CUM A FOST ALES PARINTELE CLEOPA, “PROSTUL DE LA OI”, STARET LA SIHASTRIA. Discretia care pazeste taina vietii duhovnicesti autentice
Vezi si partile anterioare:
Discreţia: paza virtuţilor
Uneori discreţia e atât de bine observată respectată, încât virtuţile excepţionale rămân total necunoscute în obşte. De aceea e foarte greu să ştii, întâlnind pe cineva prin curtea unei mănăstiri, dacă ai întâlnit un călugăr obişnuit sau un sfânt. In Mănăstirea Sihăstria, la o alegere de stareţ, s-a petrecut un fapt puţin obişnuit cu care am putea ilustra excelent cele spuse mai sus despre discreţie:
“Ava Ioanichie [Moroi, n.n.] de la Sihăstria, biruit de bătrâneţe şi de grijile mănăstirii — tocmai arseseră o parte din acareturi — a strâns obştea într-o bună dimineaţă de vară şi a grăit celor optzeci de părinţi şi fraţi, tot atâţia câţi anii săi:
– Vremea este să las locul altuia, părinţilor şi fraţilor. Blagosloviţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul că mă trag la odihnă. Alegeţi alt stareţ. De azi înainte trec în rândul ascultătorilor, să-mi plâng păcatele pe care le-am agonisit cât timp a rânduit Cel de Sus să vă fiu povăţuitor. Că ştiţi Prea Cuvioşiile voastre, nu-i treabă uşoară să porţi grija atâtor suflete. Mai greşeşti, mai te mânii, ca omul, mâhneşti fraţii, superi pe Dumnezeu. Dar vremea de greşeală trebuie răscumpărată cu vreme de pocăinţă şi eu sunt slab, şi cine ştie zilele omului! Ca mâine mă cheamă Dumnezeu şi mă găseşte nepregătit.
Au zis părinţii:
– Lasă Avă, că ne rugăm noi pentru Prea Cuvioşia ta. Milostiv este Dumnezeu. Rămâi mai departe. Cine ţi-ar putea lua locul? Sfinţia ta ne-ai primit pe toţi din lume şi ne-ai invatat calea mantuirii si dulceata cugetarii la Dumnezeu. Ai mila de sufletele noastre pana la sfarsit.
Erau printre dansii multe capete albe, dar toti se simteau copii pe langa el. Ii ziceau intre ei „Batranul”, uitandu-si numarul anilor lor, care nu erau cu mult mai putini.
Toate straduintele parintilor de a-l indupleca sa le ramana staret au ramas zadarnice. Nu si nu! De altfel, il stiau: gandea bine inainte de a vorbi, si cand vorbea, cuvantul era sfant.
– Si pe cine s-alegem in loc, Parinte? – intreba Natanail cu dreapta nedumerire.
– Pe Cleopa, raspunse Batranul, simplu, privindu-i cu oarecare infruntare.
– Care Cleopa? sarira mai multi, de parca le-ar fi pus jaratec sub talpi.
Ciudata priveliste cand sfintii isi pierd capul!
Cateva barbi pornira sa tremure marunt, iar parintele Natanail incepu sa-si manance varfurile mustatii, tragand firele unul cate unul cu limba si, asezandu-le intre buzele stranse, facea crant, crant... Avea par aspru parintele Natanail si dintii din fata intregi.
– Cleopa de la Piciorul – Crucii, explica Batranul.
– Prostul de la oi?
Cativa schitara zambete complice, intelepte si ingaduitoare.
In spate, parintele Chesarie, un batran vanjos, cu barba rosie inspicata si lunga, isi traduse zambetul de-a dreptul in cuvinte grele:
– S-a stricat batranul! Anii, ce vreti! Cu adevarat i-a venit vremea sa se linisteasca la chilie!
Lui Cleopa i se zicea intr-adevar „Prostul de la oi”. Venise in manastire cu cinsprezece ani inainte, baetan cu armata facuta, si Batranul il incercase ca pe nimeni altul.
– Acum, frate Constantine, esti frate la manastire. De maine te duci sus in munte, la Piciorul-Crucii, la stana manastirii, si ramai acolo pana voi trimite eu vorba sa vii in obste aici, cu calugarii.
Trecura de atunci cinsprezece ani. Si iata ca abia acum trimitea Batranul vorba sa vina in obste.
Au incercat parintii sa-l induplece pe Batran sa renunte. Nu i-au spus ca gandul de a-l alege pe Cleopa e un gand nastrusnic, dar au gasit destule argumente cuminti: Cleopa nu stie carte; Cleopa nu stie sa vorbeasca cu lumea; Cleopa nu se va descurca cu reparatiile; Cleopa nu are experienta duhovniceasca pentru ca a stat la stana… Meritam un staret ca Cleopa; o sa fie sfarsitul manastirii!
– Eu zic sa fie Cleopa, starui Batranul in hotararea sa.
– Dar Prea Cuviosiile Voastre puteti alege altul. Eu mi-am spus numai o parere, fiindca m-ati intrebat.
– Acum nu mai sunt staret, nu mai poruncesc. Stiu ca va ganditi la Ioil, ucenicul meu, dar nu va fi Ioil [protos. Ioil Gheorghiu, n.n.] acum, Ioil va fi dupa ce va pleca Cleopa.
Asta suna a profetie, dar nimeni nu se ridica la inaltimea momentului. Lucrurile erau prea limpezi. Batranul isi pierduse cumpana mintii.
Parintele Visarion, caruia ii incoltise un gand, propuse obstii sa se retraga sa chibzuiasca ce e de facut.
– Parintilor, le zise el cand ramasera singuri, nu e bine sa-l mahnim pe Batran. A fost tatal nostru o viata intreaga. Sa-l lasam sa moara linistit. Sa-l alegem pe Cleopa, cum vrea el, si om avea noi grija de manastire. Doar avem un Consiliu. Cleopa sa fie asa, de forma.
S-au intors si i-au spus Batranului ca l-au ales pe Cleopa. Batranul le-a multumit, zambind siret si satisfacut.
A doua zi dupa Liturghie, imbracati de sarbatoare, cu camifalci, cu mantii, sprijinindu-se in bastoane de fag, pornira toti sa-si aduca staretul de la Piciorul-Crucii.
Urcau tacuti, rumegand ingrijorati intamplarea, ca pe o mare incercare prin care are de trecut manastirea.
Cleopa ii vazu cel dintai.
– Parinte Antonie, striga el, vine obstea la deal.
– Fac rugaciuni pentru ploaie, hotari Antonie cand ii vazu urcand si se repezi sa randuiasca lucrurile la stana.
Obstea s-a apropiat tacuta, solemna, ca la o inmormantare. Il priveau ciudat pe Cleopa, care statea in fata lor, in costumul lui de fiu risipitor, zdrentuit si murdar.
Parintele Visarion a iesit inainte, s-a gandit putin, apoi a facut o inchinaciune pana la pamant, apoi s-a razgandit si a facut metanie pe iarba, in fata lui Cleopa, care privea nedumerit.
– Parinte Cleopa, spuse Visarion, ridicandu-se. Batranul s-a retras din staretie si Obstea te-a ales pe Sfintia Ta staret. Am venit sa te luam la vale.
Si atunci toti, ca la o comanda, se lasara pe iarba, facand metanie ca la staret dupa obicei, dar Cleopa a cazut o data cu ei in genunchi si a spus:
– Nu mă ridic de la pământ până nu vă schimbaţi hotărârea. Eu nu sunt vrednic de stareţ.
Părintele Visarion a luat din nou cuvântul şi a vorbit cam aspru şi cam de-a dreptul:
– Ştim. Ştim noi totul, Părinte. Dar e ascultare de la Bătrânul. El te vrea. Noi ne-am hotărât să ascultăm, ca să nu-l mâhnim. Cine ştie câte zile mai are, şi e păcat să-l supărăm tocmai acum. Primeşte, de ascultare. De mănăstire o să avem noi grijă. Lasă asta. Să-i facem o bucurie Bătrânului!
Auzind că e vorba de poruncă, Cleopa se ridică drept şi zise cu seriozitate:
– Dacă e din ascultare faţă de Bătrânul, primesc. Dar să nu mă lăsaţi, Părinţilor, fără ajutor.
Antonie, uimit şi surprins, spuse vorbă neghioabă, pentru sine, dar o grăi destul de tare:
– Şi nu e nici măcar diacon!
L-au coborât în mănăstire, l-au îndrumat să se spele, i-au adus schimburi, dulamă şi rasă nouă de la magazie, i-au dat bocanci cu care nici nu putea umbla ca lumea, şi apoi l-au dus în biserică pentru ceremonia de instalare. Aşa era datina.
A venit şi Bătrânul la biserică. Secretarul a citit fără entuziasm hotărârea de alegere, iar Bătrânul i-a dat cârja stăreţească fără nici un cuvânt, căci nu ţinuse cuvântări niciodată. Apoi toţi se mişcară, dând să se retragă, când noul ales ridică mâna, cerând ascultare.
– Stareţul nostru ştie să vorbească! zise unul în râs. Într-adevăr le dovedi că ştie să vorbească.
Două ceasuri le vorbi din Sfinţii Părinţi, le arătă cum înţelege să-i povăţuiască pe calea mântuirii, analiză păcatele “groase” şi pe cele “subţiri” ale minţii şi ale imaginaţiei, le dădu sfaturi, cită din memorie pagini după pagini ,,ca după carte”, din Sfântul Isaac Sirul, din Efrem Sirul, din Ioan Damaschin, din Scărarul, din Maxim Mărturisitorul, din manuscrisele paisiene şi din teologia modernă, le spuse cum înţelege să reconstruiască acareturile arse şi cum va duce mai departe rânduiala Bătrânului, şi toţi înţeleseră că se află în faţa adevăratului urmaş al Bătrânului.
La sfârşit, se rânduiră toţi şi-i sărutară mâna – cel dintâi Bătrânul – iar prin faţa Bătrânului trecură umiliţi, cu respect şi veneraţie.
Taina era simplă. Dintre toţi, singur Bătrânul ştia că în cei cincisprezece ani cât fusese la oi, lui Cleopa nu-i lipsiseră din traistă cărţile, împrumutate în taină, fie de la Neamţu, fie de la Secu, mănăstirile vecine de care se apropia anume cu turmele prin pădure, mănăstiri cu biblioteci mari, din care în cincisprezece ani îşi făcuse o adevărată cultură teologică. Mai târziu, a putut sta alături de mari teologi şi cărturari, care l-au iubit şi ascultat.
Spusese Bătrânul odată: Fiţi cu dragoste şi respect faţă de tot omul, că nu ştiţi niciodată cine vă stă în faţă. Dar toţi şi-au amintit cuvântul şi l-au crezut abia acum.
Ava Cleopa a refăcut mănăstirea, a întemeiat obşti vestite în alte părţi [1], iar în locul lui la Sihăstria a venit Ioil, aşa cum profeţise Bătrânul, care între timp se mutase la Domnul.
In anii din urmă, Ava Cleopa s-a retras din nou la metanie la, Sihăstria, într-o chilie simplă, ascultător la rândul său faţă de un stareţ tânăr, ucenic de-al lui, aşa cum fusese şi el ucenic al lui Ioanichie. Rânduielile lumii se schimbă ca anotimpurile, iar înţelepciunea reîntinereşte cu fiecare generaţie.
Ava Cleopa nu se va mândri dacă aceste amintiri vor ajunge până la dânsul. Citindu-le, va spune cu încredinţare că e doar un călugăr obişnuit, că mai postitor decât dânsul e Chiril, mai învăţat e Petroniu, mai smerit e Paisie, mai folositor pentru obşte e Caliopie, mai lepădat de avere e Valerian, mai iubitor de singurătate e Calinic.”
[1] Părintele Cleopa a fost câţiva ani stareţ la mănăstirea Slatina, apoi s-a retras la metanie, la Sihăstria.
Legaturi:
- PUBLICITATE SAU DISCRETIE? IMAGINE SAU TRAIRE? Cine are nevoie de Hristos? “In loc sa evanghelizeze lumea, Biserica risca sa fie secularizata de duhul lumii”
- PS Sebastian: DISCRETIA DOMNULUI SI SETEA DE SPECTACOL SI DE SUCCES IEFTIN A LUMII: “Viaţa în Hristos nu are nimic comun cu spectacolul şi publicitatea!“
- “In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT
- FIRESCUL MINUNILOR, SIMPLITATEA NOBILA A SFINTENIEI. Parintele Rafail despre duhovnicul sau sfant, Cuviosul Sofronie
- CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
- O eroina discreta a rugaciunii si a daruirii: LUCIA POPSOR (†13 iulie 2010) sau DESPRE JERTFELNICIA CARE NE FACE LIBERI
- CUM E POSIBILA MANTUIREA NOASTRA IN “VEACUL ACESTA LAUDAROS”?
- CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI (P. Savatie Bastovoi si pr. Constantin Coman)
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
- ORTHODOX MARKET?/Impostura ortodoxului modern: se predica pe sine si vrea publicitate (Recomandari duhovnicesti)
- SENZATIONAL! SOCANT! SPECTACULOS! 🙂
***
- PARINTELE CLEOPA: “MANCA-V-AR RAIUL SA VA MANANCE!” (inedit audio si video)
- PARINTELE CLEOPA – cateva invataminte esentiale dintr-o viata plina de minuni
- Parintele Cleopa: CE PRETUIESTE DUMNEZEU?
- PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…”
- PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi fara Mine!”
- Moravuri ecleziale: EGOISMUL “DREPTMARITOR” SI RAVNA DIN MANDRIE
- Parintele Cleopa DESPRE VISE, VEDENII, GHICITORII, VRAJITORII SI “DRACII ARHICONI”: “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca in iad?”
Slavit sa fie Domnul pentru o intelepciune pe cat de adanca pe atat de simpla si smerita , cum o avea Parintele Cleopa .
Parinte Sfinte , de acolo din raiul pe care l-ai tot urat tuturor , roaga-te lui Hristos , pentru noi , netrebnicii si mult preapacatosii , sa stearga zapisul pacatelor noastre .
Vai, nu stiam cum a ajuns staret Pr Cleopa! Ce mare este smerenia!!!
Smerenia. Divina smerenie. Darul pierdut și devenit străin firii umane căzute. Când o întâlnim, (cu atât măestrie, frumuseţe și simplitate dezvăluită, de cei care prin darul lui Dumnezeu i-au cunoscut și preţuit valoarea) ne umplem de frumosul tainic al viului duhovnicesc care-i simte divinul, care îi preţuiește valoarea și sfinţenia, (atât de familiare sufletului nostru dar uitate, ne căutate, ne cultivate și pierdute cu desăvarsire). Cine rămâne oare nemișcat, nemângâiat și nerevigorat de ea ? Cine nu trăiește șocul trezirii (cu inensitate), frumosul,adâncul, necunoscutul dar atât de familiarul sfânt din noi ? . Cât de dumnezeiasca este smerenia ! Cât de curată, de nevinovată, de nobilă și de orcrotită de ea este persoana umana care a dobandit-o și cu darul Lui Dumnezeu, conștient și-o păzeste neprihanită. Mulţumim admin. pentru așa frumuseţe dăruită.
Cine putea sa fie mai bun de staret decat un pastor de oi care va avea sa pastoreasca suflete?E greu sa fii pastor de oi , dar de oameni?Cred ca se roaga pentru noi sus in cer.