“Măi, fraţi români, noi n-am ieşit încă din PĂGÂNISMUL nostru, care se manifestă astăzi prin VRĂJITORII la nesfârşit, prin BLESTEME la nesfârşit!”

9-07-2015 Sublinieri

“Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el (Psalmul 108, 16)

PARINTELE RAFAIL NOICA:

– Unii preoti sunt cunoscuti pentru faptul ca dezleaga blesteme, rezolva diverse probleme. Este bine sa apelam la serviciile lor?

– Cred ca aicea, problema asta ar fi, ma iertati, mai ales de competenta episcopilor, iar preotii ar trebui sa nu faca nimic fara blagoslovenie de la episcopi. Ma voi limita sa spun ca marii duhovnici ai zilelor noastre, in Grecia: Porfirie, Paisie, poate si altii, dar nu imi sunt acum in minte, incurajau sa nu se faca prea usor dezlegari [exorcisme].

Dar intre altele, as vrea sa impartasesc cu voi un of enorm… Cand am descoperit cata “blestemaraie“, cata vrajitorie se face in acest popor care se vrea de 2.000 de ani crestin… Mai fratilor, mai, noi n-am iesit inca din paganismul nostru!

Si se rasfrange la nivelul gandirii noastre si la nivelul istoric. Sa nu credeti ca noi suntem victime ale unei istorii! Istoria noi ne-am facut-o, asa cum evreii si-au adaugat blestem peste blestem in Vechiul Testament, si asta este soarta istoriei noastre. Suntem un neam care a fost usuratic cu Dumnezeul nostru.

Si va spun, 2.000 de ani si inca n-am iesit din paganismul nostru care se manifesta astazi prin vrajitorii la nesfarsit, prin blesteme la nesfarsit. Si vad si prin spovedanie, si prin viata de zi cu zi, cata suferinta inutila. S-ar putea iesi asa de usor, si nu neaparat prin dezlegari si alte metode… violente as zice, cat prin pocainta.

Si, va spun, adevarata gandire a lui Dumnezeu este nu cum sa ne descotorosim de efectele blestemului, ci daca, prin orice metoda, fie vrajitorie, blestem, fie prin pacatul meu – mi-a venit vreo napasta oarecare -, gandul mantuitor incepe prin a zice: Doamne, pentru ce ai ingaduit? – ca fara ingaduinta lui Dumnezeu nu s-ar putea, oricat ar face vrajitorii – „pentru ce, Doamne, ai ingaduit sa vina asta asupra mea?” Pentru ce? nu in duh de a-L trage la raspundere pe Dumnezeu, dar in duh de dialog, ca sa ne spuna bunul Dumnezeu pentru ce. Si descoperind slabiciunea pacatului nostru, blestemul sau vraja care este asupra noastra se va preface in mantuire si binefacere.

 (din conferinta: “Criza in Biserica”/ “Criza bisericii – daca ea exista”, Alba-Iulia, 17 aprilie 2003)

***

NOTA NOASTRA:

Ne-am amintit de curand de aceste cuvinte mai vechi ale Parintelui Rafail Noica, gasindu-le abia acum dramatica (tragica?) actualitate, dupa ce am constatat cat de… infricosator de mult s-au inmultit in acest popor, – cunoscand parca o noua explozie incredibila in ultima perioada – pe de o parte, credinta in paganismele si ocultismele de tot felul, de multe ori insotite inclusiv de recursul efectiv la diverse practici oculte, in general subsumabile curentului New Age, iar pe de alta parte, rautatea gratuita si fenomenul de ura dezlantuita omniprezent in special in spatiul online, pe aproape absolut orice subiect si luand la tinta pe aproape oricine indrazneste – sub o forma sau alta – “sa deranjeze”, “sa iasa din rand”, ura revarsata public fara jena si verbalizata prin insultele, etichetarile si calomniile cele mai violente posibil si prin imprecatiile cele mai grosolane.

Bineinteles ca toate aceste comportamente, mai cu seama cand trec de o masa critica la nivelul unei colectivitati, nu au cum sa ramana fara urmari, fiindca nu pot sta neutre sau inofensive din punct de vedere spiritual (duhovnicesc), dincolo de efectele sociale inerente. Faptul ca, direct proportional cu avansarea degradarii morale in societate, iau proportii uriase convingerile ocultiste  – de tip orientalist sau, mai nou, “dacice” – si apelul concret la astrologie, numerologie, yoga, reiki, bioenergie, radiestezie si la toate formele de paranormal si parapsihologie, pana a deveni adevarate mode agresive,  pana ajung, practic, modul de viata cotidian al unei (deja) majoritati de compatrioti, dintre care foarte multi, in acelasi timp, credinciosi ortodocsi declarati si chiar practicanti, nu are cum sa fie decat profund ingrijorator. Faptul ca, de asemenea, cu sau fara legatura cu respectivele credinte si practici, cresc infernal de repede intre noi ticalosia, cruzimea, nedreptatea, invidia turbata, agresivitatea, abuzul, neomenia – oricate indreptatiri pretins legitime li s-ar da – spune foarte multe despre cata “sare” crestina mai poarta actualmente pamantul acesta romanesc.

Toate acestea inseamna, direct spus, ca tot mai multi dintre noi am ales – de cele mai multe ori, nu foarte constient, dar nu mai putin vinovat – sa lucram efectiv si nemijlocit cu duhul Satanei si, evident, impotriva lui Dumnezeu. Si atunci, chiar daca noi insine nu “facem vraji” si nici nu apelam, poate, la babe si tiganci care se ocupa propriu-zis cu vrajitorie, chiar daca suntem oripilati de cultele de tip satanist, cu ritualurile lor oribile, in realitate, si noi ne ocupam tot cu vrajitoriile, tot cu satanismele. Doar ca deghizate si mascate in cele mai bune intentii – de cunoastere a viitorului, de vindecare de boala, de incarcare “energetica” si “dezvoltare” spirituala. Sa mai amintim si de toate desenele animate pentru copii, chiar si cele mai frumoase, mai moralizatoare si mai inocente, din care, astazi, nu poate lipsi, ba chiar la modul obsedant, ideea de “vraja” si “magie”. Si copiii chiar cred…

De cealalta parte, cuvantul rau, vorbele veninoase de ocara aruncate cu usurinta in stanga si in dreaptacu atat mai mult atunci cand ele iau forma injuraturii, a pomenirii numelui diavolului sau a blestemului/a doririi raului UCID sufletele celorlalti si il cheama pe cel-rau asupra noastra cu viteza fulgerului. I-am deschis aceluia larg usile vietilor noastre si L-am alungat pe Hristos de la noi, precum locuitorii din Gadara, ba chiar L-am si scuipat, batjocorit si omorat, pentru ca El Insusi este mai mult prezent in cel lovit, nedreptatit, violentat, umilit.

Da, parintele Rafail o simtea si o stia mai demult. Astazi a devenit moneda curenta si o realitate de o evidenta izbitoare si sufocanta. Of-ul de atunci al Parintelui ar trebui sa devina constiinta dureroasa pana la plans, si iar la plans, si iar la plans a celor carora inca ne mai pasa. Fiindca DIN CAUZA ASTA credem ca vor veni peste noi nenorocirile mari pe care tocmai noi le chemam, le “dorim”, le “atragem” prin partasia stransa cu duhurile intunericului carora le-am incredintat mintile, inimile, dar si trupurile noastre si ale copiilor nostri. Legile duhovnicesti nu au cum sa nu lucreze, daca nu reparam nimic prin pocainta.

“Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui”.

Nu, nu e de ajuns sa dam vina pe Occident, pe masoni, pe slugile vandute de la conducere (toate lucruri adevarate). Nu e de ajuns nici sa ne plangem de homosexuali si de toata propaganda corectitudinii politice si a destrabalarii dezgustatoare care ne sunt bagate pe gat. Trebuie, in primul rand, sa vedem ce rataciri si ce pacate cumplite, aidoma crimelor, zac in noi si in cei de langa noi. Si sa le plangem cu lacrimi amare… Sa nu ne imbatam si noi cu gandire pozitiva, fals duhovniceasca. Nu suntem crestini, ci mai mult pagani si se strica pe zi ce trece sarea iubirii si a omeniei in acest neam. Sa nu ne amagim: anume din aceste cauze, inainte de toate, nu are cum sa ne astepte bine, fratilor!

vrajitorie

Legaturi:

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Meditatii duhovnicesti, NEW AGE, Parintele Rafail Noica, Portile Iadului, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la ““Măi, fraţi români, noi n-am ieşit încă din PĂGÂNISMUL nostru, care se manifestă astăzi prin VRĂJITORII la nesfârşit, prin BLESTEME la nesfârşit!”

  1. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – “bancul” spiritual tragic de adevărat spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” | Cuv
  2. Da Fratilor Admini, aveti dreptate, in tot ceea ce ati scris in nota-comentariu!
    Si eu am “OF-ul” acesta in sufletul cand vad ca ceea ce spune si Scrptura se implineste pana si in familiile noastre: si nu numai in comunitatile noastre laice sau parohiale, si anume “…din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.” (cf. Ev. dupa Matei, cap. 24, vers.12).
    Romanii dupa Revolutie SE LUAU in brate pe strazi si se sarutau!
    Acum, dupa 25 de ani, romanii sunt ALTFEL, s-au schimbat, s-au metamorfozat intr-un soi de oameni care nu mare in el FRMUSETEA si NOBLETEA caracterului si specificului autentic de ROMANI ADEVARATI pe care l-au avut inaintasii nostri.
    Acum oamenii s-au racit nu numai la orase unii de altii, ci si la sate!
    Ba chiar si in Biserica exista atat de multa DISTANTA intre inimile crestinilor ortodocsi.
    Sunt atat de putine PAROHIILE Ortodoxe din tara unde membrii lor traiesc o adevarata FRATIETATE si CONSTIINTA a UNITATII!
    Pana si unii teologi si chiar Pastori ortodocsi NU SE REGASESC pe ei in sanul unei comunitati parohiale, ca in sanul unei FAMILII duhovnicesti, asa cum ar trebui sa fie cu adevarat o Parohie autentica Ortodoxa.
    Mergem la Biserica, stam unii langa altii la Liturghie sau alte slujbe, ne salutam, ne zambim, ingenunchem unii langa alti, atingem la Maslu Vesmintele Preotilor, atat de aproape unii langa altii, DAR cu INIMA ne INDEPARTAM unii de altii!
    Si chiar si asa, atat de mult CONTEAZA pana si o astfel de comunitate asa cum este ea, mai ales atunci cand din diferite motive lipsesti de la VIATA de obste a Bisericii.
    (eu am trait 3 ani departe de Parohia mea…, iar cand am revenit in ea AM MULTUMIT LUI DUMNEZEU ca am REGASIT-O…si am trait un sentiment de CONSTIINTA frateasca si de APARTENENTA la o comunitate eclesiastica, cum nu am mai trait pana atunci).
    SOLUTIA salvarii VIETII noastre DUHOVNICESTI comunitare sta in POCAINTA sincera si IUBIREA cu INCAPATANARE a OBSTII noastre eclesiatice de care apartinem si in care SIMTIM ca suntem MADULARE Trupului Bisericii, asa cum tot cu incapatanare isi traiesc CALUGARII fidelitatea lor fata de Manastirea de Metanie, sau fata de obstea unde sunt randuiti canonic ca sa vietuiasca…
    Sa ne dea Bunul Dumnezeu gandul curat si DORINTA plina de RAVNA de a TRAI calitatea noastra de Crestini Ortodocsi in deplina cunostinta de cauza si cu hotarare, ca sa avem parte de RASPLATA statorniciei in Imparatia lui Dumnezeu. Amin!

  3. Offf! Cata dreptate! Ani de zile am fost victima astrogramelor pe care le faceam la ” mare precizie”.Tratatul de astrologie a lui Armand Constantinescu, devenise biblie pentru mine. Desi undeva in adancul sufletului simteam ca nu este tocmai ok ce fac, exact acea palpaire de constiinta era imediat “pusa la punct” de logica( a naibii logica asta lumeasca, plina de slava desarta!) matematica; pana la urma, totul era doar un calcul matematic, care imi gadila orgoliul si imi alimenta “precizia” devenita obsesie apoi. Precizie, care m-a facut victima a unui determinism greu de suportat, un determinism in care l-am simtit pe drac tiran nemilos, sugrumator, sufocant si din care nu mai puteam iesi indiferent de efortul facut!O puscarie care devenea din ce in ce mai mica, mai ingusta si mai apasatoare. Ani de zile am luptat cu aceast pacat! Cand am vrut sa ma smulg, mi-am ridicat toti dracii in cap si mi-am creat ispite inutile. M-a lasat Dumnezeu la mintea mea! Si, credeti-ma, nu exista pedeapsa mai mare pentru om decat sa-l lase Dumnezeu la mintea lui. Simteam o apasare, un jug imposibil de dus, vecin cu nebunia. Si din toate acestea, cel mai greu era determinismul. Pentru ca, nimic din cele “bune” promise de drac nu se implineau- dracul vinde iluzii frumos impachetate- in schimb toate relele promise se implineau la mare precizie. Am inceput sa-mi pun problema daca nu cumva in spatele asa-zisei matematici de clasa primara se ascunde dracul. Si am inceput ca caut argumente rationale( pentru ca eram deja prinsa in determinism, nu mai puteam darui niciun dram de credinta, nu mai puteam accepta nimic altceva in afara ratiunii) si am reusit sa dau peste un articol care m-a ajutat foarte mult si unde explica cum sta treaba cu astrologia. Acela a fost inceputul revenirii…desi ma spovedeam, desi duhovnicul a incercat sa ma ajute, nu reuseam sa ma desprind. Au urmat apoi perioadele cand imi impuneam sa nu mai cred in asa ceva, si, evident, dracul isi facea treaba: se implineau iarasi cele vazute de mine cu ceva timp in urma in astrograme. Iarasi cadeam. Un frecus psihic, un consum de energie, care ma lasa complet paralizata, si din care am tras multe invataminte: ramasesem si cu paguba si cu pacatul! Jugul lui Hristos, este usor! Nu cred ca isi doreste careva sa fie victima a destinului batut in cuie! Hristos este libertate, si tanjeam sa fiu un om liber! Are mare dreptate parintele: inca nu am iesit din paganismul nostru. Multumesc lui Dumnezeu ca nu mai fac acest pacat, insa, uneori, am tendinta de a crede in destin( urmare a pacatului facut ani de zile!), insa, nadajduiesc ca Hristos imi vede neputinta si ca ma va mantui. Rog pe toti cei care citesc sa nu fie vreodata in viata lor tentati sa faca asa ceva! Nu mi-a fost usor sa impartasesc cu dvs aceasta experienta, dar, am facut-o in ideea ca poate ajuta pe cineva! Doamne, ajuta!

  4. Vrajoria este unul dintre cele mai mare pacate .Cel care face vraji este numit de unii preoti ucigas de suflete si are dreptate.Am citit o carte despre vraji si cate feluri sunt prin cate mijloace se fac, unele facandu-se si cu otrava.Cum sa iesim din paganism si ne declaram crestini practicand hotia, crima, idolatria, homsexaulitatea, betia .Am studiat la facultate o disciplina care se numeste folclor si spunea profesorul ca la noi paganismul a fost inclus in religie intrucat practicile pagane nu au disparut :saritul prin foc, blestemul , dragobetele, sa pui bani in apa si sa tespeci cu ea etc ,..Am vazut ca se dau la televizor multe traditii care nu prea sunt crestinesti.Si cred ca o sa se mearga si mai mult spre paganism ca doar raul este in floare.Ne declaram credinciosi si practicam pe ascuns magia.Ca doar nu o recunoaste cineva ca practica asa ceva.Nu am auzit ca vrajitoria sa fie recunoscuta oficial ca fapta incriminatorie si deci nu poti sa acuzi pe cineva ca practica asa ceva.

  5. Pingback: Mare este caderea omului! Oamenii au devenit mai primejdiosi decat dracii… ARMA CLEVETIRII MINCINOASE. Pana unde merge acceptarea calomniilor? | Cuvântul Ortodox
  6. Asa este! Intocmai cum ati spus: singuri atragem asupra noastra urgia ce va sa vina din cauza impietririi inimii noastre. Precum evreii care s-au inchinat idolilor si au pierdut protectia lui Dumnezeu si au fost cuceriti de dusmanii lor asa se intampla si in vremurile noastre. Atunci cand alungam duhul lui Dumnezeu cu rautatea sau, si mai rau Doamne fereste, cu practici necurate ramanem fara protectia divina care ne apara de duhurile intunericului. Este adevarat ca rugaciune spune ca Duhul Sfant nu se indeparteaza de tot de la noi “ca sa nu ne acoperim cu intunericul pacatelor noastre”, totusi atunci cand oamenii se invechesc in rele si se adancesc in pacat pana cand devin de nerecunoscut, Dumnezeu cel indelung rabdator ingaduie urgia sa vina. Mai mult, Dumnezeu ingaduie urgia atunci cand fii Sai, poporul Sau care ar trebui sa fie sarea pamantului, isi pierde credinta si se comporta precum paganii. Cuvantul Sau este clar : “dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara” . Dar noi nu mai suntem poporul Sau, nu-l mai cautam pe El in viata noastra, nu mai suntem crestini si nu vrem cu nici un chip sa ne smerim si sa ne abatem de la caile rele. Asa este fratilor, ar trebui sa plangem cu lacrimi amare, sa ne plangem neputinta noastra si a celor de langa noi. Asta e tot ce ne-a mai ramas azi caci ne asteapta vremuri grele. Sa de Domnul sa ne fie spre mantuire!

  7. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – un “banc” spiritual, tragic de adevărat, spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” |
  8. „Trebuie citite lepadarile si rugaciunea de dezlegare multi ani pentru cei ce au trecut prin magie. Asa facea Biserica primara”.

    (Cuviosul Sofronie)
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/15/staretul-sofronie-de-la-essex-despre-credinta-ortodoxa-versus-ratacirile-catolice-protestante-orientale-inclusiv-despre-karate-magie-filioque/

  9. Cred ca astrologia se incadreaza in categoria panteismului filosofic, mai degraba. Dar, e posibil sa nu am dreptate! Puteti spune ce anume se inacdreaza la magie?

  10. @ Mihaela:

    Nu stim la ce anume s-a referit Parintele aici, mai degraba la a practica vrajitoria sub o forma sau alta, nu de a apela la serviciile ei. Insa in mai multe cuvinte accentueaza necesitatea unei pocainte intense pentru toate pacatele de acest fel.

  11. Da! Pocainta trebuie negresit: ce te faci cand in urma practicii unei forme sau alta de magie inima se impietreste si nu mai poti sa te pocaiesti, sau daca o faci, pocainta aia este fortata, articifiala, nelucratoare?! Si, da stiu ca multi ar spune:” mergi la duhovnic”! Inteleg si am fost, dar, cum ramane cu neputinta pocaintei?!

  12. Foarte exacte cele prezentate.
    Totuși… Vela, cum ne comportăm în biserică?
    Nu am fost cu luare aminte la rugaciunile… din sf. liturghie și slujbe… (este scris în îndreptarul de spovedanie ca pacat…). Să înțelegem că s-ar cuveni să fim cu luare aminte la ceilalți, să fim joviali, comunicativi, să socializăm și fraternizăm la maslu, la liturghie…
    Biserica este spațiu de socializare? În ce mă privește, nu merg la biserică pentru a fi cu luare aminte la… ce înfierezi, ci pentru altceva. Mi se pare în total dezacord și cu evanghelia, pretenția asupra altora (că ar fi reci, lipsiți de dragoste, indiferenți…) în slujbe și în spațiu eclesial. La biserică vin cei bolnavi, nu cei “sănătoși”.
    Fiecare se cuvine, acolo, să fie cu luare aminte la sine, să se concentreze pe rugaciune, pe trezvie… în duh și-n adevăr.
    Pretenții… da! Da numai de la mine însumi.
    Eu cred că tocmai pretenția… ne face să constatam… lipsa celorlalți și a comunității în general. În afara spațiului sacru… da. Sunt de acord, inclusiv pentru cele spuse, cu condiția să mă simt eu cel vinovat și nevrednic de atenția și dragostea cuiva.

  13. Pingback: CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lum
  14. Pingback: Patriarhul Daniel critica OCULTISMUL CONTEMPORAN, raspandirea ASTROLOGIEI, MISTICILOR si TEHNICILOR ORIENTALE si curentele “NOILOR PSIHOLOGII” SPRITUALISTE centrate pe “realizarea sinelui”: “Magia şi vrăjitoria au ajuns să
  15. Subscriu intocmai la toata nota.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate