Anecdote duhovnicesti cu parintele Ioil Ianakopoulos: SMERENIE SI “POZA”

10-02-2014 Sublinieri

smerenia1

Neiesirea la vedere si tacere

Cu putini ani in urma s-a aflat in Atena si a fost chemat la o con­sfatuire prieteneasca, impreuna cu alti clerici iubitori de monahism. Consfatuirea a avut ca tema Viata monahala. La finalul ei, unul dintre participanti a spus:

– Sa facem impreuna o fotogra­fie, ca amintire.

– „Nu va faceti idoli!”, a ras­puns parintele glumind si a plecat.

A fost intrebat apoi de un pri­eten:

– Era ceva rau daca faceati o fotografie toti impreuna?

– Inceteaza, sarmanule! Fotografia era destinata sa fie pu­blicata. Ne-am dus sa discutam de monahism, care inseamna neiesire la vedere si tacere, iar noi am gasit un prilej sa ne facem reclama in ziare?

Asceza si discretie

Intr-o anumita discutie, apa­rand cu putere viata monahala, a zis:

Fara smerenie omul nu vede fata lui Dumnezeu. Pentru trup smere­nia inseamna post, priveghere, reaua petrecere, asceza in general. Pentru suflet smerenia inseamna neiesirea in evidenta. Asceza si neiesirea in evidenta, iata asadar cele care tin in smerenie atat trupul cat si sufletul. Monahul exact acest lucru il face: smereste prin asceza trupul si prin neiesirea in evidenta (la vedere) su­fletul.”

(din: Parintele Epifanie Theodoropoulos, Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos, Editura Egumenita, 2011)

anecdote_duhovnicesti

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Mandria, trufia, Parintele Epifanie Teodoropulos, Parintele Ioil Ianakopoulos

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Anecdote duhovnicesti cu parintele Ioil Ianakopoulos: SMERENIE SI “POZA”

  1. Pt.monahi,da.Dar pt. noi,cei traitori in lume,ce inseamna smerenia?(sau ce trebuie facut pt. a o castiga!)DOAMNE AJUTA.

  2. @ Gheorghe:

    Nu e doar pentru monahi. In esenta e vorba despre aceleasi principii desi necautare a luminilor rampei, a reclamei, a afirmarii/ a iesirii in fata, aplicate la contetul vietii mirenesti. Nu e vorba de a nu face fotografii, ci de a nu cauta imaginea personala, lauda sau slava desarta in fata lumii. Macar o parte din legaturile la alte postari din subsolul articolului pot sa aduca si alte lamuriri folositoare.

  3. Am citit carticica aceasta, si mi-a placut tare mult; sunt unele lucruri/aspecte serioase spuse intr-un mod putin neobisnuit.
    Daca o puteti cumpara/imprumuta sigur o sa o cititi cu drag.

  4. @Gheorghe:

    Si eu mi-am pus intrebarea asta. Iata ce am gasit mai demult in Filocalie in legatura cu practica smereniei si ce inseamna starea de smerenie:

    ‘De se intampla cu tine o fapta de dare si luare si te vor lipsi unii de ceva si te vei supara, nu este in aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune unii vreun cuvant impotriva ta si te tulburi, nu este nici in aceasta acea frica. De te lauda cineva si primesti, nu este nici in aceasta. De te injura vreunii si te doare, nu este nici aici. De alergi la cei slaviti ai lumii, dorind prietenia lor, nu este nici aici. De vor vorbi vreunii cu tine si de vei voi sa le opui cuvantul tau, nu este nici aici. De vor trece cu vederea cuvintele tale si te va durea, nu este nici aici.’

    ‘A nu vedea viclenia vreunui om, simplitatea si vointa de a nu te masura pe tine insuti curateste inima de cel rau.’

    ‘(…) iar cele contrare acestora sunt: viclenia, intelepciunea draceasca, curiozitatea si iubirea de sine si inima rautacioasa.'(Isaia Pustnicul)

    ‘Nu cauta sa placi oamenilor si vei primi harul lui Dumnezeu’

    ‘Smerenia sta in a taia voia proprie si a fi fara grija in toate.’

    ‘Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva. Ca din aceasta vin tocirea inimii si orbirea mintii. Iar din acestea se nasc nepasarea si invartosarea inimii.'(Varsanufie si Ioan).

  5. Mândria este cea mai primejdioasă capcană și numai Dumnezeu il poate face pe om capabil să se smerească și să o biruie.
    Dacă nu te’a biruit prin ceilalţi, te poate birui prin tine.
    Când un Adevăr trebuie spus (spre al aminti sau face cunoscut celorlalţi) rostirea lui, te scoate in faţă.
    Dar și nerostirea lui te surpă dacă i-ţi socotești biruinţă (și succes personal propriu), ne-ieșirea in faţă (prin a nu-l rosti).
    Părerile de sine se folosesc de cele mai subtile viclenii ale iubirii (de sine).
    Mărturisirea unui Adevăr mântuitor, cere asumarea tuturor riscurilor (din lăuntru și dinafară), iar dacă mărturisitorul nu le cunoaște dar se grăbește să-l rostească, căderea lui poate merge până la tăgăduire și lepădare (uneori ireversibilă) atunci când viaţa, libertatea, (sau doar pestigiu și imaginea, sunt in joc).

    Aici (pe comentarii) suntem cumva necunoscuţi de cei in faţa cărora ieșim, dar asta nu face ca primejdia (din noi inșine) să fie mai mică. Dimpotrivă, cu cât una este mai mică (prin natura ei), cu atât devine mai mare cealată.
    Iertaţi indrăzneala spuselor acestea, caci și ele sunt roade ale mândriei (din moment ce au fost spuse in public).

  6. Da, un subiect interesant – conflictul intre smerenie si dorinta de a arata adevarul (sau ma rog, ce consideram noi ca e adevarul), de care vorbeste fratle @Nicolae. Iata ce am gasit (si, citind, mi-am dat seama ca tare ne mai ambalam noi uneori pe aici, cu totii, si nu facem bine!):

    ‘pe cele ce au nevoie de indreptare, indrepteaza-le. Dar fara sa te intinzi prea mult, ci cat cere trebuinta, si chiar cu putina ingustime, ca intr-o casa straina.’ (Varsanufie si Ioan)

    ‘cel ce se socoteste pe sine pacatos nu se impotriveste cuiva, nu se razboieste, nu se manie imporiva cuiva, ci ii socoteste pe toti mai buni.’ (Varsanufie si Ioan)

    ‘Sa nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele aratate de legea duhului, adica prin: rabdare, rugaciune si nadejde.’ (Marcu Ascetul)

    ‘Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele decat a-l mustra pentru tot lucrul’ (Marcu Ascetul)

    ‘Cand vezi un gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine.’ (Marcu Ascetul)

    ‘Daca iti intra in urechi cuvinte urate, manie-te pe tine insuti, nu pe cel care le graieste. Caci daca urechea e rea, rau e si cel care o poarta.’ (Marcu Ascetul)

    ”Unii numesc intelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar intelepti sunt cei care stapanesc voile lor.’ (Marcu Ascetul)

    ‘cel ce se trufeste cu intelepciunea sa e lasat sa cada in cursele cele intunecate ale nestiintei.’ (Sf. Isaac Sirul)

    ‘Fereste-te de discutiile despre dogme ca de un leu infuriat.’ (Sf. Isaac Sirul)

    ‘Lasa-te dispretuit si nu dispretui.’ (Sf. Isaac Sirul’

    ‘Primeste mai bine pe cel ce te batjocoreste decat pe cel ce te lauda’ (Sf. Ioan Carpatiul)

    ‘Paza gurii trezeste constiinta catre Dumnezeu, cand cineva tace intru cunostinta.’ (Sf. Isaac Sirul)

    ‘nu cugetati la cele inalte, ci lasati-va dusi de cele smerite’ (Rom. 12,16)

    (sursa: ‘Nestemate filocalice’, Ed. Omniscop. Dumnezeu sa-i dea sanatate lui Dan Sgarta, cel care a facut selectia, ca mult bine a facut cartea asta si multi ochi a deschis, imi inchipui…)

  7. @admin,doroteea,nicolaie…,
    MULTUMESC.DOAMNE AJUTA.

  8. Da, așa e. Ne grăbim să dăm soluţii… sentinţe…, ne e frică că vom cădea… din “inălţimea” (la care ne-a căţărat lumea cu știinţele și personalităţile ei) .
    Ne mirăm (totuși) că mintea noastră (instruită și cu atâtea merite…) nu a ajuns să dibuiască asemenea inţelesuri, asemenea adâncimi și lipezimi, ce expun atât de multe in atât de puţine (cuvinte), pentru care unii scriu zeci de tomuri ce (toate la un loc) nu te inalţă nici măcar din cât ești, ba… te coboară la nivelul unui polei ce face praful și pulberea sclipitoare.
    Ne e firică că vom cădea…!
    De unde ? (Din acel polei “valoric”). Căzuţi fiind… ne temem de cădere, și ne străduim să argumentăm să… “luminăm” pe ceilalţi, (să nu cumva cadă și ei)…
    (Ca să implinim acel “nici voi nu intraţi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați”

    Ei bine, sfinţii părinţi nu s’au temut de “cădere” ci s’au vazut căzuţi și l’au crezut pe Dumnezeu, iau ascultat Cuvântul și s’au ridicat din cădere, s’au inalţat (la sfinţenie).
    Mintea lor a găsit acestea, nu amestecând ale lui Dumnezeu cu ale lumii, nu din studii (filozofale), ci din inălţarea intregii lor făpturi (de la poleiul pulberii), la strălucirea slavei sfinţeniei. Cuvintele lor nu sunt “lumina” minţii umane, ci sunt roadele biruinţei asupra păcatului, roadele ridicării căzutului la ce a fost inainte de cadere. Sunt florile biruinţei , laurii invingătorilor.
    Le citim, le inţelegem, dar… nu inţelegem cum de nu am ajuns noi (ori…”pleșii” lumii), la… ele .
    Nu vom ajungela ele, pentru că nu ne ridicăm (din starea de căzuţi) , deși ni se pare.
    Numai ridicarea (prin parcurgerea acelorași căi și eforturi ) ne pot duce la… a fi in stare să găsim, să simţim și să dobândim asemenea comori de lumină și sfinţenie.
    Iertaţi-mi aprimea (semeaţă) a acestor spuse.

  9. @gheorghe
    Poate aceste cugetari ale M. Platonida,te vor ajuta sa gasesti calea spre smerenie:
    “Frumoasa pare lumea,incantatoare si indestulatoare a darui omului fericirea.
    Dar nu este asa.Indaratul frumusetii sale sta moartea,care pune sfarsit amagirilor pamantesti.Intr-o clipa totul se destrama si nu mai sunt.La moartea omului nimic nu mai inseamna desfatarea si rasfatul trupului,nimic slava lumii,nimic mangaiera omenasca.

    Insa nevrand sa priceapa aceasta si lipsit de acoperamantul harului lui Dumnezeu,omul se impleticeste in valurile vietii si imbratiseaza ceea ce este trecator ca si cand ar fi vesnic si nestricacios.”

    “Doamne,ce este omul ca-Ti amintesti de el?Sau fiul omului ,ca-l cercetezi pe el?Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri,cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el…”

  10. Pingback: Lectii de razboi duhovnicesc de la un duhovnic cu viata sfanta: CUM SUNTEM ISPITITI PRIN MANDRIE SI LA CE CADERI POATE DUCE INVOIREA CU GANDURILE INGAMFARII. “Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau” -
  11. Pingback: OTRAVA MANDRIEI si roadele acesteia. CUM SA O RECUNOASTEM? -
  12. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  13. Pingback: PREDICI AUDIO ale PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU care aduc in actualitate Evanghelia despre TANARUL BOGAT: “NOI suntem FARISEII. Primim incercari si ispite LA MASURA LA CARE NE-AM FATARNICIT sau AM JUDECAT PE ALTII“ -
  14. Pingback: Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti
  15. Pingback: SLUGI NETREBNICE SUNTEM -
  16. Pingback: Arhim. Andrei despre SFANTUL ARSENIE CEL MARE si PUTEREA SFINTEI TACERI LUCRATOARE. Pilda celui care cauta cu dinadinsul “sa ramana ascuns” – sminteala pentru lumea afirmarii de sine si a publicitatii sufocante | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Predica audio a Protos. Ioan Buliga la Duminica a VII-a dupa Rusalii despre SLAVA DESARTA, IDOLII LAUDEI OMENESTI, “MINUNILE” MINCINOASE ALE TEHNOLOGIEI si “PROPOVADUIREA” INSELARII LUI ANTIHRIST LA TELEVIZOR: “Grija mare la
  18. Pingback: ULTIMUL LOC | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Pr. George Remete despre TIPOLOGIA CREȘTINULUI sau TEOLOGULUI “GĂSELNIȚAR”, VEDETIST, “COOL”, “pontos, circar, bufon”, însetat dupa VIZIBILITATE și SUCCES: “El vrea să transmită puterea şi absolutul lui Du
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate