Parintele Proclu: MANTUIREA SAU SFARSITUL LUMII STAU (SI) IN VOINTA NOASTRA!

19-06-2008 Sublinieri

Intreg filmuletul care reda inregistrarea dialogului parintelui staret Melchisedec de la Putna cu parintele pustnic Proclu Nicau:

“- Eu am fost inselat de mai multe ori si ‘trantit’ prin minte – tot prin ‘Doamne Iisuse’ – , am fost vatamat la minte…

– Uite cum ii: prin smerenie, prin cainta se poate ‘repera’, daca mai sunt zile si mai este viata. Dar cand o pus mainile pe piept si a iesit sufletul, cu atata o ramas. Omul cat ii in viata se poate ‘repera’, se poate sa faca din cele bune, mai bune si s-ar putea sa faca din cele bune, mai rele. Mantuirea o ramas amu` in mana noastra. [Daca] vrem, ne mantuim. Ca asa spune un Sfant Parinte: O, omule, de aicea trebuie” ori iadul, ori raiul si cine s-o trezit cu sufletul n-are altceva decat sa planga. Si temelia nevointei celei duhovnicesti ori pustnicesti ori a acelor care doresc linistea sunt lacrimile si suspinul inimii.

– Preacuvioase, cum putem ajunge la aceasta treapta?

La aceste lacrimi [putem ajunge] numai prin smerenie si cainta inimii. Si cainta inimii, cand cineva e ingrijorat prea mult, o pierde, n-o mai simte. Cainta inimii o simte cineva cand sta ‘ntr-un colt in biserica si asculta slujba, adica strana si la Sfantul Altar [pe] parintele, si el zice: “Doamne, Iisuse!“… Unii nu pot zice si “Doamne, Iisuse!” si sa asculte si strana si preotul. Atuncea le-am spus asa: daca nu puteti, faceti ce puteti. Dar sunt unele persoane, zic si “Doamne, Iisuse!” si sunt atente si la strana si la Sfantul Altar. Aceste persoane care zic “Doamne, Iisuse!” in biserica ajung la o sporire si au datoria sa nu adoarma pana ce nu ii fura somnul din “Doamne, Iisuse!“. Cand o ajuns cineva intr-o masura – nu mare! – de o biruit patimile trupesti, diavolul il cauta prin vedenie, ori ii arata ceva ca sa se bucure, ca sa nu se mai caiasca pentru pocainta. Atata-i de smecher diavolul, ca foarte mult se intristeaza cand vede pe cineva ca se pocaieste, ca ii pare rau, ca sta mahnit, ca plange noaptea sau cand e singur. Dar el cauta in asa fel sa fiu tot timpul ocupat cu aiestea mai mult pamantesti. Si am fost pacalit de unele dati prin scop de fapta buna si n-am intrebat nici pe alt parinte, nici pe constiinta si am fost inselat in unele cu scop de fapta buna. Uite, asta am patit-o!

Dar numai mila lui Dumnezeu… Inceputul si sfarsitul este suspinul inimii, lacrimile. Si suspinul inimii este asa: o raza a Duhului Sfant, cand binevoieste Duhul Sfant sa-l mangaie, sa-l ajute la mantuire… Daca cineva o rabdat ceva intr-o fapta buna sau o rabdat ceva pentru Dumnezeu, Duhul Sfant il ajuta. Prima data se atinge inima omului si atunci se trezeste ca si cum o mama are un copil mic si l-a lasat o perioada de timp si cand vine copilul, l-a trezit. Si atuncea copilul o cunoscut-o pe mama si a inceput a plange si a plange si atuncea el cu mintea vede de unde vine si unde se duce, vede toate lipsurile, ce ii trebuia sa faca n-o facut si ce nu trebuia sa faca, o facut! Adica o gresit si o dus o viata… Adica vede toate pacatele lui. Si atuncea Duhul Sfant se retrage si a ramas un dor de Dumnezeu, un dor de mama. El cand s-o trezit, el isi cauta, cat se poate, sa isi indrepte viata. Dar aiestea sunt cazuri foarte rare…

Dar spune un Sfant Parinte: mangaierea monahilor este pe ce masura plange si suspina din adancul inimii. Lacrimile is pe multe trepte, multe masuri, sunt si trupesti si duhovnicesti. Si acelea trupesti le poate aduce la cele duhovnicesti, la o viata duhovniceasca.

Cineva vedea ca nu poate plange si se batea la rugaciune. Si de atata bataie incepea a plange si apoi iara plangea pentru pacatele lui. Forta firea ca sa planga. Si cine poate sa biruiasca firea e lucru mare! Dar… cum ii? Fara smerenie ii primejdie. Daca cineva se nevoieste, posteste ca sa intreaca pe cineva, ori sa ii faca in ciuda ca el ii mai bun ca altul, acea nevointa nu-i primita de Sfintii Parinti, nu-i primita de Dumnezeu, nu-i primita de Biserica. Acea nevointa e primita la Dumnezeu – ca eu n-am treaba cu nimeni, stiu ca sunt pacatos si trebuie sa ma nevoiesc, ca nu cumva sa aud cuvantul cela: “Luati-l si legati-l, aruncati-l in focul cel nestins!“. Pentru aista cuvant, ca sa nu-l aud, trebuie sa ma rog pana ce va iesi sufletul din trup; si nu numai eu, toata omenirea trebuie sa se roage pentru aista cuvant sa nu-l auzim: “Legati-l, aruncati-l in focul cel nestins!” Si pentru aista cuvant toata lumea trebuie sa se roage sa nu-l auda, ca sa auda numai mila lui Dumnezeu… Avem doua cazuri foarte grele in viata noastra: ceasul mortii si ceasul judecatii. Si toti Sfintii Parinti plangeau pentru aieste ceasuri si pentru aieste ceasuri toata viata lor au folosit-o numai in slujba lui Dumnezeu. Si toti cei care au smerenie, aceia vor reusi, vor castiga mila lui Dumnezeu.

Si mai este o lupta divoleasca: cand te intalnesti cu multi, diavolul spune ca esti mai bun ca altul. Si cand spune diavolul ca is mai bun ca altul, atuncea-i semn ca ii nevoie de pocainta. Si daca am murit atuncea, am pierdut, am pierdut toata lucrarea. Alta cand trece prin fata mintii si alta cand se invoieste cineva cu acel gand. Daca el numai o trecut prin fata mintii, inca e slab, iar daca a trecut prin fata mintii si s-o invoit, atuncea s-o prapastuit, o picat de pe scara. A cazut ca si cum ar pica cineva din varful scarii, s-a sfaramat si atuncea are nevoie sa il ajute alti duhovnici ca sa vina inapoi de unde o cazut.

Eu sunt simplu si numai mila lui Dumnezeu, n-am nimica bun! Sa ma iertati, nu mai vorbesc…

– Ce ziceti despre sfarsitul lumii, ca s-au inmultit relele in lume, e groaznic. In lume e iad. Ce puteti sa ne spuneti, Sfintia voastra?

Despre sfarsitul lumii, prima data trebuie sa am grija de sfarsitul meu, pentru ca de sfarsitul lumii Dumnezeu n-are sa ma intrebe. Dar vreau sa spun asa despre sfarsitul lumii: au inceput a se inmulti rautatile pe fata pamantului! Atata dusmanie… In fiecare casa n-auzi ca este o viata de crestin, o viata de pace, de dragoste, de intelegere, numa’ dusmanii, contraziceri, discutii si chiar la crestini. Si totodata am observat, foarte mult diavolul lupta si ii tulbura pe crestini, dar pe secte nu-i mai tulbura, ca ii are in mana lui. Dar pe bietii crestini, in toate felurile cauta sa-i tulbure si, din cauza noastra, diavolul da navala asupra noastra. Dar prin deasa marturisire si [prin] a ne duce la Biserica si a ne impaca si a pune in fiecare seara, in fiecare zi inceput bun si a citi cartile Sfintilor Parinti, a ne marturisi… Cu adevarat, cel ce se duce la marturisit si nu crede ca Duhul Sfant lucreaza prin duhovnic, degeaba! Pierde mult, ramane sarac. Asa trebuie sa credem si vom spori sa credem cu adevarat ca Duhul Sfant vorbeste si da sfaturi prin duhovnic si atuncea vom capata mila lui Dumnezeu. Si orice vrem sa facem sa intrebam pe un duhovnic, pe un parinte cu frica de Dumnezeu ca sa [ne] putem mantui. Asa spune cineva: “Cel ce vrea sa se mantuiasca, cu sfatul sa calatoreasca“. Adica nu ajunge numai un cuvant, ajunge sa citim toate cartile Sfintilor Parinti, ca atata o mai ramas sanatos prin cartile de pe fata pamantului, ale Bisericii si cartile Sfintilor care sunt prin biserici si prin biblioteci, care sunt aprobate de Sfantul Sinod.

Dar noi, despre sfarsitul lumii, vedem…. Intr-o clipa s-ar putea sa faca bunul Dumnezeu pe fata pamantului un iad sau, daca lumea se intoarna la frica lui Dumnezeu, la fapte bune si la iertare (sa ierte, sa nu mai umble prin judecati) si prin dragoste, Dumnezeu poate intr-o clipa sa faca pamantul rai. Dar, dupa felul cum se afla, ca s-o umplut atatea rautati, s-o inmultit atatea rautati pe fata pamantului, de-amu` inainte nu mai asteptam altceva decat cuvantul cela pe care l-o spus Mantuitorul in Sfintele Scripturi: “Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua cand va veni!. Ca spune, am gasit intr-o carte, zice ca unii care nu cunosc legea Bisericii, cartile Sfintilor Parinti, Sfanta Scriptura vor ajunge in asa fel, (incat) vor pica in inselaciune, ii vor vana sectele. Si se vor prapastui, pentru ca… Dumnezeu, pe cei care au smerenie si se roaga si citesc cartile Sfintilor Parinti, Dumnezeu nu ii lasa; daca noi vom fi, nu vom avea smerenie, in toate primejdiile vom cadea, ne vom prapastui, ca Dumnezeu nu il mantuieste pe altfel de om, care n-are smerenie! Asa ar putea mantui si pe diavoli, dar diavolii sunt indaratnici si iubitori de sine si vicleni si diavolul vrea sa faca pe om asemenea sau mai mult ca el, sa-l faca pe om mai rau ca diavolul.

Dar noi asa vom putea birui: sa putem sa iertam, sa nu ne dusmanim si din rugaciune sa nu ne lasam si adeseori, cand vine timpul de dus la Biserica, sa ne ducem sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu. Iar cand iesim din Biserica, sa pazim inima noastra, sa zicem rugaciune, in mintea noastra, in inima noastra, in gura noastra si. totodata, sa nu ne lasam biruiti sau vanati, sa nu ne lasam robiti de cele cinci simtiri. Mintea, cand e robita de cele cinci simtiri, el [omul] nu mai poate sa se mai duca nici la Biserica, nu mai poate sluji lui Dumnezeu si nu mai poate urma poruncile lui Hristos. Si atuncea el numai prin marturisire si a se forta si a marturisi tot. Am observat acei care se duc la marturisire, [pe] aceia ii fericesc, care au scris tot. Daca au scris, aceia vor capata o marturisire curata.

Si marturisirea…- prima data asa se marturiseste, asa m-o invatat un parinte: prima data sa spui pacatul cel mai mare si pe urma, treptat-treptat pana la cele mici. Toate pacatele care iti mustra constiinta si nu le spui, atunci degeaba te-ai marturisit. Dar am observat asa: nu mai este mult si cred ca se apropie sfarsitul; dar daca va fi o parte de tineret si o parte de batrani sa vie la pocainta, sa vie la dreapta-credinta, s-ar putea sa mai ingaduie Dumenezeu! Ca in mana lui Dumnezeu stau si sfarsitul si toate. Daca Dumnezeu a` sa vada ca crestinii si parintii din manastire si toata omenirea crestineasca va fi credincioasa, sa isi indrepte viata lor si sa alergam la Dumnezeu si sa ne pazim de pacate, a nu supara pe Dumenzeu, atuncea Dumnezeu, vazand pocainta noastra, infraneaza rautatea vrajmasului si nu va veni in curand sfarsitul. Ne va tine Dumnezeu pentru acele suflete care doresc sa se pocaiasca. Iar daca aceia care doresc sa se pocaiasca is foarte putini si dau in scadere, din zi in zi tot mai mult, va veni urgia lui Dumnezeu, va veni sfarsitul.

Si totodata, daca pacatele noastre vor fi mai mari ca [ale] paganilor, Dumnezeu ‘infraneaza’ puterea crestineasca, puterea Bisericii o infraneaza si lasa pe pagani sa ne robeasca pana ce ne vom pocai, pana ce ne va distruge. Si care va ramanea si se va smeri si se va inturna si va mai fi timp, ii va mantui pe ceia care doresc si pun inceput bun de pocainta. Dar Doamne fereste sa nu ajungem in asa fel de prapastie!

Mantuirea sau sfarsitul lumii stau in vointa noastra! Asa o lasat Dumnezeu… Ca Dumnezeu cand vede ca lumea se pocaieste, se duce la Biserica, se marturiseste si se pazeste fiecare sa traiasca intr-o viata curata, atuncea Dumnezeu indelunga [prelungeste timpul], trece neamul nostru cu pace dincolo si va veni sfarsitul cand lumea s-o umple` de rautate. Si daca amu` lumea s-o umplut de rautate s-ar putea sa fie sfarsitul si in toata clipa, sa fie in toata clipa [in orice clipa]!

Dar Mantuitorul asa a spus: “Privegheati si va rugati ca acest ceas nu il stie nimeni decat Tatal“. Mantuitorul il stie, dar asa a lasat scris in Sfintele Scripturi ca va veni timpul cand va zice: “Iata Hristos in pustie, iata in cutare cetate ascuns ori in cutare loc judeca!” Sa nu se insele lumea! Hristos cand va veni, cum vede toata lumea soarele, de la rasarit catre apus, va vedea toata lumea Judecata lui Dumnezeu. Dar vai de noi si de noi ca ne incurcam cu lucrurile veacului acestuia! Fiecare se insala si se pacaleste de necazurile, valurile lui.

Toti care se scoala noaptea, se roaga, aceia sporesc mai mult. Cand se culca noaptea – datoria lor, au nevoie, trebuie sa se culce sa doarma – dar cand s-o trezit si vrea sa se invarta pe ceea parte, atuncea trebuie sa se roage! Daca el s-o-nvartit pe ceea parte si nu se roaga, acela ramane un crestin sarac. Sarac de Duhul lui Dumnezeu.

Toate sectele spun de Duhul Sfant, dar Duhul Sfant ei nu-L cunosc. Duhul Sfant acesta este: Duhul Sfant, Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfant Se lasa simtit de om pe masura ce se pocaieste. Pe masura ce se pocaieste si Duhul Sfant il lumineaza, il intelepteste si Se lasa simtit de om daca are smerenie. Daca n-are smerenie, se nevoieste. Il ajuta Duhul Sfant prin alte persoane: prin duhovnic, prin parinti, prin alte persoane, prin crestini. Dumnezeu ii da in minte cum sa ajute pe acea persoana. Duhul Sfant vrea sa ne invete sa crestem in smerenie, sa ne socotim cei mai pacatosi, cei mai nevrednici si cand ne socotim pacatosi si nevrednici, atunci Duhul Sfant ne miluieste. Cine zice ca o ajuns viata de sfant nu este sfant, e inselat de diavol. Ca la Sfintii Parinti niciodata n-am gasit, nicaierea sa spuna ca el e sfant. Si cu adevarat asa este! Cand Duhul Sfant a luminat pe cineva, atunci el se vede mic, pe toti ii vede buni si el se vede sarac. Si atuncea el se smereste si plange la Dumnezeu ca sa-l miluiasca. Dar el nu stie ca a capatat mila lui Dumnezeu si totodata mila lui Dumnezeu de la Judecata.

Amu` deocamdata cine se tine de Biserica acela va castiga. Cine are pe Biserica de mama va avea pe Dumnezeu de tata.

– Altfel degeaba mai spune Tatal nostru…

– Cine zice Tatal nostru are datoria sa o aiba pe Biserica ca mama si totodata, cand zice Tatal nostru zice asa: iarta-ne noua, precum si noi iertam... Eu daca am suparat pe cineva si nu iert, nu pot sa zic Tatal nostru, mint, sunt copil vitreg. Un copil zice: ii tatal meu, Tatal nostru si acolo zic- iarta-ne noua, precum si noi iertam, acolo mint. Acela poate zice Tatal nostru cu adevarat si-i e cu adevarat Tatal nostru, ca aceluia care i-a gresit, iar care nu iarta nu stiu va putea zice Tatal nostru, se insala!

– Sa ne spuneti ceva de Antihrist, daca e perioada lui Antihrist acuma si daca mai este mult timp pana vine acest dictator. Si pe urma inca o problema as fi vrut sa va spun, dar intai acestea…

– Despre venirea lui Antihrist este asa: este foarte acoperit, foarte intunecat; si pana la urma asa spune Mantuitorul: Antihrist va fi in stare sa insele chiar si pe cei alesi. Dar noi avem sfaturile Sfintilor Parinti. S-ar putea ca bunul Dumnezeu sa indelunga timpul ista sa nu vie chiar amu`. Daca va veni, astea sunt niste semne: cand vei vedea ca frati, surori, fete se duc la manastire, oamenii se pocaiesc, duc o viata curata, inca nu vine amu` sfarsitul. Dumnezeu infraneaza sfarsitul ca sa treaca cu pace dincolo toata omenirea crestineasca, iar daca se vor imputina crestinii care alearga la pocainta, vor ramanea putini, atuncea da, vine, nu mai asteptam altceva decat sfarsitul! Si atuncea atata mai ramane, o rugaciune in gand si cat putem sa plangem. Tot aceia care s-au trezit cu sufletul n-au altceva decat sa planga. Atata o mai ramas: plansul! Numai prin plans vom scapa de primejdia lui Antihrist.

Ucenicii lui Antihrist sunt aceia care zic ca nu este Dumnezeu, ucenicii lui sunt de la inceputul lumii. Si-atuncea cam aiestea sunt semnele: conducatorii tarilor se vor retrage cand nu vor putea sa mai faca fata la omenirea asta, in care nu mai este intelegere. Atata tulburare, atata neintelegere, se vor dezgusta, se vor descuraja, care de care vor cauta sa fuga in alta tara, sa nu-l mai cunoasca. Nu-i mai trebuie marire, sa fie ca o autoritate. (…) Nu i-a` mai trebui sa mai conduca. El e bucuros numai de viata lui.

Si-atuncea omenirea, simtind si avand nevoie de conducatori, el [Antihristul] se va lasa ca o persoana foarte cu mila, credincios si lumea are sa-l puie pe el domnitor. Si atuncea, dupa ce va capata puterile in mana lui, va prigoni prima data Biserica, apoi toata lumea o va prigoni. Doamne fereste sa nu ajungem! Dar totodata, cand vedem ca tulburarile si domnitorii nu vor putea conduce si vor tulbura si ei pe popor ca n-are cu cine sa se-nteleaga, atunci ei sunt nevoiti sa se retraga fiecare cum ar putea ei, cum i-a lumina bunul Dumnezeu si atuncea vine Antihristul.

– Preacuvioase parinte, as fi vrut sa va intreb inca o chestie: despre fratii mincinosi – zice [Sfantul Ioan Iacob] ca ispita cea mare a veacului de pe urma nu vine nici de la sectanti, nici de la pacatosi, ci vine de la fratii mincinosi. Care sunt astia, Parinte?

Fratii mincinosi sunt asa: el vorbeste de Dumnezeu, dar el are alt interes. Eu vreau sa ma duc la Ierusalim si mi-am gasit un frate si ma duc cu el. Dar el nu e-ntr-o minte cu mine. El cauta, mergand, sa-mi intinda cursa. Ori altfel: una zice, alta crede si altfel spune la altul, nici el nu crede ce spune la altul. Acela nu are Duhul lui Dumnezeu. Fratii mincinosi sunt si printre crestini, foarte multi si nu-i poti cunoaste, chiar si in Biserica. De este o prigoana, ceva, atuncea sa vezi care-i calugar sau care-i crestin. Atuncea se descopera, se da pe fata. Asa spune in Ceaslov: tu, care te-ai impartasit cu Sfintele Taine in Biserica si ai slujit lui Dumnezeu cu mine, tu, acela care slujeai lui Dumnezeu, de-asa fel te vad altfel, slujesti lui diavolul, te-ai lepadat de Hristos?

Si asta in ce masura, in ce fel? Deci, spre exemplu, slujeste la Sfanta Masa, nu? – Da. Da el a dorit, nu s-a facut preot sau ceva mare pentru ca vrea sa ajute Biserica. El s-a facut mare avand boala de marire, de mandrie, sa zica cineva “brava” lui. Mandria. Asa… Si nu s-a last ‘descusut’ de fiii Bisericii ori de conducatorii Bisericii – sa-l ‘descoasa’ de ce boala ii bolnav. Si l-a primit, avand nevoie Biserica de om pentru Biserica, pentru Sfanta Masa, si a primit pe [lup] ca si cum ar primi o oaie, ori cum ar primi o lumina si o primit intunericul. Asa… Si acela poate sa fie si ca o secta si acela pentru bani, nu pentru om – pentru director [?!] Da’, Doamne-fereste!

Dar mai sunt si altfel de crestini: sa-i pazeasca bunul Dumnezeu! Din toate credintele care sunt pe fata pamantului mai este o credinta foarte periculoasa: cand se intalnesc crestinii sau parintii si acela care crapa de ciuda in inima lui asupra fratilor, aceea e o credinta gresita, e o mare nenorocire… – Dintre ortodocsi, nu? – Dintre ortodocsi… Asa. Dintre ortodocsi. Doamne-fereste! Sa ne pazeasca bunul Dumnezeu, care crapa inima lor de ciuda asupra fratilor lui si el nu vrea sa ierte niciodata. Ii de plans acela, ii de plans.

Iar care are Duhul lui Dumnezeu, iarta, nu tine mania, are plin de bunatate, e plin de Duhul Sfant si, totodata, crestinii care duc o viata curata si au ajuns de si-o curatit inima, nu se poate sa nu ii odihneasca Duhul Sfant si aici si dincolo, nu se poate. Ca sunt unele persoane prin manastiri, prin biserici, prin lume, in toate partile… Si pana la urma ii asa: s-ar putea sa mai ingaduie cativa ani Bunul Dumnezeu, ca sunt unele parti cu oameni crestini, credinciosi, care doresc sa se mantuiasca, chiar si calugari, chiar si maici prin manastiri, care doresc si duc o viata dupa Dumnezeu. Poate pentru rugaciunile lor Dumnezeu ne va tine. Asa. Dar, pe alta parte, da navala si sfarsitul.

Da’, amu’, numai Dumnezeu stie ce va face da’ atata a lasat scris si trebuie sa pazim aista cuvant: “Privegheati si va rugati ca acel ceas e ascuns“. Ca omul dac-ar stii cand e sfarsitul lumii – de asta Dumnezeu n-a descoperit ceasul acela de sfarsitul lumii, ca daca el ar sti ca mai sunt 50 de ani – am cand ma pocai; 10 ani – am cand ma pocai; si acela o duce o viata mai mult pentru cele pamantesti. Asa. Dar asa daca el nu stie ceasul, el e tot atent si cat e atent atata sporeste, cat doarme atat-i paguba. Ca este somn nu numai cand doarme. Mintea daca-i imprastiata si nu-i la Dumnezeu, doarme ori greseste. Asa… Spunea intr-o carte, nu stiu unde, zicea ca un ucenic a intrebat pe un parinte batran, foarte sporit, adica pe un sfant parinte, l-a intrebat: daca el a ajuns la o masura de viata sfanta il poate sageta diavolul? Si zice: Nu, niciodata! Da’ daca mintea lui nu mai este la Dumnezeu, il poate sageta diavolul, [chiar si] asa, sfant. Si de asta, daca a spus asa, [ca pe un] asa sfant il poate sageta, de asta e nevoie: de la mic pana la mare mintea sa fie ocupata, cu rugaciunea – daca nu poate cu rugaciunea, [atunci] cugetare sfanta si totodata trebuie sa aiba mintea calugarului ori a crestinului o lucrare. Si odata, stiu, cand eram ca frate, m-au trimis sa aduc apa. Si cand am adus apa – eu nu stiam cum se traieste in manastire – m-a intrebat: “Frate Gheorghe, cand ai adus galeata cu apa pana aici, ce-ai zis? Cand te-ai dus si ai venit, ai zis tu Doamne, Iisuse, ai zis tu o rugaciune?”N-am zis nica, am zis ca sa vin repede”. “Ci, nu, daca vrei sa te faci calugar trebuie sa zici Doamne, Iisuse, ori o cugetare sfanta“. Asa. Pe urma mi-am dat seama ca calugarul trebuie sa aiba si o lucrare launtrica. Asa. Dar pana la urma am observat, am avut unele pagube, m-am biruit prin judecata. Tot acei care stau in manastire si judeca pe stareti, pe duhovnici, aceia raman inchirciti duhovniceste si, cu timpul, am observat, nu se mai poate folosi Biserica de aceste persoane. Raman oameni slabi, oameni neputinciosi, slabi duhovniceste“.

Versiunea audio downloadabila – pe Ortodoxmedia Online – audio:

Parintele Proclu – despre Duhul Sfant, plans, pocainta, iertare, sfarsitul lumii si fratii cei mincinosi

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

bscap009.jpg


Categorii

Calugaria / viata monahala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Proclu, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Razboiul nevazut, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Parintele Proclu: MANTUIREA SAU SFARSITUL LUMII STAU (SI) IN VOINTA NOASTRA!

  1. PARINTELE PROCLU ESTE UN MARE TRAITOR AL CREDINTEI…
    CE VORBESTE, IMPLINESTE

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia…
  3. Un frate ne-a rugat sa postam pe site urmatorul anunt: “In data de 09.11.2008 am fost la Parintele Proclu si m-a rugat sa transmit tuturor celor care vor sa-l viziteze, ca zilele in care-i poate primi sunt: martea, joia si sambata pana la ora 17.00. Parintele este bolnav si are nevoie de multa liniste. Este bine de respectat zilele (pana la ora 17.00) pentru a nu face un drum degeaba”.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Actualitatea profetica a Sfantului Chiril al Ierusalimului (18 martie): “E PLINA BISERICA DE ERETICI ASCUNSI!”
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (I): “Duhul Sfant se lasa simtit pe masura ce duce cineva viata de pocainta”
  7. Pingback: Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII "SISTEMICE"
  8. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR - DE 4 ANI IN VESNICIE. Cuvinte de folos (I): "Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult"
  9. Pingback: SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (II): “Nimic nu face pe Duhul Sfant a se salaslui in inima cuiva, decat a trece cu vederea neajunsurile altora” -
  10. Pingback: Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO) -
  11. Pingback: In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II) -
  12. Pingback: CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU (2010) despre ispitele grele ale lumii si ale Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT? “Fara sfatul duhovnicului sa nu faca niciun pas, ca ne putem duce in prapastie!” -
  13. Pingback: Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate