PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO)
Extras din conferinta “Despre discretia omului in post” sustinuta la Cluj, pe 21.03.2013 de Arhim. Teofil Roman, eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Cluj Napoca
sursa audio: ASCOR Cluj
“Chiar dacă am emoţii destul de mari, mă bucur să fiu cu frăţiile voastre. Aş vrea să vă pun înainte un scurt cuvânt despre discreţie, inspirat de ultimele două duminici, respectiv de Evangheliile care s-au citit în aceste două duminici pregătitoare înaintea Postului Mare. În Duminica lăsatului sec de brânză L-am auzit pe Mântuitorul zicând:
Iară tu, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti.
Aşadar, lucrarea aceasta a postului trebuie să fie făcută cu multă discreţie, nu aşa cum o făceau fariseii din vremea Mântuitorului, ci într-un alt mod, printr-o lucrare lăuntrică şi nu printr-o dorinţă de a impresiona pe cineva, nici măcar pe Dumnezeu, sau de a atrage atenţia, ci ar trebui să fie o manifestare a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. Părintele Rafail spunea într-o conferinţă că postim atâta cât iubim. Mi s-a părut un cuvânt extraordinar și o măsură adevărată, autentică a postirii. Sigur că noi nu suntem în stare să iubim, dar trebuie să tânjim către iubire, şi atunci, prin această perspectivă, mă gândesc că tot ceea ce facem noi în Biserică trebuie să fie acoperit de discreţie.
În altă parte zice Mântuitorul:
Să nu ştie stânga ce face dreapta ta.
Noi trăim într-o lume în care foarte mult se cultivă reclama şi afirmarea de sine, trebuie să arăţi mereu cât ştii, cât poţi, și, în general, oamenii simt nevoia să fie apreciaţi şi suferă foarte mult dacă nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare, despre care ei cred că sunt conştienţi. Dar, din punct de vedere duhovnicesc, acesta este un pericol.
În Duminica lăsatului sec de carne, când Sfânta Evanghelie ne-a vorbit despre Înfricoşata Judecată, am văzut acolo că drepţii nu ştiau să fi făcut vreodată vreo faptă bună, să-L fi întâlnit vreodată pe Hristos şi să Îl ajute în vreun fel. Zic:
Doamne, dar noi niciodată nu Te-am văzut aşa. Când Te-am văzut noi flămând sau gol sau în temniţă şi să-Ţi fi făcut Ţie una ca aceasta?
Şi atunci zice Domnul:
Ori de câte ori aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut.
Dar, vedeţi, oamenii sfinţi, oamenii drepţi, nu au sentimentul că au făcut ceva bun. Nu au nicio pretenţie în faţa Mântuitorului, dimpotrivă, se miră, zic: Doamne, noi nu ştim. Pentru că ei s-au învățat ca toată viaţa să pună tot ceea ce era bun în lucrarea lor pe seama lui Dumnezeu, s-au învăţat să-I aducă mereu lui Dumnezeu toată slava, cinstea şi închinăciunea, iar pe ei să se osândească mereu.
Ceilalţi, din partea stângă, iarăşi nedumeriţi, zic:
Doamne, dar când Te-am întâlnit noi aşa şi nu Ţi-am făcut?
Adică, vedeţi cum cugetă aceşti oameni, ei sunt conştienţi de valoarea lor, şi sunt totdeauna pregătiţi să facă ceva ce merită. Dar ceea ce nu merită nu sunt în stare să facă. Adică nu sunt în stare să facă ceva gratuit, ceva din dragoste, ci întotdeauna din interes. Aşa cum l-am văzut pe fiul cel mare din parabola fiului risipitor:
Eu niciodată nu Ţi-am călcat cuvântul, dar niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei.
Deci, vedeţi, această relaţie de interes cu Dumnezeu. Şi noi ştim că toti ne recunoaştem, de fapt, în această stare, pentru că tot ceea ce facem, facem din interes.
În altă parte, când se vorbeşte despre Judecată, iarăşi cei din partea stângă încearcă să se îndreptăţească şi zic:
Doamne, noi am propovăduit în numele Tău, am scos diavoli în numele Tău, am făcut minuni în numele Tău.
Auziţi ce-au făcut? Şi Domnul le zice:
Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, pentru că nicicând nu v-am cunoscut.
Deci iată, poţi să propovăduieşti, poţi să faci minuni, poţi să scoţi demoni, şi, totuşi, să nu fie spre slava lui Dumnezeu, să nu fi recunoscut de Mântuitorul ca fiind ucenic al Lui. Vă daţi seama ce grele sunt aceste cuvinte? Şi unde, de fapt, trebuie să ajungem noi? Ca tot ceea ce facem să facem în numele Domnului şi spre slava lui Dumnezeu, cum strigă, la un moment dat, psalmistul: Nu nouă, Doamne, ci numelui Tău dă slavă, căci mie nu mi se cuvine nicio laudă, nicio mulţumire, niciun merit, ci Ţie. A Ta este puterea şi slava. De fapt, tot ceea ce se întâmplă bun în viaţa mea este prin mila lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu, prin puterea lui Dumnezeu. Aşa că, dacă e să am vreun merit, este acela că m-am deschis lucrării lui Dumnezeu. Dar pentru aceasta nu mi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune.
Aşadar, aş vrea să vă pun şi să-mi pun şi mie la suflet acest lucru, acest cuvânt, această învăţătură despre discreţie, despre simplitate; să nu facem nimic din dorinţă de slavă deşartă, ci tot ceea ce facem să facem spre slava lui Dumnezeu, în numele Domnului. Şi atunci vom suferi tot mai puţin.
E foarte multă suferinţă în viaţa noastră din mândrie. Pentru că nu suntem apreciaţi, pentru că nu ni se mulţumeşte… Dar dacă am învăţa să le facem pe toate în numele Domnului şi spre slava lui Dumnezeu, n-am fi niciodată trişti, ci întotdeauna am fi bucuroşi şi mulţumitori şi am avea motive de a aduce slavă şi mulţumire lui Dumnezeu şi de a-l răbda pe aproapele, înţelegând că el, de fapt, nu are nicio vină, şi dacă el se poartă cum se poartă e pentru că nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că nu cunoaşte dragostea lui, bunătatea Lui, lucrarea Lui, și pentru aceasta eu nu trebuie să-l osândesc, ci trebuie numai să-l compătimesc, să mă rog pentru el ca şi pentru sufletul meu. Şi atunci, încet-încet, inima mea se va vindeca, şi sunt şanse ca şi în inima aproapelui meu să se întâmple minuni, adica harul lui Dumnezeu să se apropie în chip miraculos de inimile celor pe care îi răbdăm şi pentru care ne rugăm fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Amin.
– Cineva zice: Daca nu ma simt apreciata de ceilalti, nu mai sunt in stare de nimic. Ce sa fac?
– Da, eu nu zic ca e usor lucrul acesta, e o nevointa foarte grea. Pentru ca, de fapt, este lupta cu mandria noastra, cu egoismul nostru, care cere “varsare de sange” – in chip duhovnicesc – cum zice Sf. Ap. Pavel: “In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit pana la sange“. Deci, iata, in lupta cu mandria, cu egoismul, se cere lupta “pana la sange”. Asa ca nu este usor, si te simti rau, te doare cand nu esti apreciat, cand nu ti se multumeste. Dar trebuie sa te inveti sa zici: “Stie Dumnezeu! Oricum, Dumnezeu a vazut ceea ce eu am facut si daca El a ingaduit si a rabdat aceasta, inseamna ca si eu trebuie sa rabd”. Ce pot sa fac altceva? Pentru ca daca eu ma razvratesc si incep sa cartesc si chiar sa hulesc impotriva lui Dumnezeu, situatia nu se va indrepta, ba chiar se va agrava… Si atunci trebuie sa ma smeresc si sa spun mereu: “Dumnezeu stie, Dumnezeu sa-mi ajute, sa-mi dea putere sa rabd, sa iert, sa iubesc, sa am incredere”. Asa ca e o nevointa, poate, de o viata. Dar pe care trebuie sa o purtam. Pentru ca daca nu o purtam, vom suferi neincetat si ii vom face si pe altii sa sufere, cu nemultumirile si cartirile noastre”.
***
- Conferinta integrala (audio):
Legaturi:
- Sfantul Luca al Crimeei DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
- POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul
- PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACA IL OSANDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”. POST CU SMERENIE, DRAGOSTE SI DISCERNAMANT!<
- PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!”
- Parintele Iona (Ion Patrulescu) de la Oasa despre TRADITIE si MODERNITATE, CALUGARIE si DISCERNAMANT, TACERE si SLAVA DESARTA: “Omul de azi nu mai adera la traditie pentru ca este stapanit de duhul autoafirmarii”
- SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI. Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului (I)
- Sa ne temem de fatarnicie!
- Boala si nebunia slavei desarte
- Scara Sfantului Ioan – oglinda care nu ne minte (2) – Despre slava desarta, cea cu multe chipuri
- PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi fara Mine!”
- Smerenia paruta este odrasla a mandriei
- Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
- Articolele saptamanii (1): DE CE TREBUIE… “SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”?
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!” OARE NOI AVEM CREDINTA?
***
- PUBLICITATE SAU DISCRETIE? IMAGINE SAU TRAIRE? Cine are nevoie de Hristos? “In loc sa evanghelizeze lumea, Biserica risca sa fie secularizata de duhul lumii”
- PS Sebastian: DISCRETIA DOMNULUI SI SETEA DE SPECTACOL SI DE SUCCES IEFTIN A LUMII: “Viaţa în Hristos nu are nimic comun cu spectacolul şi publicitatea!“
“Când veţi vedea pe cineva pretinzând că este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat după publicitate şi spectacol, dorind numaidecât să se afişeze cu darurile pe care le are, acela să ştiţi că nu este de la Dumnezeu!”
- CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
- Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
- “In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT
- Sfantul Tihon din Zadonsk: VEZI-TI, OMULE, SARACIA!
- “In zilele cele mai de pe urma adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni”
- Arhimandritul Sofronie despre “SCANDALUL” UMILINTEI LUI HRISTOS, arma biruintei vesnice
- CUM E POSIBILA MANTUIREA NOASTRA IN “VEACUL ACESTA LAUDAROS”?
- Predica audio importanta despre DISCRETIA CREDINTEI, INIMA MILOSTIVA versus “GENERATIA EU” SI PACATUL SUPERIORITATII CARE OSANDESTE. Cum pot ortodocsii, “noul Israel”, sa repete caderile “poporului ales”?
- CUM A FOST ALES PARINTELE CLEOPA, “PROSTUL DE LA OI”, STARET LA SIHASTRIA. Discretia care pazeste taina vietii duhovnicesti autentice
- CADERILE “DE-A DREAPTA”. Noi invataturi si pilde de pateric romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR CU ADEVARAT MANTUITOARE
- MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI – 20 de ani de la mutarea in Imparatia iubirii. “DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE”
- CO-DEPENDENTA: TRAIM CA SA PLACEM OAMENILOR? (Recomandari duhovnicesti – I)
- ‘STIMA DE SINE’: un mit nociv
- ORTHODOX MARKET?/Impostura ortodoxului modern: se predica pe sine si vrea publicitate (Recomandari duhovnicesti)
47 Commentarii la “PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO)”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>