AVVA CLEOPA CEL MARE, “inteleptul cu minte de batran si suflet de copil”/ (Video inedit): INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA. Intalnirea cu Staretul Tadei

3-12-2013 Sublinieri

parintele Cleopa pictat la Manastirea Diaconesti

Vedeti si:

***

parintelecleopa

Avva Cleopa cel Mare

(cinsprezece ani de la fericita sa adormire)

Arhim. Andrei Coroian (Deva)

Părintele Cleopa a fost considerat cel mai mare părinte şi duhovnic din ultimul sfert al veacului trecut1, datorită hărniciei sale de neegalat, prin care şi-a lucrat talanţii, din plin dăruiţi de Dumnezeu. Nu a fost singur2 în grădina duhovnicească a Ortodoxiei Româneşti; au mai fost şi alţi părinţi, ca părintele Arsenie Boca (strălucind la jumătatea veacului, anii 40-50, apoi arestat şi exclus sin monahism), părintele Paisie Olaru, părintele Arsenie Papacioc, părintele Benedict Ghiuş, părintele Sofian Boghiu, părintele Daniil Sandu Tudor, părinţii Dumitru Stăniloae şi Constantin Galeriu, părintele Teofil Părăian şi mai apoi părinţii Ioanichie Bălan, Iustin Pârvu şi Rafael Noica, tot mari în felul lor.

Deşi a trecut la cele veşnice, părintele Cleopa, prin pilda vieţii sale, prin scrierile sau prin sfaturile sale (înregistrate pe benzi audio, video sau tipărite) el este şi rămâne cu pururea cu noi.

Se ştiu şi s-au scris multe despre părintele Cleopa; el este arhicunoscut, atât în România cât şi în alte Ţări Ortodoxe, prin toată slujirea sa, prin toată jertfelnicia sa apostolică din ultimii anii ai vieţii, după ce trăise viaţa sfântă de monah precum Părinţii Patericului odinioară. Dar atât pentru noi cei care l-am cunoscut, cât şi pentru generaţiile viitoare, el trebuie să rămână viu cu prezenţa sa luminoasă, binecuvântată, harismatică şi  binefăcătoare. Cel care întâmpina zeci şi sute de mii de credincioşi, cu urarea: Mânca-v-ar Raiul!, a plecat spre cer în noaptea de 1-2 decembrie, acum cinsprezece ani, 1998, după ce i-a cerut ucenicului său de chilie să-i citească de cu seară şi rugăciunile dimineţii (mai bine să prisosească), iar apoi împăcat, liniştit şi  bucuros, a plecat la Domnul. A fost prohodit în ajunul Sfântului Nicolae, în ziua sărbătorii sfântului Sava cel Sfinţit – 5 decembrie 1998 –şi a avut parte de o înmormântare  voievodală, după cum spunea Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, la puţină vreme după aceasta… Opt ierarhi, sute de preoţi, mii de monahi şi monahii din toată ţara, zece de mii de credincioşi din toată Ţara, au fost prezenţi la slujbă. O prezenţă atât de masivă a pelerinilor nu mai cunoscuse mânăstirea Sihăstria în istoria ei, iar o repetare a acestui eveniment-fenomen s-ar mai putea petrece doar la slujba canonizării Părintelui. După un ger cumplit din zilele anterioare şi un drum de iarnă imposibil (zăpadă, gheaţă, polei), în ziua înmormântării, pentru noi toţi ajunşi acolo, a răsărit blăndul soare, strălucind cu raze calde, topind gheaţa şi zăpada, bucurându-ne  sufletele.

Inmormantarea Parintelui Cleopa Ilie - YouTube21Îl întâlnisem ultima oară cu un an înainte (în ajunul praznicului sfintei Parascheva) şi cu suflet plin de dor şi o uşoară undă de regret că nu-l mai întâlnisem în viaţă. Acum era aşezat în Biserică, înveşmântat, întins pe năsălie, dar la fel de luminos, zâmbind cu subînţeles. (Mai puneţi în practică cuvintele pe care vi le-am predicat zeci de ani, părea să spună miilor de credincioşi care veniseră să-l conducă pe ultimul drum.)

Închinându-mă şi sărutându-i mâna am constatat cu vădită bucurie, că era viu, mai viu decât toţi viii prezenţi. […]

De altfel întreaga perioadă a slujbei a fost unică. Se părea că pentru prima oară în viaţă, particip la Slujba Prohodului (din Vinere Mare) unită cu Slujba Învierii. Aceste sentiment l-au trăit toţi cei prezenţi, toţi plângeau, dar nimeni nu era trist. Cu un an în urmă, în octombrie 1997, sanctitatea Sa Bartolomeu I spunea: “…întreaga Ortodoxie are nevoie de rugăciunile părintelui Cleopa3, iar acum participam la mutarea unui sfânt la cer, al unui iubit al lui Dumnezeu, mutat în casa Lui… Pe pământ a fost un  „izvor de înţelepciune şi de har”4, din care s-au adăpat zeci de mii, sute de mii de suflete, iar acum mergea lângă tronul Sfintei Treimi, să-I vorbească lui Dumnezeu despre nevoile poporului său…

Biografia sa, Viaţa Părintelui Cleopa a fost  scrisă de către Părintele Ioanichie Bălan, cel mai vrednic şi  mai apropiat ucenic al său, este citită cu mult folos, şi afost deja tradusă în aproape douăzeci de limbi, atât în Ţările Răsăritului cât şi în Ocident. Cărţile sfinţiei Sale de predici, de sfaturi şi povăţuiri sunt citite cu mult folos duhovnicesc de către sute de mii de oameni, de toate stările si condiţiile sociale. Cartea Urcuş spre Înviere, poate fi considerată o filocalie pe înţelesul tuturor şi cred că reprezintă cel mai bine trăirea şi vorbirea duhovnicească a Părintelui.

Pentru că l-am cunoscut personal, aş mai propune câteva relatări, amintiri, întâmplări şi consideraţii, menite  să întărească credinţa şi evlavia noastră, să ne lumineze şi ne mângâie în vieţuirea noastră duhovnicească.

Părintele Cleopa a fost mare întru smerenia lui, tare în credinţa sa, curat şi statornic în iubirea lucrătoare, jertfelnică, către Dumnezeu şi către oameni. A fost un învăţat şi un înţelept. Deşi n-a făcut  studii sistematice, teologice sau de altă natură, a învăţat de pretutindeni. Din Sfânta Scriptură, din scrierile Sfinţilor Părinţi pe care le cunoştea ca nimeni altul, din cărţi, de la călugări, pustnici (tânăr frate, a fost prieten cu monahul şi mai apoi sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, care îi împrumuta cărţi, iar părintele Cleopa a avut fericirea mai târziu, să-i scrie acatistul), profesori, scriitori, poeţi, oameni de ştiinţă şi oameni simpli, dar curaţi şi înţelepţi, animale, de la întreaga zidire a lui Dumnezeu, devenind şi fiind recunoscut ca un desăvârşit autodidact şi teodidact..

Desăvârşirea duhovnicească a Părintelui Cleopa s-a realizat pe trei planuri principale. Ca un monah creştin desăvârşit; ca38 învăţător duhovnicesc, dascăl-teolog şi predicator; şi mai ales părinte duhovnicesc adevărat. S-a născut şi a crescut într-o familie numeroasă şi evlavioasă cu vocaţia înaltei trăiri duhovniceşti (şase membri ai familiei sale au fost călugări), în duhul celei mai autentice şi tradiţionale credinţe ortodoxe. De mic copil postea mult, se ruga, citea Psaltire şi Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi alte Cărţi folositoare de suflet. Se  spovedea regulat şi se  împărtăşea cu Sfintele Taine, trăind activ viaţa Bisericii. Asemenea situaţii, în care o mulţime de membri ai familiei să trăiască viaţă îmbunătăţită şi să devină sfinţi, se mai găsesc în familiile Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie Palama, fiecare cu câte şapte sfinţi.

Ca monah s-a desăvârşit trăind în mod natural şi firesc poruncile dumnezeieşti, canoanele şi rânduielile Bisericii, precum şi voturile şi rânduielile monahale cerute de sfaturile evanghelice. Ajungând asemenea Părinţilor din vechime, un adevărat pustnic purtător de Duh şi păstrând această rânduială severă de asceză şi după întoarcerea din pustie, în viaţa de obşte.

Părintele Cleopa a fost un mare învăţat şi dascăl duhovnicesc. Datorită cunoştinţelor sale desăvârşite despre viaţa duhovnicească si despre toate ramurile şi domeniile teologiei, era căutat pentru sfat de către preoţi, ierarhi, profesori, teologi, intelectuali, monahi, simpli credincioşi, pentru fiecare având răspunsul duhovnicesc potrivit. Se spunea (a scris aceasta şi mitropolitul nostru Bartolomeu) despre părintele Cleopa, că nu există problemă sau situaţie duhovnicească sau teologică, bisericească, pentru care să nu aibă răspuns. De aceea era un dascăl şi orator-predicator desăvârşit, cunoscut şi apreciat nu numai în Ţară, ci şi la Sfântul Munte şi în toată Ortodoxia.

Dar mai ales a fost un părinte duhovnicesc adevărat, călăuzitor nemincinos, pentru că iubea pe toţi oamenii şi toată făptura şi creaţia lui Dumnezeu. Avea, [precum] însuşi spunea “către Dumnezeu inimă de fiu, către sine, inimă de judecător iar către aproapele, inimă de mamă” –  cum ar trebui să aibă orice creştin.

Era un om cu adevărat liber de patimi. Nu se mânia, nu se tulbura niciodată, nu era de acord cu extremele şi exagerările de nici un fel. În viaţa duhovnicească, întotdeauna aprecia dreapta socoteală şi sfătuia şi îndruma spre calea de mijloc sau calea împărătească. Râvna lui neobosită izvora din marea sa iubire de Dumnezeu şi de oameni. Chiar dacă este apreciată fenomenala sa memorie, vastele şi profundele sale cunoştinţe teologice, scripturistice, patristice, canonice, dar şi din alte domenii, totuşi mai mult decât acestea, Părintele a fost şi a rămas un model de smerenie profundă, de iubire nefăţarnică, de răbdare în necazuri, îndelungă răbdare în ispite, de milă, milostivire şi ajutorare a sărmanilor, de iertare şi neţinere de minte a răului, de curaj duhovnicesc, de întărire a celor slăbiţi în credinţă şi nădejde, de ridicare a celor căzuţi, de împăcare a celor învrăjbiţi, de sărăcie, de feciorie, de ascultare faţă de Dumnezeu şi conducerea Bisericii. De rugăciune neîncetată, de post, de priveghere, de citire şi meditare a Scripturii, de propovăduire cu timp şi fără timp a Cuvântului lui Dumnezeu – vorbea uneori zece, douăsprezece ore pe zi. De purtare a Crucii, de suferire a bolilor fără cârtire – avea şapte operaţii. L-am văzut la două zile după ce i-a fost extras un rinichi; în spital căzuse, fracturându-şi două coaste; iar în aceste dureri parcă altul suferea. Era senin, cu faţa luminoasă, binevoitoare şi radioasă.

Parintele Cleopa - Documentar aniversare 100 de ani de la na23Iubirea de Dumnezeu şi de oameni şi lepădarea de sine, se vedea în felul în care era iubit. Numai cineva care iubeşte putea fi atât de iubit.

Eram de faţă, când un părinte cu rol în conducerea unei mânăstirii, îi cerea un sfat într-o problemă. Se părea că ar fi fost nevoie de soluţie de aplicarea dreptăţii, dar totuşi, Părintele Cleopa, de trei ori a spus: iubire, iubire, iubire! Iubiţi-vă şi iertaţi-vă! Mi-am amintit că Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, la bătrâneţe, rostea mereu acest cuvânt. Cât a iubit şi cât era de iubit s-a văzut şi la înmormântarea sa, când zeci de mii de oameni, veniţi din toată ţara, pe un ger cumplit şi drum anevoios, mergeau ca la un Hram.

Era necruţător cu sine, total lepădat de sine şi lăsa harul lui Dumnezeu să lucreze prin el. Toate le-a făcut cu harul lui Dumnezeu, căci numai prin har putea rodi atâta rod. Sfântul Siluan Athonitul când a fost numit economul marii mânăstiri ruseşti din Sfântul Munte Athos, Sfântul Pantelimon (cu peste 2300 de călugări), s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute şi a primit răspunsul: „adu-ţi aminte de harul Duhului Sfânt şi străduieşte-te să-L dobândeşti”.

Şi părintele Cleopa mereu apela la rugăciune, la cuvântul Scripturii, la cuvintele Sfinţilor Părinţi. O minte atât de 12218_p18ai9buv7ortkaoh98143ocelaluminată, cu o memorie atât de uimitoare, dar cu o cugetare atât de smerită. Cu harul înţelepciunii izvorâte din smerenie, credinţă şi nevoinţă, pe mulţi i-a luminat, i-a tămăduit de neştiinţă, nesimţire duhovnicească şi multe alte patimi.

Ca părinte duhovnicesc, era uneori şi aspru, mai ales cu lenea, trândăvia şi cu moleşeala. Nu suporta făţărnicia. Era ca un doctor care ura orice boală, iar el iubea şi iradia sănătatea sufletească. Cunoştea pe de rost toate păcatele şi bolile sufleteşti, după cum ştia şi modul lor de vindecare. Când l-am cunoscut întâia oară (noiembrie 1994) am simţit că este necruţător cu păcatul, că în jurul lui nu se poate petrece păcat, că îl depistează şi îl desfide şi desfiinţează, cu putrea harului său. Am experimentat pe lângă multe sfaturi şi învăţături pe care mi le-a dat, în special despre rugăciune, şi “vederea în duh” pe care o avea. În februarie  1997, prin mijlocirea părintelui Iachint, ucenicul său de chilie, m-a primit pentru o îndelungată convorbire (de trei, patru ore) în care mi-a povestit despre modul cum a fost ales stareţ la Sihăstria direct de la oi, şi multe întâmplări, mai ales  greutăţi prin care a trecut în vremea stăreţiei sale. Ştiam multe dintre ele, relatate de către mitropolitul Antonie în cunoscuta sa carte “Tradiţie şi libertate…, dar modul în care mi le-a povestit părintele Cleopa mi s-a întipărit mai adânc. “Mi-au putrezit picioarele în opinci pe munţii ăştea”, le spunea părinţilor care veniseră să-l aleagă stareţ, şi despre care chiar credea că fac o glumă elaborată. Mai târziu când am ajuns stareţ (vreme de doisprezece ani) la mânăstirile Cristorel, Râşca şi Nicula, am meditat mult la cuvintele sale, iar unii părinţi de la Sihăstria, mi-au zis: “Ştia bătrânul ce te aşteaptă!”

Inmormantarea Parintelui Cleopa Ilie - YouTube2Plecarea Părintelui la cer a fost tot atât de frumoasă şi de luminoasă, precum i-a fost întreaga viaţă. „Mă duc la Tatăl”, „mă duc la fraţii mei”, spunea mereu. Se simţea înfrăţit cu toată făptura. Sfinţii şi cuvioşi îi erau prieteni apropiaţi, de aceea îşi dorea mereu plecarea din lumea aceasta. În noaptea de 1-2 decembrie în 1998, după ce ucenicul îi citise seara şi Pravila de dimineaţă, aplecat bucuros, bucurie care a plutit peste vatra Sihăstriei, până la  sfârşitul slujbei când s-a cântat „Hristos a înviat”, apoi s-a răspândit peste toată Ţara.

Cel ce a fost întărire şi nădejde poporului român dreptcredincios, prin „credinţa, evlavia şi ruga sa”, se urca să se roage, mai lângă Dumnezeu. De acolo, din „Rai”, despre care vorbea atât şi pe care îl dorea tuturor, prin urarea devenită clasică: “Mânca-v-ar Raiul”, continuă să sfătuiască, să îndrume, să povăţuiască. Nu faţă către faţă, ci prin cuvintele sale vii şi prin amintirea sa luminoasă. Chilia sa a rămas un loc de amintire şi de rugăciune, iar mormântul un loc de reculegere, de vindecare  şi de ascultare. Ce minunat este să te rogi şi să asculţi tăcerea acestor locuri.

Aş  sfârşi aceste gânduri despre părintele Cleopa cu un „testament duhovnicesc” al său, în care cred că ne-ar spune:

„Să iubiţi şi să cinstiţi pe Dumnezeu, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită;

Să iubiţi pe Mântuitorul Hristos, Care S-a întrupat, a răbdat Cruce şi Moarte pentru mântuirea noastră;

Să iubiţi şi să cinstiţi pe Maica Domnului, Maica noastră cea din ceruri şi împărăteasa îngerilor;

Să iubiţi, să cinstiţi şi să ascultaţi de Mireasa Lui, Sfânta Biserică;

Să iubiţi pe Sfinţi, urmând după putere exemplul lor;

Să iubiţi îngerii voştri păzitori şi toate cereştile Cete;

Să iubiţi oamenii buni, copiii, bătrânii evlavioşi, săracii şi toţi nevolnicii, să iubiţi tot ceea ce a creat Domnul Dumnezeu;

Să iubiţi şi apreciaţi orice lucru bun şi frumos;

Să nu mă uitaţi şi să ne vedem la Rai: “Mânca-v-ar Raiul pe toţi!”.

Iar noi să nu-l uităm nicicând. Amin!


2 Pr. Prof. Ioan Buga, Minipatrologie contemporană, Ed. Sfântul Gheorghe Vechi, Bucureşti, 1993.

3 Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Cuvânt rostit în trapeza Mănăstirii Sihăstria, la 13 octombrie 1997.

4 IPS Antonie Plămădeală, Cuvânt trimis la înmormântarea Părintelui Cleopa.

***

REPORTAJ SI FRAGMENTE DE INREGISTRARE VIDEO DE LA

INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA


În ziua înmormântării, 5 decembrie, câteva mii de credincioşi au înfruntat frigul, zăpada şi gheaţa pentru a fi alături de iubitul lor părinte.

Aş îndrăzni să spun că Dumnezeu a vrut să arate tuturor cât de plăcută a fost înaintea Sa viaţa părintelui Cleopa prin două minuni:

1. Dacă până în ziua înmormântării temperatura aerului era sub zero grade chiar şi în timpul zilei, dintr-o dată aerul s-a încălzit încât zăpada a început să se topească şi să cadă de pe acoperişuri, iar după înmormântare din nou s-a răcit ca şi mai înainte.

3_ Parintele Cleopa - prietenul Sfintilor duhovnicul romanil32. De multe ori l-am auzit pe părintele Cleopa povestind şi imitând cântul trâmbiţei pe care dorea foarte mult să-l mai audă. De aceea Dumnezeu a pus în mintea şi inima a doi credincioşi din Bucovina să vină la inmormântarea părintelui şi, pe drumul spre cimitir, să-i cânte din trâmbiţe durerea lor şi a noastră că am pierdut dintre noi pe cel care mereu ne întâmpina cu «Mânca-v-ar Raiul!».

(În memoria Părintelui Cleopa, «Mânca-v-ar Raiul!», Ediţia a III-a, 2002, p. 48)

Cuvântul vrednicului de pomenire al I.P.S. Mitropolit Bartolomeu, pe atunci Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului la înmormântarea Părintelui Ilie Cleopa:

„Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale” (Psalm 64, 4)

Inmormantarea Parintelui Cleopa Ilie - YouTube26Stihul acesta l-am avut în minte alaltăieri dimineaţă, când printr-un telefon aflam că Părintele Cleopa a fost mutat la Domnul. Şi tot atunci am ştiut că voi veni la Sihăstria astăzi.

În toamna anului trecut am fost aici şi, ca de obicei, am urcat la chilia de sus a Părintelui Cleopa, am stat de vorbă şi, la sfârşit, ne-am îmbrăţişat ca de obicei, dar mi-a spus: «De acum ne vedem la poarta Raiului; până atunci să vii la înmormântarea mea şi să-mi cânţi „Veşnica pomenire”». Veşnica lui pomenire!

Iubiţi credincioşi,

Nu spun nimic nou afirmând că Părintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al secolului nostru. El se va menţine în amintirea noastră prin toată viaţa lui, prin toată ruga lui, prin toate scrierile lui care ne rămân. A fost un mare duhovnic nu pentru că a ştiut să asculte sau pentru că a ştiut să vorbească, ci pentru că a ştiut să îndrume şi să stăpânească duhovniceşte. El a realizat marea performanţă a duhovnicului de a nu fi doar confesor, ci de a fi prieten şi călăuzitor. Părintele Cleopa ne-a dăruit tuturor, de-a lungul deceniilor, nu numai iertare de păcate sau mustrare, ne-a dăruit speranţă. El ne-a fost tuturor, celor ce am trecut pe la scaunul său, prin chilia lui, izvor de speranţă pentru miile, zecile şi sutele de mii de credincioşi din toată ţara care i-au ascultat cuvintele.

Părintele Cleopa a fost un viteaz al duhovniciei noastre româneşti. A făcut din Mănăstirea Sihăstria un Athos al poporului român, dar raza lui a strălucit din hotar până-n hotar şi dincolo de hotare. El a fost acela care a înflăcărat, iar de-a lungul deceniilor de dictatură, aflaţi de la mine acest adevăr: Dictatorul ţinea în palmă un mic aparat de represiune, Părintele Cleopa ţinea în palmă poporul român întreg, prin toată credinţa şi evlavia lui. Prin aceasta a fost un dătător de speranţe şi un întăritor de suflete.

Astfel, ca om, Părintele Cleopa era înţeleptul cu minte de bătrân şi cu sufletul de copil. Plângea ca un copil, se supăra ca un copil, râdea ca un copil şi se bucura ca un copil. Rar pe lume ne este dat să vedem un asemenea om, curat la suflet şi fără vicleşug.

[…]

***

***

Este ştiut faptul că Stareţul Tadei de la Vitovnita avea origini româneşti, vorbea limba română şi iubea România. În 1995, împreună cu un grup de credincioşi ortodocşi sârbi, a făcut un pelerinaj în ţara noastră, prilej cu care s-a întâlnit şi cu Părintele Cleopa de la Sihăstria.

Între timp cei doi mari părinţi duhovniceşti au plecat la Rai, Părintele Cleopa în 1998, iar Stareţul Tadei în 2003. Să avem parte de rugăciunile lor şi cu toţii să ne vedem la Rai. Amin!

Vedeti si:


Categorii

1. SPECIAL, Calugaria / viata monahala, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Andrei Coroian, Parintele Cleopa, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “AVVA CLEOPA CEL MARE, “inteleptul cu minte de batran si suflet de copil”/ (Video inedit): INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA. Intalnirea cu Staretul Tadei

  1. Va multumesc pentru aceste randuri de aur si pentru icoana cu Parintele pictata de maicile de la Diaconesti.Va marturisesc ca Parintele raspunde si la rugaciunile adresate cu nadejde la mormantul sau.Eu am incercat cu insistenta aproape zece ani la rand sa-mi fac o cariera in domeniul pe care l-am studiat si mergeam in fiecare vara la mormantul lui sa ma rog sa-mi ajute la examen,cerandu-i cu nesabuinta sa ma ajute sa trec examenul chiar daca nu-i bine pentru mine,il rugam sa ma ajute sa gust din statutul social al profesiei respective,macar un an.La un moment dat,m-am dus la mormant si am zis:”iarta-ma Parinte,nu mai pot,ajuta-ma sa ma vindec de dorinta mea si faca-se dupa voia lui Dumnezeu”.Nici acum nu-mi vine sa cred ce intorsatura a au luat lucrurile.M-am angajat,printr-o conjunctura divina,intr-un domeniu extrem de ravnit de marea majoritate a tinerilor studiosi,intr-un domeniu care nu avea absolut nimic de-a face cu studiile mele,am ajuns intr-unul dintre cele mai bune posturi si mi-am dat seama dupa aproape zece ani de cariera ca acesta a fost serviciul in care trebuia sa-l marturisesc pe Hristos si de fiecare data cand aveam cate o provocare il rugam pe Parintele
    in gand “sa nu ma lase singura” si de fiecare data m-a ajutat.Cat despre icoana pe care ati postat-o,care face parte dintr-un calendar vreau sa va povestesc o mica intamplare,(nesemnificativa pentru unii).Lucram acasa intr-o seara la niste documente pe care trebuia sa le predau a doua zi sefului si cand aproape sa le termin,mandra de calitatile mele profesionale,ma trezesc la finalul lucrului ca ceva nu era cum trebuie si am tot insistat,m-am enervat,am rupt foile,am refacut totul pana cand ma uit la chipul Parintelui din calendar si vad mesajul sau:”Rabdare,Rabdare,Rabdare”.M-am smerit,am luat-o de la capat si totul a iesit perfect.
    Chemati-l in rugaciunile dumneavoastra si va veni negresit.

  2. Pingback: PARINTELE CLEOPA despre CONDITIILE DOBANDIRII PACII IN INIMA si despre SFARSITUL LUMII: “Urgia lui Dumnezeu, toate acestea striga la cer si nu stim pana cand…” -
  3. Pingback: VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti -
  4. Pingback: PARINTELE IACHINT AL PUTNEI – icoana blandetii, discretiei, intelepciunii, iubirii patimitoare si rabdarii NESFARSITE. Ultimele cuvinte: “PARINTE, RABDARE! Toata viata trebuie sa avem rabdare, daca vrem sa ne mantuim“. MARTURII calde de
  5. Pingback: PARINTELE CLEOPA (†2 decembrie 1998) despre DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMÂNESC: “Ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte” -
  6. Pingback: MARTURII despre darurile duhovnicesti ale CUVIOSULUI CLEOPA de la Sihastria -
  7. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 20 DE ANI DE LA NASTEREA IN CERURI: “Manca-v-ar Raiul! Va pun intr-o traista si la Rai cu voi! Va rog sa va fie draga Biserica!”. AMINTIRI DIN VIATA IN PUSTIE, SUB PRIGOANA, despre pustnicii din muntii Sihlei, PREDICA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate