EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns din partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN SPATELE LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A EXPERIENTELOR OZN

2-12-2010 42 minute Sublinieri

“… Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale”.

“…Putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre”.

(Cuv. Serafim Rose).

Publicam aici intreg studiul – fundamental – al Fericitului Parinte american Serafim Rose  inclus in volumul “Ortodoxia si religia viitorului”, ca raspuns la marea “bomba” cu care, iarasi, ne “ameninta” NASA, chiar pentru ziua de azi, 2 decembrie, si pe care destui o asteapta cu infrigurare,  eveniment psihologico-mediatic ce poate fi lesne comparat cu auspiciile si modalitatile de pregatire a terenului pentru asteptarea si dorirea “salvatorului” Antihrist. Iar comparatia, precum veti vedea mai departe, are un temei mult mai adanc si mai concret decat putem crede… Deocamdata, la numai doua saptamani de la precedenta “bomba”  (rasuflata) anuntata cu acelasi mare tam-tam in prealabil, dupa cum scrie la cartea de “marketing” al constiintelor colective, astazi Agentia Spatiala Americana organizeaza o noua conferinta de presa, cum altfel?,  la fel ca si prima, exceptionala si senzationala…:

Nu este prima oara cand NASA a tinut cu sufletul la gura rasuflarea unei intregi planete, referitor la o stire bomba.

… ca apoi, asa cum s-a intamplat si cu precedenta conferinta de presa, preconizat “apocaliptica”, a “gaurilor negre”, sa vedem cum se desumfla rapid “basica de porc”.

Avem deja pre-anuntul, “furat” de cei de la The Sun:

NASA va anunţa, într-o conferinţă de presă programată pentru joi la ora locală 14.00, că a descoperit bacterii care trăiesc în arsenic, un element despre care se credea că este prea toxic pentru a susţine viaţa.

Descoperirea susţine ipoteza că viaţa ar putea exista pe alte planete care nu au fosfor în atmosferă, considerat vital pentru începutul vieţii, scrie The Sun, citat de Realitatea.net. Geobiologul Dr. Felisa Wolfe-Simon a făcut descoperirea în timpul a doi ani de cercetare a Lacului Mono (foto), din Parcul Naţional Yosemite, California, care are una dintre cele mai mare concentraţii naturale de arsenic de pe Pământ.

Ea va explica descoperirea alături de alţi cercetători de la NASA, printre care şi ecologistul James Elser, care va vorbi despre posibilitatea de a găsi extratereştri pe alte planete. La conferinţă vor participa şi cercetătorii care caută viaţă pe Marte şi pe luna lui Saturn, Titan.

NASA a provocat o isterie mondială cu anunţul unei descoperiri majore care va fi făcut joi, iar oamenii bănuiau că este vorba despre viaţa extraterestră. The Sun a încălcat însă embargoul de a difuza ştirea până la anunţul oficial.

Deci nimic cu adevarat nou, ci numai aceeasi “posibilitate” care se vehiculeaza de cateva decenii, neintrerupt... Dar este cert ca se mentine suspansul si se intretine climatul psihologic ca “ceva exista” si va fi curand “certificat oficial”, atmosfera de asteptare fiind, cum spuneam, minutios pregatita…

Sa ne amintim numai de campaniile tot mai agresive de acreditare “stiintifica” a existentei “extraterestrilor” (iar nu doar a fenomenelor OZN!), ca fiinte superioare de pe alte planete, campanii duse de diverse publicatii si siteuri de mai multa vreme incoace, dar din ce in ce mai intensificat:

Viaţa pe planeta Gliese 581g, “aproape sigură”

Vecinul meu, extraterestrul

  • Realitatea.net:

Nu suntem singuri: Una din patru stele are o planetă ca Pământul

OZN-urile, tot mai prezente în jurul Terrei

  • Antena3:

Ofiţeri americani: Armata SUA, sabotată de extratereştri (VIDEO)

ONU va desemna un ambasador pentru relaţiile cu extratereştrii (VIDEO)

Interesant insa ce spune blogul Zvoner: NASA descopera… isteria exceptionala din mass-media romaneasca

***

Sa vedem acum pozitia ortodoxa, explicata in mod exhaustiv de Cuviosul Seraphim Rose, privitoare la aceste fenomene.

Intrucat studiul este mai lung si mai greu de parcurs, cu pasaje pe alocuri tulburatoare si mai greu de “digerat”, iar cei mai grabiti pot sa sara peste (sub)capitolele 2 si 3, care prezinta detaliat istoricul si cazuistica fenomenului. Deosebit de importante sunt insa capitolele 4 si 5.

“Semne din Cer” – Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatură sunt îndeobste plasate la începuturile secolului XIX. Unii preferă să-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combină un stil de un realism foarte persuasiv cu o substantă narativă atinsă întotdeauna de “misterios” si de “ocult”. Altii o consideră precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, în cartea sa “Frankestein, or the Modern Prometheus” (Frankestein sau Prometeul modern, tradusă recent si în româneste, n. tr.) combină stiintă fantezistă si ocultism într-un mod ce caracterizează multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci încoace.

Povestirea stiintifico-fantastică tipică avea să apară însă la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, odată cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecând prin faza manifestărilor literare de mâna a doua, asa cum apăreau ele în periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o formă literară de prestigiu international în deceniile din urmă. Mai mult, un număr de filme de maximă audientă atestă cât de mult atmosfera SF captivează imaginatia maselor.

Filmele SF ieftine si mai curând de senzatie ale anilor ’50 au făcut loc în ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care îsi spun “de idei”, cum ar fi Odiseea spatială 2001, Războiul stelelor, sau Întâlnirea de gradul III, fără a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).

Filozofia sau mai curând ideologia care stă la baza spiritului SF si care îl generează, este împărtăsită, chiar dacă numai implicit, de toti creatorii de SF. Această filozofie ar putea fi rezumată astfel:

1. Religia în sens traditional este fie cu totul absentă, fie prezentă în mod accidental sau artificial. Chiar ca formă literară, SF-ul este în mod vizibil produsul unei perioade deja “post-crestine” (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi în el se amestecă adesea nuante oculte sau orientale. “Dumnezeu”, atunci când este mentionat, este prezentat ca o putere vagă si lipsită de contur, iar nu ca o fiintă personală (de ex. “Forta” din Războiul Stelelor, o energie cosmică care are atât un aspect pozitiv cât si unul negativ). Fascinatia crescândă a omului contemporan fată de temele SF este o reflectare directă a pierderii valorilor religioase traditionale.

2. În centrul universului SF nu se mai situează Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum îl cunoastem noi astăzi, ci asa cum va “deveni” el în viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt în general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies în prim plan, ci întâlnirile lor cu diferite tipuri de “supraoameni” ce reprezintă rase “supraevoluate” ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin “din alte galaxii”.

Ideea că există forme de viată inteligentă “mult evoluată” pe alte planete a devenit atât de înrădăcinată în mentalitatea contemporană, încât până si în cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotită ca ceva de la sine înteles.

Astfel, într-o foarte populară serie de cărti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor –, Gods from OuterSpace Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor “extraterestre” sau ale unor “zei” în preistorie, cărora li s-ar datora aparitia subită a inteligentei la om, inteligentă care este anevoie de explicat prin teoria evolutionistă obisnuită.

Cercetători de prestigiu din Rusia speculează că distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, că în urmă cu secole pământul a fost vizitat de fiinte “extraterestre”, că Iisus Hristos se poate să fi fost un astfel de “cosmonaut” si că astăzi “este posibil să ne aflăm în pragul unei “a doua veniri” a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. [Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain – Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele în lb. rusă ale Dr. Viaceslav Zaitaev, “Visitors from Outer Space”, in Sputnik, Jan. 1967, si “Tamplest and Spaceships” – Temple si nave spatiale, in Sputnik Jan. 1968 ]

Cercetători la fel de reputati din lumea occidentală cred destul de serios în existenta “inteligentelor extraterestre”, din moment ce de aproape 18 ani încoace ei încearcă, prin intermediul telescoapelor radio, să intre în legătură cu ele. Există în întreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care încearcă să receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.

De asemenea, “teologi” protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit să urmeze orice idee nouă pe care o lansează “stiinta”, fac la rândul lor speculatii în cadrul noului domeniu al “exoteologiei” (adică “teologia spatiului cosmic”), cu privire la natura raselor “extraterestre” (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netăgăduit că mitul SF îi fascinează cu putere până si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiintă ai zilelor noastre.

Fiintele “evoluate” ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au “depăsit” limitele umanitătii obisnuite, mai ales cele ale “personalitătii”. Asemenea lui “Dumnezeu” din povestirile SF, “omul” a devenit si el o impersonalitate bizară. În cartea Childhood’s End (Sfârsitul copilăriei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasă de oameni are fizionomia caracteristică vârstei copilăriei, însă chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformări “evolutive” încă si mai înalte, până la absorbirea într-o “Supraminte” impersonală.

În general literatura SF – ale cărei idei se află în opozitie diametrală fată de învătătura crestină, dar în concordantă perfectă cu unele scoli filozofice orientale – vede “progresul evolutionist” si “spiritualitatea” în termenii unei depersonalizări crescânde.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt văzute, în termenii SF, ca “proiectii” ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; “proiectii” care nu sunt câtusi de putin lipsite de substantă, pentru că ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiană a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfăsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iată câteva dintre caracteristicile acestor fiinte “supraevoluate” ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apărea si a dispărea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin “gândirea pură”, miscarea la viteze ce depăsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovăduirea unei filozofii “spirituale” care se plasează “dincolo de orice religie” si care promite sosirea unui timp în care “inteligentele avansate” nu vor mai depinde de materie.

Într-adevăr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrăjitoresti tipice. Într-o istorie a literaturii SF se notează că

un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normală prin intermediul unor personaje si evenimente care depăsesc conditiile de spatiu si de timp normale”. [Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, – Literatura SF: Istorie, Stiintă, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175].

Scenariile unor filme ca “Star Treck”, precum si multe alte povestiri SF, seamănă foarte bine prin unele locuri (mai ales în amănuntele lor “stiintific” – viitorologice) cu unele descrieri din “Vietile Sfintilor Părinti”, pe vremea cărora activitătile vrăjitoresti erau ceva obisnuit la popoarele păgâne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti să-si ducă viata.

Literatura stiintifico-fantastică nu are mai nimic stiintific, si nici prea “viitorologică” nu este. Ea se prezintă mai degrabă ca o întoarcere la originile “mistice” ale stiintei moderne – stiinta dinaintea “iluminismului” secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiată de ocultism.

In aceeasi istorie a literaturii SF se notează că “rădăcinile literaturii SF, ca si rădăcinile stiintei, se situează în zonele magicului si miticului” (Scholes si Rabkin). Cercetările si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indică si ele o viitoare jonctiune între “stiintă” si ocultism, dezvoltare care se află în deplină armonie cu literatura SF.

Literatura SF din Uniunea Sovietică (care se bucură acolo de aceeasi popularitate ca si în Vest, desi cunoaste dezvoltări usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentală. În general, temele “metafizice” ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului “materialist”), sunt de influentă occidentală sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduistă, asa cum se remarcă în cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatură SF rămâne, potrivit unui critic, “cu o capacitate vagă de a distinge demarcatiile critice dintre stiintă si magie, dintre omul de stiintă si vrăjitor, dintre viitor si fantezie”.

Literatura SF, atât din Vest cât si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, “confirmă în întregime – spune acelasi autor -, faptul că faza superioară a umanitătii o constituie ocultismul. [G. V. Grebens, Ivan Efreniov – Theory of Soviet Science Fiction – Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110]

4. Prin însăsi natura sa “viitorologică”, literatura SF tinde să devină utopică. Câteva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfectă a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupă de “evolutia” societătii moderne la o stare mai avansată, sau cu întâlnirea cu civilizatii superioare de pe altă planetă, cu speranta (care uneori este prezentată ca realitate) că problemele cotidiene ca si limitările conditiei umane pot fi depăsite. În creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine “cosmic” si “începe să dobândească calităti nemateriale“, iar “civilizatia post-industrială va fi ca aceea de tip hinduist”. [Grebens, pp.109-110]

“Fiintele avansate” din spatiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calităti “mântuitoare”, iar aterizările navelor spatiale sunt semnul unor evenimente “apocaliptice” – de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care să conducă oamenii în “progresul lor evolutiv”.

Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însăsi un semn grăitor al pierderii valorilor si mentalitătii crestine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fată sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale.

Pretinzând că este “stiintifică si nereligioasă”, literatura SF în realitate este un mijloc propagandistic de vârf (de formă secularistă) în mediatizarea “noii constiinte religioase” ce invadează omenirea, pe măsură ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns.

Toată această prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptările pseudoreligioase spre care este stimulat omul “civilizatiei postcrestine”!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifică

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregătit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor “obiectivă” pe baza literaturii sau asteptărilor si fanteziilor omenesti.

Înainte de a încerca să aflăm ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi să cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au făcut asupra lor. Există cu adevărat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologică si pseudo-religioasă pe de altă parte?

Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de către Dr. Jaques Vallee, un cercetător francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizică si în stiinta computerelor, si care a făcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifică a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mărturia lui este cu atât mai pretioasă, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului.

Dr. Vallee afirmă că, desi obiecte zburătoare ciudate au mai fost observate în secolele trecute, “istoria lor modernă” începe odată cu transformarea lor într-un fenomen de masă, adică odată cu anii celui de-al doilea Război Mondial si de atunci înainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oară în 1947, dar el se repetase de mai multe ori până atunci în tări ale Europei. [UFO’s in Space : Anatomy of a Phenomenon – OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen –, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)]

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce păreau că se află sub un control inteligent, iar în 1946, mai ales în luna iulie, a fost un adevărat val de astfel de aparitii, în Suedia si în alte tări nord-europene. Initial s-a presupus că obiectele percepute în acest val scandinav sunt “meteori”, apoi că ar fi “rachete” (sau “rachete fantomă”) sau chiar “bombe”, si uneori că sunt “un nou tip de navă spatială”, capabilă de miscări cu totul neobisnuite în spatiu si care nu lasă nici o urmă pe sol, nici măcar atunci când par că aterizează.

Presa europeană era plină de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toată lumea în Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar în nici măcar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor “extraterestre” sau “interplanetare”. Dr. Vallee conchide că “valul” a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rămase neidentificate si că el nu se poate pune pe seama “rumorilor” pre-existente despre OZN-urile sau despre “vizitatorii din spatiul extraterestru”.

Conform cercetărilor sale, din acest “val de farfurii zburătoare” si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere între interesul crescând al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte după cum nici cu ani înainte, când Orson Wells panicase întreaga opinie publică americană în 1938, cu a sa adaptare radiofonică după Războiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun “val de farfurii zburătoare”.

El concluziona că

“nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constientă sau inconstientă a martorilor oculari sau a reactiilor lor fată de el”.

Prima reperare, care s-a înregistrat în Statele Unite si care a fost preluată si difuzată în masă de mass-media americană, a avut loc în iunie 1947, când Kenneth Arnold, un comis voiajor care îsi pilota la acea oră propriul avion, a văzut nouă obiecte în formă de disc, asemenea unor “farfurii” ce zburau în apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a început era “farfuriilor zburătoare”.

Ceea ce este totusi interesant, este că aceasta nu a fost prima aparitie OZN americană; s-au făcut alte observări nepopularizate, în lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, în aceeasi lună, avusese loc un val OZN în Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.

Deci, se vede clar că aparitiile OZN din 1947 nu se datorează nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii în cadrul valului american din 1947, mai cu seamă în lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare făceau speculatii despre “vizitatorii interplanetari”, aparitiile erau totusi luate în serios de oamenii de stiintă, care presupuneau că se află în fata unei tehnologii foarte avansate, după toate probabilitătile americane, sau poate chiar rusesti.

Un al doilea val s-a manifestat în iulie 1948, cu aparitii în America si în Franta. În Statele Unite niste piloti aflati în zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au văzut o navă de zbor în formă de torpilă cu două rânduri de “hublouri”, înconjurată de un soi de aură albăstruie si emitând o coadă de flăcări portocalii. În august al aceluiasi an s-au înregistrat numeroase aparitii la Saigon si în alte părti ale Asiei de sud-est, ale unui “obiect prelung în formă de peste”.

1949 a fost anul în care s-au semnalat discuri si sfere ciudate în Suedia si noi OZN-uri în America, două dintre ele observate de specialisti si experti în astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat în 1950 si 1951, în Statele Unite mai ales, dar si în Europa.

În 1952 a apărut primul val OZN cu adevărat international, care s-a manifestat în aparitii repetate în S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au constituit două aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adică deasupra unor clădiri care se află sub permanentă supraveghere radar. În septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. În acelasi interval s-a comunicat în Franta prima “aterizare” OZN, care include si prezenta unor “omuleti”.

În 1953 nu s-au mai înregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, când, într-o noapte, patru obiecte au plutit si au făcut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se întinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare număr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.

Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de până atunci. Franta a fost practic coplesită de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultătile cu care se confruntă o investigatie stiintifică solidă a fenomenului OZN:

“Fenomenul a fost atât de intens, impactul asupra opiniei publice atât de profund, reactia ziarelor atât de emotională, încât reflexia stiintifică ajunsese la saturatie cu mult înainte de a fi posibilă o investigare serioasă. Drept urmare, nici un cercetător nu-si putea risca reputatia stiintifică studiind pe fată un fenomen prezentat cu atâta patimă si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiintă francezi au păstrat tăcerea până când valul a trecut si s-a mai estompat în constiinta oamenilor”.

În timpul valului francez au apărut caracteristicile tipice ale întâlnirilor extraterestre de mai târziu: “aterizări” OZN (în împrejurări bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN înspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) în vecinătatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate îmbrăcate în “costume de scafandri”, tulburări fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 încoace s-au semnalat în fiecare an astfel de aparitii în diferite tări, cu valuri internationale majore în anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt îndeosebi numeroase si cu efecte foarte adânci în tările Americii de Sud.

Cea mai cunoscută investigatie guvernamentală a fenomenului OZN este cea întreprinsă de Flota Americană a SUA, la scurt timp după primele aparitii OZN americane din 1947. Această investigatie, cunoscută din 1951 sub numele de “Project Blue Book” (“Cartea Albastră”) a durat până în anul 1969, când a fost abandonat la recomandarea “Raportului Condon” din 1968 – raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusă de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.

Cei care s-au ocupat îndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat însă imediat că în nici unul dintre ele nu se ia în serios existenta fenomenelor OZN si că preocuparea lor este mai curând aceea de a calma opinia publică prin explicarea “oficială” a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.

Unele grupuri de persoane interesate de întelegerea fenomenului “Farfuriilor Zburătoare”, au mers chiar până la a afirma că Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan în spatele căruia tin ascunsă cunoasterea “adevăratei naturi” a fenomenului OZN.

După toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetări decât că au fost făcute cu neglijentă, pentru simplul motiv că obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavând nici o legătură cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor întâmplări cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiintă începu să nu le mai placă această temă de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe să nu-i mai placă strugurii.

Primul director al “Cărtii Albastre”, căpitanul Edward Ruppelt, a mers până la a mărturisi ca

“dacă scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multă confuzie în jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treabă mai bună… Se poate vorbi despre o confuzie organizată în abordarea acestei probleme… Totul în acest raport se bazează pe premisa că de fapt nu există OZN-uri”*.

Raportul Condon contine câteva explicatii “clasice” ale Fenomenului OZN; în una din ele, de exemplu, se afirmă că

această aparitie neobisnuită trebuie considerată asadar ca făcând parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurantă naturale, dar care sunt atât de rare, încât nu au putut fi descrise sau evaluate până la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment înainte”. [Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, – Raport asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate – Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83]

Consultantul stiintific principal al “Cărtii Albastre” pentru mai bine de jumătate din cei 22 de ani, cât au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fată toată această activitate drept un “proiect pseudo-stiintific“.  [Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifică, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219]

În cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, “Cartea Albastră” a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rămas “neidentificate” în pofida chiar a “explicatiilor” adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colectează încă de către organizatii particulare din S.U.A. si din alte tări, în conditiile în care aproape toate organele guvernamentale se feresc să facă comentarii asupra lor.

În Uniunea Sovietică subiectul a apărut mentionat public pentru prima oară în 1967 (ceea ce înseamnă implicit aprobarea oficială), când Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, într-un articol din revista sovietică Smena, că “radarul sovietic receptionează obiecte zburătoare neidentificate încă de acum douăzeci de ani”. [UFOs, What are they? – Ce sunt OZN-urile? – in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul “Unidentified Flying Objects” – “Obiecte Zburătoare Neidentificate” – în Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103]

In aceeasi perioadă a avut loc o conferintă stiintifică (sovietică) pe tema “Civilizatii Spatiale”, condusă de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de “civilizatii” a căror existentă el o considera de la sine înteleasă. [Felix Ziegel, “On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations” – Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96]. În anul următor însă, tema OZN-urilor a fost din nou interzisă în Uniunea Sovietică, iar de atunci cercetătorii sovietici îsi comunică rezultatele colegilor lor din vest doar pe căi neoficiale.

În Statele Unite subiectul se situează “în afara ariei” de cercetare, atât pentru cercurile de resort militare, cât si pentru oamenii de stiintă propriu-zisi, dar este demn de notat faptul că în anii din urmă un număr din ce în ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte în serios fenomenul OZN si se întrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercetătorii Hynek si Vallee vorbesc despre un “colegiu invizibil” al unor oameni de stiintă foarte activi în cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuză să-si vadă mentionat numele (în massmedia) în contextul cercetărilor fenomenului OZN.

Există desigur si altii care neagă existenta OZN-urilor, punându-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, după ei OZN-urile nefiind altceva decât obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau “proiectii” psihologice. Unul dintre acesti autori este Philip Klass; el “demască” cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, în urma câtorva investigatii, că OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins că

“ideea unor nave spatiale miraculoase apartinând altor civilizatii este un basm confectional pe măsura mentalitătii adulte”.

[Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360]

Asemenea cercetători de neclintit se bazează mai ales pe faptul că practic nu există dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti să recunoască putinătatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.

Dar, ceea ce a convins un număr de savanti, în anii din urmă, să ia în serios fenomenul, nu este dovada fizică a existentei lor, ci faptul că o multitudine de persoane, a căror probitate si seriozitate nu poate fi pusă la îndoială, au văzut lucruri ce se situează dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.

Iată cum descrie Dr. Hynek aceste mărturii:

“Aveam invariabil sentimentul că mă aflu în fata unor oameni care îmi descriu desfăsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoană într-o experientă capitală, pe care si-o aminteau în cele mai mici detalii si care nu avea nici o legătură cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoană nu era câtusi de putin pregătită – si a cărui întelegere o depăsea cu desăvârsire” (The UFO Experience).

Această experientă a intensei realităti a fenomenului OZN, conjugată cu lipsa totală a dovezilor fizice care să ateste existenta lor, plasează fenomenul mai curând în sfera studiilor de psihologie, decât în cea a investigărilor unor fenomene fizice; mai precis, în sfera cercetărilor prin care se studiază mai curând rapoartele decât întâlnirile extraterestre în sine, si gradul de credibilitate si consistentă a acestor rapoarte.

Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care în mod firesc abordările care urmăresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din această perspectivă poate că nici părerea d-lui Klass cum că aceste “nave spatiale miraculoase” nu sunt decât niste “basme pentru oameni mari” – nu este cu totul neîndreptătită. Pentru că a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai văzut (sau ceea ce altcineva a văzut) este cu totul altceva: experienta în sine poate să fie reală, în timp ce relatarea sau interpretarea ei poate să tină de domeniul “basmului” sau a miturilor contemporane.

Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la înlăturarea prejudecătilor despre întâlnirile sau observările obiectelor extraterestre. El a arătat clar că de cele mai multe ori persoanele care declară asemenea întâlniri sau observări nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezintă credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistată.

Dimpotrivă, relatările cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifică), pe care respectiva experientă i-a surprins sau chiar socat si căreia ei nu îi găsesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cât experienta este mai puternică iar OZN-ul văzut mai de aproape, cu atât mai putin dispusă este respectiva persoană să o relateze.

Dosarele OZN sunt o colectie de “evenimente incredibile povestite de către persoane perfect credibile“, după cum declară un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul că există ceva în spatele atâtor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la îndoială.


3. Cele sase tipuri de întâlniri extraterestre

Dr. Hynek, care a studiat mai în amănuntime problema decât cei mai prestigiosi dintre experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre [The Hynek UFO Report – Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10]

Prima dintre ele, a “luminitelor nocturne“, este si cea mai frecvent mentionată si cea mai putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. “Luminitele nocturne” cu adevărat ciudate (acelea care rămân “neidentificate”), cele care par manevrate în mod inteligent si nu pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

A doua categorie de OZN-uri o constituie “discurile diurne”, al căror comportament este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele “farfurii zburătoare” si ele apar în toate relatările incluse în această categorie; ceea ce diferă este forma OZN-ului, care variază de la cilindrică până la circulară. Au un aspect metalic si depăsesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute până în prezent. Se afirmă că OZN-urile de gradul doi sunt, ca si “luminitele nocturne”, silentioase, si că pot apărea în grupuri de două sau mai multe.

În a treia categorie întră descrierile “radar-vizuale”, adică reperări de OZN-uri care se fac cu ajutorul radarului (reperările radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, când sunt reperate simultan de mai multe avioane (uneori trimise special să urmărească OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ mici.

În astfel de cazuri, avioanele sunt întotdeauna depăsite de OZN-uri, care uneori se plasează ele în urmărirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (până la 6640 km pe oră si chiar mai mult). Uneori, ca si în întâlnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare că se divide (în două sau chiar mai multe părti distincte), iar alteori radarul nici măcar nu înregistrează obiective reperate clar de piloti în timpul zborului. Aceste întâlniri, ca si cele din primele două categorii, durează de la câteva minute până la câteva ore.

Există un număr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experientă. Dr. Hynek notează însă că oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de împrejurări său conditii extrem de neobisnuite si nu neapărat de un fenomen total necunoscut.

Dar când se acumulează cazuri bine documentate si toate asemănătoare între ele, posibilitatea ca ele să fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte mică (The UFO Experience). Din acest motiv cercetătorii fenomenului se concentrează acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparând dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind să discearnă astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestărilor OZN.

Reactia emotională a celor care au văzut astfel de obiecte în cadrul întâlnirilor apartinând primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu îsi pot explica câtusi de putin comportamentul lor si rămân cu dorinta manifestă de a mai vedea odată obiectul “măcar un pic mai de aproape”. Cazurile în care martorii au încercat un sentiment acut de teamă sunt putine la număr si de cele mai multe ori se referă la piloti care, încercând să urmărească obiectele necunoscute, îsi dădeau seama că au de-a face cu o tehnologie ce depăseste cel mai înalt nivel cunoscut si că respectivele obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de altă parte, în cazul “întâlnirilor la mică distantă”, reactia “psihică” a persoanelor în cauză este foarte puternică si cu consecinte durabile.

“Întâlnirile de gradul I” sunt cele în care un obiect luminos este văzut de la 150 m sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind atât de puternică, încât luminează si solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distantă foarte mică deasupra solului, parcurgând în acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si mai întotdeauna pe verticală.

Cazurile de “Întâlniri de gradul I“, atât de numeroase si documentate întotdeauna de mai multi martori, sunt atât de asemănătoare între ele, încât cel care le studiază are impresia că este vorba invariabil de acelasi obiect zburător. Trăsătura specifică a “Întâlnirilor de gradul I” este însă aceea că ele au loc mai ales noaptea în zone mai putin locuite si că numărul martorilor oculari nu depăseste în general trei sau patru (în cazurile examinate de Dr. Hynek).

“Întâlnirile de gradul I” întotdeauna intimidează si sunt adesea terifiante, dar ele nu lasă urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei atât de coplesiti de ceea ce văd, încât pierd cu totul din vedere să fotografieze obiectul, în ciuda faptului că uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor întâlniri asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:

“Vă asigur că oricine a văzut un astfel de obiect de atât de aproape, fie chiar si pentru un singur minut, nu îl mai uită toată viata” (The Hynek Report).

Experienta este atât de neobisnuită, încât cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce îi face pe acestia să nu o mai povestească deloc sau să o povestească doar unui cerc restrâns de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experientă care este foarte reală pentru cei care au trăit-o, dar incredibilă pentru cei care ascultă relatări despre ea.

O “Întâlnire de gradul I” tipică a avut loc în 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au văzut un obiect “mare cât o casă” ridicându-se cam la 30 m înăltime. Pe măsură ce obiectul se apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminând tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Când a început iar să se miste, politistii l-au urmărit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o înăltime mai mare, după care a dispărut în spatiu printr-o miscare bruscă pe verticală.

Presiunea exercitată din partea Congresului american a obligat comisia însărcinată cu dosarul “Cărtii Albastre” să investigheze în amănuntime acest caz, concluzia trasă fiind aceea că politistii avuseseră de-a face cu o “observare a planetei Venus”. Politistii au fost supusi unei masive campanii de ridiculizare în presă, care a dus la distrugerea familiei unuia dintre ei si la ruinarea sănătătii si carierei sale.

Astfel de tragedii personale în rândurile celor care au experienta “Întâlnirilor de gradul I” sunt atât de obisnuite, încât ele trebuie, sau ar trebui neapărat considerate caracteristice tipic fenomenului OZN.

“Întâlnirile de gradul II” sunt similare celor de gradul I, cu diferenta că obiectele zburătoare lasă urmă pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil. Urmele constau în pârjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat obiectul.

Acest tip de întâlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintifică, căci în afară de relatările verbale ale fenomenului, mai există si dovezi materiale ale manifestării lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte pentru faptul că celor mai multi cercetători le este teamă să abordeze problema OZN-urilor în general, iar pe de alta pentru că dovezile materiale însăsi ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.

Există un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tări (The Hynek Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru că nici o portiune sau bucată de OZN nu a fost autentificată până acum si pentru că urmele lăsate pe sol sunt uneori la fel de greu de explicat ca si întâlnirile însăsi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de formă circulară cu un diametru de 6 până la 9 m si cu o adâncime de 30 cm până la 1 metru; pământul în interior este ars sau deshidratat si se afirmă că portiunea rămâne sterilă timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au permis nici o concluzie clară cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilităti.

“Întâlnirile de gradul II” au loc cel mai frecvent, noaptea, în sectiuni mai putin circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizează pe câmpul de lângă sosea sau chiar în mijlocul ei, în fata unor masini ale căror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinăuntru îi cuprinde spaima, ei nerevenindu-si decât odată cu decolarea OZN-ului; după decolare motorul sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau îsi revin de la sine.

Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relatează asa numitele “Întâlniri de gradul III”, pentru că în ele apar si “fiinte vii” asa numitii “ocupanti”, “omuleti”, “humanoizi” sau “creaturi”. Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea de a imagina “omuleti verzi” si de a considera ca incredibil întregul fenomen, categorisindu-l drept fals sau halucinatie.

Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de fenomene OZN, “Întâlnire de gradul III” (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic), împreună cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstrează că 54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred că ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred în existenta vietii inteligente pe alte planete, indică gradul din ce în ce mai sporit al acceptării din partea contemporanilor nostri a posibilitătii existentei reale a inteligentei “non umane”. [ J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetărilor asupra obiectelor zburătoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290]

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre.

Ceea ce este surprinzător si uluitor în acelasi timp este că asemenea întâlniri au loc încă astăzi, conform mărturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importantă capitală este interpretarea care trebuie dată acestor fenomene: să fie vorba într-adevăr de contacte cu “vizitatorii din spatiul cosmic”, sau avem de-a face cu întâlniri de o cu totul altă natură, explicate însă conform cu “spiritul veacului”? Acestea sunt întrebările care îi preocupă pe cercetătorii fenomenului OZN.

Dr. Hynek recunoaste că îi vine greu să admită existenta “Întâlnirilor de gradul III”:

“Dacă nu mi-ar fi teamă că ultragiez integritatea stiintifică, mărturisesc că as fi gata să omit din toată inima acest capitol al cercetărilor referitoare la OZN-uri” (The UFO Experience).

Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitătii stiintifice, lui îi este imposibil să ignore multitudinea cazurilor atât de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de întâlniri extraterestre la mică distantă descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentionează aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifică prezenta “humanoizilor” în interiorul sau în jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz în parte.

Într-unul din cazurile cu “humanoizi” ce a avut loc in noiembrie 1961 în nordul SUA, patru bărbati care se întorceau de la vânătoare au observat prăbusirea unui obiect în flăcări, ce parcă era un avion. Când au ajuns la locul “prăbusirii” toti au văzut un obiect alungit de formă cilindrică înfipt oblic în pământ si cu patru figuri, după toate aparentele omenesti în jurul lui.

Bărbatii s-au deplasat în orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar când s-au întors la locul respectiv n-au mai văzut decât niste luminite rosii, obiectul dispărând fără a lăsa nici un fel de urmă, desi terenul era noroios. După ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au văzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumină rosiatică. S-au întors la casele lor cu sentimentul ciudat că a existat o portiune de timp “pierdută” în timpul noptii.

În ziua următoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de către mai multi indivizi “cu înfătisare oficială”, care i-au pus întrebări despre incident si apoi l-au condus acasă în masina lor, cerându-i să nu dezvăluie nimănui cele întâmplate. Vânătorul a presupus că respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care încearcă să escamoteze existenta vreunei “masini secrete”.

Toti cei patru protagonisti ai întâmplării au rămas extrem de marcati de pe urma ei si după sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat să povestească totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Momentele principale ale acestei relatări sunt tipice pentru multe din seria “Întâlnirilor de gradul III”. Un caz usor diferit îl constituie faimoasa “aterizare” OZN de la Kelly, care a fost investigat în amănuntime, atât de politie si de Fortele Aeriene, cât si de cercetători independenti.

În seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii – au avut o întâlnire prelungită cu “umanoizii”.

Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a văzut un obiect zburător “aterizând” în spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, însă o oră mai târziu “un omulet” ce emitea o “lumină ciudată” se apropia de casă. Au mai fost văzuti si alti “omuleti” (sau poate aceiasi omuleti care reapăreau). Se apropiau invariabil de casă din directia cea mai întunecoasă, si niciodată când luminile erau aprinse. [Vallee, UFOs în Space – OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN – pp. 172-177]

Doctorul Hynek face distinctie clară între “Întâlnirile de gradul III” si cazurile “indivizilor de legătură” (persoanelor care declară că au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste persoane “de legătură” au deseori întâlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele “mesaje” pseudo-religioase privind existenta unor fiinte “superior dezvoltate” de pe alte planete care vor veni curând să “aducă pace pe pământ”.

Astfel de indivizi sunt mai întotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma fenomenelor extraterestre. Pe de altă parte, “Întâlnirile de gradul III” obisnuite sunt foarte asemănătoare celorlalte tipuri de “întâlniri extraterestre”; ele li se întâmplă unor oameni cu ocupatii similare si prezentând un înalt grad de credibilitate, au loc întotdeauna pe neasteptate si produc întotdeauna un soc, fiind atât de incredibile. “Ocupantii” observati în astfel de situatii, sunt văzuti mai întotdeauna (de obicei de la distante foarte mici) culegând mostre de rocă si de sol, cercetând cu interes instalatiile si vehiculele omenesti sau “reparându-si” propriul vehicul de zbor.

Acesti “umanoizi” prezintă caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu au ochi deloc fie îi au asezati la mare distantă unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si cu o fantă în loc de gură), picioare foarte subtiri si lipsa gâtului; unii au înăltimea normală a omului, dar altii nu sunt mai înalti de 1 m, ca în cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce însumează peste 1000 de “Întâlniri de gradul III”. [Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN –, p. 31]

S-au raportat si cazuri în care ocupantii obiectelor zburătoare au “răpit” persoane de la sol, cel mai adesea în scop de “testare”. Credibilitatea celor care au făcut astfel de relatări poate fi cu greu pusă la îndoială. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzându-i pe indivizii “de legătură”) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atât de traumatică pentru martori, încât ei nu si-o mai amintesc decât mai târziu, când ei însisi acceptă să fie hipnotizati si să înteleagă astfel misteriosul “salt peste timp” din urma întâlnirii extraterestre – întâlnire care până la un anumit punct si-o amintesc perfect.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de “abductie” a avut loc pe 19 Septembrie, 1961, la miezul noptii, lângă localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cărtii lui John Fuller (The Interrupted Journey – Călătorie întreruptă), publicată într-o formă rezumată în revista Look. În seara în care Barney si Betty Hill se întorceau din vacantă, un OZN ateriza pe sosea exact, în fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste “umanoizi” si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este că, două ore mai târziu s-au trezit la o distantă de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.

Această amnezie le procură ambilor soti stări de mare tensiune psihică si disconfort fizic, ceea ce-i făcu in final să recurgă la un psihiatru. În stare de hipnoză ambii au relatat, independent unul de celălalt, că au fost transportati la bordul unei “nave”, unde “umanoizii” i-au supus la diferite analize, luându-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati după două ore, după ce li s-a dat în prealabil sugestia hipnotică de a nu-si aminti nimic din ceea ce li se întâmplase. Ei au relatat această experientă (tot în conditii de hipnoză) într-o stare psihică deosebit de zbuciumată (The UFO Experience).

Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, când un politist din Ashland, statul Nebraska a văzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportând apoi superiorilor săi prezenta unei “farfurii zburătoare” în zonă, s-a îndreptat spre casă cu o durere de cap îngrozitoare, cu un zgomot asurzitor în urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stângă.

Mai târziu s-a descoperit că a existat o perioadă de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoză însă a mărturisit că a pornit în urmărirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au îndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la bord, într-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemănătoare computerelor. Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul “abductiei” sale care a durat 18 zile.

La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea îngădui să le tratăm cu usurintă. În măsura în care relatează întâlniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingătoare.

Mai mult, psihanalistii însisi atrag atentia asupra faptului că rezultatele “hipnozei regresive” nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflată sub hipnoză nu este capabilă să distingă între experientele reale si “sugestionările” inculcate în subconstientul său, fie de hipnotizor, fie de altcineva, în momentul presupusei “Întâlniri de gradul III”.

Dar chiar dacă aceste experiente nu sunt cu totul “reale” (ca fenomene obiective în spatiu si în timp), faptul însusi că ele au fost “implantate” în mintile oamenilor în proportii atât de masive în anii din urmă este deja semnificativ. Fără îndoială că “ceva” există si în spatele acestor cazuri de “abductie”, iar recent cei care investighează fenomenele OZN au început să caute explicatiile lor în alte directii.

Asemenea experiente, si mai ales “Întâlnirile de gradul III” ale anilor ’70, sunt în mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin înainte de a întâlni OZN-uri, cei care urmează a fi protagonistii lor visează lucruri ciudate, sau aud bătăi în usa în conditiile în care nu se află nimeni în apropiere, sau primesc vizite ciudate după aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

OZN-urile chiar ajung să dispară si să apară în loc să decoleze si să aterizeze cu viteze mari; alteori au loc “vindecări miraculoase” în prezenta lor sau când cineva este expus la lumina emisă de ei. [Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21]

Alteori însă “Întâlnirile de gradul III” au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitătii, dementă, sinucidere. [John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse – OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam’s Sons, NewYork, 1970, p. 303]

Sporirea si intensificarea “componentei psihice” a întâlnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetători să le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemănătoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercetători au remarcat asemănarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului al XIX-lea, în care fenomenele psihice se combină cu efecte fizice stranii, “tehnologia” acelora fiind desigur mai primitivă. În general, în anii ’70 a început să dispară distinctia între fenomenele OZN “propriu-zise”, sau “normale”, si diferitele culte OZN, si aceasta datorită faptului că în această decadă omenirea a devenit din ce în ce mai receptivă la practicile oculte.


4. Explicarea fenomenelor OZN

Cea mai recentă carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible College dezvăluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercetători asupra acestei probleme. Dr. Vallee consideră că ne aflăm astfel “foarte aproape” de o întelegere clară a naturii acestui fenomen.

El observă că ideea existentei unei forme de inteligentă “extraterestră” a devenit la modă, atât printre oamenii de stiintă, cât si în cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat

“al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care să aducă rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor ce sfâsie si agită biata noastră planetă”.

În mod semnificativ el mai notează că ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a devenit marele mit, sau “superbul neadevăr” al vremurilor noastre.

Totusi credinta în acest mit i se pare o naivitate:

Explicatia aceasta este prea rudimentară; ea nu acoperă diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor zburătoare si pământeni, si nici marea varietate comportamentală a celor dintâi”.

Dr. Hynek notează că, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie să plecăm de la ideea că ele sunt

“un fenomen cu efecte fizice fără îndoială, dar care prezintă si atribute ce tin de sfera psihicului” (The Edge of Reality, p. 259).

Dr. Vallee crede că ele sunt

atât obiecte fizice, cât si instrumente psihice, ale căror proprietăti specifice rămân să fie definite de acum înainte” (The Invisible College, p. 200).

Teoria că OZN-urile nu există de fapt ca obiecte concrete si că ele tin doar de fenomenele psihice sau parafizice a fost înaintată de un număr de cercetători încă de la începutul anilor 1950. Pe parcurs însă ea s-a erodat, pe de o parte datorită proliferării grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii “extraterestre” a OZN-urilor, si pe de alta datorită chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majorităti a opiniei publice, conform căreia întregul fenomen este pură imaginatie. [Keel, UFOs: Operation Trojan Horse, pp.38,41]

Dar, în prezent, cercetători de mare prestigiu sunt de acord în a considera că, desi OZN-urile prezintă indubitabil caracteristici “fizice”, ele nu pot fi nicidecum socotite “nave spatiale” aflate în posesia cuiva, ci ele tin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult.

Într-adevăr, de ce atât de multe OZN-uri aterizează atât de des exact pe mijlocul soselelor? De ce aceste aparate atât de sofisticate si demonstrând o tehnologie atât de “avansată” au nevoie atât de des să fie “reparate”? De ce este nevoie ca ocupantii lor să ia atât de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care însumează deja 25 de ani!) si să “testeze” un număr atât de mare de oameni dacă ele sunt într-adevăr misiuni de recunoastere asa cum pretind “umanoizii” de la bordul lor?

Dr. Vallee se întreabă pe bună dreptate dacă nu cumva ideea cu “vizitatorii din spatiul cosmic” este o pură diversiune, având

“scopul precis de a disimula natura infinit mai complexă a tehnologiei, care mai ales dă amploare acestor fenomene (The Invisible College, p. 28).

El crede că

“de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntăm de fapt cu un sistem de control”.De fapt prin “Întâlnirile de gradul III” se realizează un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului”. Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi până la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe această temă sumedenii de cărti si articole care modifică în profunzime mentalitătile si întreg spatiul cultural în care trăim”.

Într-o altă carte a sa, Dr. Vallee notează:

“A devenit deja posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat” .

[Vallee, Passport to Magonia – Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150-1]

Există însă unele mici detalii care pot arunca lumină asupra întelesului acestor “scene regizate” si care nu au scăpat cercetătorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci când s-au avut în vedere “Întâlnirile de gradul III” si cele de “contact direct” cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factură profund “absurdă” sau care sunt de un rationament a căror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurdă (Valle, The Invisible College).

În mod si mai semnificativ, întâlnirile sunt în întregime gratuite, fără vreun scop sau înteles clar.Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea că absurditatea ce caracterizează aproape toate “Întâlnirile de gradul III”, nu este altceva decât o foarte clară tehnică hipnotică.

“Când persoana este tulburată de elemente absurde sau contradictorii, pe care se luptă să le înteleagă, atunci psihicul său este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecări miraculoase, si asa mai departe”.

Dr. Vallee compară această tehnică cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si remarcă similaritatea dintre întâlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care “predispun mintea” la “nou set de structuri simbolice”. Toate acestea indică în opinia lui trecerea “la o nouă formă de religie”.

[* koan = paradox folosit ca temă de meditatie în zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul să dobândească instantaneu o iluminare de tip intuitiv – WEBSTER’s New Collegiate Dictionary (n. tr.)]

Întelegem asadar că întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi caută acum “mântuitori” în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extraterestri -, recuzita externă necesară credibilitătii. Dar în ce constă totusi acest fenomen? Cine să fie cei care “îl regizează” si, mai ales, în ce scop ar face-o?

Răspunsul la cel putin primele două întrebări îl dau oameni de stiintă însisi, desi, neavând competentă în domeniul religios, ei nu sesizează semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe cărei în domeniul ce ne interesează, a făcut, după o cercetare amănuntită a documentelor sustinute în “Cartea Albastră” redactată de Fortele Aeriene, următoarea declaratie:

“Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale cărui rădăcini tin de sfera planetei Pământ”

(Canadian UFO Report, Summer, 1977).

John Keel, care a pornit în cercetările sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care în materie de religie este un agnostic, scrie:

“În esenta lor, OZN-urile …sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al cărei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăsi este distorsionată de forte stranii, care în mod vădit pot manipula spatiul, timpul si materia fizică – forte care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparitiile OZN par a fi pe de-a întregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse).

Într-o bibliografie recentă a fenomenelor OZN pregătită de Biblioteca Congresului, se notează la prima pagină următoarele:

“Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se publică în prezent în presa de mare audientă la public, relatează incidente care sunt izbitor de asemănătoare fenomenelor de posedare demonică, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le cunosc de multă vreme”. [Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography – OZN-urile si alte subiecte înrudite: O bibliografie adnotată -; US Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969]

Cei mai multi cercetători ai fenomenului OZN caută de acum explicatia lui în sfera demonologicului si a ocultului.

În câteva studii recente efectuate de cercetători protestanti (evanghelici) toate aceste dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este că fenomenele OZN sunt de origine demonică [Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bună explicare a Întâlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project – Revista Dosarului “Falsuri Spirituale”, Berkeley, Calif., Aug. 1977; “UFOs: Is Science-Fiction Coming True?” – Se adevereste literatura stiintifico-fantastică despre OZN-uri?“].

Este adevărat că unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care s-au acumulat până în prezent asupra fenomenului. Că frauda este de asemenea întâlnită în cadrul sedintelor de spiritism – este foarte adevărat. Dar spiritismul însusi, atunci când este autentic, produce negresit stări “paranormale”, care nu sunt altceva decât rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.

Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvăluie caracteristici tipice, identice cu cele care se regăsesc în practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter de politie din California a văzut primul OZN în iunie, 1966, si de atunci înainte a avut foarte des astfel de întâlniri.

“Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins că ceva absolut măret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început să citesc cu înversunare toate cărtile despre OZN-uri care-mi cădeau în mână… Vegheam noptile, asteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercam să comunic mental cu ceea ce eu credeam că sunt fiinte extraterestre, aproape că mă rugam la ei să-mi apară în fată sau să intre într-un fel în legătură cu mine”.

In cele din urmă a cunoscut ce înseamnă o “Întâlnire de gradul III”; o “navă” cam de 24 m în diametru i-a apărut în fată, dar a decolat imediat, lăsându-l perplex si cu expectativa unui moment “măret” dar nimic n-a mai urmat după toate acestea. OZN-urile au încetat să mai apară, iar omul, frustrat în asteptările sale, a început să bea până la atingerea unei stări depresive în care îl încerca din ce în ce mai des gândul sinuciderii. Nu a reusit să iasă din acest iad decât prin convertirea la Hristos.

Cei care însă au intrat în contact nemijlocit cu însisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai înfricosătoare de povestit. Ei devin literalmente “posedati” de aceste fiinte care încearcă mai întâi să-i ucidă pe cei care le opun rezistentă. (UFOs: A Better Explanation).

În afară de semnificatia generală a fenomenului OZN, “Întâlnirile de gradul III” mai ales ne obligă să întelegem căscopul lor precis este acela de a însela individul care participă la ele si de a-l împinge, fie spre a căuta noi “contacte” al căror “mesaj” mai apoi să-l popularizeze, fie – si aceasta întotdeauna – spre stări de acută confuzie si dezorientare personală.

Dacă amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizează fenomenele OZN este si aspectul ce intrigă cel mai mult pe cercetători, rămânând din punctul lor de vedere fără solutie, el este însă cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxă si mai cu seamă Vietile Sfintilor.

În interiorul acestei spiritualităti se stie că si demonii dispun de “trupuri fizice”, numai că “materia” din care sunt făcute ele este atât de subtilă, încât nu poate fi sesizată decât de oameni cu “usile spirituale ale perceptiei” deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca în cazul sfintilor, fie împotriva ei – în cazul vrăjitorilor sau celor care acceptă să fie mediumi în sedintele de spiritism. Doctrina Ortodoxă despre demoni si îngeri si modul în care este simtită actiunea lor de către oameni a fost sintetizată (printre altii – n. tr. ) de marele episcop si părinte al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov. [ea este expusă pe larg în cartea The Soul After Death – Sufletul după Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. în lb. rom. extrase în vol. Cuvânt despre moarte, Ed. “Pelerinul Român”, Oradea 1993]

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adică prezente si contrafaceri demonice) care “apar” si “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta si semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere. Viata Sfântului Antonie cel Mare si a Sfântului Ciprian al Cartaginei, care mai înainte fusese vrăjitor, sunt pline de astfel de incidente.

Viata Sfântului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat în Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonică care prin puterea ei de a manipula obiecte “fizice” se potriveste perfect cu momente similare din cadrul “Întâlnirilor de gradul III”.

Un anume tânăr Anatolie se face monah lângă Mânăstirea Sfântul Martin, dar din falsă smerenie devine victima înselăciunii diavolesti. I se pare că stă de vorbă cu “îngerii”, iar ca să-l încredinteze de “sfintenia” sa, acesti “îngeri” au promis să-i dăruiască “o mantie strălucitoare din cer” ca semn al “puterii dumnezeiesti” ce se sălăsluia deja în el.

“Deci, într-una din nopti, pe la miezul noptii, se făcu zgomot mare de pasi ce parcă jucau, si de murmure ca de multe voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumină. Apoi se asternu linistea, iar cel înselat iesi din chilia sa, purtând “straiul cel dumnezeiesc”. Cineva a adus o lumânare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste măsură de moale si de lucioasă, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era făcută, însă la vedere si la pipăit părea o haină si nimic mai mult”.

În zori, duhovnicul tânărului Anatolie vrea să-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, ca să se descopere dacă întâmplarea nu era cumva o înselăciune diavolească. De frică, ucenicul refuză, “si când fratii îl traseră cu de-a sila, haina cu pricina se făcu nevăzută din mâinile lor”.

Autorul acestei mărturisiri (care fie a asistat personal la întâmplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) încheie istoria astfel:

“diavolul nu a putut să-si tină până la capăt înselăciunea, sau să si-o ascundă, când a auzit că va ajunge înaintea fetei Sfântului Martin”.

“Era în puterea Sfântului Martin să recunoască pe diavol în orice chip s-ar fi arătat, fie cu firea sa proprie, fie preschimbat în vreo altă formă a răutătii cu care să-i însele pe oameni” – inclusiv în forma idolilor si chiar în chipul lui Hristos Însusi, îmbrăcat ca Împărat, lumina din jurul trupului său fiind însă rosie (semn că este de la diavolul, după Sfintii Părinti, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stăniloae – n. tr.)

Deci nu încape nici o îndoială că “farfuriile zburătoare” ale zilelor noastre se încadrează perfect în “tehnologia” diavolească; cu adevărat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele înselăciuni diavolesti despre care ne avertizează scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporană a spatiului cosmic – nimic mai mult.

De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit “individ de legătură”. Iar scopul “obiectului neidentificat” nu este greu de lămurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teamă în fata “misterului”.In acelasi timp, de a produce “dovada” existentei unor “inteligente superioare” (care se numesc “îngeri”, pentru cei care le cad victime dintre rândurile credinciosilor, sau “extraterestri”, pentru omul ateu contemporan), ale căror mesaje transmise oamenilor să aibă astfel o autoritate care să nu poată fi pusă la îndoială. Vom analiza aceste mesaje în cele ce urmează.

În viata Sfântului Nil de Sorska (cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viată monahală în Rusia), se descrie o “răpire” demonică care este aproape identică cu “abductia” extraterestră.

La câtăva vreme după moartea Sfântului Nil locuiau în mănăstirea lui un preot si fiul său.

“Odată, pe când băiatul fusese trimis cu o treabă la cineva, îi apăru deodată în fată un om ciudat care îl apucă de mână si îl duse, ca si când ar fi fost purtat de vânt, în mijlocul unei păduri foarte sălbatice”. Si pe când preotul si monahii se rugau la Sfântul Nil să-i ajute să descopere copilul pierdut, Sfântul veni în ajutorul băiatului si stătu afară, în fata ferestrei la care era asezat copilul; iar când lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea în mână, clădirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate căzură la pământ. Sfântul porunci diavolului să ducă băiatul înapoi de unde îl luase si se făcu nevăzut. Apoi, după oarece strigăte si ceartă între diavoli, “acelasi străin apucă băiatul si-l duse la Schit ca vântul, … asezându-l pe o căpită de fân, după care dispăru”. Când l-au găsit călugării, băiatul le povesti tot ce i se întâmplase, ce văzuse si ce auzise. De atunci încolo umbla foarte smerit, purtând în el parcă o anumită teamă”.

[The Northern Thebaid, -Tebaida nordului – St.Herman – Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91-92]

Într-o “răpire” demonică similară din Rusia secolul XIX, un tânăr, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un “bunic”, având puterea de a sta nevăzut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol să semene confuzie printre ei. [St. Nilus, The Power of God and Man’s Weakness (in Russian) – Puterea lui Dumnezeu si slăbiciunea omenească (în lb. rusă), St. Sergius’ Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98]

În secolele trecute astfel de întâmplări adevărate despre actiunile drăcesti nu uimeau pe nimeni (pentru că omenirea acelor vremuri era constientă de realitatea puterii diavolului – n. tr.). Astăzi însă, unul din semnele crizei spirituale la care asistăm, constă din aceea că omul modern, în pofida “iluminismului” si a “întelepciunii” sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil să si le explice, pentru că a pierdut trăirea vietii duhovnicesti care să-l ajute la aceasta.

Cercetătorii actuali ai fenomenelor extraterestre, în încercarea lor de a explica fenomene care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alăturat cercetătorilor din domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o “teorie unificată”, care să permită analiza globală a acestor fenomene atât psihice, cât si fizice. Dar acesti cercetători nu fac altceva decât să perpetueze metoda modernă “ratională” a gândirii de sorginte luministă pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedându-si seama însă că acesta nu poate fi investigat cu mijloacele stiintifice “obiective”, ci exclusiv cu instrumentul credintei.

Lumea fizică este neutră din punct de vedere moral, ea putând fi cunoscută relativ usor în urma observatiei stiintifice; dar lumea nevăzută a spiritului comportă entităti (fiinte) atât ale binelui cât si ale răului, pentru care cercetătorul stiintific nu poate avea instrumente “obiective” de discriminare, decât în conditiile în care el acceptă revelatiile referitoare la ele pe care Adevărul întrupat, adică Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.

Astfel, cercetătorii contemporani ai fenomenului extraterestru plasează cărtile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, pe acelasi plan cu textele spiritiste de inspiratie demonică, neputând din această cauză distinge între activitătile demonice si cele efectuate de îngeri.

Dar ei acum stiu (după o lungă perioadă în care stiinta a fost dominată de prejudecăti materialiste) că există un domeniu al realului de esentă nefizică ale cărui efecte sunt observabile în fenomenele extraterestre. Dar câtă vreme ei vor persista să abordeze acest domeniu în mod “stiintific”, ei vor continua să fie dusi în eroare, cu aceeasi usurintă cu care este înselat cel mai naiv “individ de legătură”.

Când încearcă să determine cine sau ce se află în spatele fenomenelor extraterestre si care ar putea fi semnificatia lor, acesti cercetători cad pradă, inevitabil, celor mai fanteziste speculatii. Vallee însusi se mărturiseste dezarmat în fala manifestărilor extraterestre, neputând spune dacă ele sunt “un mecanism scăpat de sub control“, o “reuniune solemnă de întelepti” plină de bunăvointă (asa cum ar vrea să ne facă să credem mitul “extraterestru”), sau o “teribilă monstruozitate superumană a cărei simplă contemplare duce orice fiintă omenească în pragul dementei, adică o monstruozitate care este, prin natura ei, demonică. [The Invisible College, p. 206]

O evaluare justă a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsă decât din interiorul revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibilă doar crestinului credincios care trăieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma că omului îi este dat să “explice” în amănunt si pe de-a întregul lumea nevăzută a îngerilor si a demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi încredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (îngeri si diavoli) si de modul în care trebuie să reactionăm noi la influentele lor, mai ales atunci când trebuie să dejucăm si să învingem înselăciunile diavolesti.

Cercetătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu fenomenele numite “demonice”; dar numai crestinul – si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experientă patristică a luptei cu demonii – este capabil să înteleagă semnificatia adâncă a acestei concluzii.


5. Semnificatia fenomenelor OZN

Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au apărut ele, din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce viitor anuntă ele omenirii?

*

În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din multitudinea de evenimente “paranormale” care uluiesc omenirea la ora de fată. Cu doar câtiva ani în urmă, cei mai multi le-ar fi considerat “minuni” de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, în cartea sa Colegiul invizibil se exprimă astfel:

“Observăm în mediul nostru înconjurător evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numără cu miile”. Ele produc “o mutatie generală în structurile de credintă religioasă ale oamenilor, în întreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil”.

“Se întâmplă ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre”; “aceeasi putere sau fortă care a marcat rasa umană în trecut se manifestă din nou asupra ei în prezent”.

În limbaj crestin, aceasta înseamnă că avem de-a face cu o nouă dezlăntuire demonică asupra omenirii. În viziunea apocaliptică crestină (a se vedea sfârsitul cărtii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai îl trăim) în care puterea ce tine în frâu cele mai de pe urmă si cele mai sălbatice manifestări demonice pe pământ nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).

Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxă asupra lumii, întruchipată de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau împăratului, este deja de multă vreme un fapt istoric.

Viziunea crestin-ortodoxă asupra lumii nu mai există ca un tot organic nealterat, căci Satan a fost “dezlegat din închisoarea lui” în care a fost tinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, “să amăgească neamurile” (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregăti pentru închinarea la Antihrist spre sfârsitul vremurilor.

Poate că niciodată de la începuturile Crestinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un număr atât de mare si atât de pe fată ca în zilele noastre. Teoria “vizitatorilor din spatiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor “fiinte superioare” care îsi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.

În al doilea rând, OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îsi câstigă aderenti pentru sfera lui ocultă. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilităti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai întâmplat niciodată în era crestină. În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesară participarea la sedinte de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astăzi privirea cerului este suficientă în acest scop (este adevărat, de preferintă noaptea).

Omenirea a pierdut în prezent si ultima rămăsită a unei viziuni crestine asupra existentei, plasându-se acum în mod pasiv la dispozitia multiplelor “puteri” coborâtoare din văzduh. Recentul film Întâlnire de gradul III este o dezvăluire socantă despre cât de superstitios a putut deveni omul contemporan, omul asa-zis “eliberat” de sub imperiul credintei crestine “obscurantiste”; acest om este gata într-o clipă să creadă, fără să pună nimic la îndoială, orice “experientă” neobisnuită, indiferent unde l-ar duce ea, fără să-ti treacă prin cap măcar că are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti.

Doua alte recent descoperite fenomene “paranormale” demonstrează cu câtă îndrăzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice moderne) pentru a intra în contact cu oamenii.

  1. Un cercetător leton (acum urmat de altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor aparatelor de înregistrare, chiar si atunci când înregistrările se realizează în conditii de laborator într-o atmosferă epurată de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui “psihic” în cameră favorizează acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in Electronic Comunication with the Dead – Bresă către lumea nevăzută: O experientă uluitoare de comunicare electronică cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York, 1971).
  2. Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de “extraterestri” cu voci metalice pentru a intra in contact cu “indivizii de legătură”, cât si cu cercetători ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani însă s-au raportat si cazuri în care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, după cum declară însusi reporterul acestui fenomen, că “diavolii cei de demult se află acum din nou printre noi”, într-o măsură nemaiîntâlnită în trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, p. 308)

În al treilea rând, “mesajul” adus de OZN-uri este de natură să pregătească lumea pentru aparitia lui Antihrist; “mântuitorul” omenirii apostaziate soseste pentru a stăpâni lumea. Poate că vor sosi chiar din văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24,30; Fapte 1,11). Sau poate că “vizitatorii extraterestri” vor ateriza în locuri publice pentru a declansa o închinare “cosmică” în fata stăpânului lor. Sau poate că “focul pogorât din cer” (Apoc. 13,13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urmă. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este: “mântuirea asteptati-o nu de la Adevărul crestin aflat prin descoperire dumnezeiască si nu de la credinta în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spatiu”.

Este unul din marile semne al vremilor de pe urmă acesta: … si spaime si semne mari din cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe decât acum o sută de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa Despre semne si minuni:

“…cu câtă aviditate caută crestinii nostri să vadă minuni, sau chiar să facă ei însisi minuni! Această căutare nu dă altceva la iveală decât înselăciunea de sine, care se naste din buna părere de sine si din slava desartă, si care se sălăsluieste în suflet punând stăpânire pe el”.

“Adevăratii făcători de minuni aproape că au dispărut, dar oamenii sunt mai setosi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschisă pentru o multime de false minuni mari si grozave, care să ducă la pierzare nenorocita întelepciune cea după trup, care se va lăsa atrasă si înselată de ele”.

Iată în această carte si câteva rânduri pentru cercetătorii fenomenului extraterestru:

“Antihrist va face mai cu seamă minuni în văzduh, adică acolo unde îsi are satan împărătia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul văzului, pe care îl vor fermeca si însela. Sfântul Ioan Teologul, văzând în duh semnele ce au să fie înaintea sfârsitului lumii, afirma că Antihrist va face semne mari încât si foc să pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfânta Scriptură indică această minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este văzduhul. Va fi un spectacol splendid si înfricosător”.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune si el:

“cel care se nevoieste cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci într-acolo se află sălasul duhurilor rele, care lucrează mari si felurite înselăciuni”

(Philokalia, “The Three Forms of Heedfulness” – “Cele trei feluri de pază”).

“Oamenii nu vor întelege că minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de notiune de bine sau scop rational, nici un înteles clar, că sunt străine de adevăr si pline de minciună, de toată sălbăticia si răutatea, că sunt scamatorie goală menită să uluiască si să lase cu gura căscată, mai ales pentru a-i da pradă uitării ca să-i poată însela, seduce si fascina cu efecte spectaculoase, găunoase si prostesti”.

“Toate înselăciunile diavolesti au în comun aceea că, dacă li se dă cea mai mică atentie, ele devin periculoase; această mică atentie, chiar dacă este lipsită de simpatie pentru ceea ce se vede, poate să ducă pe omul respectiv în ispită si poate să lase asupra lui o influentă rea”.

Mii de indivizi care au intrat “în legătură” cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui înfricosător adevăr; iar dintre acei care s-au lăsat coplesiti de acest fenomen, putini au scăpat. Chiar cercetătorii care nu-si afirmă nici o apartenentă religioasă avertizează în termenii cei mai categorici opinia publică împotriva acestui pericol.

John Keel, de exemplu, spune:

“Să nu tratăm cu usurintă fenomenul extraterestru; a te juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagră. Acest fenomen îi seduce mai ales pe cei neurotici, pe creduli si pe imaturi.El poate duce la schizofrenie paranoică, la demonomanie si chiar la sinucidere – după cum s-a si întâmplat într-un număr de cazuri. Cea mai usoară curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma într-o obsesie distructivă. Din această cauză recomand energic părintilor să le interzică aceste preocupări copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti să nu încurajeze astfel de interese la adolescenti”

(OZN – Operatiunea Calul Troian).

Într-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lângă Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredintă si de revolutii (1817):

“el văzu odată, în plină amiază, multime de diavoli în chip omenesc sezând pe crengile copacilor din pădure, îmbrăcati în haine ciudate, cu tichii ascutite, care cântau acompaniati de instrumente parcă vrăjitoresti, un cântec plin de groază: “Vremea noastră a sosit, facă-se voia noastră!”.

Noi trăim la capătul acestei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care “umanoizi” sinistri (noile întruchipări diavolesti) se arată la mii de oameni si pun stăpânire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie si băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că putem fi ispititi si înselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene fizice care uluiesc privirea.

În secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si străine, cunoscând dinainte înselăciunile diavolilor; dar în epoca noastră, a “luminilor”,curiozitatea celor mai multi este atâtată de ele, oamenii urmărindu-le chiar cu pasiune, pentru că ei cred că diavolul este un personaj imaginar, de basm.

Cunoasterea exactă a naturii fenomenului extraterestru poate să-i impulsioneze pe crestinii ortodocsi să trăiască o viată duhovnicească mai constientă si mai constientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta usurintă ideilor si modelor la ordinea zilei.

Crestinul ortodox constient trăieste fără putintă de tăgadă într-o lume căzută. Toată natura înconjurătoare este străină si înstrăinată de paradisul pe care el îl caută si pe care se luptă să-l obtină. El este parte a unei umanităti în suferintă, urmasă a întâiului om, Adam, care, întreagă, are nevoie să fie mântuită prin răscumpărarea dăruită liber tuturor de Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce.

Crestinul Ortodox stie că pentru persoana umană nu există nici un fel de “evolutie” spre forme “superioare”, si el nici nu are motive să creadă că există “fiinte evoluate” pe alte planete; el în schimb stie că există într-adevăr în univers si alte “inteligente avansate” în afară de el. Acestea sunt de două feluri: îngeri si diavoli. Efortul său este acela de a fi în comuniune cu “îngerii”, care îi slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice contact cu “duhurile rele” care L-au respins pe Dumnezeu (adică diavolii), iar acum se luptă, din invidie si răutate, să-l ducă si pe om la pierzare.

El stie că omul, din cauza iubirii de sine si a slăbiciunii sale, înclină cu usurintă spre greseală, crezând în “basme”, care promit contacte cu “stări de existentă superioare” si cu “fiinte evoluate”, fără efortul unei vietuiri crestine – de fapt care promit tocmai această scutire sau eliberare de orice efort ascetic. Mai departe, el nu se va baza doar pe capacitatea sa de a dejuca înselăciunile demonilor, ci se va tine strâns si cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Părinti, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre a-si salva viata.

Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea să reziste înselăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia lui Antihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea. Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate decât să fie pierdută”.

Din: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

Se leaga cu:

***


Categorii

1. Slider, Pagini Ortodoxe, Parintele Serafim Rose, Presa, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

68 Commentarii la “EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns din partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN SPATELE LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A EXPERIENTELOR OZN

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: EXTRATERESTRII: experimente "in afara de trup" care ar arata CA APARITIILE SUNT DEMONICE
  2. Pingback: EXISTA REINCARNAREA? Parintele Serafim Rose infatiseaza invatatura ortodoxa si explica originile acestei mari inselari
  3. @ Anonyma (tot mai bine era Maria sau un nume de om 🙂 )

    Unde trimit articole de la noi? Ce fel de articole? Atunci o sa inmultim articolele despre inselare, New Age, yoga, si alte rataciri din astea… In rest nu ne mira, stim ca fac din astea, saracii de ei, inselati rau de tot de escrocii aceia diabolici.

  4. Admin, le trimit pe e.mailuri private la toate adresele de contact: colegi de serviciu, prieteni, rude, ce vor mai fi avand. De aici se tot retransmit, pt ca sunt f captivante ca lecturi si seducatoare ca idei. Nu stiu daca exista o logica dar sunt perioade in care sunt foarte piosi ortodocsi si trimit inclusiv de aici (in special din tematica noii ordini mondiale) dar si de pe alte site.uri. Alte perioade in care fac apel la rugaciune colectiva la ora fixa coordonata de guru, justificata de materiale atasate de sute de pag cu desene si formule tehnice convergente spre iminenta dezastrului planetar in ziua cutare. Bref, e tot o varza! ceea ce vreau sa subliniez e o problema pe care o consider foarte grava. Aceste mesaje private se transmit si retransmit la un numar greu de calculat de oameni, adresele sunt la cci incat nu.i poti identifica, iar din ei multi pot cadea in plasa acestor ne-norociti, neavand repere religioase clare, tocmai din cauza felului cum amesteca luari de pozitie ortodoxe cu programul de meditatie pt intalnirea cu “ingerul pazitor pe malul marii”,saptamana arhanghelilor cu “saptamana de channeling” samd. O minte necoapta cade f usor in mrejele lor, ceea ce a dovedit pana si presa comerciala. Ar fi bine sa atrageti atentia cat mai multor persoane in acest sens si da, chiar sunt foarte sanatoase informarile despre ceea ce fac acesti indivizi de fapt in gruparea lor sub aparentele de cuviosi. Va spun sincer, mi.e frica pentru copii si adolescenti in special!

  5. A, si am uitat sa precizez un aspect: racoleaza masiv tineri si foarte tineri de pe retele de socializare, schimba e.mailuri si asa fac rost de adrese, dupa care mesajele se retransmit nestavilite. Si in legatura cu pseudonimul… Tot om sunt chiar si anonima printre alte Mariuci 🙂 la un moment dat era mare abundenta pe site 🙂

  6. din anumite surse am aflat ca adeptii misa in cadrul anumitor ritualuri riguros organizate practica un gen de comunicare (“channeling” nu stiu ce inseamna dar presupun ca e tot un fel de spiritism) prin care intra in legatura, prin intermediul unui soi de mediumuri, cu asa numite inteligente superioare binevoitoare. In plus, au organizat si sesiuni extraordinare de pregatire a membrilor pentru “intalniri cu ingeri pazitori”, discutii, vizualizari. Si amesteca toate astea cu rugaciuni colective pentru salvarea planetei de la nu stiu ce cutremur devastator sau alte catastrofe, programate in data de… ora de… care trec si apoi lanseaza ideea ca doar multumita lui “grig” si rugaciunilor lor colective au fost salvati oamenii. Mai amesteca toate astea cu multa lumina, pace, iubire, adevar; culmea e ca celebreaza chiar “Saptamana arhanghelilor” si difuzeaza pe mailuri rugaciuni ortodoxe. Uneori trimit chiar articole de aici de pe RIC, cu sursa cu tot. Mie una mi se face parul maciuca. Sincer.

  7. Pingback: Pericolul legaturii cu duhurile cazute sau: "Cu uimire si infricosare" despre "USURATATEA CU CARE 'CRESTINII' DE ASTAZI SE INCRED IN VEDENII SI ARATARI"
  8. Pingback: Gigel Chiazna » Astronomii au observat extratereştri pe asteroidul care a trecut la distanţă mică de Pământ
  9. Pingback: Cum va fi 2012? (I) ANUL DECISIV IN VEDEREA ATINGERII PLANURILOR ANTIHRISTICE? - Razboi întru Cuvânt
  10. Pingback: Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI -
  11. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  12. Pingback: INVATATURA ORTODOXA DESPRE VRAJITORI, VINDECATORI SI PREZICATORI. “Chiar daca vrajitorii ar putea sa dea sanatate, tot trebuie să-i indepartam!” -
  13. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII – 30 ani de la plecarea sa in patria cereasca († 2 septembrie 1982) -
  14. Pingback: EREZIILE KARMEI SI REINCARNARII in lumina invataturii ortodoxe. De la HINDUISM si BUDISM la ratacirile apusene NEW AGE -
  15. Pingback: EREZIILE CONTEMPORANE. Parintele Arsenie Vliangoftis despre cateva din marile secte antihristice ale zilelor noastre si mijloacele lor de inrobire si spalare a creierelor -
  16. Pingback: Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev: NU FITI PARTASI LA OCULTISME – “LUCRARILE INTUNERICULUI”! Care sunt efectele preocuparilor “paranormale”, sectare sau ale recursului la “vindecatori” oculti? -
  17. Pingback: Pomenirea unui profetic sfant contemporan, CUVIOSUL SERAFIM CEL NOU, DE LA PLATINA: “ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. Poate ca acestia sunt ultimii cativa ani in care mai putem continua sa raspandim liberi cuvantul“ -
  18. DOAMNE MILUIESTE!

  19. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa”. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE -
  20. Pingback: DALAI LAMA ne “pregateste”: CONTACTUL CU EXTRATERESTRII SE APROPIE SI VA FI TRAUMATIZANT - Recomandari
  21. @nicolae mirean,

    Din lipsa de timp n-am apucat sa scriu un raspuns, dar o sa o fac aici, daca vei avea timp sa citesti, intrucat e un raspuns mai lung. Inainte de a intra pe fondul subiectului pe marginea caruia ne-am contrazis de curand, , am constatat ca ai rastalmacit, din pacate, spusele mele, atribuindu-mi ceea ce eu n-am spus si nici n-am gandit, aruncand prin aceasta in ridicol cele spuse de mine. “Razboiul stelelor”, Lupta “corp la corp”, pregatirea si masurile (speciale) de care m-as fi ocupat pentru a nu fi luata “prin surprindere”, toate acestea reprezinta un produs al imaginatiei tale, caci eu n-am pomenit nimic de asa ceva. Speram ca m-am exprimat destul de clar, dar am fost inteleasa gresit. Eu mi-am exprimat parerea ca acest fenomen este o manifestare reala si nu una falsa, inventata (si asta datorita numeroaselor marturii si dovezi, unele din surse credibile), dar asta nu inseamna ca am adoptat punctul de vedere existent la ora actuala printre pasionatii acestor fenomene legat de strategiile si pregatirile acestora pt viitor, cu atat mai putin ca as fi inselata (in sensul abaterii de la dreapta credinta) asa cum, cu mahnire, am remarcat ca s-a insinuat. Este evident ca singura lupta pt care un crestin trebuie sa se pregateasca si prin care poate iesi invingator, este cea duhovniceasca, avandu-l pe Hristos in inima noastra, caci doar prin El vom fi paziti, si nu prin strategii lumesti. Aceasta nu intra nicidecum in contradictie cu parerea mea referitoare la existenta unor forme noi de ispitire, adaptate vremurilor in care traim.

    Poate ca m-am pripit cand am pomenit de sintagma diavoli intrupati, incercand sa-mi explic fenomenul, pt ca am luat in considerare o posibila interventie a omului in colaborare forte ale raului, despre care se vorbeste ca ar avea loc in anumite baze secrete din SUA, s-au mai scapat informatii de la unii care au avut acces acolo si care au declarat ca au vazut fetusi cu aspect umanoid, crescuti in vitro, precum clonele. La fel, exista la ora actuala experimentele genetice avansate, in Anglia aceasta este o activitate legala, s-au dezvaluit in presa si imagini ale unor hibrizi dintre genomul uman si animal, asa incat nu ar fi ceva iesit din comun sa se faca si altceva in laboratoare secrete.
    http://www.kanald.ro/imagini-soc–cercetatorii-britanici-au-intrecut-masura-au-creat-hibrizi-om-animal_34869.html
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/embrioni-hibrizi-om-animal-798658.html
    http://www.ziare.com/articole/hibrizi+animale

    Insa per total am aceeasi pozitie cu cea exprimata de Cuv. Seraphim Rose in lucrarea sa expusa aici pe tema extraterestrilor, sau asa-zisilor extraterestrii. Se face de asemenea referire si la aspectul materialitatii, parintele mentionand cateva intamplari din Vietile Sfintilor, cand au existat interventii ale celui rau asupra materiei (si nu doar aparitii vizuale, fara consistenta fizica), ce pot fi comparate cu cele descrise in cadrul fenomenul ozn.

    Argumentele tale se refereau la inexistenta acestor fiinte si fenomene in Scriptura (dar trebuie tinut cont de faptul ca ispitele evolueaza odata cu vremurile, adaptandu-se la conceptiile oamenilor, intrucat vorbim nu de fiinte de pe alte planete ci tot de o manifestare a celui rau, care este pomenit in Scriptura ), si pe de alta parte ai luat in considerare faptul ca Sfintii Parinti din trecut ai Bisericii nu au pomenit despre acest gen de manifestari sau din lucrarile ortodoxe reiesea faptul ca puterea celui rau este una limitata si nu i s-ar fi dat aceasta putere asupra materiei (precum in cazul extraterestrilor asa cum reiese din unele relatari).

    Continui in comentariul urmator discutia pe fond.

  22. Precizez mai intai ca nu cred in existenta unor civilizatii extraterestre. In opinia mea, si nu numai, manifestarile ozn exista dar sunt un fenomen nou de inselare demonica, o ispita contemporana adaptata secolului in care traim . Asadar, ca sa rezumez punctul meu de vedere (ca sa nu mai existe confuzii de interpretare):

    – Extraterestrii/OZN-urile NU apartin unor civilizatii extraterestre
    – fenomenul este real (manifest)
    – EXTRATERESTRII = FIINTE DEMONICE (posibil ca unii dintre ei sa fie unii rezultatii in urma unor experimente genetice)
    – FENOMENUL reprezinta o LUCRARE DE INSELARE a celui rau pentru a slabi credinta si probabil ca pe masura ce ne apropiem de perioada antihristica, se va intensifica

    Referitor la parerea Bisericii, subiectul ozn-urilor e relativ nou (din secolul trecut incoace), probabil de aceea scrierile mai vechi ortodoxe nu trateaza acest subiect, dar si altele mai nou aparute precum ereziile de tip new-age, pt atunci ca omenirea nu se confrunta cu ele, nu exista in constiinta maselor aceste subiecte nu existau. Asta nu inseamna ca daca Sfintii Parinti din trecut ai Bisericii nu au scris despre acestea, ele ar trebui trecute cu vederea sau catalogate ca fiind false. Mereu au existat in istoria Bisericiii noi provocari si atunci au aparut si referiri la ele in literatura ortodoxa. INSA Parinti contemporani, precum Nicodim Aghioritul, Cuv. Serafim Rose, Ignatie Briancianinov, parintele Rodion au vorbit despre acest fenomen, nu l-au catalogat ca inexistent, dimpotriva, si au spus ca reprezinta o ispita contemporana si o lucrare demonica. Asadar, (apropo de “ideile fixe ale ortodoxiei”), Biserica in ultimul secol s-a pronuntat prin acesti Parinti si ei afirma aceleasi lucruri pe care le-am sustinut si eu. Pe langa asta, un argument in plus pentru faptul ca fenomenul este real, si ca marturiile despre acestea nu sunt mincinoase (unele dintre ele), este experienta Parintelui Cleopa care a avut parte de experienta intalnirii cu un extraterestru coborat din ozn. Asadar gresesti cand spui ca nu este un fenomen real, sau alti ortodocsi care cred ca acestea sunt povesti. Si este bine de stiut aceasta, pentru ca este o ispita prin care poate trece oricine (daca pana si un Parinte imbunatatit a trait asa ceva) si e bine sa nu ne pierdem cu firea si sa constientizam ispita.

    Asadar din punctul meu de vedere cred ca e o greseala ca subiectul acesta sa fie complet ignorat (cum sustin unii), cu atat mai mult cu o aparitie a unor astfel de vizitatori (sau ozn), pe langa faptul ca e de natura sa socheze si sa infricoseze, exista riscul zdruncinarii in credinta a multora. Nu cred ca va exista vreo invazie, dar nu e exclus ca in timpul domniei lui antihrist, in ultima perioada a Apocalipsei acestia sa se manifeste mai mult decat de obicei atunci cand omenirea va fi apostata. Si mai exista si pericolul credintei in alte civilizatii decat cele terestre si ascultarea de asa-zisii lor mesageri, precum si increderea in ei, adica o raspandire a unei erezii (deja exista culte ufo si multi cred ca cele descrise in Vechiul Testament, precum carul de foc cu care a calatorit Sf. Ilie, sau asa-zisa “nava” din viziunea lui Ezechiel, ar fi fost interventii ale extraterestrilor, si nu doar atat dar unii chiar au cazut in ispita de a crede ca Iisus a fost, asa cum au scris unii autori, un mare mesager extraterestru, la fel si Invierea si Inaltarea e explicat din perspectiva aceasta. Cunosc persoane care cred aceste lucruri, de aceea subiectul ar trebui mai degraba combatut si nu ignorat.

    OBSERVATIE: Este adevarat ca in trecut nu se vorbea despre vreo putere de materializare a fortelor raului, dar stim ca puterea diavolului a fost limitata pentru ca a fost legat de Dumnezeu. Dar in vremurile din urma (pe care le unii spun ca traim deja, precum Parintele Elipidie), acesta urma sa fie dezlegat, precum scrie in Apocalipsa:

    1. Si am vazut un inger, pogorandu-se din cer, avand cheia adancului si un lant mare in mana lui.
    2. Si a prins pe balaur, sarpele cel vechi, care este diavolul si satana, si l-a legat pe mii de ani,
    3. Si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca neamurile, pana ce se vor sfarsi miile de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat catava vreme.
    […]
    7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
    8. Si va iesi sa amageasca neamurile
    (Apocalipsa, cap.20)

    ceea ce inseamna ca puterea celui rau va fi amplificata (adica mult amplificata, ceea ce inseamna ca va putea face ceea ce inainte nu putea, fiind legat), asadar experienta din trecut referitoare la acest aspect e cel mai probabil sa nu se mai potriveasca cu ceea ce vom trai in vremurile de pe urma, cand puterea raului va fi dezlegata pentru a amagi neamurile inainte de a II-a Venire a Domnului. O sa scriu ceva mai jos pe tema materialitatii.

    Si ca sa realizam ca nu e un lucru asa banal, citez aici experienta intalnirii cu unui extraterestru a Parintelui Cleopa – (un martor foarte credibil, apropo de afirmatia ta:

    Câteva date, câteva imagini (a caror Adevar nu sta la vedere si nu poate fi verificat de oricine) si câteva marturii (de la oameni a caror credinta nu stim daca se bazeaza pe “sa nu minti, sa nu furi”… pe frica de Dumnezeu ci de… necunoscut)

    Parintele Cleopa:

    “Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Facusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodata aud: buf, buf, buf! Se cutremura pamântul. Eu am iesit sa vad ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am vazut afara o lumina mare si în lumina, o masina de alama cu multe roti [un clasic O.Z.N. -n.n.] Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumatate albi si pe jumatate negri, care numai atât a zis apasat: “Ce cauti aici?” [acesta a fost momentul cel mai important: în loc sa intre în dialog cu extraterestrul, cum ar fi facut altii, parintele si-a dat seama ca se afla în fata unei curse diavolesti -n.n.] Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfintii Parinti. Ca daca ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbura de brad în bordei. Si când am vazut asa, am intrat repede înauntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în brate si numai atât am zis: “Doamne Iisuse, nu ma lasa!” Sa vezi tu atunci rugaciune când este dracul la usa! Si când m-am uitat din nou afara, l-am vazut cum se dadea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lânga bordei era o râpa mare unde a cazut acel duh necurat. Dar cum a cazut? Când a ajuns la râpa, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu masina si pe urma a cazut si s-a facut un zgomot mare de mi-au tiuit urechile pâna a doua zi la ora unu” [80;102-104].(extras din”Viata Parintelui Cleopa”)

    Am extras mai jos cateva idei mai semnificative din lucrarea, prezentata mai sus, a Parintelui Serafim Rose (care e una foarte ampla, in caz ca unii nu au timp sa citeasca tot articolul), si cu care rezonez (de fapt aceasta lucrare m-a facut sa inteleg mai bine fenomenul si sa pot da o interpretare dpv crestinesc a acestuia).

    În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din multitudinea de evenimente “paranormale” care uluiesc omenirea la ora de fata. Cu doar câtiva ani în urma, cei mai multi le-ar fi considerat “minuni” de domeniul fanteziei.

    Dr. Vallee, în cartea sa Colegiul invizibil se exprima astfel:

    “Observam în mediul nostru înconjurator evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numara cu miile”. Ele produc “o mutatie generala în structurile de credinta religioasa ale oamenilor, în întreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil”.

    “Se întâmpla ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre”; “aceeasi putere sau forta care a marcat rasa umana în trecut se manifesta din nou asupra ei în prezent”.

    În limbaj crestin, aceasta înseamna ca avem de-a face cu o noua dezlantuire demonica asupra omenirii. În viziunea apocaliptica crestina (a se vedea sfârsitul cartii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai îl traim) în care puterea ce tine în frâu cele mai de pe urma si cele mai salbatice manifestari demonice pe pamânt nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).

    Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxa asupra lumii, întruchipata de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau împaratului, este deja de multa vreme un fapt istoric.

    Viziunea crestin-ortodoxa asupra lumii nu mai exista ca un tot organic nealterat, caci Satan a fost “dezlegat din închisoarea lui” în care a fost tinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, “sa amageasca neamurile” (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregati pentru închinarea la Antihrist spre sfârsitul vremurilor.

    Poate ca niciodata de la începuturile Crestinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un numar atât de mare si atât de pe fata ca în zilele noastre. Teoria “vizitatorilor din spatiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor “fiinte superioare” care îsi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.

    În al doilea rând, OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultima ora, prin care diavolul îsi câstiga aderenti pentru sfera lui oculta. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilitati a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai întâmplat niciodata în era crestina. În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesara participarea la sedinte de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astazi privirea cerului este suficienta în acest scop (este adevarat, de preferinta noaptea).

    […]
    Umanitatea si lumea viitorului sunt vazute, în termenii SF, ca “proiectii” ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; “proiectii” care nu sunt câtusi de putin lipsite de substanta, pentru ca ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiana a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfasurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

    Iata câteva dintre caracteristicile acestor fiinte “supraevoluate” ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aparea si a disparea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin “gândirea pura”, miscarea la viteze ce depasesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovaduirea unei filozofii “spirituale” care se plaseaza “dincolo de orice religie” si care promite sosirea unui timp în care “inteligentele avansate” nu vor mai depinde de materie.

    Într-adevar, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrajitoresti tipice.

    Alta parere a unui parinte ortodox pe aceasta tema am gasit-o la Parintele Ambrozie, in lucrarea “Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie vol.1”:

    – Cineva a vazut un OZN. Ce sunt aceste aparitii?

    – Acestea sunt duhuri rele. De ce? Fiindca oamenii au devenit savanti acum, le place tehnica si diavolul ii ispiteste sub aceasta forma. Cand eram in armata, am vazut si eu un astfel de OZN. Au venit atunci niste tineri din Moscova sa ma viziteze. Plouase de curand si nu se putea folosi drumul, asa ca i-am dus cu barca prin imprejurimi. Cand ne-am apropiat de un pod, cam la 100 de metri de noi a aparat un OZN – o sfera luminoasa. Toti s-au intrebat ce ne facem, dar eu am spus: „Haideti sa ne rugam!” Am facut semnul crucii spre sfera si am rostit rugaciunea „Sa invie Dumne­zeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui…”. Nici nu am terminat rugaciunea, ca acel OZN a si disparut! Asa ca demonii iau diverse forme.

    Si din lucrarea parintelui rus Rodion “Oameni si demoni”, care este foarte bine documentata si o recomand (in cap. 4 – “Fenomenul OZN – conform învataturii ortodoxe”), cateva pasaje relevante:

    Majoritatea oamenilor zilelor noastre cred sincer în existenta unor civilizatii extraterestre, a unor „frati mai mari de ratiune”, cauta contact cu ei si asteapta ajutor de la ei. În mare parte, contribuie la aceasta „cazurile” tot mai frecvente de aparitie a OZN-urilor, cazurile de contacte ale asa-numitilor OZN-auti cu pamântenii. Caracterul demonic al unor fenomene de acest gen a fost remarcat înca de Sfintii Parinti ai antichitatii, iar anumite schimbari în formele de actiune ale asa-ziselor duhuri rele sunt cauzate de tendinta acestora de a se adapta la psihicul omului timpurilor noastre.

    […]
    În lumea noastra atee si materialista patrund tot mai evident si activ fortele demonice, cautând sa-l duca definitiv în ratacire si sa-l supuna astfel influentei sale pe omul contemporan. Aceasta lucrare obscura se petrece dupa un sencariu regizat si intocmit dinainte. Pentru a rapi omului credinta si nadejdea în Hristos, totul s-a facut în mod metodic. Erau divinizate însusi omul, progresul, stiinta. Ateii batjocoreau credinta, calificând-o drept o preocupare a celor ignoranti si prosti. O data cu sfârsitul secolului XIX apare literatura stiintifico-fantastica sau de anticipatie, care nascoceste existenta altor civilizatii, superior dezvoltate si da frâu liber fanteziei – cam cum ar fi ele, cautând sa copleseasca cu asta mintile oamenilor si, trebuie spus, nu fara rezultate. De remarcat ca un fantast în prima acceptie a acestui cuvânt este însusi diavolul care si-a închipuit despre sine ceea ce nu este. Adica fantezia este o nascocire falsa si adesea primejdioasa a ceea ce nu exista. Aceasta o marturiseste si Sfântul Nicodim Aghioritul în cartea sa „Razboiul nevazut”. Majoritatea oamenilor zilelor noastre cred sincer în existenta unor civilizatii extraterestre, „frati mai mari de ratiune”, cauta sa stabileasca contactul cu ei si asteapta ajutor de la ei. „Ei sunt întelepti, aproape atotputernici, vor veni si ne vor ajuta neaparat” – viseaza omul secolului XX. De aceea receptioneaza cu un interes si o atentie deosebita toate comunicarile despre OZN si extraterestri.
    […]

    La ora actuala s-a constituit deja un clan întreg de contactori care au contacte periodice sau permanente cu extraterestrii, actioneaza la indicatiile lor, transmitând vointa „ratiunii universale” omenirii ratacite. De fapt acesti oameni sunt mediumi sau posedati, prin intermediul carora duhurile necurate încearca sa influenteze omenirea.

    […]
    În continuare, Svetlana (contactor) spune ca „extraterestrii” sunt preocupati în special de „evolutia noastra spirituala”, de dezvoltarea acelei parti a creierului, care controleaza facultatile „neobisnuite”, oculte, de pilda, „telepatia”. Si ca acestea si multe alte informatii ea le-ar fi primit de la oaspetele cosmic Ashtar Sheran. Potrivit afirmatiilor ei, „acest nume este cunoscut astazi în multe tari, el garanteaza adevarul si cunoasterea suprema”. Este învatatorul mondial universal, care trebuie sa realizeze misiunea lui mesia…

    De remarcat ca „extraterestrii” (demonii), vorbind despre ei însisi, nu fac nici un secret din scopurile lor. Ei sunt preocupati în special de „evolutia noastra spirituala în sens ocult”. Ei impulsioneaza aceasta „evolutie” cu ajutorul unor contactori deja pregatiti, promotori ai gândurilor, ideilor si energiei lor. Sarcina lor consta în a-i pregati pe oameni pentru primirea noului „mesia”, a „învatatorului mondial universal” (altfel spus, crestineste, a antihristului), chiar si numele lui este deja cunoscut – Ashtar Sheran.

    Exista unii cercetatori ai fenomenului ufo, care au ajuns la aceeasi concluzie cu cea a Parintilor duhovnicesti ai Bisericii (care au tratat subiectul), si anume, ca la originea acestor manifestari sta inselarea diavoleasca, fiind identice ca manifestare, cu fenomenele numite demonice. Mai jos Parintele Rodion face o comparatie intre aceste manifestari, gasind multe elemente comune:

    “I) în numeroase cazuri “extraterestrii” se comporta la fel de agresiv cum se poarta si dusmanii neamului omenesc, demonii. Fiintele din O.Z.N.-uri distrug sau strica diferite obiecte – demonii strica lucrurile oamenilor (darâma chilii, …). Entitatile din O.Z.N.-uri ranesc si chiar omoara oameni; demonii îi bat pe pustnici, pe unii torturându-i pâna la moarte;

    II) au avut loc cazuri de rapire violenta a oamenilor de catre O.Z.N-uri, dar si de catre demonii care i-au rapit mai ales pe oamenii foarte pacatosi;

    III) în cazurile de rapire violenta este lezata demnitatea umana – “extraterestrii” iau în mod fortat probe de piele, de sânge, dezbraca oamenii si chiar au relatii intime cu ei; demonii îsi bat joc de oamenii pe care i-au ademenit în fel si chip, aducându-i uneori si la iluzia împreunarii trupesti;

    IV) deseori comunicarea cu fiintele din O.Z.N.-uri s-a facut prin telepatie, nu rareori oamenii fiind manipulati prin hipnoza; dracii cauta sa sugereze propriile lor gânduri celor ce duc viata de nevointa, determinându-i sa primeasca gândurile lor, care uneori se aud ca si cum ar veni dinauntru si nu din afara;

    V) oamenii sunt invitati sa intre în O.Z.N.-uri, iar daca refuza sa intre, sunt fortati sa o faca; diavolii încearca prin toate mijloacele sa intre în contact cu oamenii;

    VI) în unele cazuri, cei care au fost contactati de O.Z.N.-uri au fost vindecati de diferite boli; în Vietile Sfintilor gasim o sumedenie de astfel de vindecari facute prin putere demonica, dar ele duc la pierzania sufletelor;

    VII) în timpul contactelor cu entitatile din O.Z.N.-uri, oamenii sunt cuprinsi de sentimente de frica si groaza; în timpul aparitiei duhurilor necurate oamenii simt disconfort, tulburare si groaza;

    VIII) aspectul exterior la fel de variat – la “vizitatori” si la diavoli: uriasi sau pitici, indivizi frumosi sau urâti de ambele sexe; diavolii îsi fac aparitia si în ipostaza de animale;

    IX) aparitiile pot fi însotite în ambele cazuri de lumini sau diferite efecte luminoase;

    X) deseori “vizitatorii” sau O.Z.N.-urile apar foarte brusc si se dematerializeaza (dispar) la fel de repede; diavolii apar dintr-o data si dispar de obicei doar când omul îsi face cruce si începe sa se roage.”

    Referitor la potentiala MATERIALITATE a asa-zisilor extraterestrii, tu spui asa:

    El însa nu poate sa stapâneasca materia (ca omul) ca nu i s’a dat. Poate face însa prin om ce nu poate prin sine.

    In afara de ceea ce am spus referitor la diferenta manifestarilor din trecut cu cele viitoare (sau prezente) a puterii raului, pt ca spre sfarsit puterea sa va fi dezlegata, exista dovezi ale unei anumite capacitati de materializare chiar in Scriptura si in Vietile Sfintilor sau ale pustnicilor.

    Redau cateva exemple din viata sfintilor a fortelor raului in ceea ce priveste materializarea unor obiecte/fiinte:

    – Sfantul Simeon Stalpnicul – a fost ispitit de diavol sa se urce intr-o caruta de foc (precum Sf.Ilie) si a apucat sa calce pe o treapta, ce nu putea fi decat materiala, nu eterica.

    – în Viata Prea Cuviosului Serafim de Sarov: „În timp ce se ruga în chilia sa din padure, Sfântul Serafim auzi un urlet îngrozitor de fiara, dupa care o gloata nevazuta a sfarâmat cu zgomot usa chiliei si la picioarele pustnicului a cazut un trunchi urias de copac, pe care, mai târziu, cu mare greu au putut sa-l scoata afara opt oameni.[…]”

    – in cartea “Pelerinul rus” este descrisa o intamplare in care povestitorul relateaza cum s-a intalnit cu un tanar francez pe care l-a poftit in vizita la el, iar la un moment dat respectivul insista sa iasa dintr-o incapere in care se aflau, pe motiv ca nu poate povesti lucruri usuratice in prezenta Evangheliei (aflata in biblioteca). Gazda i-a pus atunci Evanghelia in maini si i-a spus sa o duca el insusi in alta incapere: “Dar, minune, de-abia m-am atins de el cu Evanghelia si, în aceeasi clipa, tânarul se cutremura si se facu nevazut. Întâmplarea m-a uimit atât de puternic, încât, de spaima, m-am prabusit în nesimtire pe podea””

    Asadar diavolii pot lua orice infatisare, aratandu-se ca fiinte trupesti (si de ce nu, poate ca extraterestrii).
    *

    Alte exemple, din lucrarea “Oameni si demoni”:

    – În Viata Sfântului Antonie citim cum demonii, încercând sa-l înfricoseze „îi apareau în chip de lei, lupi, balauri, scorpioni, râsi, ursi” si cu îngaduinta lui Dumnezeu, chiar îl bateau si „îi pricinuiau rani adânci”, dar în cele din urma întotdeauna erau învinsi prin rugaciune si semnul crucii.

    – În Viata Sfântului Nil Sorski [(cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viata monahala în Rusia), se descrie o “rapire” demonica care este aproape identica cu “abductia” extraterestra.]:

    „La putin timp dupa moartea sfântului, în manastirea lui traia un preot cu baiatul sau. Odata, când baiatul fusese trimis cu o anumita însarcinare, pe neasteptate se napusti asupra lui un necunoscut, care îl înhata si îl duse, ca si cum pe aripile vântului, într-o padure de nestrabatut, îl baga într-o casoaie, în salasul sau si îl puse jos în mijlocul casei, în dreptul unei ferestre. Când preotul împreuna cu fratii se rugara de Sfântul Nil ca el sa-i ajute sa gaseasca pe baiat, sfântul veni în ajutorul tânarului, aparând în fata casei în care se afla cel rapit; si când lovi în fereastra cu toiagul, toata hardughia se cutremura si toti necuratii cazura la pamânt”. Sfântul porunci ca baiatul sa fie dus la locul de unde fusese rapit, si se facu nevazut. Mai târziu, dupa ce dracii mai urlara un timp, acelasi necunoscut îl însfaca pe tânar si îl aduse în schit, ca vântul … si, aruncându-l într-o capita de fân, disparu. Când l-au gasit calugarii, baiatul le-a povestit tot ce se întâmplase cu el, ce vazuse si auzise. Si de atunci deveni tacut si umil, de parca se prostise. Preotul, îngrozit, si-a luat fiul si au parasit schitul”.

    Din lucrarea de fata “Semne din cer” – din vol. “Ortodoxia si religia viitorului” – Par. Serafim Rose:

    Într-o “rapire” demonica similara din Rusia secolul XIX, un tânar, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un “bunic”, având puterea de a sta nevazut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol sa semene confuzie printre ei. [St. Nilus, The Power of God and Man’s Weakness (in Russian) – Puterea lui Dumnezeu si slabiciunea omeneasca (în lb. rusa), St. Sergius’ Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98]

    Literatura ortodoxa ofera numeroase exemple de manifestari demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adica prezente si contrafaceri demonice) care “apar” si “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspaimânta si semana confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere. Viata Sfântului Antonie cel Mare si a Sfântului Ciprian al Cartaginei, care mai înainte fusese vrajitor, sunt pline de astfel de incidente.

    Viata Sfântului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat în Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonica care prin puterea ei de a manipula obiecte “fizice” se potriveste perfect cu momente similare din cadrul “Întâlnirilor de gradul III”.

    – Un anume tânar Anatolie se face monah lânga Mânastirea Sfântul Martin, dar din falsa smerenie devine victima înselaciunii diavolesti. I se pare ca sta de vorba cu “îngerii”, iar ca sa-l încredinteze de “sfintenia” sa, acesti “îngeri” au promis sa-i daruiasca “o mantie stralucitoare din cer” ca semn al “puterii dumnezeiesti” ce se salasluia deja în el.

    “Deci, într-una din nopti, pe la miezul noptii, se facu zgomot mare de pasi ce parca jucau, si de murmure ca de multe voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumina. Apoi se asternu linistea, iar cel înselat iesi din chilia sa, purtând “straiul cel dumnezeiesc”. Cineva a adus o lumânare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste masura de moale si de lucioasa, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era facuta, însa la vedere si la pipait parea o haina si nimic mai mult”.

    În zori, duhovnicul tânarului Anatolie vrea sa-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, ca sa se descopere daca întâmplarea nu era cumva o înselaciune diavoleasca. De frica, ucenicul refuza, “si când fratii îl trasera cu de-a sila, haina cu pricina se facu nevazuta din mâinile lor”.

    Autorul acestei marturisiri (care fie a asistat personal la întâmplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) încheie istoria astfel:

    “diavolul nu a putut sa-si tina pâna la capat înselaciunea, sau sa si-o ascunda, când a auzit ca va ajunge înaintea fetei Sfântului Martin”.

    Deci nu încape nici o îndoiala ca “farfuriile zburatoare” ale zilelor noastre se încadreaza perfect în “tehnologia” diavoleasca; cu adevarat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele înselaciuni diavolesti despre care ne avertizeaza scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporana a spatiului cosmic – nimic mai mult.

    De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit “individ de legatura”.
    Iar scopul “obiectului neidentificat” nu este greu de lamurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teama în fata “misterului”.In acelasi timp, de a produce “dovada” existentei unor “inteligente superioare” (care se numesc “îngeri”, pentru cei care le cad victime dintre rândurile credinciosilor, sau “extraterestri”, pentru omul ateu contemporan), ale caror mesaje transmise oamenilor sa aiba astfel o autoritate care sa nu poata fi pusa la îndoiala.

    […]
    În secolele trecute astfel de întâmplari adevarate despre actiunile dracesti nu uimeau pe nimeni (pentru ca omenirea acelor vremuri era constienta de realitatea puterii diavolului – n. tr.). Astazi însa, unul din semnele crizei spirituale la care asistam, consta din aceea ca omul modern, în pofida “iluminismului” si a “întelepciunii” sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil sa si le explice, pentru ca a pierdut trairea vietii duhovnicesti care sa-l ajute la aceasta.

    Referitor la ce spuneai:

    Ozn prin om s’a facut cunoscut si fenomenul prin om se amplifica si produce efecte.

    Fenomenul OZN nu (doar) prin om s-a facut cunoscut si produce efecte, ci prin aparitii reale (manifeste) pe cer (nu neaparat fizice, dar aparitii luminoase, asa cum sunt cunoscute de demult unele ispite ale celui rau), unele chiar deasupra unor mari aglomerari urbane, precum s-a intamplat in iulie 1952 chiar deasupra Capitoliului din Washington, au fost si filmate (http://www.youtube.com/watch?v=sTZ7O9cfpPQ), si filmarile de atunci nu se puteau truca cum se intampla astazi. Chiar si eu insami am vazut obiecte pe cer si erau langa mine care le-au vazut. Apropo de ce spuneai:

    Câteva date, câteva imagini (a caror Adevar nu sta la vedere si nu poate fi verificat de oricine) si câteva marturii (de la oameni a caror credinta nu stim daca se bazeaza pe “sa nu minti, sa nu furi”… pe frica de Dumnezeu ci de… necunoscut)

    (In afara de marturia Parintelui Cleopa) unele informatii sunt cat se poate de ‘la vedere’, la cateva aparitii deasupra unor orase au asistat SUTE de oameni si de asemenea, ele pot fi verificate de oricine intrucat evenimentele au fost filmate si publicate pe net. Cat priveste marturiile, foarte multe sunt oferite de personal militar (inclusiv cu grade inalte) din Aviatie, Marina si Fortele terestre, precum si de cadre ale politiei, nu doar maturii verbale, ci in documente oficiale. Spre exemplu, numai din anul 1948, cand s-a inregistrat o intensa activitate ufo, exista o multime de marturii, toate apartinand unor cadre militare: http://www.nicap.org/waves/1948fullrep.htm

    Tot din cartea “Oameni si demoni” – un fragment despre marturii contemporane ale fenomenului ozn, unde se prezinta date concrete:

    -Într-un scurt memorandum adresat presedintelui T. Roosvelt
    în 26 februarie 1942, seful statului major, generalul D. Marshall îi comunica despre o mare panica aeriana produsa în regiunea orasului Los Angeles, în timpul careia bateriile de aparare antiaeriana au tras aproximativ 1430 focuri de tun asupra a 15 tinte neidentificate care zburau asupra orasului.

    – În timpul cunoscutei lupte de la Kursk atât trupele sovietice cât si cele germane au fixat prezenta unor OZN-uri. Si unii si altii banuiau, de fapt, ca ar fi o arma secreta a inamicului. Ceva mai târziu, în februarie 1953, reprezentantul apararii antiaeriene a S.U.A. a declarat: „Avem o multime de comunicari despre farfurii zburatoare. Interpretam acest lucru la modul cel mai serios, deoarece am pierdut deja multi oameni si avioane care încercau sa atace OZN-urile”.

    Într-adevar, potrivit analizei datelor de care dispunem, contactul de aproape al oamenilor cu OZNuri s-a soldat în numeroase cazuri, cu un rezultat tragic. Iata doar câteva exemple.

    – La 16 iunie 1948 [Astrakhan, Uniunea Sovietica, intr-un zbor de test] pilotul Apraxin [Aprasksin] si-a ridicat în aer aparatul. Peste o jumatate de ora, la altitudinea de 1.500 metri, el a observat „un obiect în forma de castravete”, urmând cu viteza descrescânda un curs transversal. El arunca în urma sa fascicule de raze luminoase. De pe pamânt se comunica pilotului ca obiectul este vazut si pe ecranul radarelor. Apraxin si-a îndreptat avionul în întâmpinarea obiectului. Când distanta dintre aparate s-a redus la 10 Km, razele provenite de la obiect „s-au desfasurat în evantai” si au „strapuns” avionul, orbind pentru o clipa aviatorul. S-a dereglat partea electrica a pilotarii aparatului si actionarii motorului. Planând, Apraxin a izbutit totusi sa aterizeze, raportând dupa aceea în detaliu cele întâmplate.

    – La 7 ianuarie 1948, la baza Fortelor armate aeriene din apropierea orasului Fort Nox (S.U.A.) comandantul echipei unui avion, capitanul Mentela [Thomas F. Mantell – din Garda Nationala Aeriana Kentucky], încercând sa se apropie de un OZN „pentru a-l vedea mai bine”, a fost rapus de acesta, iar cadavrul sau a fost gasit printre resturile avionului.
    [http://en.wikipedia.org/wiki/Mantell_UFO_incident]

    – La 2 iulie 1956 doua aparate „Starfire” din escadrila 27, înzestrate cu rachete, au fost trimise sa intercepteze un OZN în împrejurimile Atticii (S.U.A). „Farfuria zburatoare” a reactionat la apropiere printr-un impuls de raze asupra primului aparat de interceptare. Avionul a izbucnit în flacari, pilotul si operatorul s-au parasutat.

    – 4 iulie 1969, orasul Columbia, Anolayma. Ancesio Bermudes a semnalat cu o lanterna de buzunar un obiect argintiu, ce survola la mica altitudine ferma lui. Aparatul a raspuns la semnal printr-un flash. La 6 iulie Bermudes, în stare grava, a fost spitalizat la Bogota, unde a decedat contaminat de radiatii gamma.

    Potrivit afirmatiilor cercetatorilor în domeniul OZN, oamenii care se nimeresc sub OZN-uri zburând la mica altitudine, pot suferi arsuri, s-au întâmplat cazuri de orbire temporara, s-au înregistrat cazuri de electrocutare a celor care s-au atins de carcasa vreunei „farfurii”. Aflarea pe locul aterizarii unui OZN provoaca schimbarea tensiunii arteriale, a compozitiei sângelui, se înregistreaza modificari senzoriale pronuntate. Dupa cum au recunoscut martori oculari, în momentul urmaririi de aproape a acestui fenomen, ei au avut „un sentiment de groaza si disconfort interior”.

    Si in loc de concluzie, tot din lucrarea Parintelui Serafim Rose:

    Sfântul Simeon Noul Teolog:

    “cel care se nevoieste cu rugaciunea, sa nu priveasca des în vazduh, caci într-acolo se afla salasul duhurilor rele, care lucreaza mari si felurite înselaciuni”

    *

    Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi cauta acum “mântuitori” în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât sa furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extraterestri -, recuzita externa necesara credibilitatii.
    *

    Este unul din marile semne al vremilor de pe urma acesta:

    … si spaime si semne mari din cer vor fi (Luca 21,11).
    *

    Într-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lânga Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredinta si de revolutii (1817):

    “el vazu odata, în plina amiaza, multime de diavoli în chip omenesc sezând pe crengile copacilor din padure, îmbracati în haine ciudate, cu tichii ascutite, care cântau acompaniati de instrumente parca vrajitoresti, un cântec plin de groaza: “Vremea noastra a sosit, faca-se voia noastra!”.

    Noi traim la capatul acestei perioade înspaimântatoare de triumf demonic în care “umanoizi” sinistri (noile întruchipari diavolesti) se arata la mii de oameni si pun stapânire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepartat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn ca trebuie sa calce cu mult mai multa hotarâre, trezvie si bagare de seama pe calea mântuirii, cunoscând ca putem fi ispititi si înselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene fizice care uluiesc privirea.

  23. P.S. Am uitat sa precizez referitor la materialitatea acestora, ea poate fi chiar si o iluzie, adica doar o vraja pentru ochii nostri, dar asa cum reiese din unele exemple date mai sus, se poate interactiona si cu mediul inconjurator sau cu celelalte fiinte.
    //.

  24. Pingback: SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; va fi urmarea logica, indreptatita si fireasca a orientarii morale si duhovnicesti a oamenilor” -
  25. Pingback: Papa Francisc ar vrea sa-i boteze pe… EXTRATERESTRI - Recomandari
  26. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa“. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE -
  27. Pingback: “Mai, frati români, noi n-am iesit inca din PAGANISMUL nostru, care se manifesta astazi prin VRAJITORII la nesfarsit, prin BLESTEME la nesfarsit!” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: ACESTI NEBUNI OCULTISTI CARE CONDUC LUMEA SI “ACTELE” LOR “RATATE”: Presedintele Comisiei Europene vorbeste cu (si despre)…. conducatori ai ALTOR PLANETE! Ce poate fi in spatele referintei lui Jean-Claude Juncker la EXTRATERE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare