EXISTA REINCARNARE? Parintele Serafim Rose infatiseaza invatatura ortodoxa si explica originile acestei mari inselari

7-11-2011 Sublinieri

“Printre ideile oculte mult dezbătute în prezent şi uneori ac­ceptate de cei care trăiesc experienţe „din afară de trup” şi „de după moarte”, şi chiar şi de unii oameni de ştiinţă, se nu­mără şi ideea de reîncarnare: adică, după moarte, sufletul nu trece prin Judecata Particulară şi apoi se sălăşluieşte în Rai sau în iad, aşteptând învierea morţilor şi Judecata de Apoi, ci (bineînţeles, după o mai lungă sau mai scurtă şedere pe „pla­nul astral”) se întoarce pe pământ şi intră într-un nou trup, de dobitoc sau de om.

Această idee era foarte răspândită în Antichitatea păgână din Apus, înainte de a fi înlocuită de ideile creştine; însă răs­pândirea ei de astăzi se datorează în mare parte influenţei hinduismului şi budismului, unde ea este acceptată. In zilele noastre, ideea este de obicei „umanizată”, adică oamenii pre­supun că în „vieţile lor anterioare” au fost tot oameni, în vre­me ce ideea mai des întâlnită printre hinduşi şi budişti, pre­cum şi la grecii antici şi romani, este că e destul de greu să te „încarnezi” ca om şi că cele mai multe dintre „încarnările” de azi sunt în trupuri de dobitoace, insecte şi chiar şi plante.

Cei care cred în ideea aceasta spun că ea justifică toate multele nedreptăţi din viaţa pământească, precum şi anumite frici aparent inexplicabile: dacă cineva se naşte orb sau sărac, aceasta este o dreaptă răsplată pentru faptele lui dintr-o „viaţă anterioară(sau, după cum spun hinduşii şi budiştii, se în­tâmplă din pricina unei „karme rele”); dacă cineva se teme de apă este pentru că într-o „existenţă anterioară” a murit înecat.

Cei ce cred în reîncarnare nu au vreo concepţie completă de­spre originea şi destinaţia sufletului, nici dovezi convingătoare pentru a-şi sprijini teoria; principalele ei atracţii sunt superficia­le: faptul că pare a aduce „dreptate” pe pământ, că explică unele taine psihologice şi că oferă o oarecare aparenţă de „nemurire” celor care nu acceptă premizele creştine ale nemuririi.

Cugetând mai profund însă, teoria reîncarnării nu oferă nicidecum o explicaţie pentru nedreptăţi: dacă omul pătimeşte în această viaţă pentru păcate şi greşeli săvârşite într-o altă viaţă, pe care nu şi le poate aminti şi pentru care (dacă „înainte” a fost animal) nici măcar nu poate fi socotit răspunzător, şi dacă (după învăţătura budistă) nu există nici măcar un „eu” care trăieşte de la o încarnare la alta, iar greşelile trecute sunt literalmente ale altcuiva, atunci nu este nici o dreptate, ci numai o pătimire oar­bă a unor rele al căror izvor nu poate fi aflat. Învăţătura creştină despre căderea lui Adam, din care izvorăsc toate relele din lume, oferă o explicaţie mult mai bună pentru nedreptăţile lu­mii; iar revelaţia creştină despre desăvârşita dreptate a lui Dum­nezeu în judecata pe care El o face oamenilor, spre viaţă veşnică în Rai sau în iad, dovedeşte ca inutilă şi trivială ideea „dreptăţii” făcute prin „încarnări” repetate în lumea aceasta.

In ultimele decenii ideea de reîncarnare a dobândit o po­pularitate deosebită în lumea apuseană şi au existat numeroa­se cazuri care voiau să sugereze „amintirea” „vieţilor anterioare”; de asemenea, mulţi oameni se întorc din experienţe „din afară de trup” cu credinţa că acestea sugerează sau vor­besc foarte convingător despre ideea de reîncarnare. Ce să credem despre aceste cazuri?

Foarte puţine dintre ele, trebuie spus, oferă „dovezi” care să aibă ceva mai mult decât o legătură îndepărtată cu faptele în sine şi care ar putea foarte bine să fie rodul închipuirii: un co­pil se naşte cu un semn pe gât şi mai târziu „îşi aminteşte” că a fost spânzurat într-o „viaţă anterioară” deoarece fusese hoţ de cai; cineva se teme de înălţimi şi apoi „îşi aminteşte” că a mu­rit căzând în viaţa sa „anterioară”, şi tot aşa. Tendinţa firească a oamenilor spre plăsmuirea de închipuiri face ca aceste cazuri să nu aibă nici o valoare ca „dovezi” ale reîncarnării.

Cu toate acestea, în multe cazuri aceste „vieţi anterioare” au fost descoperite printr-o tehnică hipnotică numită „hipno­ză regresivă“, care de multe ori a dat rezultate uimitoare pentru amintirea unor fapte de mult uitate de mintea conştienta mergând înapoi până în fragedă copilărie. Hipnotizatorul duce pe om „înapoi” în pruncie, apoi întreabă:

– Dar înainte de aceasta?

Adesea, în astfel de cazuri, omul acela îşi va „aminti” pro­pria „moarte” sau chiar o întreagă altă viaţă; ce să credem de­spre aceste amintiri?

Înşişi hipnotizatorii bine instruiţi recunosc cursele „hipnozei regresive”. Dr. Arthur C. Hastings, un specialist în psiho­logia comunicării din California, spune că

cel mai lămurit lucru care se petrece în starea de hipnoză e că persoana res­pectivă este extrem de deschisă faţă de orice sugestii subtile, inconştiente, non-verbale şi verbale, ale hipnotizatorului şi este foarte supusă. Dacă le ceri să se întoarcă într-o altă viaţă din trecut şi ei nu au aşa ceva, vor inventa una pentru tine. Dacă le sugerezi că au văzut un OZN, au văzut un OZN“.

Un hipnotizator din Chicago, Dr. Larry Garrett, care a făcut aproximativ 500 de hipnoze regresive, observă că adeseori aceste întoarceri în timp sunt incorecte, chiar şi când ţin este un fapt trecut din viaţa aceasta:

De multe ori oamenii inventează fapte din dorinţe, fantezii, vise, lucruri de acest fel… Oricine se ocupă de hipnoză şi face orice tip de regresie va descoperi că de multe ori oamenii au o imaginaţie atât de vie încât, stând acolo, vor inventa tot felul de lucruri numai ca să îi facă pe plac hipnotizatorului” .

Un alt cercetător al acestei probleme scrie:

Această meto­dă este plină de riscuri, cel mai mare fiind înclinaţia minţii inconştiente către fantezia dramatică. Ceea ce se descoperă în hipnoză poate fi, de fapt, un vis privitor la un fel de existenţă anterioară pe care subiectul ar fi dorit să o aibă sau pe care crede, având sau nu dreptate, că a trăit-o… Un psiholog le-a spus mai multor subiecţi hipnotizaţi să îşi amintească o exis­tenţă anterioară şi toţi, fără nici o excepţie, au făcut acest lu­cru. Unele relatări erau pline de detalii pline de culoare şi pă­reau convingătoare… Cu toate acestea, când psihologul i-a hipnotizat din nou, în stare de transă ei au putut să găsească o sursă firească pentru fiecare element din acele relatări – un om pe care îl cunoscuseră în copilărie, scene din cărţi citite sau filme văzute cu ani în urmă, şi aşa mai departe“.

Ce se întâmplă însă cu acele cazuri cărora li s-a făcut mul­tă publicitate în ultima vreme, în care există „dovezi obiecti­ve” despre „viaţa anterioară” a cuiva – când o persoană îşi „aminteşte” amănunte privitoare la vremuri şi locuri pe care este cu neputinţă să le fi cunoscut personal, dar care pot fi ve­rificate cu documente istorice? Astfel de cazuri par foarte convingătoare pentru cei care sunt deja înclinaţi să creadă în reîncarnare; însă aceste „do­vezi” nu se deosebesc de informaţiile obişnuite transmise de „spirite” în timpul şedinţelor de spiritism (care pot fi şi ele foarte impresionante) şi nu există nici un temei pentru a pre­supune că au alt izvor. Dacă „spiritele” de la şedinţe sunt evi­dent demoni, atunci şi informaţiile despre „vieţile anterioare” pot fi transmise tot de ei.

In amândouă cazurile, ţelul este acelaşi: să-i zăpăcească pe oameni cu un spectacol orbitor de cunoştinţe aparent „sau paranaturale” şi astfel să-i înşele cu privire la adevărata faţă a vieţii de după moarte şi să-i lase nepregătiţi pentru ea.

Până şi ocultiştii, care în general sunt binevoitori faţă de ideea de reîncarnare, recunosc că „dovezile” în favoarea ei pot fi interpretate în mai multe feluri. O americancă ce răspândeşte ideile oculte crede că „majoritatea faptelor relatate, ce oferă dovezi în favoarea reîncarnării, ar putea fi cazuri de posedare“. „Posedarea”, după asemenea ocultişti, se petrece atunci când o persoană „moartă” pune stăpânire pe un trup viu, iar personalitatea şi însăşi identitatea acestuia din urmă par a se schimba, dând astfel impresia că respectivul este stăpânit da trăsăturile vieţii „anterioare” a cuiva. Desigur, acele făpturi care „posedă” oamenii sunt diavoli, oricât s-ar preface ei că sunt suflete ale morţilor. Vestita carte a Dr. Ian Stevenson, publicată recent, Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (Do­uăzeci de cazuri care sugerează reîncarnarea), pare într-adevăr a fi o culegere de astfel de cazuri de „posedare”.

Biserica creştină din primele veacuri a luptat împotriva ideii de reîncarnare, care pătrunsese în lumea creştină prin în­văţături orientale, precum cea a maniheilor. Învăţătura mincinoasă a lui Origen despre „pre-existenţa sufletelor” era strans legată de aceste învăţături şi la al Cincilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, în 553, ea a fost osândită cu tărie, iar cel ce o urmau, anatemizaţi. Mulţi Părinţi ai Bisericii, la rândul lor, au scris împotriva ei; cei mai cunoscuţi sunt Sfântul Am­brozie al Milanului, în Apus (Despre credinţa în Invieret Cartea a II-a), Sfântul Grigorie de Nyssa în Răsărit (Despre suflet şi înviere), împreună cu alţii.

Pentru creştinul ortodox de astăzi, care este ispitit de această idee sau care îşi pune întrebări în legătură cu presupusele „dovezi” ale ei, este poate de ajuns să cugetăm asupra a trei învăţături creştine fundamentale care resping definitiv însăşi posibilitatea reîncarnării.

1. Învierea trupului. Hristos a înviat din morţi în acelaşi trup care murise cu moartea tuturor oamenilor şi s-a făcut pârga tuturor oamenilor, ale căror trupuri vor fi şi ele înviate în Ziua de Apoi şi se vor uni iarăşi cu sufletele lor pentru a trăi veşnic în Rai sau în iad, după dreapta judecată a lui Dum­nezeu făcută faptelor lor de pe pământ. Acest trup înviat, asemenea trupului lui Hristos, se va deosebi de trupurile noastre pământeşti, fiind mai subţire şi mai asemănător firii îngereşti, altminteri neputând locui în Împărăţia Cerurilor, unde nu este moarte, nici stricăciune; dar va fi tot acelaşi trup, restaurat şi pregătit pentru viaţa veşnică în chip minunat de Dumnezeu, precum a văzut Iezechiel în arătarea „oaselor uscate” (Iezechiel 37, 1-14). În ceruri, cei mântuiţi se vor recunoaşte unii pe alţii. Astfel, trupul este o parte ce nu poate fi neglijată a per­soanei integrale care va trăi veşnic, iar ideea mai multor tru­puri aparţinând aceleiaşi persoane neagă însăşi firea împărăţiei Cerurilor, pregătită de Dumnezeu pentru cei care îl iubesc.

2. Răscumpărarea noastră de Iisus Hristos. Dumnezeu S-a întrupat şi prin viaţa, patimile şi moartea Sa de pe Cruce ne-a răscumpărat de sub stăpânirea păcatului şi a morţii. Prin Biserica Lui, noi suntem mântuiţi şi pregătiţi pentru împără­ţia Cerurilor, fără a trebui să plătim vreo „penalizare” pentru fărădelegile noastre din trecut. Însă conform ideii de reîncar­nare, dacă omul este „mântuit” cumva, aceasta nu se petrece decât după multe „vieţi” în care a ispăşit urmările păcatelor lui. Acesta este legalismul rece şi uscat al religiilor păgâne, care a fost cu desăvârşire desfiinţat de jertfa de pe Cruce a lui Hristos; tâlharul din dreapta Sa a primit mântuirea într-o cli­pă, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, „karma rea” a fărăde­legilor sale fiind ştearsă de harul lui Dumnezeu.

3. Judecata. “Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27). Viaţa omenească este o perioadă de încercare unică, precisă, după care nu mai există „încă o şansă“, ci numai judecata lui Dumnezeu (care este atât dreaptă, cât şi milostivă) făcută omului după starea în care se găseşte sufletul lui la sfârşitul vieţii.

În aceste trei învăţături revelaţia creştină este foarte precisă şi clară, în comparaţie cu religiile păgâne care nu cred nici în înviere, nici în mântuire şi nici nu au o învăţătură limpede cu privire la judecata şi viaţa viitoare. Singurul răspuns pentru toate presupusele experienţe sau amintiri ale „vieţilor an­terioare” este tocmai învăţătura lămurită a creştinismului despre viaţa omenească şi relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii.

(Ieromonah Serafim Rose, “Sufletul dupa moarte”, Editura Sophia, 2007)

Legaturi:

Cand cineva a trecut de la budism, trebuie sa se pocaiasca si sa planga mult. Altfel va ramane o urma in adancul lui din viata precedenta, din viata de pana atunci, adica o oarecare trufie. Pacatele trupesti (curvia) se vindeca si se uita usor prin pocainta. Pacatele sufletesti, duhovnicesti, trufia, erezia, inselarile nu se vindeca cu usurinta. Asta se intampla si din cauza culturii. Un monah care se preocupa de cultura arata ca nu traieste pocainta. Daca avea pocainta, toate acestea de care se ocupase mai demult, si cultura, si ce­lelalte, ar fi ramas in urma, de vreme ce harul lui Dumnezeu ar fi fost mereu inaintea lui“.

 

Din aceeasi carte, dar folosind o alta versiune a traducerii:


Categorii

NEW AGE, Parintele Serafim Rose, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Sufletul dupa moarte

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “EXISTA REINCARNARE? Parintele Serafim Rose infatiseaza invatatura ortodoxa si explica originile acestei mari inselari

  1. Sper sa se fi schimbat ceva si-n mintile colegilor mei de pelerinaj de acum vreo 6 ani, oameni maturi, ce-si explicau oarecum discret, pe banca din spate a microbuzului, cum sta treaba cu reincarnarea.
    De-atunci mi-e frica si sa ma gandesc ce poate zace in mintea cuiva care participa la slujbe in biserica, se-nchina la icoane, se roaga.
    Daca nu stiu clar unde se spovedeste cineva, al cui gir poarta, nu mai pot avea incredere ca e de buna credinta sau eretic.

    Desigur, cu conditia ca duhovnicul sa fie in viata, nu sa se laude ca A FOST ucenicul Parintelui Cleopa, de exemplu.

  2. Credinta in reincarnarea sufletelor este de-a dreptul alienanta. Imi amintesc cum un parinte spunea intr-o predica, punand o intrebare cu bun simt: “Ei, cum pot sa cred eu ca bunica este in fasole?“.

    Si, tot asa imi mai amintesc de un caz real, cand niste calugari, avand o astfel de credinta, s-au apucat sa faca lucrari pentru un templu si aceasta le-a luat un timp enorm, deoarece pamntul pe care il scoteau pentru realizarea fundatiei, era tot trecut prin sita, pentru a inlatura eventualele rame gasite, din respect…pentru stramosii care s-ar fi putut reincarna in ele. Pai da, daca un “astfel de stramos” sfarsea intr-un mod nedemn pentru o rama? “Sa nu care cumva sa gresim, ca cine stie, in viata urmatoare ne-o veni si noua randul”.

    Si mai apoi, cum e omul? Vorba unui publicist: daca ti se spune ca intr-o alta viata sau in horoscopul chinezesc ai fost/esti porc nu te superi, si ti se pare oarecum exotic, misterios, poate chiar normal, dar daca cel de langa tine te face porc, vadindu-ti anumite trasaturi patimase, bine-nteles ca te superi. Si daca dupa astfel de filosofii esti numit sobolan, maimuta, iapa sau magar nu-i bai, dar daca vre-un oarecare ajunge sa te numeasca asa, apoi gasesti ca trebuie trecut prin foc si prin pucioasa.

    Ei, dar trecand peste anecdotele acestea adevarate, totusi, partea mai putin hazlie este ca si in Romania au aparut o seama de cartulii gata sa-ti spuna ce ai fost in alta viata. Facand un calcul oarecare, pornind de la data de nastere si inca alti cativa parametrii (sa fi fost oare masura de la pantofi, talia…nu-mi mai amintesc exact), puteai sa determini cu exactitate ce meserie aveai intr-o alta viata si cand ai mai trait. Si uite asa te puteai trezi mare preot in Africa sau, de ce nu un vraci din Guatemala, …Ei, hehei, lumea este larga si poate sa le incapa pe toate si pe toti! Si inca, dupa unii, de mai multe ori!

    Bun, acum, si la ce-ti foloseste sa stii ce meserie ai avut inainte? Pai mai intai poti sa rezisti la tentatia de a stii despre tine atatea lucruri misterioase? Poti rezista in fata descoperirii unei “profunzimi ocultate” a eu-lui tau? Si totusi unii, se pare, ca se lasa dusi pana-ntracolo sa fie si hipnotizati, scotanad la iveala “cu precizie”, atatea date din trecut care nu pot fi verificate, decat poate de… hipnotizatori.

    Dar, asa cum precizeaza si Parintele Serafime Rose, unul din cele mai mari pericole ale credintei in reincarnare este acela de a te lasa nepregatit pentru viata cea vesnica.

    Crezand ca mai ai o alta sansa de “desavarsire”, intr-o alta viata nu este suficient de motivant pentru a o trai pe aceasta conform unui “bine”. Daca ti se da dupa fapta intr-o alta viata, si tot cei care adopta aceasta credinta se straduiesc sa traiasca in conformitate cu ceea ce ei numesc bine, inseamna ca lumea va trebui sa se indrepte asimptotic spre o desavarsire spirituala. Ori putem sa vedem foarte bine ca lucrurile nu stau chiar asa. Lumea nu a devenit mai buna, si din contra, chiar s-a si indepartat de partea launtrica.

    Trecerea de la o viata la alta “conform unei karme” asa zise bune sau rele se dovedeste a fi in fapt o mare nedreptate si o nerespectare a libertatii omului. De exemplu, sa spunem ca un om a avut o karma rea, ca nu s-a comportat asa cum trebuie in viata si a ajuns sa fie un oarecare animal, sau leguma. Pai ce va sti el de credinta in stadiul respectiv, si ce posibilitate va avea sa-si imbunatateasca karma? Si daca i se va da posibilitea de a fi om, daca reincarnarea aceasta are loc oriunde pe glob, aceasta inseamnca ca un budist intr-o anumita viata ar putea sa devina musulman sau crestin in viata urmatoare. Pai si atunci ce se intampla? Se opreste karma, sau credinta respectiva merge pana cand se ajunge la o alta religie, care este un fel de capat, oprire a sirului de reincarnari? In acest caz ar insemna ca a crede in reincarnare este adoptarea unei credinte inferioare, deoarece ea este finita.

    Sunt sigura ca se pot gasi atatea si atatea deficiente (prea putin spus) ale acestei credinte in reincarnare, si ajunge doar bunul simt pentru a ne feri de astfel de rataciri.

  3. @ George

    Se pare ca a te numi ucenicul cuiva este o buna carte de vizita, care face sa deschida multe usi, si aceasta este menit sa acorde celorlalti o incredere oarba in tine, din start, de parca s-ar putea pune un semn egal intre ucenic si invatator, sau nevointele si cuvantul invatatorului s-ar transfera in mod automat si ucenicului. Si unii daca ajung sa intalneasca un mare duhovnic in viata lor, o data sau de doua ori, gata se pot numi si ucenici ai unui Parinte. Pana si Klaus Keneth, ca tot a revenit acum la moda, isi vantura deviza de “ucenic al Parintelui Sofronie”. Ucenic al Parintelui Iustin, ucenic al Parintelui cutare, care mai de care devine cunoscut peste noapte, atragand atentia cu numele lor necunoscut interesul tuturor. Deja, pe care il aud ca se recomanda a fi ucenic al unui mare Parinte, aceasta ma face sa ma gandesc ca mai are multe de invatat, tocmai pentru faptul ca daca esti cu adevarat ucenicul unui astfel de Parinte te consideri nevrednic de a fi ucenicul lui, si treci acest lucru in plan secundar, din ceea ce se chiama smerenie, in ortodoxie.

    Un bun exemplu de invatator si ucenic este cel al Sfantului Siluan si al Parintelui Sofronie. Dar mai apoi atatia alti ucenici care nu fac decat sa-si alature numele lor de numele unui mare Parinte nu dovedesc a priori mai nimic, atata timp cat invatatura parintelui respectiv nu este asumata si continuata in mod viu de catre ei.

  4. Ce intrebare grava in titlu. :))
    bineinteles ca nu exista reincarnare si orice ortodox stie asta si stie si de ce.

    Textul asta ar fi tare bine sa fie citit de cei care umbla pe la tot felul de… vrajitoare actuale (tot feluld e paranormali etc) care se dau drept ortodocsi si reusesc sa-i pacaleasca pe cei nestiutori.
    Ca daca ai convingeri clare, nu te mai poate pacali nici o armata de paranormali. 🙂

  5. De acord cu Corina.Problematic ar fi si cind mulgem o vaca,pe cine mulgem de fapt,vaca sau pe Cleopatra ? Sau cind un magar ne trage o copita,cine ne-a tras de fapt,magarul sau Athenagoras ori Origen ? Sau microbii pe care-i inspiram,sint ei insisi sau hindusi,yoghini pedepsiti ? Impotriva cui ne vaccinam de fapt ?
    Sau copilul hindus,este el insusi,bunicul,sau strabunica lui venita in trupul lui ? …greu de spus.

  6. Singurul lucru care m-a facut sa nu rad in hohote citind explicatiile teoriei reincarnarii a fost faptul ca multi crestini botezati ortodocsi sunt inclinati sa creada astfel de bazaconii. Asa cum spunea si George aici, din pacate sunt destul de multi si printre cei care merg la biserica care cred in astfel de bazaconii.
    Nici in ruptul capului nu inteleg prin ce sunt atrasi oamenii de astfel de teorii alambicate si hilare.
    Nevoia de a cunoaste ce ne asteapta dincolo?
    Pai nu ne-a spus Hristos, Moise, proorocii, sfintii?
    Nevoia de misterios?
    Pai mai mult mister si frumusete decat descrierile raiului ce sa mai vrem?
    Caci sfintii spun ca nu sunt cuvinte prin care poate fi descris, si ei inca nu au vazut intreaga slava pe care o va da Bunul Dumnezeu omului in rai.

    Se pare ca nu numai eu am prins “comicul” explicatiei teoriei reincarnarii caci multi dintre fratiile voastre ati dat curs imaginatiei si ati completat cu mult umor tabloul acesteia. Multumesc frumos, ati reusit sa-mi smulgeti un zambet de care chiar aveam nevoie caci revenisem pe pagina “acasa” dupa citirea ultimelor stiri….

  7. Inselarile iau forme din ce in ce mai subtile. Va supun atentiei ceea ce cred ca este una dintre aceste inselari: diagnosticarea prin biorezonanta cu aparatul SCIO.

    Putem sa ne facem o idee asupra a ceea ce se ascunde in spatele acestei biorezonante din faptul ca pacientul primeste “CD-ul cu imaginea energetica a corupului dumneavoastra (aura) asa cum este surprinsa ea in momentul scanarii; “.

    Promotorii acestei tehnici pretind ca prin masurarea biocurentilor pot sa diagnosticheze starea de sanatate a intregului organism… Adica, doar cu vreo cinci electrozi (atatia mi se pare ca vad in poza) diagnostichezi fiecare celula… Ba mai mult, poti sa si corectezi functionarea organelor. Pai, bai nene, ca sa ai o imagine cat de cat fidela a activitatii bioelectrice a organismului ar trebui sa il impanzesti cu micro-electrozi… Si nu doar pielea, ci si pe dinauntru. Dupa parerea mea, este cel putin un caz tipic de sarlatanism ordinar. Dar s-ar putea ca lucrurile sa fie mai grave, pentru ca se pare ca “tehnica” da rezultate, rezultate confirmate care mi-au fost confirmate de oameni care au utilizat aceasta tehnica. Avand in vedere ca (dupa parerea mea) este imposibil ca explicatia oficiala sa fie corecta (explicatia este simplista si impanata cu concepte absurde, denaturari, minciuni, termeni abracadabranti si erori grosolane), nu mai ramane decat o singura explicatie: rezultatele se datoreaza unor activitati demonice. In acest caz, aparatul acesta ar putea fi un soi de “masa de spiritism”, fiind o interfata prin care dracii se pot manifesta.

    Pagina numitului William Nelson, inventatorul SCIO:

    http://www.theqxci.com/qxci_nelson.html

    Dincolo de imbecilitatile crase si stilul infantil in care este scris cv-ul, atrage atentia urmatorul fragment: “Professor Nelson’s psychic research” – in context, “psychic” inseamna paranormal. Deci, avem de-a face cu un “paranormal”, adica cu un ocultist (vrajitor, adica) modern.

    Cum explica functioanrea aparatului QXCI (versiunea timpurie a lui SCIO):

    The QXCI interfaces with the UNCONSCIOUS (superconscious) body because the unconscious mind controls the body electric, not the verbal mind.

    The superconscious will always produce life and healing if we allow it. As a matter of fact, the more the verbal mind tries to intrude on a life process, the more it will disrupt it.

    de aici: http://karenjj.com/embrace/embrace.htm

    Deci, avem aceasta superconstiinta, care produce viata (deci, nu Sfantul Duh, Domnul de viata facatorul) si vindecare, daca I SE PERMITE… Stim ca diavolul are nevoie de invoirea omului.

    Ce parere aveti? Mi se pare ca subiectul ar merita abordat, deoarece foarte multi se lasa inselati de polologhia pseudo-stiintifica, si se baga in ceva ce miroase foarte tare a new age si magie.

    Am mai aflat ca se vand (la preturi astronomice) niste abtibilduri care trebuiesc lipite pe pielea pacientului, si care “interactioneaza cu campul bioenergetic”, producand “vindecare”, “armonizare”, etc. Abtibildurile respective au imprimata imaginea unei piramide. Desi nu se spune explicit in prospect, banuiesc ca este vorba de “efectul de piramida”, despre care adeptii sai pretind ca se produce chiar si in cazul in care piramida este doar desenata… Parerea unor preoti despre acest “efect de piramida” este ca este o inselare demonica.

  8. http://www.b1.ro/stiri/externe/casa-alba-extratere-trii-nu-au-contactat-sau-vizitat-pamantul-insa-sunt-anse-mari-sa-existe-14678.html

    Sunt curios cate televiziuni vor da aceasta stire, dupa ce au tot intoxicat ani de-a randul populatia!
    Doamne, ajuta-ne Tie sa-ti urmam!

  9. Pingback: Pericolul legaturii cu duhurile cazute sau: "Cu uimire si infricosare" despre "USURATATEA CU CARE 'CRESTINII' DE ASTAZI SE INCRED IN VEDENII SI ARATARI"
  10. Pingback: O viziune științifică asupra morții - prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan | Daniela Lungu
  11. Pingback: Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI -
  12. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  13. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII – 30 ani de la plecarea sa in patria cereasca († 2 septembrie 1982) -
  14. Pingback: EREZIILE KARMEI SI REINCARNARII in lumina invataturii ortodoxe. De la HINDUISM si BUDISM la ratacirile apusene NEW AGE -
  15. Nu se poate sa crezi in reincarnare.Cum poate sufletul omului sa intre intr-un trup de leu sa zicem?Leul nu s-ar purta ca un om?Sau invers?E haioasa rau teoria asta a reincarnarii.Teoria este facuta pentru prostii care cred in ea , ca sa se zica ca sunt zodii, sa se duca la ei sa le spuna viitorul si sa le ia banii.

  16. Pingback: Pomenirea unui profetic sfant contemporan, CUVIOSUL SERAFIM CEL NOU, DE LA PLATINA: “ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. Poate ca acestia sunt ultimii cativa ani in care mai putem continua sa raspandim liberi cuvantul“ -
  17. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  18. Pingback: PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM
  19. Pingback: RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (I). Mitropolitul Ierotheos Vlachos: “SINCRETISMUL urmeaza indeosebi MODELUL CRETAN potrivit caruia, pen­tru a fi uniti in fata dusmanului comun, cretanii dadeau uitarii toate neintelegerile sau mai vechil
  20. Si eu sunt ortodoxa practicanta, tin posturile, ma spovedesc si ma impartasesc regulat.

    Eu am citit mai putin decat cei ce au comentat aici, dar am si eu cateva nelamuriri.
    Eu cred ca Dumnezeu a creat toti oamenii de pe pamant, toate natiile si toate rasele.
    Eu cred ca Dumnezeu este bunatatea si dreptatea absoluta.
    Nu inteleg cum se poate ca Dumnezeu sa mantuiasca doar sufletele care s-au botezat in rit Ortodox si nu si celelalte suflete, ca doar toti sunt copiii lui.
    De ce Dumnezeu ar fi nedrept si nu ar da sanse egale oamenilor in drumul lor spre mantuire, unul se naste in familie ortodoxa practicanta, are aces la multa invatatura crestina, altul se naste intr-o familie de atei, iar altul se naste in famili si comunitati unde nu exista nici macar notiunea de Hristos sau Crestinism, si nu are nicio sansa la mantuire.

    Eu refuz sa cred ca Dumnezeu cel bun, caruia ma inchin in fiecare zi, care m-a impartaseste cu trupul si sangela Sau la Sfanta Impartasanie ar putea fi nedrept nici macar fata de o musca. Nici oamenii simpli ce judeca in tribunalele lumii astea nu ar face astfel de nedreptati, dar cum sa faca o astfel de nedreptate Hristos.

    Eu refuz sa cred ca Dumnezeu ar putea face astfel de nedreptati.

    Eu nu pot crede ca Dumnezeu ar fi atat de nedrept incat sa ma puna pe mine sa sufar pentru ca Adam si Eva au facut un pacat, adica eu sa platesc pentru pacatele altora, eu necontribuind cu nimic la pacatul lor, nici nu am cunostinta de el (folositi acest argument si in acest articol dar in alt fel)

    Eu nu stiu multe despre Dumnezeu stiu doar atat. Dumnezeu este cel mai drept judecator (nu procuror sau acuzator).
    ,,Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” Marcu 10:18.

    ” Cugetând mai profund însă, teoria reîncarnării nu oferă nicidecum o explicaţie pentru nedreptăţi: dacă omul pătimeşte în această viaţă pentru păcate şi greşeli săvârşite într-o altă viaţă, pe care nu şi le poate aminti şi pentru care (dacă „înainte” a fost animal) nici măcar nu poate fi socotit răspunzător, şi dacă (după învăţătura budistă) nu există nici măcar un „eu” care trăieşte de la o încarnare la alta, iar greşelile trecute sunt literalmente ale altcuiva, atunci nu este nici o dreptate, ci numai o pătimire oar­bă a unor rele al căror izvor nu poate fi aflat. Învăţătura creştină despre căderea lui Adam, din care izvorăsc toate relele din lume, oferă o explicaţie mult mai bună pentru nedreptăţile lu­mii; iar revelaţia creştină despre desăvârşita dreptate a lui Dum­nezeu în judecata pe care El o face oamenilor, spre viaţă veşnică în Rai sau în iad, dovedeşte ca inutilă şi trivială ideea „dreptăţii” făcute prin „încarnări” repetate în lumea aceasta.”

  21. @ mamica

    Pe mine m-a ajutat foarte mult parintele Cleopa, un parinte cu viata imbunatatita mi-a spus sa-l citesc, cand eu ma impaunam sa citesc Filocaliile.

    http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/12patrulegi.htm

    Cu ajutorul lui Dumnezeu ati intrat pe un site ortodox serios, fratii admini chiar se ostenesc sa ajute, aveti grija ca foarte multe site-uri au alt scop. Incercati, daca-mi este permis, sa discutati mai mult cu parintele duhovnic ce va preocupa, ce nelamuriri aveti, pana la urma ascultarea este mantuitoare.

  22. @mamica
    Sunt multe aspecte pe care le-ați înțeles greșit. Toată învățătura de credință trebuie înțeleasă în contextul ei, nu prin mentalitatea noastră juridică. Altfel ajungem la concluzii similare cel puțin cu ale catolicilor sau sectelor.
    Așadar, 1. Dumnezeu nu este nedrept că a pus la îndemâna tuturor leacul botezului, ci a făcut-o din milostivire. Greșeala este a noastră dacă nu primim botezul și viețuirea pe care o presupune el.
    2. Harul lui Dumnezeu nu este dobândit numai de către cei botezați, cum e cazul proorocilor dinainte de Hristos sau alte cazuri particulare. Canalul prin care primim har este credința dreaptă și viața curată. Bineînțeles că asta presupune acceptarea și căutarea botezului; oricum, respungerea lui echivalează cu a avea o credință greșită sau chiar necredință.
    3. Noi nu moștenim o vinovăție de la Adam, ci izgonirea din rai și o viață sub influența demonilor plus predispoziția spre păcat, adică „viața deșartă lăsată de la părinți”(1Pt. 1,18). Deja plătim pentru asta prin faptul că suntem departe de adevăr. Deci nu plătim în sens juridic, ci suportăm consecințele așa cum un copil sărac moștenește sărăcia părinților lui fără ca asta să fie vina lui sau că rămâne așa. Depinde și de el,

  23. @mamica,
    Un inceput posibil al intelegerii ar fi sa reflectati putin si pe marginea spuselor pline de Duhul Sfant ale unui Sfant recent canonizat (Paisie Aghioritul).
    Am mentionat doar 2 pasaje mai relevante:

    1)
    “Ajung să judece şi pe Dumnezeu!
    Părinte, numai în noua generaţie există această tendinţă să judece pe toţi şi pe toate sau aşa a fost întotdeauna?

    – Nu, mai demult nu era aşa; acesta este duhul epocii noastre. Şi nu le ajunge că judecă pe mireni, pe toţi politicienii şi pe oamenii bisericii, ci îi judecă şi pe sfinţi şi ajung să judece chiar şi pe Dumnezeu. Şi spun: „Dumnezeu în problema aceasta aşa trebuia să lucreze; n-a lucrat corect. Aceasta nu trebuia s-o facă Dumnezeu”. Auzi cuvinte! „Bre copile, tu vorbeşti?”. „De ce nu? Îmi spun părerea”, îţi răspunde şi nu înţelege câtă obrăznicie este în cuvintele lui. Duhul lumesc a distrus multe lucruri bune. Răul înaintează spre o stare urâtă, spre blasfemie. Judecă pe Dumnezeu şi nici nu-i mustră gândul că aceasta ar fi hulă. Sunt unii cu statură înaltă şi dacă au şi puţină logică, încep: „Acesta este de-o palmă, acela merge strâmb, celălalt face aşa”, şi nu ţin cont de nimeni.

    Odată a venit la Colibă unul şi mi-a spus: „Dumnezeu nu trebuia să facă aceasta aşa”. „Tu, îi spun, poţi ţine o pietricică în aer? Aceste stele pe care le vezi nu sunt bile ce strălucesc, ci sunt întregi volume de materie ce se mişcă cu o viteză ameţitoare şi se menţin fără să se abată de la traiectorie”. „Aceasta, după părerea mea, nu trebuia să se facă aşa”, spune din nou. Auzi vorbă! Dar noi vom judeca pe Dumnezeu? A intrat logica şi a plecat încrederea în Dumnezeu. Şi dacă-i spui ceva, îţi răspunde: „Iartă-mă, dar mi-am spus părerea. Nu pot să-mi spun părerea?”. Ce aude Dumnezeu de la noi! Bine că nu ne ia la bani mărunţi.

    În Vechiul Testament se arată că Dumnezeu a spus israeliţilor: „Alungaţi pe hananei cu desăvârşire din ţară” (Deut. 7. 2). Fiindcă a spus-o Dumnezeu, ştia El de ce. Dar ei au spus: „Aceasta nu este o faptă iubitoare de oameni. Să-i lăsăm, să nu-i nimicim”. Dar după aceea au fost atraşi la imoralitate, la idolatrie şi îşi jertfeau copiii idolilor, precum spune în psalm (Ps. 105. 37). Dumnezeu ştie de ce face un anumit lucru. Dar unii spun cu obrăznicie: „De ce să facă Dumnezeu iadul?”. Începe judecata şi de aici încolo acel om nu mai are stare duhovnicească, nici măcar puţin har dumnezeiesc ca să înţeleagă puţin mai profund, adică să înţeleagă pentru ce pricină Dumnezeu a făcut un anumit lucru. „De ce?” înseamnă judecată, mândrie, egoism.

    – Părinte, unii copii întreabă: „De ce a trebuit să Se răstignească Hristos?”. „Dumnezeu nu putea să mântuiască lumea în alt mod”?

    – A mântuit-o în modul acesta şi oamenii nu sunt mişcaţi. Ce ar fi fost dacă ar fi mântuit-o în alt mod? Sunt unii care spun: „Dumnezeu n-a păţit nimic. Fiul S-a răstignit”. După mine, un tată ar fi preferat să se jertfească el însuşi, în loc să-şi jertfească fiul. Mai dureros este pentru un tată să i se jertfească fiul, decât el însuşi. De vreme ce nu înţeleg ce înseamnă dragoste, ce să le mai spui?

    Un altul mi-a spus: „Adam a avut doi copii, pe Abel şi pe Cain. Dar de unde s-a aflat femeie pentru Cain?”. Să citească în Vechiul Testament şi va vedea că Adam „a născut fii şi fiice” (Fac. 5, 4) după Sit. Cain (Fac. 4, 14-15) fugise în munţi după uciderea fratelui său şi nu ştia că femeia pe care a luat-o era sora lui. Dumnezeu a iconomisit aşa ca să existe oameni de o rasă, să nu existe răutate şi ucidere. Să spună: „Suntem din aceiaşi părinţi, din Adam şi Eva”, ca să se înfrâneze răutatea omenească. Cu toate acestea, vezi ce răutate există astăzi!

    Ce păţesc cu unii ca aceştia ce vin la Colibă! Le spun: „Mă doare capul şi nu am aspirină”. După aceea mai pleacă şi supăraţi, nu înţeleg de ce le spun că mă doare capul, şi spun: „Am făcut atâta osteneală şi ne spune că îl doare capul!”. Alţii mă întreabă: „Să-ţi aducem o aspirină!?”.

    (Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 282-284)”
    SURSA online: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ajung-sa-judece-pe-dumnezeu

    ————-
    2)
    “Părinte, ce este judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu?

    – Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu este îndelunga răbdare, care are înlăuntrul ei şi smerenia, şi dragostea. Dumnezeu este foarte drept, dar şi mult milostiv, şi milostivirea Lui biruieşte dreptatea Sa. îţi voi da un exemplu, ca să înţelegi. Dacă un oarecare om nu a avut niciodată ocazia să audă despre Dumnezeu, unul ca acesta nu se va judeca potrivit cu starea în care se află, ci potrivit cu starea în care s-ar fi aflat dacă L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu. Pentru că, altfel, Dumnezeu nu ar fi drept. Dreptatea dumnezeiască are propriile ei relaţii matematice. Unul şi cu unul uneori fac doi, iar alteori două milioane.

    (Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III, Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 110)”
    SURSA online: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/judecata-cea-dreapta-lui-dumnezeu

  24. @ Ioan Rudu (al doilea mesaj, nepublicat):

    Cred totusi ca nu e cea mai de ajutor abordare, daca nu o face un sfant si nici teologic nu e chiar corecta, fiindca numai Dumnezeu alege cine si cum se mantuieste, existand cai chiar si pentru pagani de a fi judecati dupa legea constiintei.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/06/28/cu-cei-care-n-au-auzit-de-hristos-cum-va-fi-mantuirea-paganului-laudat-de-hristos-pentru-credinta-sa-si-judecata-dupa-legea-constiintei-parasul-acesta-e-constiinta-imposibil-de-mituit-sa/

  25. @admin,
    Bine ati facut. Si mie mi s-a parut cam dura scrisoarea.
    Mare-i Dumnezeu!

  26. Vin si eu cu o parere. Nu stiu daca a ne pune intrebari legate de cred este un lucru rau, stim cu totii ca dictonul ‘crede si nu cerceta’ nu este real si multi dusmani ai lui Dumnezeu l-au folosit pt a discredita pe credinciosi, in timp ce Domnul – dimpotriva – ne-a indemnat sa cautam ca sa aflam si ne-a asigurat ca daca vom intreba vom afla raspuns.

    Vreau sa zic ca una e sa contrazicem poruncile Domnului (situatie la care se referea Sf. Paisie in citatele la care face referire fratele Ioan R) si alta e sa incercam sa le intelegem in profunzime. David insusi in psalmii sai se indreptateste in fata Domnului spunand ca a chibzuit la Legea Domnului si ca a cercetat cuvantul Lui. Nu cred ca e sanatos sa ne infranam intrebarile si nedumeririle; rau este sa credem ca avem deja raspunsurile, sau sa nu le cautam cu rabdare si smerenie acolo unde trebuie.

  27. *legate de credinta

  28. @mamica
    Traditia noastra, din vechiul testament pana acum, contine o multime de experiente ale oamenilor. Din aceste experiente si din descoperiri de la Dumnezeu crestinul ortodox ar trebui sa poata simti daca o cale este buna sau gresita (daca o anumita alegere intr-o anumita situatie apropie sau departeaza de Dumnezeu). Asadar, credinta noastra, oferita de Însuși Dumnezeu, poate garanta ca poate oferi indrumare in orice situatie. Are cai de scapare pana si pentru cei aflati in cele mai intortochiate hartoape chiar si in ultima clipa a vietii. Scaparea se face prin impreuna lucrarea omului cu Dumnezeu, de la minuni si tainele Bisericii, pana la simpla constientizare a unui banal sfat citit in pateric.
    Totusi, aceasta experienta dobandita de oameni si consemnata in traditie contine nu numai indrumari de ce trebuie sa facem, ci si de ce trebuie sa ne ferim (vechiul testament este foarte explicit de multe ori: si pentru ca a facut asta a suferit asta / si pentru ca a facut cealalta a fost placut lui Dumnezeu. Dar si patericul arata des fapta si consecinta).
    Asadar, ortodoxia avand garant pe Dumnezeu si experientele atator oameni poate spune ca este o credinta mantuitoare, daca credinciosul o urmeaza si nu merge pe aiurea. Dar mai poate spune si ca multe alte religii duc in hartoape. Nu ataca omul in sine, spunand ca nu se va mantui – asta e strict socoteala lui Dumnezeu – ci pur si simplu spune ca din experienta a n oameni care au incercat acel drum, nici unul nu a avut de castigat de pe urma lui, ci doar de suferit. De aceea crestinul nu o sa poata spune ca un musulman este intr-o situatie buna, daca musulmanul se tine de islam, pentru ca islamul cere incalcarea libertatii vecinilor prin obligarea trecerii la islam, iar crestinismul spune ca libertatea este o manifestare a dragostei lui Dumnezeu spre care trebuie sa tindem si noi. Deci musulmanul este in hartoape, daca este serios in religia lui, ca nu poate avea experienta dragostei.
    De aceea poate parea ortodoxul foarte ingust la minte “ca hinduistii sunt in inselare, ca protestantii au pierdut tainele”… Acelea sunt doar exprimari nefericite pentru observatii de bun simt comparand tezaurul nostru cu al lor. Dar acum, bine inteles ca un om care a primit un talant nu va fi judecat la fel cu unul care a primit zece.
    Cat despre mostenirea pacatelor – asta din pacate este regula naturala. La fel cum copilul mosteneste pe cale materiala averea/lipsa de avere a parintilor, diverse patimi (fumatul, bautul), bagaj genetic, asa mosteneste si pe cale spirituala ceva. Asa a randuit Dumnezeu natura cand a hotarat toate legile care guverneaza tot uniersul. Din fericire, aceasta a facut-o nu cu scopul de a ne pedepsi sau de a-si asigura un platitor pentru datorii, ci tot pentru indreptarea celui ce greseste. Ca exemplu imi amintesc de o povestire in care un tata s-a dus si a pacatuit cu o nou maritata domnisoara, stricand relatiile intre noii soti si plecand inapoi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cum s-ar spune, acest pacat a cazut peste copii lui, incat nici unul nu s-a casatorit. La batranete tatal a inceput sa isi planga de mila cum ca nu a fost in stare sa isi casatoreasca nici macar un copil ca sa aiba urmasi. In aceasta stare, isi aminteste de raul facut domnisoarei cu care pacatuise si isi doreste sa nu fi gresit. Astfel, prin “mostenirea” pacatului Dumnezeu a lucrat intoarcerea pacatosului. Plus ca acei copii nu au simtit greutatea pacatului asa cum o vad cei din afara, ci L-au avut pe Dumnezeu sustinator, pentru ca prin ei se lucra mantuirea tatalui. Asa ca dupa pocainta tatalui, copii, fara sa stie pentru ce motiv nu au avut atragere spre casatorie, aleg calugaria spre care erau chemati de mici. De aceea se poate intampla sa plangem noi mai mult pentru durerea unor oameni nascuti cu imense probleme, decat ei insisi, care de multe ori marturisesc – imi e bine, eu asta stiu ca normal.
    Cat despre reincarnare – mie mi se pare strict o filosofie pornita dintr-o dorinta mentala de a explica lumea. Si cum lumea nu e usor de explicat, tendinta lenesului e sa arunce explicatie in departare – “a fost o alta viata care explica asta”. Argumentul iubirii este unul nefondat – pentru ca Dumnezeu sa ne dea mai mult timp de indreptare. Calitatea omului se vede din lucrurile mici, de aceea lucrurile mici sunt atat de extrem de importante. Daca omul e atent la maruntisuri, cu cat mai atent nu va fi in lucrurile mari (daca un mester desface tot ce a muntat ca sa puna o saiba neimportanta la locul ei, cata incredere nu ai avea sa duci masina la mesterul acela?). Asadar, o viata de om este arhisuficienta pentru a se vedea tendinta omului. Plus ca Dumnezeu ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi, dinainte sa ne nastem, asa ca nu are nevoie de dovezi. O viata mai lunga nu ne da decat posibilitatea de a gresi mai mult, pentru ca ne obisnuim mai mult cu superficialitatea din jur – nu degeaba a limitat Dumnezeu varsta omului, ca inainte traia aproape 1000 de ani. Plus ca atotputernicia Lui atrage dupa sine puterea Lui de a ne oferi toate evenimentele necesare mantuirii intr-o singura viata, iar imprastierea acestor evenimente pe percursul mai multor vieti nu dovedeste decat o neputinta a lui Dumnezeu de a le aduna mai bine.
    Dar apar si probleme de dreptate: de ce primii oameni au la dispozitie atat de multe vieti pentru a se mantui, iar ultimul suflet, care vine pe pamant la sfarsitul lumii, are una singura?

  29. Pingback: RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (II). Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre practicile budiste si hinduiste incluse in noile miscari religioase sincretiste: DE CE YOGA SI TEHNICILE DE MEDITATIE NU POT FI DESPARTITE DE SISTEMUL SPIRITUAL DIN CAR
  30. pentru cei care cred in reincarnare:

    este cu adevarat o problema aici; oricum am interpreta aceasta invatatura a reincarnarii raman multe intrebari fara raspuns.
    1) de ce tot mai multi din randul celor “chestionati” spun ca au fost reincarnati in Egipt?
    2) de ce sunt mai multi “reincarnati” in vest (catolici?)?
    3) de ce nu gasim in Patristica si Sfanta Traditie povesti despre reincarnare?
    4) de ce se rezuma la “trup”? – reincarnare = pp relatii sexuale! or, stim ca Hristos a venit prin Duh… si singura si adevarata eliberare este la Inviere!
    5) exista o legatura intre reincarnare si sarpe? “Si sarpele a zis femeii: …. ; oare aceasta informatie se regaseste si la Ioan Teologul in “Apocalipsa” atunci cand zice despre credinta pierzarii (probabil credinta in reincarnare) pe care o vor avea unii oameni la sfarsitul timpului: “fiara a fost, nu este dar va veni… si se vor minuna cei de pe pamant – a caror nume nu sunt scrise in cartea vietii Mielului celui jungheat – ca fiara a fost, nu este si va veni…” – posibil ca cei inselati de duhul sarpelui (“datu-l-ai pe dansul mancare popoarelor pustiului” – cum intelege proorocul David) sa considere revenirea fiarei ca o reincarnare?

    6) si daca reincarnarea ar fi reala (ca fenomen) asta ar justifica despartirea de Hristos? Dumnezeu a zis ca L-a trimis pe Fiul Sau pentru a scapa omul din ghiara diavolului! asta nu justifica faptul ca reincarnarea nu are toate raspunsurile? daca (ideea desprinsa chiar din textul articolului) le avea, de ce a trebuit sa vina Iisus Hristos? luand raspunsurile celor care cred in reincarnare drept exprimarea unui fenomen inca necunoscut, dar real, putem zice ca: Hristos a venit sa va mantuiasca tocmai de acest fenomen care prin insusi evolutia lui (entropica, distructiva, disociativa (diabolica: cea care produce ruptura)) este antagonic, contrar, vrajmas lui Dumnezeu? deci, chiar daca fenomenul ar fi real, el NU MANTUIESTE!!! sensul REAL al Harului lui Dumnezeu este antientropic (entropia negativa = invierea!): deci, El n-a venit sa sustina lucrurile carnii ci sa le desfiinteze! (nu in sensul de a ucide, schingiui etc. trupul, ci in sensul ridicarii la cer in vesnicie cu El a trupurilor transfigurate)! ce a raspuns Hristos cand a fost intrebat a cui va fi femeia la inviere? iata: …”va inselati nestiind scripturile (chiar daca le stiau nu le intelegeu: in sensul asta erau in necunoasterea adevarului – DE ACEEA AVEM NEVOIE DE PREOTI!) nici puterea lui Dumnezeu” de aici rezulta ca si religiile care sustin ca Dumnezeu o sa le dea 100 (mai mult sau mai putin :)) ) de femei in Rai pentru ca au lucrat voia Domnului pe pamant, se afla intr-o mare ignoranta!

    as putea extinde discutia pe mai multe paliere si paralele dar sunt prea multe de zis si prea putin spatiu pe ‘net … 🙂 Recunosc pe Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Sfantul Duh – pe Sfanta Treime Nedespartita!
    Dumnezeu sa ne indrepte pe calea adevarului, vietii si luminii adevarate si sa ne deschida ochii mintii ca sa intelegem Sfintele Scripturi si sa creasca cunostinta noastra! Amin!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate