Crestinul “a-toate-impaciuitor” din era post-Adevar, GROAZA DE ADEVARUL INCONFORTABIL si SITUAREA COMODA IN FATA RAULUI DEGHIZAT. “Suntem mai buni chiar si decat Dumnezeu” – nebunia otravitoare a noilor teologii “progresiste”, “New Age”. ZEUL TOLERANTEI si ipocrizia inchinatorilor sai… “fundamentalisti”

21-03-2019 Sublinieri

“Toleranta” a-toate-impaciuitorista in era POST-ADEVAR

Cea mai comoda asezare in fata “minciunii dichisite”, a raului imbracat in haine rozalii: minimalizarea, relativizarea, “cautarea partilor bune” si ignorarea voita a “probelor” de infirmare, adoptarea posturii nestiutorului, a celui care nu a vazut, nu a auzit, nu stie si nu intelege. Blocarea obstinata in aparente, in litere, forme si formule, in “ceea ce este declarat”, “ceea ce se spune oficial”. Dar cum, n-ai vazut ce scrie aici, in program, in regulament, in statut, in… ? Ah, dar cum sa fie totul de forma, de “vrajeala” si de reclama, nu se poate asa ceva! Jucarea naivitatii, a inocentei care crede totul pe cuvant, fara a cerceta si a “judeca”Dar cum, exista oameni rai care sa nu ne vrea binele si numai binele? Vaaai! Dar cum, nu suntem cu totii niste copilasi-ingerasi cu aripioare si inimioare?

Recursul moralist la “dragoste” si “nejudecare” si acolo unde nu e cazul. Imbratisarea “tolerantei”, a “pacii” si “unitatii” universale, ambitia oarba de a impaca cu orice pret si capra si lupul si varza, si pe Dumnezeu si pe Mamona. Dracul nu-i asa de negru, la o adica merge sa te faci si frate cu el si sa-l “imblanzesti” cu nume simpatice. “Hai sa dam mana cu mana”, “toti pe lume, frati noi suntem”, unitate in diversitate.

Teoretizarea necesitatii “redefinirilor” si “reinterpretarilor” dogmelor, poruncilor, pacatelor si valorilor morale pentru a corespunde “conditiilor si provocarilor contemporane”. Situarea postmoderna in POST-ADEVAR. Mentalitatea tipica pentru New Age, pentru “religia viitorului”…antihristic. Religia (ideologica) ce persecuta si ucide, cu zambetul larg pe fata, in numele iubiiiiiirii fara granite.

De multe ori, la mijloc e numai un mecanism de aparare psihologica in fata adevarului incomod, deranjant, care risca sa te puna in criza si in profund disconfort interior sau in potential conflict cu “lumea”. Dar din cedare in cedare, asta poate duce pana la cea mai socanta ruptura cu realitatea (ca sa nu zic de-a dreptul delir, boala mentala) sau pana la cea mai cumplita predare in mana demonilor. Pana la apostazie si nebunie. Incepem prin a ne minti “nevinovat” pe noi insine si sfarsim pana la a ne intoarce cu ura impotriva lui Dumnezeu.

Ziceam ca e cea mai comoda asezare… dar se dovedeste a fi cea mai chinuitoare posibila.

Cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza (Ioan Ianolide). Sa nu fie!

***

Suntem mai buni chiar si decat Dumnezeu… in inchipuirea noastra sau in teologia noastra eretica (implicita). Daca ar fi dupa (unii dintre) noi, am elimina dintr-o comanda referintele la Iad din intreaga Scriptura sau le-am (ras)talmaci abracadabrant, asa incat sa para acolo numai o metafora, incat sa fie redus la nimic.

In noua teologie New Age pe care o imbratiseaza deja enorm de multi dintre crestinii ortodocsi, chiar practicanti, dupa moarte nu mai exista nici Judecata, nici primejdia reala a Iadului vesnic, ci doar un “drum lin”, plin de lumini si de stele orbitoare, pe care, vezi bine, le merita inclusiv toti ticalosii, hulitorii, prigonitorii si calaii acestui veac, chiar daca nu au aratat nicio secunda de pocainta, chiar daca singuri si-au ales partea luptatorilor impotriva lui Dumnezeu, si asta deliberat si incrancenat, cu obstinatie dusa pana in ultima zi. Pentru ca ne e groaza sa ne confruntam cu propria constiinta si ne temem, in adanc, de propria Judecata si de propriul Iad, preefram sa construim proiectii consolatoare, care sa ne cultive si parerea amagitoare de sine cum ca am fi buni si milostivi, mai milostivi decat Insusi Dumnezeu, asa incat pe toti i-am baga in Rai, ORICE ar fi facut si oricare le-ar fi voia acelora…

Dumnezeu sa-i ierte pe vrajmasii Lui… dar stiu ca, desi el este Dragostea si Iertarea insesi, are o singura neputinta: NU POATE SA IERTE pe cel care in mod liber L-a respins si Il respinge.

L.E.: Dana Buzăianu: S-a desființat, treptat-treptat, ideea de iad. Care zgârâie, care “posomoraste” și mai ales “traumatizează” prea mult ființa deja plăpândă a omului de azi.

***

Alternativa de bun-simt:

Ce înseamnă și ce nu mai înseamnă toleranța

De o vreme încoace, virtutea supremă predicată pe toate canalele este toleranța, iar păcatul suprem, pentru care deja se dau legi cu amenzi și sancțiuni, este intoleranța. Ceea ce pare că nu-i rău, căci cine nu-și dorește pacea cu cel de alături?

Atâta doar că toleranța la care se gândesc cei care vor să o impună nu mai are înțelesul pe care i-l dădeam noi; noua toleranță nu mai înseamnă a îngădui ceva ce nu este chiar de dorit, nu mai înseamnă a permite o excepție de la regulă sau a trece cu vederea ceva ce în mod obișnuit nu ar trebui să se întâmple. Nu. Toleranța înseamnă, mai nou, să acceptăm ca bune sau firești lucruri pe care nu le consideram până acum nici bune, nici firești – înseamnă, de fapt, chiar, mai mult decât a le aproba, înseamnă a le celebra, compensatoriu, ca fapte vrednice de mândrie.

În această viziune, nu arareori creștinii, Biserica și chiar creștinismul ca atare sunt arătate cu degetul ca intolerante: recomandă înfrânarea sexuală, nu aprobă mariajele homosexuale, condamnă avortul ca ucidere de prunc.

De ce să ne mai închinăm Dumnezeului iubirii când Zeul Toleranței ne oferă deplina libertate de a face ce vrem, fără să ne amenințe cu iadul?

Să nu trecem cu vederea și faptul că cei mai puțin toleranți sunt înșiși adepții acestui nou idol modern: nu ei demască, reclamă, umilesc și linșează public pe toți cei care nu se supun ideilor lor despre acceptare?

Acum jumătate de an, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe a fost atacat din toate părțile când a afirmat că „toleranța nu este o valoare în sine. Din punct de vedere creștin toleranța este o slăbiciune pentru că te pune în situația de a nu pune capăt răului și de a-l păstra lângă tine sub forme mai mult sau mai puțin benigne. Din punct de vedere creștin lucrurile stau altfel. Fermitatea în fața răului e recomandată. Nu în fața persoanei, repet, persoana niciodată nu e discreditată în creștinism, oricât de păcătoasă ar fi ea, dar răul pe care îl propagă în spațiul public, și nu numai, trebuie stopat. Așadar toleranța nu este o valoare în sine.”

Reacția talibanilor toleranței? „A hulit, a hulit, ce altă dovadă ne mai trebuie?”. „V-am zis, nu ne-ați crezut, acum vedem cu toții, creștinii, preoții, Biserica predică intoleranța!”

Oare așa să fie?

În realitate, cuvintele citate nu au făcut decât să dea glas învățăturii dintotdeauna a Bisericii, cea care ne spune: iartă-l pe păcătos, dar condamnă păcatul.

Răului trebuie să i se spună „rău” și trebuie tratat ca atare; răul nu trebuie numit „bine”, chiar dacă trebuie să existe loc de îngăduință (înțelegere, iertare) față de cel care îl face, pentru că și el este purtător al chipului lui Dumnezeu și pentru că toți suntem neputincioși, viciați și putem cădea.

Însă față de rău nu trebuie îngăduință – ci trebuie expus ca rău – pentru că nu trebuie amestecat sau confundat cu binele.

Când nu acuză creștinismul și Biserica, adepții toleranței cu forța caută să mistifice vorbele lui Hristos pentru a le folosi în favoarea lor și dau exemplul iertării femeii adultere, căreia Mântuitorul îi spune: „nu te osândesc”.

Dar, ce uită să mai spună aceștia este că, după ce o iartă, Domnul adaugă: „de acum să nu mai păcătuiești”; ceea ce înseamnă că iertarea se dă persoanei, dar păcatul (adulterul) rămâne păcat, nu devine virtute; greșeala rămâne greșeală, nu devine lucru drept. Ce e rău rămâne rău, nu devine faptă bună. Mai mult decât atât, potrivit literaturii patristice, păcatul nu este doar o greșeală comportamentală, este o lucrare a morții care întunecă chipul lui Dumnezeu din om. De aceea, iertarea, care elimină consecințele acestei lucrări a morții spirituale, este întotdeauna condiționată de decizia fermă de a părăsi păcatul.

Avem nevoie de standarde, chiar dacă nu ne putem ridica la înălțimea lor; avem nevoie de reper moral ca să putem discerne: asta e greșit, asta e bine. A greșit cineva? Trebuie să-l iertăm, să ne iubim seamănul, dar nu să spunem că greșeala nu e greșeală, căci altfel nu doar că îl vom încuraja să persevereze în greșeală, dar vom îndemna și pe alții să-l urmeze.

Atunci când Biserica a cerut toamna trecută votul pentru definirea căsătoriei ca unire între un singur bărbat și o singură femeie, nu i-a condamnat în felul acesta pe homosexuali – ori pe cei care, în fapt, se mai unesc în ascuns (sau la vedere) și cu altcineva decât cu soțul; ci doar a cerut afirmarea în lege a standardului, a reperului moral: „Așa este bine să fie”. Pe cei care greșim și nu respectăm standardul, Biserica ne iartă – dacă cerem iertarea – sau să ne îngăduie (dacă nu o cerem) – și la fel trebuie să facem toți – dar nu putem pretinde să ni se spună că nu greșim atunci când o facem și că facem bine atunci când nu-l facem.

De fapt, fundamentaliștii toleranței asta ar vrea: sub chip că nu vor să fie condamnați, ci acceptați, ei vor ca greșeala să nu mai fie numită greșeală, ci lucru bun. Nu iertarea o caută, nu simpla îngăduință a celui ce greșește, ci aprobarea, aclamarea păcatului, declararea viciului ca virtute. Iar, cine nu e de acord, devine pasibil de sancțiune, pe considerentul „intoleranței față de intoleranți”.

Din arsenalul falselor argumente ale sectei Toleranței face parte și un alt cuvânt al Mântuitorului spus cu același prilej: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce primul piatra asupra ei”. De vreme ce nu găsim creștin – mirean sau preot – fără greșeli și fără păcate (deseori mari, grave), cu ce drept vor aceștia să arunce cu pietre în desfrânate și în homosexuali?

Să arunce cu pietre nu le dă Dumnezeu dreptul, dar faptul că ei înșiși au propriile păcate nu înseamnă că trebuie să tratăm răul ca bine. Faptul că cel care îi spune astmaticului că fumatul îi face rău este un medic care el însuși fumează, nu face fumatul sănătos. Dacă s-au găsit preoți homosexuali nu înseamnă că homosexualitatea devine virtute creștină.

De altfel, este interesant că primii care s-au indignat și au creat scandal public atunci când au apărut bănuieli că un cunoscut preot a căzut în homosexualitate, sunt tocmai cei care altminteri o consideră lucru de laudă.

Zeului Toleranței trebuie să i-L punem în față pe Dumnezeul iubirii: Cel Care ne cere să întoacem și obrazul celălalt – chiar dacă prea rar reușim; să ne iubim dușmanii și să iertăm la infinit pe cei ce ne greșesc (Mt. 18, 22), dar nu să le aprobăm greșeala, păcatul, încurajându-i astfel să persiste în el și cu atât mai puțin să-l declarăm prin lege ca lucru bun, căci îmbolnăvim întreaga societate.

Nu trebuie să ne osândim aproapele (persoana), dar trebuie să judecăm ce e bine și ce e rău (fapta). Când campania TV promovată de autorități ne spune că dăunează sănătății consumul ridicat de zahăr și grăsimi, nu înseamnă că ne spune să-l urâm pe consumatorul de zahăr și grăsimi. Când spunem că doar un bărbat și o femeie se pot căsători, doar stabilim un standard, nu înseamnă că urâm homosexualul.

Claritate morală – trebuie să i se spună binelui și răului pe nume; dragoste – îngăduință față de fiecare om și față de neputințele lui.

BIG BRO’ SAYS: WAR IS PEACE! FREEDOM IS SLAVERY! DIVERSITY IS STRENGTH!

 

Legaturi:

Scurta meditatie despre intelepciune si nevinovatie

Vom putea spune si noi ca “N-AM STIUT”?

FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata… adevarului. Mic indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA

DESPRE RAZBOIUL LAUNTRIC CU DUHUL DILUANT AL LUMII SI ADANCUL NOSTRU UITAT. Impotriva neo-crestinismului “bucuros”, a “spiritualitatii” de tip New Age, care nu vrea sa stie de asceza si de Adevar…

CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)

Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST

Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?

ÎNTREAGA LUME E UN NOU COLOSSEUM. Predică puternică a Părintelui GHERASIM de la Putna despre PERSECUȚIE, MĂRTURISIRE și CRUCE – CONDIȚIA CREȘTINULUI AUTENTIC dintotdeauna VS. PACEA ȘI DRAGOSTEA MINCINOASE ALE FALȘILOR ÎNVĂȚĂTORI, “care rămân în afara arenei”, nesuferind prigoană (VIDEO, TEXT)

PARINTELE MIHAIL STANCIU despre VIEȚUIREA PE CALEA CEA STRÂMTĂ și DREAPTA ÎNȚELEGERE A CREDINȚEI în vremurile deformărilor și deturnărilor duhovnicești: “Cei înșelați îi vor linșa pe cei care nu acceptă ‘RELIGIA VESELĂ ȘI PROGRESISTĂ’, cu alte cuvinte, CALEA CEA LARGĂ, cea care măgulește starea căzută, bolnavă a omului”

***

 

UPDATE: “Biserica sprijină „familia NATURALĂ, și NU «TRADIȚIONALĂ», care nu mai există”. VASILE BĂNESCU despre POZIȚIA BOR față de PARTENERIATELE CIVILE și EDUCAȚIA SEXUALĂ/ Coaliția pentru Familie: A spune ca 2+2=4 NU inflameaza societatea! IOHANNIS, VARFUL DE LANCE AL CORECTITUDINII POLITICE/ Cateva idei de la Conferinta Internationala a CpF. Prin MARIAJUL GAY catre MINUNATA LUME NOUA/ De ce este NECESAR referendumul pentru casatorie?

EXPLOZIE DE DIVERSIUNI SI MANIPULARI DELIRANTE IMPOTRIVA REFERENDUMULUI. Nu se (re)defineste FAMILIA, ci se pune in acord definirea CASATORIEI cu cea din Codul Civil, cu acordul CCR!/ De la fabricarea scandalului “mamicii de la Mall” pana la LINSAJUL VIRTUAL la adresa purtatorului de cuvant al Patriarhiei, RECLAMAT LA CNCD PENTRU… RASISM!/ Marota ipocrita a DISCRIMINARII si panta alunecoasa catre distopia “MINUNATEI LUMI NOI”

Seful CNCD, departamentul CORECT POLITIC al NOII SECURITATI si principalul vector institutional al LGBT, porneste vanatoarea de vrajitoare impotriva lui VASILE BANESCU: Este mult mai grav să vorbeşti de familia „naturală“ decât de familia „tradiţională“/ Replica purtatorului de cuvant al PATRIARHIEI: un grav atac la adresa libertății de exprimare!

CNCD ESTE NOUA “JUSTITIE POPULARA”. Audierea lui Vasile Banescu la CNCD, purtatorul de cuvant al Patriarhiei – o bataie de joc si un linsaj deliberat

Scrisoare deschisa adresata CNCD pentru sustinerea lui VASILE BANESCU, acuzand “un grav atac la adresa libertății de exprimare”

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/vasile-banescu-in-dialog-cu-mihai-gheorghiu-despre-asaltul-ideologic-asupra-normalitatii-video/irituala-homosexualitate-propaganda-gay-lgbt-soros-reeducare-totalitarism-stalinism-descrestinare-orwell-limbaj-nouvorba-etichetare-homofobi/

TAVALUGUL ANTIHRISTIC de reinstaurare a comunismului cultural total, de redefinire a familiei, de rasturnare a normalitatii si de reeducare fortata a oamenilor: NOILE FORME SI CULMI ALE DEMENTEI, INTOLERANTEI si TOTALITARISMULUI IDEOLOGIILOR “GENULUI” SI LGBT LA NIVEL MONDIAL/ Reprezentantii si sustinatorii Coalitiei pentru familie – la “Jocuri de putere” (VIDEO)

Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA. Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50?

TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)

TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din viata publica

Din nou din cartea “Zeul tolerantei…”, un capitol fundamental: CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?

TOLERANTA – NOUA REEDUCARE

CORECTITUDINEA POLITICA si GLOBALIZAREA TOTALITARA a “noii ordini” care distruge familia, traditiile, elitele si ierarhiile consacrate: “Cum patrunde corectitudinea politică? Nu doar prin mass-media, ci prin PROMULGAREA DE LEGI” (video)

CORECTITUDINEA POLITICA – NOUA RELIGIE pentru CONSTRUIREA TOTALITARA A “OMULUI NOU” prin aplicarea programului “REVOLUTIEI CULTURALE” pana la ultimele consecinte. Fundamentele marxist-freudiene si evolutiile noii ordini ideologice, de la DECONSTRUCTIA VALORILOR si LICHIDAREA ORDINII TRADITIONALE pana la CONTROLUL SOCIAL AL GANDIRII prin NOUL LIMBAJ

NOUA ORDINE RELIGIOASA A LUMII, PANRELIGIA (Ecumenismul inter-religios total) SI TACTICILE FOLOSITE

DECLARAȚIA DE LA PARIS – un document ca un ultim cuvânt: EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE. “Ne pierdem căminul. Adevărata Europă este în primejdie.” APEL ÎMPOTRIVA TIRANIEI TEHNOCRATE, CORPORATISTE și CORECTE POLITIC/ “Cea mai mare ameninţare cu privire la viitorul Europei nu este nici intervenţionismul rus, nici imigraţia musulmană”

PS IGNATIE TRIF despre TOTALITARISMUL IDEOLOGIILOR “PROGRESISTE” ANTICREȘTINE. John Coffey: “Mitul secular al progresului tinde să creeze o eshatologie triumfalistă şi INTOLERANTĂ. În tradiţia iluminismului radical, dispreţul faţă de religie a fost adesea transpus în POLITICI DE SUPRIMARE”

PE CRUCE, IMPREUNA CU HRISTOS… De ce este SUFERINTA o realitate duhovniceasca de neocolit pentru un crestin? “Dacă fugim de Cruce, vom sfârşi în sistemul NEW AGE – un fel de CREȘTINISM FĂRĂ CRUCE” (Arhim. Zaharia)


Categorii

Corectitudine politica, Despre inselare, Meditatii duhovnicesti, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Crestinul “a-toate-impaciuitor” din era post-Adevar, GROAZA DE ADEVARUL INCONFORTABIL si SITUAREA COMODA IN FATA RAULUI DEGHIZAT. “Suntem mai buni chiar si decat Dumnezeu” – nebunia otravitoare a noilor teologii “progresiste”, “New Age”. ZEUL TOLERANTEI si ipocrizia inchinatorilor sai… “fundamentalisti”

  1. Situarea postmoderna in POST-ADEVAR. Mentalitatea tipica pentru New Age, pentru “religia viitorului”…antihristic. Religia (ideologica) ce persecuta si ucide, cu zambetul larg pe fata, in numele iubiiiiiirii fara granite.

    De multe ori, la mijloc e numai un mecanism de aparare psihologica in fata adevarului incomod, deranjant, care risca sa te puna in criza si in profund disconfort interior sau in potential conflict cu “lumea”. Dar din cedare in cedare, asta poate duce pana la cea mai socanta ruptura cu realitatea (ca sa nu zic de-a dreptul delir, boala mentala) sau pana la cea mai cumplita predare in mana demonilor. Pana la apostazie si nebunie. Incepem prin a ne minti “nevinovat” pe noi insine si sfarsim pana la a ne intoarce cu ura impotriva lui Dumnezeu.

    Ziceam ca e cea mai comoda asezare… dar se dovedeste a fi cea mai chinuitoare posibila.

    “Cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza” (Ioan Ianolide). Sa nu fie!

  2. Ioan 14
    17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
    18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
    19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
    30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;

  3. – Măicuţă Arsenia, ce aţi învăţat mai de preţ în anii de monahism?

    – Că făcătorii de pace sunt oameni feri­ciţi! Cea mai mare bucurie a mea ar fi să fie pace peste tot pământul. Să fie oamenii împăcaţi unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Pacea inimii e o lucrare mare a lui Dumne­zeu. La pace ajungi dacă rabzi, dacă nu te răzbuni, dacă taci atunci când eşti hulit. Să zici, dacă cineva te încearcă – “Fratele meu greşeşte acum, eu voi greşi mâine”. Şi îl ierţi. Când te cerţi e un zgomot în tine continuu, dar când ai pace, atunci e multă linişte în inimă. Sigur că la asta nu ajungi decât cu rugăciune. Nu se poate să ajungi la pace cu tine şi cu lumea fără rugăciune. Şi dacă nu eşti destul de puternic să faci pace cu tine şi cu ceilalţi, atunci măcar să pui început păcii. Iar asta nu se poate dacă nu te desparţi de ceartă şi ură.

    Spui doar în inima ta – “Doamne, miluieşte-l!” pe cel cu care vrei să te cerţi. Tre­buie să fii smerit ca să ajungi la pace. Îmi aduc aminte că Hristos i-a spus Sfântului Simeon că nu îi dă­ruieşte harul pentru că a dormit pe jos sau pentru că a postit, ci pentru că era smerit cu adevărat.
    http://www.formula-as.ro/2019/1357/spiritualitate-39/formula-as-in-judetul-valcea-la-schitul-bradu-visul-cu-stele-al-maicii-arsenia-24951

  4. @ Nimeni:

    A nu se confunda facatorii-de-pace cu a-toate-impacatorii! 🙂

  5. Deosebite articole publicati ! Foarte edificatoare pentru sufletele noastre amortite din ziua de azi / multumim o buna continuare va dorim !

  6. @admin
    Bineinteles,instigatorii care propavaduiesc toleranta, au locul lor randuit “la subsol”.
    https://preugen.wordpress.com/2008/05/11/vrea-hristos-sa-fim-pacifisti-si-toleranti-cu-oricine-doar-de-dragul-pacii/

  7. Trăim o vrajbă politică fără precedent, o nemulțumire generală a unora față de alții, asistăm la valuri de ură revărsate unii împotriva altora, și invers, într-o încleștare parcă fără precedent. Și pentru că suntem sensibili, ne lăsăm invadați cu ușurință de… „partea goală a paharului”.

    Noi, în tradiția noastră ortodoxă, folosim postul și rugăciunea. Dar trebuie să fii puternic să poți, în aceste zile încărcate de neliniști, cu pauze publicitare intens colorate și zgomotoase care îndeamnă la consum, să te poți concentra, să te poți liniști, să te poți ruga.

    Din când în când, este obligatoriu să spunem „stop!” și să dăm prilej creierului noastru – de fapt, vieții noastre – să vadă lumina, bucuria, faptele bune…

    Emoțiile negative obosesc creierul, iar pe noi ne întunecă. Pesimismul poate duce la depresie, iar dependența de neliniștea zilei slăbește sănătatea. Sute de studii realizate de laboratoare și universități mari ale lumii au stabilit că există legături directe de cauzalitate între stres și îmbolnăviri.
    http://www.alexandruvladciurea.ro/category/articole/

  8. @ nimeni:

    Care instigatori, la cine te referi si la care loc de subsol?

  9. Pingback: “Omilii la cartea Apocalipsei, vol. I”: A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS. “Cel care va apărea este Hristosul suferind, Hristosul rănit”. PERICOLUL CREȘTINISMULUI “CĂLDICEL”, FĂRĂ SUFERINȚĂ, secularizat sau sincretist
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate