CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE

7-12-2011 Sublinieri

Calea cea stramta

Intrati prin poarta cea stramta. (Mt. 7, 13)

Siliti-va sa intrati prin poarta cea stramta, ca multi, zic voua, vor cauta sa intre si nu vor putea(Lc. 13, 24).

Cu aceste cuvinte Mantuitorul ne atentioneaza ca pentru a dobandi Imparatia lui Dumnezeu nu este de ajuns dorinta pe care o au multi, ci este necesara si priceperea de a merge prin viata pe calea cea stramta. In ce consta aceasta cale? Crestinii care doresc cu adevarat mantuirea si care urmeaza calea cea stramta se pot imparti in doua ca­tegorii care se opun. Primei categorii ii apartin acei crestini care singuri, de buna voie, aleg calea cea stramta a nevointei duhovnicesti – rugaciunea intensa si infranarea, saracia de buna voie, slujirea aproapelui.

Odata ieroschimonahul Partenie, staretul Lavrei din Kiev, s-a adresat mitropolitului Filaret al Kievului, cu o intrebare care il framanta de multa vreme – cum se va mantui daca nu era prigonit de nimeni, cu toate ca Mantuitorul a spus: „Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni(In. 15, 20). Aceeasi idee o intalnim si la Apostoli: toti cei care doresc sa traiasca in Hristos vor fi prigoniti.

Inalt Prea Sfintitul l-a linistit pe acest mare nevoitor si ascet spunandu-i:

La ce-ti trebuie prigoana cand tu singur pe tine te prigonesti? Cine in zilele noastre va dori sa aiba viata ta?

Acestei categorii, ca si mucenicilor, ii este caracteristica autoconstrangerea, cu care ei, intr-o anumita masura, se izbavesc de inevitabila prigonire din afara. Desigur, caracterul autoconstrangerii va fi diferit in functie de situatia pe care o ocupa crestinul in cetate. Pentru calugari autoconstrangerea consta in nevointa rugaciunii intense, in post si izolare etc. Pentru mireni, in faptele milosteniei – slujirea cu ab­negatie a aproapelui, ingrijirea celor flamanzi, bolnavi, inchisi. Asa, de exemplu, au fost: femeile care-L slujeau pe Hristos, Acvila si Priscila, care „si-au pus grumazul lor pentru viata” Apostolului Pavel (Rom. 16, 4); Sfantul Filaret Milostivul, hranitorul saracilor, al orfanilor si al bolnavilor (1 decembrie); doctorul Gaaz, ingrijitorul si tatal intemnitatilor etc. Unii din mireni pot imbina activitatea slujirii aproapelui cu postul si rugaciunea, precum sotii Xenofont si Maria din Constantinopol (26 ianuarie), Sfanta Iuliana Lazarevskaia (sotie de voievod), care avea grija de 13 copii si de o gospodarie mare, fericita Nona, mama Sfantului Grigorie Teologul, care imbina acti­vitatea milosteniei si iubirea cu viata contemplativa.

Un exemplu din a doua categorie este viata Cuviosului Serafim de Sarov. Intr-o zi el a fost vizitat de o mama cu multi copii si care urma calea necazurilor. Cuviosul a intampinat-o cu multa blandete si i-a spus:

Sa nu schiopatezi; e grea rabdarea lui Iov… Dumnezeu a luat de la el tot, dar mai tarziu i-a intors insutit… Sa nu schiopatezi”.

Fiica acestei femei povestea mai tarziu ca mama ei a avut parte in viata numai de necazuri: moartea sotului, nenorocirile copiilor, moartea multora din ei, casatoriile nereusite ale fiicelor, ruinarea si saracia, care au distrus-o. Dar ea nu schiopata, precum schiopateaza duhovniceste cei care aleg calea mai usoara sau cartesc in necazuri. Cu smerenie si rabdare ea si-a dus crucea grea si cu speranta isi amintea cuvintele cuviosului, si anume ca Dumnezeu ii va intoarce tot, dar nu aici, pe pamant, ca lui Iov, ci in imparatia cerurilor, unde crestinul isi aduna comori.

Iata, acesta este un exemplu al urmarii necazurilor pe calea cea stramta, despre a carei inevitabilitate a vorbit Mantuitorul: „in lume necazuri veti avea (In. 16, 33). Acelasi lucru il afirmau si Apostolii: „ prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22).

Despre inevitabilitatea caii celei stramte pentru un crestin vorbeste intreaga literatura patristica. Iata, de exemplu, ce spune Sfantul Isaac Sirul:

Calea lui Dumnezeu este crucea zilnica. Nimeni nu a ajuns la cer ducand o viata rece… Prin aceasta se deosebesc fiii lui Dumnezeu de ceilalti, ca duc o viata in neca­zuri, iar lumea se mandreste cu luxul si lipsa de griji. Dumnezeu nu a binevoit ca iubitii sai sa duca o astfel de existenta pana cand sunt in viata, ci a dorit, ca ei, fiind in lume, sa fie in necazuri, asupriri, greutati, saracie, umilire, insulte si in trup impovarat… Cei ce duc o viata lipsita de griji nu pot ramane in iubirea lui Dumnezeu. De aceea El le-o refuza...”

Acolo unde nu exista nevointa de buna voie a autoprigonirii, necazurile sunt inevitabile. Cuviosul Serafim spunea:

Daca nu sunt necazuri, nu exis­ta nici mantuire. Crestinii sa-i multumeasca lui Dumnezeu cand au o ispita spunand: «Nu m-a uitat Dumnezeu si m-a vizitat. Slava Domnului pentru toate»” .

Asadar, atat pentru prima categorie, cat si pentru a doua calea stramta a vietii este obligatorie. Cum trebuie noi, parintii, sa pregatim copiii ca s-o urmeze?

Ca in orice invatare, si aici sunt aceleasi legi despre care s-a vorbit mai sus: invatarea se face de la o varsta cat mai frageda, se face prin exemple si, respectiv, cu insarcinari din ce in ce mai grele. In fond, acestea vor avea ca scop intarirea voii si a stapanirii de sine; prin studierea artei se vor birui dorintele proprii si lenea si se va deprinde ascultarea.

In pruncie se va invata rabdarea. Episcopul Teofan Zavoratul spune:

„Obisnuirea trupului (copilului) de a suporta usor influentele de tot felul din afara sa fie o regula: incepand de la aer, apa, schimbarea temperaturii: umiditate, caldura, frig, jigniri, boli si al­tele. In acest fel sufletul va deveni stapanul trupului. Cat de fericit este cel obisnuit cu ele din copilarie... Principal este de a pregati trupul nu numai ca sa primeasca placeri, ci de a-l tine mai mult in stari nelinistite. Cu primele trupul se rasfata, iar prin celelalte se intareste; prin primele copilul se teme de orice, iar prin celelalte e gata de orice si e capabil sa rabde”.

Iata inceputul corect al invatarii alegerii caii celei stramte. Urmeaza invatatura de a se invinge pe sine, de a nu se obraznici niciodata si de a-si pastra un permanent autocontrol si atentia treaza. Aici se inscriu scularea imediata din pat dimineata fara a trandavi, suportarea cu curaj a oboselii, durerii si a foamei.

Aceeasi importanta o are inradacinarea deprinderilor de a sta corect la masa, fara a se sprijinii coatele, de a se ridica in picioare in timp ce vorbeste cu o persoana matura, daca si aceasta sta in picioare, de a ceda locul, in mijloacele de transport, batranilor, invalizilor si celor care tin copii in brate.

Vom retine ca o conditie principala in educarea corecta este dezvoltarea la copii a obiceiurilor si a deprinderilor bune. Aceasta este baza, „piatra din capul unghiului”, in oricare proces educational.

Una din deprinderile care strica copiii este de a-i lasa sa se foloseasca de serviciile slugilor si ale celor maturi. De aceea, inca de la o varsta frageda copiii trebuie obisnuiti treptat sa se descurce singuri in di­verse treburi casnice. Aici intra pregatirea patului inainte de somn seara si strangerea lui dimineata, lustruirea pantofilor si perierea hainelor, curatenia in birou etc.

Cu cat copilul incepe mai devreme munca prin casa, cu ata va fi mai bine pentru el. Fetitele vor invata croitoria, sa croseteze, sa stopeze, sa faca curatenie in casa, sa spele vase, sa ajute la pregatirea mesei etc. Baietii, la randul lor, vor indeplini munci casnice: vor repara diverse obiecte, vor face piata… etc. Vara, in afara orasului, copiii vor fi obisnuiti cu munca. In timpul plimbarilor vor culege mure si vor aduna ciuperci, vor strange lemne pentru foc si iarba pentru animale.

Este bine daca familia are propria sa gradina, livada si animale. In acest caz copiii vor fi invatati de timpuriu cu acest fel de munca, interesanta si usoara pentru ei. In tot ce fac trebuie indemnati sa-si aminteasca invatatura Apostolului Pavel:

Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul, si nu ca pentru oameni” (Colos. 3, 23).

Greutatile intampinate in familie – mai bine in lipsuri decat in belsug! – sunt de preferat si mai sanatoase pentru copil. Vai de el daca creste in bogatie, inconjurat de servitori si rasfatat. Rasfatul peste masura, implinirea tuturor dorintelor lui reprezinta una din greselile cele mai grave in procesul educatiei.Se spune ca maimutele in momentele de dragoste si tandrete pentru puii lor ii strang uneori atat de tare la piept, incat ii sugruma. Tot asa procedeaza si parintii lipsiti de judecata, care, rasfatandu-si copiii, ii omoara duhovniceste.

Copilului rasfatat ii lipseste capacitatea autoconstrangerii. El creste un egoist, predispus la manie si iritare. Seneca sustinea ca sentimentul maniei nu se poate dezvolta la om decat daca este crescut in rasfat: cel caruia nu i s-a refuzat niciodata nimic in copilarie, caruia mama grijulie ii stergea lacrimile capriciilor si ii indeplinea intotdeauna si fara sa carteasca orice dorinta nu va ierta insulta adusa.

Este necesar sa avem simtul masurii si sa stim cand sa le facem copiilor cadouri sau sa le oferim dulciuri. Vom analiza care cereri si rugaminti ale lor trebuie refuzate in mod categoric.

Intre cele doua categorii de crestini despre care sa vorbit mai sus exista o mare diferenta.

Calea nevointelor spontane”, „a autoprigonirii”, a infranarii si a lipsurilor poate parea la prima vedere peste puteri si grea. In schimb, ea este plina de mangaieri duhovnicesti si de bucurie launtrica. Astfel de bucurie launtrica nu o au de obicei cei care merg spre imparatia lui Dumnezeu pe calea rabdarii si a necazurilor trimise pentru mantuirea lor de Dumnezeu. Cel mai adesea aceasta este calea acelor crestini care, dupa cum spune Apostolul Iacob, se dedubleaza in gandurile lor (Iac. 1, 8), a celor care o data ce au pus mana pe plug, privesc in urma (Lc. 9, 62), spre lumea pacatoasa.

Le vom dori copiilor nostri ca ei sa-si aleaga calea nevointei de buna voie, pe care, urmand-o, sa alerge „la tinta, la rasplata chemarii de sus a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus(Filip. 3, 14).

Le vom vorbi cu cuvintele Domnului:

… viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta(Deut. 30, 19-20).

***

O mama care isi iubea mult fiica gingasa, plapanda si sensibila, si-a impartasit temerile sale duhovnicului: ii era greu numai la gandul ca fiica sa va avea de suferit in viata si dorea s-o fereasca de orice necaz, iar, daca se putea, sa-l ia asupra sa.

Duhovnicul i-a reprosat ca este egoista, ca, luand asu­pra sa crucea fiicei, o lipsea in acest fel de mantuire. El a sfatuit-o s-o invete sa se obisnuiasca cu ispitele, sa nu permita sa se dezvolte in ea prea mult sentimentalism.

Mai bine rugati-va pentru ea, spunea el, si cand o salutati, sa rostiti incet numele mantuitor al lui Iisus Hristos, ca sprijinul cel mai bun in viata. Nu-i permiteti ceea ce ea isi doreste mult. Sa se invete sa suporte necazurile fara sa se irite, sa se lipseasca de ce ii este pe plac fara lacrimi si sa rabde lipsurile din viata fara sa considere ca viata in sine este pierduta.

Daca are un necaz, nu va grabiti sa-i alinati durerea. Mai bine ingenuncheati impreuna cu ea in fata Rastignirii si rugati-va. Si… Dumnezeu Singur va face lucrul Sau, iar dvs. pe al dvs. Indicati-i datoria, lucrul, dar sa nu-l faceti in locul ei. In fìecare zi fixati-i lucrul pe care trebuie sa-l faca si cereti-i cu strictete sa-l implineasca. Munca intareste sufletul…

Invatati-o sa nu se bizuie pe dvs., ci sa caute sprijin numai la Dumnezeu. Si in ceasul in care nu-i veti mai fi alaturi, ea nu va fi singura si neajutorata, fara sprijin.

Inima fetei care nu o are alaturi de ea pe mama si care nu stie sa ceara ajutor de la Dumnezeu, acea inima cade, se sparge si deseori se intineaza…

Duhovnicul a tacut, iar mama plangea…

(din: N. E. Pestov, Cum sa ne crestem copiii: calea spre desavarsita bucurie, Editura Sophia, 2005)

***

Vezi si:


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE

  1. Doamne ajuta.

    Fratilor, Sfanta Filofteia ne spune prin viata ei, ca fara o educatie implicit cresina, o copila a ajuns o Sfanta Ortodoxa.

    Mare este puterea firii, date omului de Dumnezeu.

    Inainte de a ne face educatori, parinti fiind, cred ca trebuie sa luam aminte la noi insine.

    Va spun trei cuvinte pe care cu voia Maicii Domnului le-am auzit de la maica Siluana, pentru parinti:

    – parasti indata patimile voastre pentru ca altfel copii le vor mosteni.

    – descurajati concurenta (intre frati, prieteni, etc).

    – cautati, vorbind copiilor, radacile de la care pornesc imaginatiie, fricile si in general comportamentele lor.

    Sa aveti pace in inima si
    ,,Lucrati cu intelepciune”

  2. Conflictul dintre generaţii ,
    Este o cruce grea , de dus ,
    Azi în familia creştină ,
    (Dacă-l urmează pe Iisus).

    E lupta grea cu duhul lumii,
    Şi relele de pe pământ ,
    Aduse-n desfătări umane ,
    Ce n-au în ele nimic sfânt .

    Oricare-l vede după sine.
    Se face multă teorie ,
    Pe-acestă temă , dar credinţa
    O dovedeşte că-i mândrie .

    Conflictul dintre generaţii ,
    E generat de ce e rău.
    (De egoism şi de mândrie.
    De traiul fără Dumnezeu ).

    Păcatele (de multe feluri) ,
    Mai actuale , mai târzii ,
    Ce le-am făcut la rândul nostru ,
    Azi prind putere în copii .

    Tot ce-am lucrat în tinereţe ,
    Prin ne’ascultarea de Iisus ,
    De preoţi , de părinţii noştrii,
    Acum ni-i cruce grea , (de dus).

    Cum noi ne-am chinuit părinţii,
    Dispreţuindu-i, şi-n nevoi ,
    (Neascultându-i, chiar urându-i),
    Ne’ajunge astăzi pe noi.

    Cu ce măsură’am făcut răul ,
    Cu’aceiaşi astăzi o primim ,
    (Şi cu adaosul din lumea ,
    Ce-am căuta-o şi-o’ndrăgim).

    Tot răul săvârșit în viaţă,
    Tot viciul nostru ne-distrus ,
    -Prin tainele sfintei biserici ,-
    În fii noştrii a ajuns

    Şi cel de la părinţii noştrii
    Şi totată marea de păcate,
    La care-i conectată lumea,
    ” Cult și modern” în’societate,

    Astăzi ni-i cruce şi durere,
    Prin semeni (şi mai greu prin fii),
    Iar neputinţa-i evidentă,
    Iară regretele-s târzii.

    Pentru familia creştină ,
    Copii prin neascultare ,
    Se rup complet de noi, adesea
    Şi suferinţa-i foarte mare .

    Teribilismul şi dispreţul ,
    Mândria , poftele trupeşti ,
    Consumul , lenea şi curvia
    Azi penru tineri, par fireşti .

    Zadarnic ceartă şi osândă,
    Blestem durere şi căinţă,
    Deacă şi noi şi fii noştrii,
    Nu ţinem seama de credinţă.

    Că energia tinereţii
    Cu anturajul dubios ,
    Şi poftele dezlănţuite ,
    Fac din copil un ticălos .

    Ce-l mai opreşte azi pe tânăr
    (De n-a căzut încă-n ruşine),
    Să–şi ia model idolii gheenei ,
    Atât de îndrăgiţi de lume ?

    Și şcoala pote fi cădere
    Prin colectiv, prin necredinţă ,
    Prin toţi ’’eroii’’ mahalalei ,
    Prin cei lipsiţi de conştiinţă .

    Pe cel curat îl copleşeşte ,
    Vulgaritatea din vorbire,
    Purtarea celor de alături ,
    Și mii de căi de ispitire .

    Că nu ne mai trăim credinţa
    Iar formalismul ne-a adus ,
    La ceia ce , în duhul lumii
    Este’mportiva lui iisus .

    Copiii noştrii strâng în suflet
    Enorm din rău , căci cele bune ,
    Necultivate prin credinţă ,
    Sunt de batjocură în lume .

    Azi fecioria-i o ruşine.
    Ruşinea e batjocorită.
    Tupeul însă şi trufia,
    E calea cea mai îndrăgită .

    Orice cuvînt spre îndreptare
    Aduce’un otrăvit răspuns ,
    Și o respingere dușmană,
    Cu ură faţă de Iisus.

    Conflictul între generaţii
    E răul nostru din păcat ,
    Ce l’am transmis la rândul nostru,
    Şi cel de care n-am scăpat .

    E răul nostru cel din public
    Neosîndit, ori aprobat ,
    (Când clar ni se cerea contrariul
    Spre’a feri lumea de păcat).

    Acum familia creştină ,
    E izolată şi bârfită
    Şi tânărul n-o mai preferă
    C’o socoteşte învechită .

    În film în artă şi cultură
    Ce se mai află astăzi sfânt,
    Când sexul, banii și puterea,
    Sunt ţinta noastră pe pământ ?

    Ce-l mai opreşte azi pe tânăr ,
    Care de mic nu s-a supus
    În nici un fel de bunăvoie ,
    Poruncii Domnului Iisus ?

    Ce iad e’n casă şi în suflet ,
    Unde părinţii i-au scăpat
    Pe fii lor pe totdeauna
    În înşelare şi-n păcat ?

    Îi plâng pe toţi copii noştrii
    Când mă gândesc ce au de dus
    Prin fii lor , când ne’or lua locul
    (C’o viaţă fără Iisus).

    Iisus e singura salvare
    (Prin taine şi prin pocăinţă
    Prin preot şi prin spovedire
    Prin cea mai sinceră credinţă ).

    Conflictul între generaţii
    Îl motivează doar păcatul ,
    Libertinajul , neruşinea
    (Neascultarea cu tot iadul)

    Şi-i încălcare de poruncă .
    Căci porunceşte Dumnezeu ,
    Să ai respect şi ascultare ,
    De mama şi de tatăl tău .

    Să spună lumea ce i-o place ,
    Şi toţi slujbaşii ’’libertăţii’’
    În neruşinea care-i duce
    La’nfăptuirea nedreptăţii .

    Conflictu’acesta este plata
    Trăirii noastre în păcate ,
    În libertăţi neortodoxe,
    Şi în iubiri neruşinate .

    Cu ce măsură faceţi răul,
    Dragi tineri , îl veţi şi primi
    Curând, curând (nu prea departe)
    Când veţi avea și voi copii .

  3. Pericopa evanghelica: Luca 16, 1- 9

    1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
    2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
    3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
    4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
    5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
    6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
    7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
    8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
    9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.

    Pericopa apostolica: I Timotei 3, 1- 13

    1. Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
    2. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,
    3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint,
    4. Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;
    5. Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?
    6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
    7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.
    8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât,
    9. Păstrând taina credinţei în cuget curat.
    10. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi.
    11. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
    12. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor.
    13. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.

  4. @ Sinaxa:

    Mai inainte de a avea o mama vitrega, uiti ca Sfantulita a avut o mama foarte buna si credincioasa. Deci a avut o educatie chiar explicit crestina.

  5. …si acesta este un raspuns la framantarile mele! Cat de repede imi asculta Dumnezeu inima! AMIN

  6. “… O mama care isi iubea mult fiica gingasa, plapanda si sensibila, si-a impartasit temerile sale duhovnicului: ii era greu numai la gandul ca fiica sa va avea de suferit in viata si dorea s-o fereasca de orice necaz, iar, daca se putea, sa-l ia asupra sa.

    Duhovnicul i-a reprosat ca este egoista, ca, luand asu­pra sa crucea fiicei, o lipsea in acest fel de mantuire. El a sfatuit-o s-o invete sa se obisnuiasca cu ispitele, sa nu permita sa se dezvolte in ea prea mult sentimentalism.

    „Mai bine rugati-va pentru ea, spunea el, si cand o salutati, sa rostiti incet numele mantuitor al lui Iisus Hristos, ca sprijinul cel mai bun in viata. Nu-i permiteti ceea ce ea isi doreste mult. Sa se invete sa suporte necazurile fara sa se irite, sa se lipseasca de ce ii este pe plac fara lacrimi si sa rabde lipsurile din viata fara sa considere ca viata in sine este pierduta.

    Daca are un necaz, nu va grabiti sa-i alinati durerea. Mai bine ingenuncheati impreuna cu ea in fata Rastignirii si rugati-va. Si… Dumnezeu Singur va face lucrul Sau, iar dvs. pe al dvs. Indicati-i datoria, lucrul, dar sa nu-l faceti in locul ei. In fìecare zi fixati-i lucrul pe care trebuie sa-l faca si cereti-i cu strictete sa-l implineasca. Munca intareste sufletul…

    Invatati-o sa nu se bizuie pe dvs., ci sa caute sprijin numai la Dumnezeu. Si in ceasul in care nu-i veti mai fi alaturi, ea nu va fi singura si neajutorata, fara sprijin.

    Inima fetei care nu o are alaturi de ea pe mama si care nu stie sa ceara ajutor de la Dumnezeu, acea inima cade, se sparge si deseori se intineaza…” …”

    Foarte frumos!

  7. De curand am urmarit cu copiii un film care imi ramasese intiparit inca din copilarie:”Black Beauty”.Povestea unui cal si o capodopera cinematografica lacrimogena. Sunt multe lucruri frumoase pe lumea asta…Ca sa alegi ca albina numai nectarul e destul de dificil.

  8. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? (IV) Dragostea, discernamantul, pocainta si rugaciunea intensa a parintilor - cele mai sigure "metode" de educatie
  9. “Tarul si tarina si-au crescut copii in dragoste fata de poporul rus, pregatindu-i cu grija pentru viitoarele lupte si osteneli. ‘Copiii trebuie sa invete jertfa de sine renuntand la propriile lor dorinte de dragul altora’ spunea tarina. ‘Cu cat mai mare este statutul unui om, cu atat mai mult trebuie sa ii ajute pe altii si adresandu-se acestora nu trebuie sa pomeneasca niciodata de pozitia sa sociala’, spunea suveranul, ‘iar proprii mei copii trebuie si ei sa fie tot astfel’.

    “Tareviciul si printesele ii tratau pe toti oamenii cu respect si deosebita grija. ‘Este de datoria parintilor sa-si pregateasca copiii pt viata’,scria imparateasa,’pt orice incercari primite din partea lui Dumnezeu’. Tareviciul si printesele dormeau pe paturi fara perne si se imbracau cu simplitate, hainele si pantofii treceau de la cei mai varstnici la cei mai mici. Hrana lor era simpla.”

    “In jurnalul ei, imparateasa scria: ‘In organizarea unei gospodarii, fiecare membru al familiei trebuie sa-si joace rolul sau, intrucat noi ajungem la adevarata fericire in viata de familie atunci cand toti membrii familiei isi implinesc sincer indatoririle lor’.”

    “Tarina si printesele cantau adesea in biserica in timpul dumnezeiestii Liturghii. ‘Cu ce cutremur si cu cate lacrimi de pocainta se apropiau ei de Sfantul Potir’ isi amintea arhiepiscopul Teofan de Poltava. Seara, tarul citea adesea cu glas tare in cadrul cercului familial. Tarina si fiicele sale se ocupau cu cusutul si crosetatul. Le placea sa vorbeasca despre Dumnezeu si sa se roage.”

    “Tarina ii vizita pe cei bolnavi, ii ingrijea si ii incuraja, iar ori de cate ori nu ii putea vizita personal pe cei aflati in suferinta, ea isi trimetea fiicele”

    “Alexei ii iubea pe toti oamenii si incerca, facand tot posibilul sa-i ajute, mai ales pe aceia pe care el simtea ca erau nedreptatiti. ‘Cand voi fi tar’, spunea el,’nu vor mai exista oameni saraci sau nefericiti. Vreau ca toti sa fie fericiti’.”

    “Nici macar vreo greseala, ori pacat nu poti afla in sufletul acestui copil, spunea unul dintre dascalii sai.”

    “In tot timpul cat a fost detinuta la Tarskoe Solo, familia a muncit neobosit. Primavara, Tarul si copiii sai au curatat parcul de zapada, iar vara au muncit in gradina de legume si au taiat lemne.”
    (Viata Sfintilor Martiri Imperiali ai Rusiei)

  10. Vai si iar vai! Din nefericire, copiii de azi vor fi parintii de maine.

    http://oameni-si-demoni.blogspot.com/2011/12/unde-este-dumnezeu-mama-unde-este.html

  11. @ Ioana:

    Care “maine”? Nu are cum sa mai existe acel “maine” si e mai bine asa, fiindca cine poate sa traiasca iadul de pe pamant?

  12. Pingback: PARINTELE ANTHONY KARBO (SUA) despre educatia copiilor in Biserica si despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate. “TRAIM FARA DUMNEZEU SI NICI NU NE DAM SEAMA! Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste cu dulciuri” -
  13. Pingback: EDUCATIA CRESTIN-ORTODOXA (I) – Parinti si copii in lupta impotriva inclinatiilor rele si pentru a pune temeliile deprinderilor bune. CE METODE FOLOSIM? -
  14. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI -
  15. Pingback: DE VORBA CU PARINTELE ANTHONY KARBO (II): „Astazi, ca sa fii parinte, trebuie sa fii om de rugaciune!” -
  16. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  17. Pingback: PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici? -
  18. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  19. Pingback: RUGACIUNI PENTRU COPIII NOSTRI -
  20. Pingback: PARINTELE TEOFAN MUNTEANU DE LA MANASTIREA NERA despre trairea pe orizontal, boala instrainarii de Dumnezeu, degradarea educatiei copiilor si lipsa de sens a tinerilor de azi - Recomandari
  21. Pingback: Sf. Teofan Zavoratul: PARINTII AU DATORIA SA AJUTE COPILUL IN LUPTA CU PATIMILE PRINTR-O EDUCATIE ATENTA -
  22. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam copiii pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi? -
  23. Pingback: Sfinti si mari duhovnici despre EDUCAREA COPIILOR IN SPIRIT CRESTIN (I): “In educatia copiilor, mai intai de toate tre­buie sa ne educam pe noi insine. Caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte” -
  24. Pingback: Parintele Cleopa (audio) despre DREPTUL IOV. Sfantul Ioan Gura de Aur (II) despre TIRANIA TRISTETII, RABDAREA BOLII si despre PARINTII NEPASATORI LA PACATELE COPIILOR -
  25. Pingback: Predici ale Fericitului Filotei Zervakos la SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL -
  26. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, OBRAZNIC, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului? -
  27. Pingback: COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS -
  28. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti“ | Cuvântul Ortodox
  30. Pingback: Cand copilul nu asculta… CATASTROFA NOILOR CURENTE DE “EDUCATIE LIBERALA”, ANTI-AUTORITARA. Repudierea respectului si construirea micilor tirani. INCOTRO DUCE DUHUL TRUFIEI SI AL NEASCULTARII IN EDUCATIA COPIILOR? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate