PRAZNICUL UITAT AL SFANTULUI MARCU AL EFESULUI si “praznuirile” minciunii si umilirii in fata ideologiei masonice a ecumenismului

19-01-2011 Sublinieri

Sfanta Treime, Dumnezeul nostru, nemarginita in bunatate, care daruieste cu imblesugare si “nu da Duhul cu masura“, a randuit pentru noi ca in aceasta perioada din ianuarie, in calendarul ortodox sa fie o densitate exceptionala de sfinti mari, importanti si actuali pentru noi, prin pilda vietii si/sau prin invataturile lor luminoase, care reprezinta hrana cereasca pentru sufletele obosite si flamande dupa Cuvantul Viu si nemuritor care nu tine de desertaciunea acestei lumi.

In aceste zile sunt praznuiti, printre altii, trei stalpi de granit ai marturisirii credintei drepte, trei dintre cele mai mari si mai puternice modele marturisitoare ale Bisericii din toate timpurile: Sfantul Atanasie cel Mare (18 ianuarie), Sfantul Maxim Marturisitorul (21 ianuarie), Sfantul Marcu al Efesului/Eugenicul (astazi, 19 ianuarie). Fiind in apropiere de Duminica vindecarii celor 10 leprosi, ne gandim ca acesta este darul lui Dumnezeu facut si noua, celor leprosi cu duhul, care nimic nu am merita si n-am facut nimic pentru asta… si totusi am primit in dar credinta curata si sanatoasa, credinta pentru care altii nu doar s-au nevoit, nu doar au vorbit si au scris… ci pentru care au patimit si au si murit! Cerandu-ni-se numai sa o cunoastem, sa o pazim, sa o marturisim si sa o traim. Sa ne gandim: cat de recunoscatori Ii suntem Lui si lor (sfintilor marturisitori cu pret de sange) pentru acest dar extraordinar? Ca raspuns la acest dar, sa incercam, desi este ostenitor, sa jertfim mai mult din timpul, din placerile si din distractiile noastre, pentru a citi, cel putin, invataturile lor si a ne lasa formati de ei.

Acelasi Dumnezeu care a randuit si ne-a binecuvantat acum cu aceasta intreita praznuire a Marturisirii Ortodoxe a ingaduit (se cuvine a folosi atent cuvintele: de data aceasta “a ingaduit“) ca tot in aceasta perioada, vreme de opt zile, de 103 de ani incoace in Occident si de 18 ani si la noi in tara, sa se “praznuiasca” Saptamana Anti-marturisirii Ortodoxiei… pentru a nu spune ceva chiar mai grav de atat.

Se pare ca presiunile care se fac dinspre stapanii ascunsi ai acestei lumi sunt atat de puternice, incat nici vechiul, nici noul patriarh nu li se pot (sau, poate, nu vor destul) a li se impotrivi.

Cert este ca, oficial, in Biserica, in aceste zile, veti auzi putin sau deloc, despre exemplele Sfintilor Atanasie, Marcu si Maxim, exemple care dor si care mustra cu asprime tendintele de astazi, insa foarte mult se face vorbire despre Saptamana de rugaciune” ecumenista, in care, cum spune un Batran duhovnicesc,adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica”, iar Biserica Ortodoxa este umilita si pusa pe picior de egalitate, mai bine zis coborata la cel mai mic numitor comun cu toate ratacirile protestante (de toate ramurile, inclusiv cu cele care hirotonesc femei si “consacra” homosexualitatea), catolice si monofizite.

Prin acest “spectacol” anual (care, din punct de vedere ortodox insemna, cel putin pana in 2008, si incalcarea clara si grava a canoanelor care interzic explicit rugaciunea impreuna cu reprezentantii unor credinte gresite, heterodoxe) nu se urmareste altceva decat nivelarea tuturor confesiunilor crestine, impunerea in planul mentalului colectiv a ideii false ca “toti suntem crestini si diferentele confesionale nu conteaza/nu sunt importante“, ca mijloc de pregatire subtila si graduala a popoarelor pentru o viitoare unica religie mondiala, al carei stapanitor va fi insusi Antihrist.

Pentru ca unirea crestinilor” nu este decat primul (mare) pas spre unirea [nu doctrinara, fireste] a tuturor religiilor, iar toti cei care sunt familiarizati cu ideile “la moda”, “corecte politic” de astazi stiu ca tendinta globala aceasta este, de depasire a simplului “ecumenism” catre sincretismul de factura umanista. Dupa cum stim,

“Masoneria nu lupta direct împotriva vreunei credinte, ci din contra, pentru a-si întinde “tentaculele” în toate punctele cheie, încurajeaza pe membrii sai sa ramana fideli credintei în care se afla, DAR, în acelasi timp, le insufla duhul sincretist sub influenta caruia, încet-încet, sa treaca de la certitudinea ca numai credinta lor e adevarata, la minciuna ca toate credintele sunt adevarate “în felul lor”.

Saptamana ecumenica incearca sa ne fie impusa ca o “traditie” pentru a capata cat mai multa autoritate si legitimitate inaintea credinciosilor, avand interesul de a se arata drept ceva vechi, cu greutate istorica si cu intemeiere teologica, pentru a oculta adevaratele mobiluri care stau in spatele ei. Rugaciunile-impreuna cu ereticii (astazi numiti “frati”), transformate in “traditie” omeneasca nu fac decat sa spuna implicit oamenilor ca nu mai exista adevar sau erezie, iar marturisirea Ortodoxiei nu este atat de importanta; conceptele de “dragoste”, de “unitate” si de “pace” sunt abuzate si deturnate in sensuri potrivnice celor pe care ni le-au predat Sfinta Scriptura si Sfintii Parintii spre a justifica practici pe care nicicand Biserica nu le-a ingaduit, nici sub cele mai (aparent) bine-intentionate temeiuri.

Cata nevoie ar fi astazi de un Marcu Eugenicul, cel care, ramas singurul marturisitor al ortodoxiei la Sinodul de la Florenta, desi bolnav, amenintat si hartuit, nu a cedat nici o clipa si nici o “cirta” din Crezul adevarului, pe care ceilalti, in frunte cu Imparatul bizantin, le-au crezut a fi “negociabile” de dragul intereselor lumesti si al mult doritei uniri cu Apusul catolic! Si Sfantul Marcu ravnea la unire, dar nu cu fatarnicie si nu mai mult decat la Adevar! Nu a fost dispus sa faca nici cel mai mic compromis dogmatic pentru ea si a conditionat-o dintru bun inceput de primirea credintei drepte, pastrate in Rasarit!

Cata nevoie ar fi si astazi sa intelegem ca, din punct de vedere dogmatic, a ramane in ascultare de Biserica nu inseamna a urma in toate privintele linia “oficiala”, “institutionala” de la un moment dat a acesteia, daca ea contrazice invatatura Traditiei, cea platita cu sange, cu durere, cu ocara de catre Sfintii pe care noi astazi ne permitem sa-i ignoram sau sa-i desconsideram superior, in numele “progresului” teologiei academice, teologie care astazi capata, pe alocuri, pronuntate dimensiuni antihristice.

Cata nevoie am avea si azi de un asemenea Stalp care sa ne invete “sa stam drept” si sa nu ne fatarnicim, devenind avocatii Minciunii din lasitate sau pentru interese marunte, lumesti…

Cata nevoie inca am avea sa invatam de la Sfantul Ierarh Marcu ca Adevarul nu se stabileste si nu se masoara nici “democratic” si nici “autocratic”: Adevarul nu sta numaidecat in numarul celor care-l sustin si nici in rangul sacerdotal inalt. Viata Sfantului Marcu, ca si vietile celorlalti marturisitori ai Ortodoxiei – persecutati de mai-marii lor sau de cei de un rang cu ei -, stau chezasie ca episcopii ortodocsi nu sunt papi infailibili si nu trebuie urmati neconditionat in orice actiune (asta insa nu inseamna – nota bene – cu niciun chip a te razvrati,  a le nega harul si autoritatea, a-i  osandi continuu si, in niciun caz  a inceta pomenirea lor sau a parasi Biserica!), ca foarte adesea ierarhii ortodocsi au cazut in apostazie (sau cel putin s-au ticalosit) si i-au prigonit pe sfintii pe care noi ii cinstim astazi. Trebuie sa stim ca Biserica nu are papi la conducerea ei (chiar daca multi asa se cred si cred ca pot sa taie si sa spanzure pe “mosia” lor), ci Il are drept cap pe Hristos, iar Episcopul, oricine ar fi el, nu este mai presus de Acesta si nu are dreptul sa fie venerat precum Hristos si nici ascultat in cele contrare lui Hristos!

Avem nevoie de Sfantul Marcu al Efesului cu atat mai mult astazi cand se cauta pe toate caile realizarea aceleiasi uniatii pe care Sfantul a lepadat-o atunci, “cozile de topor” dispuse sa vanda credinta si sa adopte uniatia gasindu-se cu usurinta si printre purtatorii de mitra.

Nu in ultimul rand, Sfantul Marcu Eugenicul ne sta inainte ca un far calauzitor pentru a intelege ca Adevarul, desi aparent poate fi infrant de minciuna (la nivelul unei scurte perioade istorice), iar Biserica pare coplesita de victoria unor “sinoade talharesti” si de suprematia raului deghizat, in cele din urma Adevarul iese biruitor, iar “portile iadului” sunt facute de rusine.

Avem trebuinta numai de acea credinta si rabdare pana la sfarsit la care ne-a chemat Hristos si despre care scrie si Apocalipsa: “Aici este rabdarea si credinta sfintilor [celor credinciosi]“.

***

Va invitam acum sa cititi expunerea vietii si a luptei duse de Sfantul Ierarh Marcu, preluata de pe siteul Manastirii Saraca, nu inainte de a relua indemnul si rugaciunea adresate de Sfant credinciosilor din vremea sa, dar valabile parca mai mult ca oricand si pentru noi, acum:

“De aceea, deoarece acestea v-au fost puse inainte de catre Sfintii Apostoli, stati drepti, tineti-va strans de traditiile pe care le-ati mostenit atat pe calea scrisa cat si prin viul grai pentru a nu fi lipsiti de fermitatea voastra daca veti fi purtati de amagirile faradelegii. Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic, sa ii faca sa cunoasca inselarea lor, si izbavindu-ne pe noi de ei ca si de neghinele cele rele dintre noi, sa ne adune in granarele Sale ca pe un grau curat si folositor, in Numele Domnului nostru Iisus Hristos a caruia este toata slava, cinstea si inchinaciunea, al Tatalalui Sau fara de inceput si al Sfantul, Bunului si de Viata facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!”

Legaturi:


Categorii

Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti, Sfantul Marcu Eugenicul (al Efesului), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “PRAZNICUL UITAT AL SFANTULUI MARCU AL EFESULUI si “praznuirile” minciunii si umilirii in fata ideologiei masonice a ecumenismului

  1. Ortodoxia se trăieşte
    Numai în duhul rugăciunii
    În Adevărul ei cel sacru,
    Nu’n care-l îi cer stăpânii lumii.

    Doar ea-şi păstrează fecioria
    Şi dragostea pentru Iisus
    Nepângărită-n legătura
    Şi-n ,,dragostile’’ din apus.

    Ea-i unica, care se luptă,
    Să fim deapururea uniţi
    În fecioria de credinţă
    Şi-n duhul sfinţior părinţi.

    De două mii de ani în jertfe
    Şi-n prigoniri ortodoxia
    Şi-a păstrat dragostea curată
    Şi nentinată fecioria.

    Muţi s-au luptat să i-o răpească
    Mulţi au trădat-o şi-au hulit-o
    Mulţi au vândut-o şi-o vând astăzi,
    Dar nimenea n-a biruit-o.

    Doar ea a fost şi va rămâne
    Fidelă Domnului ceresc,
    Răbdând batjocura şi chinul
    Şi ura, care-o răstignesc.

    Zadarnic se căznesc vrăjmaşii
    Şi ,, curtezanii ‘’azi pe lume,
    Ca să-i adoarmă vigilenţa
    Cu-o pângărită rugăciune.

    Că ea le simte viclenia
    Şi necuratul lor miros,
    Din gura ce sărută iarăşi
    -Trădând-, obrazul Lui Hristos.

  2. Un blând şi un smerit părine a dobândit Moldova.Un om al rugăciunii şi al trăirii lăuntrice.Un glas îngeresc al pasltirii.Un luptător prin rugăciune, bunătate şi smerenie, nu un exponent al autorităţii dictatoriale.O mare lumină va străluci aici.Uşor pot fi aruncate vorbe grele asupra acestui părinte neîmpotrivitor,şi răbdător, dar blândeţea şi bunătatea sa vor birui mulţi vrăjmaşi.Să-l iubim şi să-l susţinem cu rugăciunea şi dragostea noastră, că fără păstor nu există turmă şi înaltpreasfinţia ş-a dovedit crediţa şi dragostea de păstor în duhul sfinţilor părinţi.

  3. Doamne ajuta.

    Cum se vor numi cei din vremurile de pe urma mai mari decat parintii din trcut – dupa marturisirea prooroceasca a sfintior parinti – altfel decat trecand prin grozavii si ispite pe masura?

    Sigur marturisirea a fost, este si va fi una din virtutile de care aschiuta si ai sai se tem cumplit, atunci cand ea este graita cu ,,putere multa” in Duhul Sfant.

    Marturisirea Adevarului am vazut ca are diferite forme de a fi facuta. Toti sfintii dupa lucrarea lor au marturisit intrand in Imparatie ca marturisitori, cuvisi, calugari, martiri, doctori fara de arginti… dupa lucrarea lor.

    Asa credem ca si noi toti suntem chemati la marturisire, insa as indrazni sa atrag atentia ca aceasta lucrare sa o faca fiecare cu intelepciune si binecuvantare, crecetand duhovnicii cu harisma care au discernamantul duhurilor si ne pot da masura luptei pe care o purem duce in marturisirea noastra.

    Sa aveti pace in inima,
    Sa ne ajute Domnul pe toti sa lucram cu intelepciune.
    http://www.sinaxa.net

  4. Vedenie frumoasa

    Despre viaţa cuviosului părintele nostru Serghie şi despre multe minuni ale lui, se află tipărită carte în împărăteasca cetate, Moscova, în care între alte minuni ale sfîntului se afla şi aceasta: “După sinodul cel din Florenţa, unde mulţime de dreptcredincioşi, arhierei şi preoţi care n-au vrut să se unească cu rătăcirea lati-nească, s-au fost pierdut cu felurite chinuri de către latini. Un Presbiter din părţile Rusiei celei mari, care mersese la soborul acela, cu Isidor mitropolitul Kievului, cel ce a căzut mai pe urmă din dreapta credinţă şi era numele Presbiterului Simeon – a răbdat multe necazuri şi munci în temniţă şi în obezi, pentru buna credinţă, de la mitropolitul Isidor lepădatul. Apoi, scăpînd din lanţuri, s-a sfătuit cu Toma solul Tferschei şi au fugit din cetatea latinească în ţara lor. Fiind în mîhnire mare şi în nepricepere pe cale pentru nelesnicioasa trecere şi culcîndu-se puţin să se odihnească, a adormit şi a văzut un stareţ cinstit stînd lîngă el, apucîndu-l de mîna dreaptă şi zicîndu-i: “Oare te-ai binecuvîntat de Marcu Eugenicul episcopul Efesului cel ce a urmat paşilor apostoleşti?” Iar el a răspuns: “Am văzut Doamne pe minunatul şi tarele bărbat acela şi m-am bine-cuvîntat de dînsul”. Apoi stareţul a zis: “Binecuvîntat este de Dumnezeu omul acela, că din deşertul sobor latinesc nimenea nu l-a învins pe el, nici cu averile, nici cu îmbunările, nici cu îngrozirile chinurilor. Deci, tu învăţătura şi descoperirea aceea ce ai auzit-o de la fericitul Marcu s-o propovăduieşti oriunde vei merge, la toţi drepţii cei ce ţin aşezămintele sfinţilor apostoli şi poruncile sfinţilor părinţi de la cele şapte sinoade, şi cel ce are înţelegere adevărată, să nu se amăgească. Iar pentru lungimea şi greutatea drumului să nu vă întristaţi, căci eu sînt nedepărtat de voi şi vă voi trece fără de grijă. Acestea şi mai multe dacă i-a zis cinstitul acela stareţ, l-a întrebat Presbiterul: “Doamne, spune-mi cine eşti tu, că mi se pare că eşti trimis de Dumnezeu să ne scoţi pe noi deznădăjduiţii din pămîntul acesta străin?” Răspuns-a cel ce se arătase: “Eu sînt Serghie, pe care oarecînd m-ai chemat, rugîndu-te în rugăciunea ta, şi te-ai făgăduit să vii în mănăstirea mea. După vedenia aceasta, deşteptîndu-se preotul, s-a bucurat şi a spus împreună călătorului său (Toma), cele ce a văzut şi a auzit. Şi au mers amîndoi, veselindu-se în calea lor, şi au ajuns degrab prin dumnezeiescul aco-perămînt şi cu rugăciunile apărătorului său cuviosului Serghie, sănătoşi şi fără de bîntuială în părţile Rusiei.

    Ajutorul şi arătarea sfîntului povestind, au propovăduit cele auzite de la dînsul, descriind pe larg toate cele ce s-au făcut la soborul din Florenţa.

    Aceasta s-a pomenit aici pentru necuviinţa vremii de acum, întru care sfînta şi dreapta credinţă este hulită şi prigonită prea mult de latini. Ca să vadă fiii Bisericii Răsăritului că stîlpul lor, cuviosul părintele nostru Serghie, şi după preaslăvirea sa, a arătat că este nedrept soborul Florenţei. Credinţa noastră (după Apostolul) constă nu în biruitoarele cuvinte ale înţelepciunii omeneşti şi în arătarea Duhului şi a puterii, şi nu în înţelepciunea şi măiestria omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.

  5. Biserica Ortodoxa Romana nici macar nu mentioneaza in calendarul ei care apare pe site-ul patriarhiei romane pe Sfantul Marcu al Efesului.

  6. Biseica Ortodox Romana suntem noi toti. Eu il pomenesc zilnic. Acesta este calendarul meu. Pe acestia care l-au omis pe Sfantul Marcu Eugenicul din calendar, eu nu-i cunosc.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » COMOARA SFANTULUI MARE IERARH FOTIE, marturisitorul care a stiut (cum) sa spuna nu Papei!
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CE A FOST SCOS SFANTUL FOTIE CEL MARE DIN CALENDARELE NOASTRE? Omilia Parintelui Mihai Aldea despre Sfantul Fotie, importanta cunoasterii istoriei si trairea in realitatea virtuala
  9. Pingback: Ortodoxie – Catolicism » Blog Archive » Omilie la pomenirea Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului – Mitropolitul Augustin de Florina - Diferenţe şi asemănări
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN (15 iunie) SI “RAVNITORII” SUPERCORECTI (I)
  11. Pingback: SFANTUL MARCU AL EFESULUI (EVGHENICUL) -
  12. Pingback: DUMNEZEU SI PLANURILE OAMENILOR. Invatam ceva din istorie? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate