CUGETARILE PARINTELUI MIRON MIHAILESCU pe marginea rugaciunii arhieresti ale lui Iisus, pentru ucenici si pentru credinciosi: “FARA VIATA DE LA TINE, SA NU SE SOCOTEASCA VII, SA NU TRAIASCA IN AMAGIREA ACEASTA”

6-06-2011 Sublinieri

“(…) În predica sa, părintele Savu a spus foarte bine că Duminica citirii acestei Evanghelii este Duminica nejustificării scuzelor, a pretextelor găsite de om, pen­tru a-şi justifica viaţa trăită autonom, fără ascultare de Dumnezeu. Noi atragem atenţia şi la Spovedanie asu­pra acestui mod de eschivare cu îngăduinţă faţă de sine.

Gândirea aceasta a Mântuitorului, că fără viata Lui în noi, primind-o ca de la Tatăl, nu e de conceput viaţa, şi-a arătat-o la Cina cea de Taină, când în chip de rugăciune S-a spovedit înaintea Tatălui (aici îşi şi ter­mină El întrevederea cu ucenicii), spunând aşa:

[si urmeaza parafraza Parintelui Miron la o parte din Rugaciunea Arhiereasca a Mantuitorului Iisus Hristos, insotita de comentariul sau duhovnicesc, n.n.]

Părin­te, Mi-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să le dau viaţă veşnică – şi tot El explică mai departe; viaţa veşnică este ca să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Aşa am înţeles Eu, Părinte, şi aceasta le-am dat-o lor. Ce anume? Le-am făcut cunoştinţă cu Tine, prin persoana Mea pe care le-am dat-o lor drept viaţă. Le-am împărtăşit taina dragostei Tale împodobindu-le inima cu dumnezeiescul Tău bine. Am făcut-o aceasta, Părinte şi acum vin la Tine; pe cei ce M-au ascultat şi au crezut că de la Tine vin cu viaţa Ta şi au primit-o aşa cum le-am adus-o Eu, pe aceştia primeşte-i în împărăţia Ta. Mă rog pentru ei, pentru cei care Te-au înţeles, care şi-au însuşit lumina înţelepciunii Mele, care e a Ta.

 

Rugăciunea aceasta, cea mai profundă, este rugăciunea unităţii, a comuniunii desăvârşite:

Eu în Tine şi Tu în Mine, ce am Eu ai Tu, ce ai Tu am Eu şi ce avem Noi le-am împărtăşit lor, iar unii au primit această împărtăşire, adică, aşa cum am luat Eu de la Tine motivul vieţii, l-au luat şi ei de la Mine. Părinte, mă rog pentru aceştia, să nu cadă din gândi­rea Mea pe care-o am de la Tine, ci să gândească precum Eu gândesc.

Cum zicea Apostolul Pavel: Nu mai gândesc eu, ci Hristos gândeşte şi simte în mine.

Şi spune în continuare Mântuitorul: Părinte, Eu am săvârşit acest lucru, adică Te-am făcut cunoscut şi le-am pus la inimă că, fără viaţă de la Tine, să nu se socotească vii, să nu trăiască în amăgirea aceasta. Adaugă, mai departe: Şi o voi mai face, Părinte.

Ultimele Lui cuvinte au fost acestea şi v-aş propune să citim zilnic această rugăciune fără egal, rugăciunea Mântuitorului (Ioan, cap.17).

Mă întorc la începutul rugăciunii, unde spune:

Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, cui? Mie, Fiului  Tău, pentru ca tot ce I-ai dat Lui să dea oamenilor, adică pe Mine să mă dau lor drept viaţă. Asta Mi-ai dat Mie şi aceasta e viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine Cel Ce M-ai  dat pe Mine lor. Aşa să-şi înţeleagă oamenii viaţa: ca viaţă dăruită lor de Tine, Părinte. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ, adică am săvârşit lucrul ce Mi-ai dat, împărtăşindu-le lor duhul Tău, dragostea Ta, simţirea Ta, viaţa Ta. Am făcut-o asta. Şi acum preaslăveşte-mă Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care-am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Ceea ce am avut Eu de la Tine, preţuirea cu care m-ai preţuit, să le-o dai şi lor, celor cărora le-am dat viaţa Mea, în care este preţuirea Ta faţă de ei. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit.

Aşa prevede El, că vor fi unii ce-şi vor însuşi gândirea lui Dumne­zeu despre viaţă. Eu ştiu că sunt ai Tăi oamenii şi mi i-ai dat Mie ca să le dau ce am de la Tine. Eu de la Tine am plinătatea, totul dragostei şi acest „tot”, ce-l am de la Tine şi care eşti Tu, Eu îl pun la dispoziţia oamenilor. Toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit într-înşii. Iată, Eu vin la Tine şi bucuria Mea vreau să fie deplină în ei. Precum mă bucur Eu de Tine văzăndu-Te cum îi iubeşti, să se bucure şi ei ca Mine. Să poată preţui bucuria Ta pe care o ai pentru oameni. Nu mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel viclean, să nu cadă din mentalitatea dumnezeiască.

Şi, până la urmă, aceasta am vrut să arăt, aici am vrut să ajung: la finalul rugăciunii Lui, a spo­vedaniei în care-Şi mărturiseşte gândirea şi i-o arată Tatălui.

Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi au cunoscut şi aceştia care M-au crezut că vin cu chipul dragostei Tale în viaţa lor. Le-am arătat numele Tău şi-l voi mai arăta, ca dragostea cu care M-ai iubit pe Mine, într-înşii să fie. Dragostea cu care M-ai iubit Tu pe Mine, vreau s-o aibă şi ei ca Tine şi ca Mine. Voi mai face aceasta şi de aici înainte.

Cum? Voi fi Eu în ei – fapt pe care a şi început a-l săvârşi la Cina de Taină, chiar atunci pe loc, când ne-a dat, în avans, ca trupul şi sângele Lui să fie viaţa noastră, şi a promis să o facă mereu de aici inainte, umplându-ne cu viaţa Lui, iar noi să facem la fel. Am făcut-o şi azi prin faptul că, dorind această viaţă a Lui, pe care a promis că ne-o va da după înviere, mai precis de la coborârea Duhului Sfânt, întru Care Se va instala în noi, ne-am împărtăşit din ea, ca arvună pentru viaţa noastră în veci.

Să judecăm şi să nu uităm ce am făcut noi as­tăzi, să nu pierdem din vedere că noi astăzi ne-am împărtăşit din dumnezeiasca viaţă pe care ne-a dat-o ca să trăim dumnezeieşte. E un dezastru, o urâciune şi o durere a Cerului să existe om pe pământ neîmpăr­tăşit cu viaţa Lui, a Mântuitorului.

Toate Evangheliile săptămânii acesteia conlu­crează spre acest înţeles: să ne însuşim gândirea lui Dumnezeu, duhul inimii lui Hristos, care să fie duhul inimii noastre în toate împrejurările vieţii. Fără acest gând sfânt, să nu facem nici un pas, nici un gest, să nu rostim nici o vorbă şi să nu îngăduim coagularea nici unui alt gând. Sunt în Evangheliile acestea pilde frumoa­se care, fiecare în parte, ar necesita o zăbavă mai deose­bită, dar, vă rog să mă credeţi, tâlcuirea lor, dacă am avea vreme s-o facem, ar duce tot la acest îndemn esenţial.

Ce am citit noi în Biserică, să fie temeinic pus la inimă; să nu fi făcut Liturghia degeaba, ca şi împărtăşirea noastră, ci dimpotrivă, să trăim cu dumnezeiasca siguranţă că până deseară, până mâine seară, până la cealaltă împărtăşanie, nu-L vom trăda ieşind din gân­direa Lui, deoarece nu este gândire întru adevăr decât a Celui ce ne-a dat gândirea.

Mântuitorul Se bucură că stăm acum la sfat. Daţi-mi voie să-mi exprim această convingere, această credinţă: Se bucură bunul Dumnezeu că nu ne putem despărţi unii de alţii înainte de a ne asigura că ne vom ţine de cuvânt şi vom răspunde chemării Lui cu pri­veghere, cu rugăciune neîncetată în inimă, cu toate faptele iubirii jertfelnice. De aceea ne-a reţinut Mântui­torul…, căci El ne-a reţinut, să ştiţi!

(…)

***

Eu Mă sfinţesc pe Mine însumi. Să spună El asta – Dumnezeu fiind şi sfânt – în faţa Tatălui!? Să fie şi ei sfinţiţi, Părinte, ca să ştie şi ei ce ştiu Eu. Aceasta dorea Mântuitorul pentru ucenici, la Cina cea de Taină. Dacă suntem prieteni, am câştigat. Un câştig e în­suşi faptul că am încercat să înţelegem ce înseamnă: „Eu Mă sfinţesc pe Mine însumi“. Inseamnă că şi credinciosul, când se spovedeşte şi se sfinţeşte dacă as­cultă vocea Duhului Sfânt răsunându-i în inimă:Ai grijă că eşti sfânt. Dumnezeu lucrează, şi tu lucrezi. Dacă nu primeşti lucrul lui Dumnezeu, degeaba ţi se dă. De aceea eşti sfânt, pentru că primeşti lucrul lui Dumnezeu“. Sigur, asta nu înseamnă să te simţi sfânt dintr-o suficienţă de sine, păcătoasă. Dumnezeu vede cine e cu adevărat sfânt. Esenţial, pentru fiecare din­tre noi, este dacă ascult şi dau curs chemării Lui, în­ţelegând că aceasta este menirea persoanei mele.

(in: Iubind ca Dumnezeu. Liturghii dupa Liturghii cu Parintele Miron Mihailescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2004)

iubind  ca Dumnezeu

Cititi si:


Categorii

Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul Intai Ecumenic (Niceea), Parintele Miron Mihailescu, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Rugaciunea arhiereasca a Mantuitorului Iisus Hristos

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “CUGETARILE PARINTELUI MIRON MIHAILESCU pe marginea rugaciunii arhieresti ale lui Iisus, pentru ucenici si pentru credinciosi: “FARA VIATA DE LA TINE, SA NU SE SOCOTEASCA VII, SA NU TRAIASCA IN AMAGIREA ACEASTA”

  1. “flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
    Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.”

    Bogdaproste! Domnul sa va dea plata! 🙂
    Cât de tainic stie sa lucreze Domnul…

  2. Hristos S-a inaltat! Potrivit interpretarii date de Sfantul Chiril al Alexandriei la afirmatia Domnului Iisus ca la Tatal nimeni nu vine decat prin El:”Daca M-ati fi cunoscut pe Mine,si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut;dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut”(Ioan14,7).la aceste cuvinte apostolul Filip,ucenic si al sf.Ioan Botezatorul intreaba cu evlavie si cu dor nestavilit dupa Creatorul sau,pe care nadajduieste ca Il va poate cunoste in chip nemijlocit :”Doamne, arate-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns”.Domnul insa mirat de indrazneala lui,ii raspunde mustrandu-l: “De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut,Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal,Cum zici tu:Arata-ne pe Tatal?”.Sf.Chiril spune ca aici Domnul Iisus se descopera in mod indirect,ca ICOANA SI STRALUCIREA TATALUI.Ce interpretare frumoasa!Mai spune ca Hristos in calitatea Sa de Fiu,Il oglindeste pe Tatal,cu care are in comun,ca si cu Duhul”unitatea de substanta”.Tot Sfantul spune ca daca Fiul este icoana Tatalui,Duhul este icoana Fiului.Fiul si Duhul sunt deci icoane ale Tatalui.Dease menea si Sf.Ioan Damaschin spune ca prin Duhul Sfant Il cunoastem pe Hristos,iar in Fiul Il vedem pe Tatal.Prin raspunsul dat lui Filip,urma sa se faca cunoscut apos tolilor,si prin ei,lui Israel-ca numai prin mijlocirea lui Hristos Domnul ,omul (cel vrednic) se poate apropia de Tatal,adevar aproape inaccesibil pt.iudei.Mai departe Domnul Iisus adanceste aceasta descoperire,adaugand:”Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine?Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine,ci Tatal-Care ramane intru Mine-face lucrurile Lui”.(14,10).Tot acest Sfant Parinte ne mai spune ca la sarbatoarea Tarnosirii,Domnul Iisus mai face o marturisire asemanatoare:”Tatal este in Mine si Eu in Tatal”(Ioan10,38).De aici intelegem ca Persoanele Sfintei Treimi salasluiesc,una in alta fara sa se confunde sau sa se amestice. In finalul Rugaciunii,vedem cum Domnul Iisus se roaga cu smere nie si indrazneala pentru Sfanta Sa Biserica,zidita cu Sfant Sangele Sau:”Parinte,voiesc ca,unde sunt Eu,sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat ca sa vada slava Mea pe care Mi-ai dat-o,pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii”.Am spus cu indrazneala,pt.ca nici un om nu ar cuteza sa-I spuna Tatalui”voiesc”.Numai Fiul Sau Care se intrupase prin ascultare,pe ntru a-l mantui pe om,putea rosti acest cuvant-izvorat dintr-o iubire nemarginita fata de Tatal Sau si dintr-un cuget curat ca lacrima.Domnul,uita de suferinte,botjocuri,batai,scuipari,si de rastignire si doreste ca toti cei care se vor jertfi in crucea lui si a aproapelui sa-i fie prieteni si invitati la Cina cea Imparateasca. Frumoase cuvinte si profunda meditatie la cata responsabilitate si recunostinta trebuie sa aiba toata zidirea Sa.Cate lipsuri si cata superficialitate exista in faptura mea! Cu atat incerc doar sa-mi incalzesc inima inzepezita de sloiurile pacatelor. Am citit predica Pr.Miron,care m-a trimis mai departe sa mai deschid si alte carti.Va multumesc si ma iertati caci nu m-am putut abtine.

  3. Nemărginta-Ţi bunătate
    O înţeleg atât de greu
    O Dumnezeule al milei,
    Când toate le judec prin “eu”.

    Că tot ce vad prin ochi și minte
    Mi-ai dăruit și-mi aparţine
    Dar eu prin “eu” îmi doresc totul
    Aici, acum și…fără Tine.

    Vrăjit de frumuseţea lumii
    De străluciri și bogăţie
    M’am coborât prin trup în patimi
    Uitâd complet de veșnicie

    Și’am devenit tiran și lacom
    Și ucigaș și numai “eu”
    Mă fac prin forţă și prin moarte
    (Și cum î-mi place) dumnezeu.

    Și “eu”-l își dorește totul.
    Că tot ce văd, vreau și poftesc
    (Și chiar de nu vreu toată lumea,
    Tot îmi doresc să stăpânesc).

    Dar în adâncul conștiinţei
    Mă arde Adevărul Tău
    Și răutatea celor care
    Sunt dumnezei în ei prin “eu”.

    Si’admir adâncul și divinul
    Cuvintelor ce mi le’ai spus
    Și mă cutremur de’Adevarul
    Și jerfa Ta Doamne Iisus.

    C’un dumnezeu ce-i pentru sine
    Pentru plăcere, pentru “eu”
    Ce nu-și dă viaţa pentru ceilalţi
    E monstru groazei, e cel rău.

    Tu mi-ai dat viaţa pământească.
    Tu ai venit la răstignire
    Ca să-mi dai viul veșniciei
    Din bunătate și iubire.

    Mi’ai dăruit întreg pământul
    Cu toată dragostea-Ţii divină
    Înveșmântat în frumuseţea
    Ţesută-n viaţa prin lumină.

    Și-n el și’n mine câtă taină
    Și mareţie ai ascuns
    Ca prin smerita-mi osteneală
    Să le adun cu drag, Iisus ?

    Mi’ai dăruit vederea minţii
    Și ochii care în lumină
    Pătrund adânc (să vadă) viaţa
    Și bunătatea Ta divină.

    În orice fruct ai pus dulceaţă
    Și peste tot doar frumuseţe
    Doar armonie și lumină
    Și adânc de milă și blândeţe.

    M’ai mângâiat ca un părinte
    (Deși pierdusem orice bine)
    Și ai pogorât să-mi redai viaţa
    Și să’nduri moarte pentru mine.

    Și ai îndurat chin în piroane
    Iisuse, să Te pot iubi
    (Să vad cu ochii mei iubirea)
    Că n’ai voit a stăpâni.

    Că n-ai dat frumuseţea lumii
    Iisuse să ne osândim
    Ci’n libertate și fraţie
    Să învăţăm ce să iubim.

    Prin jertfa Ta desăvârșirea
    E lesnicioasă prin iubire
    Prin taina sfânta’a preoţiei
    Și tainele mărturisirii.

    Tu ești ibirea milostivă.
    Tu ești și om și Dumnezeu
    Tu ești în totul și în toate
    Dar nu ești Dumnezeu prin “eu”.

    Cu lacrimi care mi ard launtru
    Citesc cuvintele iubirii
    Din rugăciunea Ta Iisuse
    Cea dinaintea rastignirii.

    Și-mi văd și-mi simt nimicnicia.
    Și ma cunosc cât sunt de rău
    Și cât de mare și de sfânta
    E dragostea Lui Dumnezeu.

    Îngenunchez ars de durea
    Că nu iubesc și mă iubești
    Și pentu mine mergi, pe cruce
    Iisuse să Te rastignești.

  4. Cel mai frumos articol. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » “Lu­minatorul trupului este ochiul…” PARINTELE MIRON MIHAILESCU despre porunca de a vedea lumea prin ochii lui Dumnezeu si despre DUREREA IROSIRII
  6. Pingback: Predica Sf. Nicolae Velimirovici la DUMINICA SFINTILOR PARINTI DE LA SINODUL I ECUMENIC: Talcuirea ultimei rugaciuni a lui Iisus catre Tatal: “Fratii mei, ganditi-va cum Domnul Iisus, chiar inainte de moartea Sa, S-a rugat pentru voi” -
  7. Pingback: CHEMATI SA FIM FII AI LUI DUMNEZEU, NU DOAR OAMENI MAI BUNI… Predica trezitoare a Parintelui Hrisostom de la Putna (audio): “Sa-L aducem pe Hristos langa noi. Sa-I spunem toate! Sa-L facem partas vietii noastre cotidiene” -
  8. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  9. Pingback: Predica Sfantului Iustin Popovici la DUMINICA SFINTILOR PARINTI DE LA SINODUL INTAI ECUMENIC. Martorii Vietii vesnice traite inca din trup, la care este chemat FIECARE dintre noi | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: IMPORTANTA DREPTEI CREDINTE si a “UNITATII DUHULUI INTRU LEGATURA PACII”: Sa ramanem uniti in dragostea lui Dumnezeu ca sa ne imbracam cu putere de Sus! – Cuvinte de invatatura la DUMINICA SFINTILOR DE LA SINODUL I ECUMENIC | Cuvântul O
  11. Pingback: CHEMATI SA FIM FII AI LUI DUMNEZEU, NU DOAR OAMENI MAI BUNI… Predica trezitoare a Parintelui Hrisostom de la Putna (audio): “Sa-L aducem pe Hristos langa noi. Sa-I spunem toate! Sa-L facem partas vietii noastre cotidiene” | Cuvântul Ort
  12. Pingback: Parintele Miron Mihailescu: CUM SA TE ROGI NEINCETAT? CUM DEVENIM NOI INSINE? POTENTIALUL DE SUBLIM DIN NOI. “Mântuitorul nu promite uşurinţă, confort, înţelegere din partea oamenilor; promite, însă, că va fi cu noi” | Cuvântul Ortod
  13. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA DINAINTEA CINCIZECIMII, A SFINTILOR PARINTI DE LA SINODUL INTAI ECUMENIC SI A RUGACIUNII LUI IISUS (Duminica a VII-a dupa Pasti): Sa cunoastem in Cine credem si Cui ne rugam! | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate