Actualitatea profetica a Sfantului Chiril al Ierusalimului (18 martie): “E PLINA BISERICA DE ERETICI ASCUNSI!”

18-03-2010 Sublinieri

Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! (…) Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le încânta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se îndeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de învataturile cele drepte; este ales raul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepadarea de credinta“. Trebuie asteptat dusmanul, în parte a si început de pe acum sa trimita pe înaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vânatoare. Ai grija de tine, omule, si întareste-ti sufletul!

***

“Intareste-te pe tine insuti, omule! Ti-am dat semnele lui Antihrist. Intipareste-ti-le nu numai in memorie, ci raspandeste-le tuturor fara invidie. Daca ai copil dupa trup, invata-l de pe acum; iar daca ai nascut un fiu prin cateheza, intareste-l si pe acesta mai dinainte, ca sa nu ia ca adevarat Hristos pe cel fals. Caci “taina faradelegii lucreaza de pe acum” (II Tes. 2, 7). Ma inspaimanta razboaiele dintre popoare, ma inspaimanta schismele din Biserici, ma inspaimanta ura dintre frati. Sa fie spuse acestea! Sa dea Dumnezeu sa nu se intample venirea lui Antihrist in vremea noastra. Cu toate acestea, noi sa ne intarim!”


“(…) Trec deci cele ce se vad si vin cele asteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se vad; totusi nimeni sa nu caute sa afle timpul când se vor petrece acestea: „Nu este în puterea voastra sa stiti, spune Domnul, anii si timpurile pe care Tatal le-a pus în stapânirea Sa” (Fapte l, 7). Sa nu îndraznesti sa hotarasti timpul când se vor petrece acestea; dar, iarasi, nici sa dormi cu nepasare: Privegheati, spune Domnul, ca în ceasul în care nu va asteptati va veni Fiul Omului” (Matei 24, 44).

Dar fiindca trebuia ca noi sa cunoastem semnele sfârsitului lumii si fiindca asteptam pe Hristos, pentru ca sa nu murim înselati si sa fim rataciti de falsul Antihrist, apostolii, mânati prin vointa dumnezeiasca, potrivit iconomiei dumnezeiesti, se apropie de adevaratul învatator si spun:

– „Spune-ne când vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfârsitului veacului?” (Matei 24, 3). Asteptam sa vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumina (II Corinteni 11, 14), întareste-ne, ca sa nu ne închinam altuia în locul Tau.

Iar Domnul, deschizându-si dumnezeiasca si fericita Lui gura spune:

– „Vedeti sa nu va amageasca cineva!(Matei 24, 4).

Si voi, ascultatorilor, care va uitati acum la Domnul cu ochii mintii, ascultati ca va spune si voua aceleasi cuvinte: „Vedeti sa nu va amageasca cineva!“. Aceste cuvinte va îndeamna pe toti sa luati aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfatiseaza istoria trecutului, ci sunt o profetie a celor viitoare, care negresit vor veni. Nu suntem noi cei care facem profetiile acestea, caci suntem nevrednici; noi va înfatisam cele scrise si aratam numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat pâna acum si vezi care mai lipsesc înca si întareste-te pe tine însuti. „Vedeti sa nu va amageasca cineva, caci vor veni multi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, si vor amagi pe multi” (Matei 24, 4-5). Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Asa au spus pâna acum Simon Magul, Menandru si alti eretici atei. Asa vor spune si altii si în vremea de acum, si mai târziu.

Al doilea semn: Veti auzi de razboaie si de vesti de razboaie” (Matei 24, 6). Este sau nu este acum razboi între romani si persi pentru Mesopotamia? Se scoala sau nu se scoala neam peste neam si împaratie peste împaratie? „Si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocurea (Matei 24, 7). Acestea s-au întâmplat. Si iarasi: „Vor fi semne înfricosatoare din cer si furtuni mari(Luca 21, 11). Prin urmare, privegheati, zice Domnul, ca nu stiti în care zi vine Domnul vostru(Matei 24,42).

Totusi noi cautam un semn al venirii Domnului, propriu noua. Noi, care facem parte din Biserica, cautam un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci multi se vor sminti se vor vinde unii pe altii si se vor urî unii pe altii (Matei 24, 10). Sa nu te tulburi daca vei auzi ca merg pâna la varsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor si popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! Se poate ca ucenicul sa fie mai bun decât dascalul si sa fie întâiul cel ce vine cel din urma (Matei 20, 16), pentru ca Domnul îi primeste si pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati? Semnul acesta nu priveste numai pe conducatori, ci si popoarele, într-adevar. Domnul zice: „Din pricina înmultirii faradelegii dragostea multora se va raci (Matei 24, 12). Se va lauda oare cineva din cei de fata ca are prietenie nefatarnica fata de aproapele? Oare nu adeseori buzele saruta, fata surâde, ochii sunt aparent voiosi, iar inima mestesugeste viclesug si faureste rele în timp ce vorbeste cu pace (Psalmul 27, 4)?

(…)

Si ce se va întâmpla dupa aceasta? Domnul zice mai departe: Deci când veti vedea urâciunea pustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând în locul cel sfânt; cel ce citeste sa înteleaga (Matei 24, 15). Si iarasi: Atunci, daca va va zice cineva: Iata Hristos este aici, sau: Iata este acolo, sa nu credeti(Matei 24, 23).

Prin urmare, ura de frati face loc lui Antihrist. Diavolul pregateste mai dinainte dezbinarile dintre popoare, ca sa fie bine primit cel care vine. Sa dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici si nici vreun alt rob al lui Hristos din alta parte sa nu alerge la dusman.

Apostolul Pavel scriind despre Antihrist, a dat un semn lamurit prin cuvintele:

Ca va veni întâi lepadarea de credinta si se va arata omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se înalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau sfânt, asa încât sa sada în templul lui Dumnezeu, aratându-se pe sine ca este dumnezeu. Nu va aduceti aminte ca va spuneam acestea înca pe când eram la voi? Si acum stiti ce-l opreste de a se arata la vremea sa. Caci taina faradelegii lucreaza de pe acum; trebuie numai ca acela care o opreste acum sa fie luat din mijloc. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui si-l va pierde cu aratarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însotita de tot felul de puteri, de semne si de minuni mincinoase si de toata amagirea nedreptatii pentru cei ce pier” (II Tesaloniceni 2, 3, 10).

Acestea le spune Pavel. Lepadarea de credinta se petrece în timpul nostru; oamenii au lepadat dreapta credinta: unii marturisesc filiopaternitatea, altii îndraznesc sa spuna ca Hristos a fost adus de la neexistenta la existenta. Mai înainte ereticii îsi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum însa este plina Biserica de eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le încânta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se îndeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de învataturile cele drepte; este ales raul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepadarea de credinta“. Trebuie asteptat dusmanul, în parte a si început de pe acum sa trimita pe înaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vânatoare. Ai grija de tine, omule, si întareste-ti sufletul! Biserica îti arata acum, înaintea Dumnezeului celui viu (I Timotei 6, 13), si te învata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu stim daca vine în timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa trecerea ta din aceasta viata. Este bine însa ca tu sa cunosti semnele venirii lui si sa te întaresti mai dinainte.

Hristos cel adevarat, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, nu vine de pe pamânt. Daca va veni cineva din pustie, înselând prin false minuni, sa nu iesi (Matei 24, 26). Daca vor spune: „Iata, aici este Hristos, iata, acolo, sa nu crezi” (Marcu 13, 21). Nu te uita deci în jos si pe pamânt, caci Stapânul Se pogoara din ceruri (Fapte 1, 11). Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca „ploaia pe lâna” (Psalmul 71, 6), ci Se va arata stralucitor ca fulgerul. El însusi a spus: „Caci dupa cum soarele iese de la rasarit si se arata pâna la apus, tot asa va fi si venirea Fiului Omului” (Matei 24, 27). Si iarasi: „Si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multa putere si slava, si va trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbita” (Matei 24, 30-31), si celelalte. Dar dupa cum la prima Lui venire, când avea sa Se întrupeze si se astepta ca Dumnezeu sa Se nasca din Fecioara, diavolul a cautat sa batjocoreasca acest fapt prin aceea ca a nascocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falsi care se nasc si care au fost nascuti din femei, cu intentia, dupa cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevarului, o data ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are sa vina adevaratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul, luând ca pricina asteptarea celor fara de rautate, si mai cu seama a celor din taierea împrejur, va aduce un vrajitor foarte iscusit în înselatoarea si reaua arta a fermecatoriei si vrajitoriei; acesta va rapi stapânirea împaratiei romanilor si se va numi în chip mincinos pe sine însusi Hristos; iar prin aceasta numire de Hristos va însela pe iudeii care asteapta pe Mesia, iar pe neamuri le va amagi prin nalucirile sale vrajitoresti.

Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împaratiei romanilor si se va apropia deci sfârsitul lumii. Se vor scula deodata zece împarati ai romanilor, poate în diferite locuri, si vor domni în acelasi timp. Al unsprezecelea împarat dupa acestia este Antihrist, care va rapi stapânirea romana prin vrajitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintre împaratii care vor domni înaintea lui „îi va umili” (Daniel 7, 24), iar pe ceilalti sapte îi va avea sub stapânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca blândetii, a castitatii si a iubirii de oameni, aratându-se om învatat si întelept. Dându-se drept Hristos cel asteptat, va însela pe iudei prin semne, prin minuni si prin minciunile savârsite cu ajutorul înselaciunii vrajitoresti, în urma însa, va înscrie pentru domnia lui tot felul de rautati ale neomeniei, încât va întrece pe toti nedreptii si nelegiuitii care au fost înaintea lui (Daniel 7, 24). Va fi fata de toti ucigas, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastra, a crestinilor. Numai trei ani si sase luni va îndrazni sa faca aceste nelegiuiri, caci va fi nimicit prin a doua venire slavita din cer a Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adevarat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui (II Tesaloniceni 2, 8 ) si-l va da în focul gheenei…”

Legaturi:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Actualitatea profetica a Sfantului Chiril al Ierusalimului (18 martie): “E PLINA BISERICA DE ERETICI ASCUNSI!”

  1. Dorim sa subliniem cateva idei esentiale si actuale desprinse din cuvantul Sfantului Chiril, praznuit astazi impreuna cu Sfantul Ierarh Nicolae al Ohridei (Velimirovici):

    1. Accentuarea importantei invataturii despre semnele vremurilor si despre Antihrist – invatatura cel mai mult defaimata astazi de voci venite chiar din interiorul Bisericii – mergand pana acolo incat se cere cu staruinta transmiterea ei mai departe:

    Intipareste-ti-le nu numai in memorie, ci raspandeste-le tuturor fara invidie. Daca ai copil dupa trup, invata-l de pe acum; iar daca ai nascut un fiu prin cateheza, intareste-l si pe acesta mai dinainte, ca sa nu ia ca adevarat Hristos pe cel fals.

    2. Apropo de una din discutiile de zilele acestea:

    Ai grija de tine, omule, si întareste-ti sufletul!“
    Intareste-te pe tine insuti, omule! Ti-am dat semnele lui Antihrist. Intipareste-ti-le…


    Este esential ceea ce facem cu si in noi insine acum, sa retinem, sa asimilam (nu numai cu mintea) si sa ne intarim duhovniceste folosindu-ne din plin de tot ceea ce primim, citim, ascultam… acum, sa nu credem ca vom avea intotdeauna la dispozitie sursele de informatie, de sfatuire si de intarire.
    In ceasurile incercarii va ramane de baza ceea ce am sadit si inradacinat deja in vistieria inimii si a mintii noastre.

    Cum zicea Cuviosul Seraphim Rose, “acestea sunt ultimele zile cand putem raspandi liber cuvantul”. Si cu adevarat acum chiar sunt printre ultimele… Ceea ce atunci era foarte aproape, acum este deja aici, la usi. Deci sa nu credem cumva ca si cand or sa dea navala marile incercari, vom mai avea cum sa dam fuga la siteul asta sau la altul…

    Asadar conteaza mult SA PRETUIM fiecare cuvant al invataturii celei sanatoase a Duhului, fiecare sfat bun, sa nu mai fim superficiali, fiindca nu stim cand toate aceste carje exterioare se vor lua de la noi. Acum sa ne exersam in a discerne adevarul de inselare si minciuna.

    Iar in legatura cu cazul reprezentativ, paradigmatic al incidentului cu pr. Lucian Grigore si cu articolele si mesajele sale (inclusiv cele legate de calendar, data Pastilor), ni se da sansa sa vedem cu un minut in avans cam cat de perfid si de alunecos lucreaza duhul antihristic astazi. Cred ca unul din invatamintele de tras de aici este si sa nu ne asteptam ca Dumnezeu sa ne dea mereu “mura-n gura”, ci sa punem la lucru toata invatatura primita si toate resursele noastre, cerand darul deosebirii duhurilor, dar nu in sensul cel inalt, fiilocalic, ci in cel elementar, esential si foarte practic.

    Cazul acesta ne arata, dincolo de “infiltrarea” si cucerirea increderii prin aparenta angajare de partea “traditionalista” la un moment dat, ceva din viclenia prin MIMAREA DUHOVNICIEI SI A BLANDETII, din caracterul amagitor al Antihristului, pe care le imprumuta si inaintemergatorilor sai (constienti sau doar inselati): la inceput se arata mierosi si plini de vorbe dulci, invaluitoare, hipnotizante, dupa care, cand sunt dati in vileag, isi arata adevarata fata. Sa nu uitam si ceea ce Mantuitorul ne-a prevenit cu severitate asupra lupilor in piele de oaie, dar pe care ii vom recunoaste nu dupa forma, nu dupa amabilitate, nu dupa farmecul “stilului”, nu dupa vorbirea lunecoasa, ci DUPA ROADE.

    La începutul domniei lui va lua masca blândetii, a castitatii si a iubirii de oameni, aratându-se om învatat si întelept. Dându-se drept Hristos cel asteptat, va însela pe iudei prin semne, prin minuni si prin minciunile savârsite cu ajutorul înselaciunii vrajitoresti, în urma însa, va înscrie pentru domnia lui tot felul de rautati ale neomeniei, încât va întrece pe toti nedreptii si nelegiuitii care au fost înaintea lui (Daniel 7, 24). Va fi fata de toti ucigas, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastra, a crestinilor.

    Sa invatam asadar sa nu ne mai lasam dusi de nas de aparentele atragatoare, de cei care mimeaza, din vorbe si maniere, “iubirea” si “blandetea”, dar care, vorba parintelui Staniloae intr-un alt context, pot sa te sugrume cu zambetul pe buze. Sa fim de o mie de ori mai atenti tocmai acolo unde se exercita asupra noastra VRAJA unor vorbe FRUMOASE, bine ticluite si seducator ambalate, a unui mod de a vorbi/scrie foarte “unsuros”, onctuos, impresionist, dar fara coerenta si consistenta, plin de sofisme, de rationamente incalcite, care evita obstinat sa spuna DA si NU acolo unde chiar e nevoie de claritate si care, prin felurilte subterfugii, mereu ALUNECA, PATINEAZA, FUGE, DIVAGHEAZA de la miezul unui subiect catre diversiuni si mize false.

    3.

    “Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau!

    Unul din aspectele cernerii de acum este acesta, cand ne trezim ca insisi dascalii nostri – duhovnicii, ierarhii sau oamenii la care tineam, la care aveam evlavie – invata sau practica ceva gresit, eretic si cand noi alegem sa ramanem cu ei, iar nu cu Hristos, cand ii aparam sau ii sustinem pana in panzele albe, in ciuda adevarului, dovedind ca ne leaga de ei o iubire oarba, patimasa, care ne poate face NICI MAI MULT, NICI MAI PUTIN decat sa ne lepadam de Hristos. Daca ii iubim cu adevarat, trebuie sa ne rugam pentru intoarcerea lor si, daca avem mijloacele, sa cautam chiar sa le spunem unde gresesc (cand e vorba de lucrurile mari, grave si legate de invatatura de credinta, nu de mici greseli si neputinte omenesti), dar sa ne ferim de a ramane sub influenta lor daca acestia persista in ratacire. Si, oricat ar fi de dureros, atunci cand se da in vileag chiar REAUA CREDINTA, faptul ca fac parte dintre acei “ERETICI ASCUNSI” care chiar IL BATJOCORESC PE HRISTOS SI II DEFAIMA SI PRIGONESC PE MARTURISITORII ADEVARULUI, atunci nu e alta solutie decat parasirea lor grabnica. Trebuie sa avem curajul si sa recunoastem si ca ne-am inselat sau ca, cel putin, cel care chiar ne-a ajutat pana la un moment dat, poate sincer, a cazut atat de rau si a ajuns de partea celor care lupta, de fapt, impotriva Bisericii. Si sa luam dezlegare. Tot Cuviosul Seraphim Rose zice ca oricare dintre noi poate deveni un Iuda, daca il tradeaza fie si o singura patima!. Deci sa nu ne mire ca se poate intampla asa ceva! Sa compatimim si sa fim cu luare aminte si pentru noi insine, sa nu cadem!

    Cine iubeste pe mama sau pe tata mai mult decat pe Hristos, ba chiar si insusi sufletul sau, nu este vrednic de El si Il va si lepada. Sa nu fie!

    Vezi si:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/26/pr-hristu-aron-despre-adevarata-si-falsa-ascultare-duhovniceasca-i/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/27/adevarata-si-falsa-ascultare-duhovniceasca-ii-iubirea-de-stapanire-in-biserica/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/14/2008/07/04/vremea-este-a-cernerii/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/06/fiecare-dintre-noi-poate-fi-un-iuda-cum

    “(…) Nu dorea, de fapt, să-L trădeze; nu dorea decât bani. Nu s-a păzit pe sine şi nu şi-a răstignit patimile.

    Fiecare dintre noi putem fi în aceeaşi situaţie. Trebuie să ne uităm în inimile noastre şi să vedem care dintre patimile noastre îl vor ajuta pe diavol să ne prindă în cârligul său pentru a ne face să-L trădăm pe Hristos. Dacă ne gândim că suntem mai sus decât Iuda – că el a fost un fel de “nebun” şi că noi nu suntem – ne înşelăm amarnic.

    Asemeni lui Iuda, fiecare dintre noi avem patimi în inimile noastre. Să le privim. Putem fi prinşi prin iubirea de curăţenie, de corectitudine, de un simţ oarecare al frumuseţii: oricare din micile noastre greşeli de care ne agăţăm poate fi un lucru prin care diavolul ne poate prinde. Fiind prinşi, putem începe să îndreptăţim această stare “logic” – pe premisa patimii noastre. Şi de la acel proces “logic” de gândire putem să-L trădăm pe Hristos, dacă nu ne păzim pe noi înşine şi nu ne dăm seama că suntem plini de patimi, că fiecare dintre noi este un posibil Iuda. Prin urmare, când se iveşte ocazia – când patima începe să lucreze în noi şi începe în mod logic să evolueze de la patimă la trădare – trebuie să ne oprim şi să spunem, “Doamne, ai milă de mine păcătosul!”

  2. Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţia Sa Bartolomeu Anania împlineşte astăzi 89 de ani.
    Evenimentul va fi marcat în Catedrala Mitropolitană, unde Sfânta Liturghie, oficiată, de la ora 8, de PS Vasile Someşanul, va fi urmată de slujba de Te Deum, la împlinirea a 89 de ani de viaţă ai ÎPS Bartolomeu. În cursul zilei, Mitropolitul Bartolomeu îi va primi pe oficialii şi apropiaţii care vor dori să îl felicite.

  3. Vineri, 19 martie 2010, ora 12, va avea loc lansarea cărții STAREA DE EXCEPŢIE. VALERIU ANANIA. Omul şi destinul. 1946, volum editat de Aurel Sasu la Editura Eikon. Evenimentul se va desfășura la Facultatea de Teologie Ortodoxă, sala ,,Nicolae Ivan”, Piața Avram Iancu, nr. 18, Cluj Napoca.
    Pentru generaţia ‘46, Valeriu Anania rămâne un mit şi o enigmă. Mai întâi ca reprezentare idealizată a rezistenţei prin cuvânt, apoi prin gestul neobişnuit de a-şi dărâma singur statuia ce crescuse ameninţător în conştiinţa colectivă.N-a lăsat politica să-l ia aşa cum este şi să-l folosească după bunul ei plac. A sfidat-o, inventându-şi o altă poveste, din care au dispărut larma străzii şi vuietul tribunei. Nu şi gândul răzvrătit, întors în lumea tăcerii şi a credinţei, ca izvor de iubire şi de cunoaştere. În paginile cărţii, numele lui, scris sau nu, e prezent ca un principiu de afirmare şi de atitudine a omului faţă de sine însuşi. Când adevărul e memorie şi istoria totalitate, bucuria împlinirii trecutului se face pe sine mesagerul unei vieţi pentru care gloria şi jertfa stau pe acelaşi piedestal. (AUREL SASU)

  4. @ Alexandra Crisan:

    Iti multumim mult ca ne-ai reamintit!
    Sa-i dea Domnul sanatate, putere si discernamant neimputinat pana la sfarsit, pentru a nu cadea, a nu slabi si a ramane un stalp al dreptei credinte!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/15/cuvantul-pr-calciu-despre-ips-bartolomeu-anania/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/18/la-multi-ani-intru-marturisire-ips-bartolomeu-anania/

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS BARTOLOMEU – 89 DE ANI! SI UN CUVANT AL SAU MAI ACTUAL CA ORICAND: “Iuda de azi e un ecumenist convins si un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte”
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Ierom. Ioan Buliga: TEOLOGII SA INVETE DIN SFINTELE CARTI, IAR NU DIN MINTEA LOR
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Ce am retinut din talcuirile si avertismentele CUVIOSULUI DANIEL GOUVALIS privitoare la Apocalipsa. Cum sa ne ferim de exegetii improvizati si de speculantii financiari ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARIN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate