa­rece nu are nimic. Medicii nu trebuiau să-i facă ope­raţie.

Apoi i-a dat o metanie spunându-i:

Dă această metanie mamei tale şi spune-i că cu ea îi va lipi pe medici de perete.

In a şaptea zi, deşi se afla în Sfântul Munte, Părintele Paisie a venit şi la spital. L-am văzut lângă mine cum aranja furtunaşele ce scoteau sânge. Dar înainte de a apuca sa-i mulţumesc, a dispărut. Seara au venit medicii şi au constatat că sângele se oprise, rana se închisese, iar analizele pe care le-am făcut după aceea au ieşit foarte bune. Nu a mai fost nevoie nici de medicamente, nici de chimioterapie. Mai târziu l-am întâlnit pe Părintele Paisie la Mă­năstirea Cinstitului Inaintemergător şi i-am mulţumit pentru că a venit la spital să mă viziteze. Iar el mi-a spus:

Am venit, fiica mea, pentru că medicii te-au chinuit în zadar“.

***

Alteori unii îl vedeau pe Stareţ în vis. Aceasta nu este un lucru neobişnuit, ci minunat este faptul că însuşi Stareţul se arăta acestor persoane, iar atunci când le întâlnea, le aducea aminte de arătarea sa şi îi întreba dacă au făcut ceea ce le spusese în vis.

Mărturia părintelui Vasile Virliu, parohul Bisericii „Sfântul Luca” din Stavropoleos – Tesalonic:

„Intr-o vară de prin anii ’80 sănătatea mi se înrăutăţise mult. Toată luna iulie am fost bolnav. In prima noapte a Postului Maicii Domnului, în ameţeala insomniei de care am fost cuprins, mi-a venit un gând care-mi spu­nea că voi muri. In zorii zilei am dormit puţin şi l-am văzut pe Părintele Paisie spunându-mi: «Mă, prostule, nu mori!» La întrebarea: «Cum voi putea depăşi această problemă?» mi-a răspuns: «Smerenia o vinde­că». Deodată am simţit o mare şi inexplicabilă bucurie lăuntrică şi o dorinţă puternică de a-l cerceta pe Stareţ. In aceeaşi zi am pornit spre Sfântul Munte luând cu mine drept ajutor un cunoscut de al meu. La Mănăstirea Cutlumuş am întrebat pe un oarecare monah dacă Stareţul se află la Colibă, dar acela mi-a spus: «Cu puţin mai înainte a plecat».

Atunci i-am spus cunoscutului meu să coborâm repede la «Panaguda» nădăjduind că îl vom găsi. Ajun­gând la Colibă l-am auzit spunându-mi:

– Ei, dascăle! (încă nu eram hirotonit). Vino pe aici, fiule! Pe tine te aşteptam. Cum aş fi putut pleca? Unde am întrerupt dimineaţă discuţia?

– La smerenie, Gheronda…

paisieagh7.jpg

10. Stareţul aude atunci când este chemat la rugăciune

O femeie evlavioasă l-a întâlnit pe Stareţ la o mănăstire şi l-a întrebat:

– Gheronda, mă auzi din Sfântul Munte când strig la Sfinţia Ta?

– Ce, crezi că sunt surd? a răspuns el.

Intr-adevăr, Stareţul auzea, dar într-un chip duhov­nicesc, invocările şi rugăciunile unor creştini, care îl chemau de la sute de kilometri depărtare. Şi îi ajuta nevăzut prin rugăciunea sa sau trimitea răspuns în alt mod.

La 22 aprilie 1978 Stareţul scria:

„Odată, când am ieşit din Sfântul Munte, m-am întâlnit cu duhovnicul unei femei, pe care nu o văzusem niciodată. Aceea a urmărit de departe discuţia noastră, după care a redat-o întocmai duhovnicului ei. Această femeie mi-a trimis o scrisoare de trei pagini în care mi-a scris o «discuţie» pe care am avut-o cu ea, eu aflându-mă în Sfântul Munte, iar ea în lume. Aceste trei pagini dacă le-aş transcrie cu mâna mea şi le-aş trimite la Suroti, maicile nu vor bănui că nu sunt ale mele. Şi aceasta pentru că sunt cuvintele mele. Ca şi cum le-aş fi spus eu acelei femei. Nu pot să-i răspund nimic, ci las scrisoarea ei să se uite.

De multe ori simt că mă aflu într-o stare în care sunt pe deplin conştient, dar nu sunt treaz. Răspund la unele probleme ale unui suflet care mă cheamă şi pe care îl simt aproape de mine, dar în realitate mă adresez unui suflet care are o oarecare nevoie şi se află departe. Mi se întâmplă aceasta şi atunci când vin oameni aici la Colibă. Incep să spun lucruri care nu sunt ale mele. Şi aceasta pentru că oamenii vin la mine cu multă evlavie. Ei cred că sunt sfânt şi astfel Dumne­zeu îi ajută.

Sunt oameni care pot primi harul Cinstitului Lemn chiar şi de la un buştean[3]. Şi sunt alţii care nici de la Cinstitul Lemn nu primesc deloc har dumnezeiesc. Dumnezeu nu nedreptăţeşte pe nimeni, ci revarsă peste tot dragostea Sa. Este destul să existe sme­renie, căci aceasta atrage harul lui Dumnezeu. Mă gândesc ce păcat mare este să se irosească cineva în lucruri neînsemnate, în timp ce ar putea ajuta într-o mare măsură pe oameni“.

***

O mamă evlavioasă avea două fiice călugăriţe la o mănăstire cunoscută lui. De aceea şi fiica ei cea mică dorea să devină monahie. Atunci acea mamă l-a chemat pe Stareţ în rugăciune. Acesta a văzut-o din Sfântul Munte cum a luat-o pe fiica ei în mâini şi i-a dăruit-o spunându-i: „Ia-o şi pe aceasta!”

Când a ieşit afară din Sfântul Munte şi a întâlnit-o, a spus: „Pe aceasta o cunosc“.

***

Odată, în Postul Mare, Stareţul a simţit din Sfântul Munte, cum doamna Elena Patera din Koniţa i-a dat o pâine caldă. A simţit mirosul şi căldura ei şi i s-a părut că s-a săturat. S-a gândit cât de mult îl iubeşte aceea, ca pe fiul ei adevărat. Se vede că doamna Patera scotea pâinea din cuptor şi se gândea cum ar putea să-i trimită o pâine caldă, aşa cum făcea atunci când era la Stomiu. Aceasta a simţit-o Stareţul şi i-a povestit-o mai târziu fiicei ei, Ecaterina.

***

Prin anul 1981 Stareţul l-a vizitat pe un fiu duhov­nicesc de al său şi a înnoptat la Chilia aceluia. Dimineaţa Stareţul a povestit că în timpul nopţii a simţit că este chemat cu putere şi cu agonie de către obştea unei mănăstiri aghiorite, care trecea printr-o mare greutate. După aceea s-a făcut cunoscut în tot Sfântul Munte ce se întâmplase în acea mănăstire în acea noapte. Şi într-adevăr părinţii acelei mănăstiri îl invocau pe Stareţ cerându-i ajutorul, precum i-au spus mai târziu.

Părintele aghiorit H. povesteşte:

„Odată în ajunul Bunei Vestiri am mers mai devreme la Chilia iero­monahului Paisie pentru privegherea de hram, deoa­rece voiam să-l vedem pe Stareţ înainte de a veni şi alţi părinţi. Stareţul era singur în arhondaric. De îndată ce m-a văzut mi-a spus: «Chiar acum mi s-a arătat înaintea ochilor o femeie care cerea ajutor. Se vedea că era foarte bolnavă. Faţa ei era slabă şi galbenă ca lămâia. Era foarte îndurerată. De multe ori mi se arată oameni şi îmi cer ajutor»”.

Harilau…, vameş din Tesalonic, mărturiseşte:

„Odată l-au vizitat pe Părintele Paisie nişte închinători. Unuia dintre ei Stareţul i-a spus: «Să mergi la cutare adresă şi să-i dai această binecuvântare celui ce are magazin acolo.» Când acela a primit binecuvântarea a rămas uimit pentru că Stareţul nu-l cunoştea şi se mira cum de i-a trimis acel dar. Acest creştin în fiecare seară îl chema pe Stareţ în rugăciunea sa. Deşi se afla atât de departe el simţea aceasta, iar binecuvântarea pe care i-a trimis-o adevereşte acest lucru“.

Mărturia unei anonime:

„In anul 1993, la prive­gherea Sfântului Arsenie, am mers cu soţul meu la Suroti să-l vedem pe Stareţ. Eram mai mult de trei mii de persoane şi era foarte frig. Am aşteptat la rând de la 9 dimineaţa până la 5 după amiază. L-am văzut pe soţul meu că transpirase şi devenise alb la faţă şi m-am temut să nu păţească ceva, deoarece fusese operat de curând la inimă şi nu luasem cu noi nici medicamente, nici mâncare. «Ce să fac, Dumnezeul meu?», am spus în sinea mea. Deodată văd o maică ieşind afară şi strigând:

Cine este domnul Aristide, care are probleme cu inima? Este îmbrăcat cu o canadiană bej. Să vină cu mine! îl cheamă Gheronda.

Atunci am înţeles că Stareţul a auzit rugăciunea mea şi ne-a văzut într-un alt chip. Am mers şi am luat binecuvântarea sa. Mi s-a părut că era înalt până la tavan. Zâmbea. I-a dat un sfat lui Aristide şi apoi l-a lovit cu multă dragoste pe spate.

– Iar tu? mă întrebă Stareţul.

– Eu, mai întâi, vreau binecuvântarea Sfinţiei Voastre. Apoi, vreau ca în fotografia pe care fiul meu v-a făcut-o pe ascuns în Sfântul Munte să se vadă limpede chipul Sfinţiei Voastre, iar dacă nu, să o rup.

Atunci m-a privit şi m-a întrebat:

– La ce îţi trebuie chipul meu, binecuvântato?

– Ştiţi, Sfinţia Voastră…

Când am ajuns acasă, m-am dus cu nerăbdare să văd fotografia. Atunci am văzut cu uimire că ceaţa din fotografie dispăruse, iar chipul Stareţului se vedea acum limpede. Ii mulţumesc”.

paise.jpg

11. Cunoscător al stării celor adormiţi

Stareţul, ca unul ce avea mintea curată, s-a învrednicit, cu harul lui Dumnezeu, să vadă sufletele anumitor persoane în clipa în care părăseau pământul şi urcau la cer. De asemenea cunoştea în ce stare se aflau sufletele altor persoane adormite în Domnul. Atunci când era întrebat despre sufletul unui adormit, răspundea potrivit cu starea în care vedea că se află acel suflet. De pildă: „Pe mama ta a odihni­t-o Dumnezeu” sau „Să faceţi milostenie pentru sufle­tul lui” sau „Să ne rugăm lui Dumnezeu să-l odih­nească”.

***

Stareţul povestea:

„Odată am vrut să aflu în ce stare se află sufletul primei călugăriţe care a fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii de la Suroti. Atunci mi-au adus sufletul ei şi mi l-au pus în braţe (Stareţul a arătat cu mâinile sale ca şi cum ar fi ţinut un prunc), şi mi-au spus: «Acesta este sufletul Magdalenei». Era într-o stare duhovnicească foarte bună, ajunsese la măsura unui pustnic cunoscut de al meu, care se nevoise mulţi ani.”

Altădată a văzut sufletul monahiei Xenia, care a vietuit în Mănăstirea Sfintei Treimi din Karapi, cum urca la cer ca un copil mic. Acest suflet binecuvântat a fost fiica generalului Marulis şi era foarte smerită şi virtuoasă.

Mărturia lui Anghel Harazidu, ofiţer de politie din Tesalonic:

„La 8 iunie 1986 îndeplinindu-mi serviciul lângă Spitalul Central din Tesalonic, am fost rănit de o bombă Molotov, care mi-a pricinuit arsuri grave. La Spitalul Hippocrate unde am fost transportat nu m-au băgat la urgentă considerând că moartea va veni foarte curând. Rămăsesem în viată, dar pierdusem orice contact cu mediul înconjurător. Din prima clipă când a aflat despre mine, Stareţul a spus: «Va suferi mult, dar va trăi». După câteva zile am redobândit un oarecare contact cu mediul. Intr-o zi însă am simţit că mor şi i-am spus infirmierei: «Soră, mor! Mor!»

Atunci am început să urc spre înălţime, să mă depărtez de pământ, să mă mişc printre stele şi apoi printre galaxii. Aşa am simţit în acele clipe. Urcam, urcam mereu, iar înaintea mea mergea o lumină, ceva ca o făclie aprinsă. Deodată călătoria s-a oprit şi am început să cobor până ce am ajuns iarăşi pe pământ. Când mi-am revenit am văzut că mă aflam în spital, iar în jurul meu mai mulţi medici care mă priveau.

După cinci luni l-am întâlnit pe Părintele Paisie la Suroti. M-a îmbrăţişat, m-a sărutat, iar eu am început să-i povestesc cum am murit. Dar m-a întrerupt spunându-mi: «Binecuvântatule, împreună am mers în cealaltă viaţă şi ne-am întors. Eram alături de tine. Nu m-ai văzut?» Atunci am înţeles cine a fost acea făclie pe care o vedeam înaintea mea.

—————————————————————————————-

[1] In afara Sfantului Munte.

[2] Spital de boli canceroase din Tesalonic

[3] Staretul se referea la el însuşi ca ar fi un astfel de buştean

(in: Ieromonahul Isaac, “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”, Editura Evanghelismos)

36.jpg

Partile anterioare:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuviosul Paisie Aghioritul, Minuni si convertiri, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (4). “Eram alaturi de tine. Nu m-ai vazut?”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL A FOST CANONIZAT – OFICIAL | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (1924-1994). Transmisionistul Armatei si al lui Dumnezeu” – AUDIOBOOK si DVD grecesc, de 4 ore, DUBLAT in limba română, cuprinzand VIATA, MINUNILE si HARISMELE sfantului duhovnic al zilelor noastre | Cuvânt
  3. Pingback: “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (1924-1994). Transmisionistul Armatei si al lui Dumnezeu” – AUDIOBOOK si DVD grecesc, de 4 ore, DUBLAT in limba română, cuprinzand VIATA, MINUNILE si HARISMELE sfantului | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Film ortodox rusesc subtitrat: VIATA SFANTULUI CUVIOS PAISIE AGHIORITUL (continuare, ultimele 4 parti) | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: MARTURII VIDEO si RELATARI VII despre SFANTUL PAISIE AGHIORITUL, INVATATURILE si MINUNILE SALE: “Era cu totul dragoste” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Din scrisorile recent publicate ale SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL: “Lucrul de mirare în viaţa duhovnicească este că omul biruieşte atunci când este biruit, în vreme ce biruinţele lumeşti sunt pline de izbânda omului celui vechi…”
  7. Pingback: SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL – MÂNGÂIETORUL ÎNMIRESMAT AL CELOR ÎNDURERAȚI, “un om care sprijinea întreaga lume cu rugăciunile sale, un om asemenea marilor Părinți ai Bisericii noastre”. Mărturia Mitropolitului Atanasie de Limass
  8. Pingback: NOI MINUNI ALE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL. “Nu mai pot trăi aşa! Îmi vine mereu în minte faţa lumi­noasă şi zâmbitoare a Stareţului…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate