PREDICI AUDIO ZGUDUITOARE la DUMINICA FLORIILOR: IPS Bartolomeu Anania, Pr. Gheorghe Calciu si Arhim. Hrisostom Radasanu (Sihastria Putnei). SARBATOAREA TRISTETII IMPARATULUI SI MANTUITORULUI IISUS HRISTOS

8-04-2012 Sublinieri

Intrarea in Ierusalim:

SARBATOAREA TRISTETII IMPARATULUI SI MANTUITORULUI IISUS HRISTOS

INCEPUTUL SAPTAMANII PATIMILOR

Floriile

Arhim. Hrisostom Radasanu (Man. Sihastria Putnei) – predica cea mai “tulburatoare” la Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim:

CUM SI DE CE IL RASTIGNIM PE HRISTOS? (2010)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Nu este o sarbatoare festivista, ci una serioasa. Nu ne putem bucura decat pe jumatate, dar cu un ochi plangem. In centrul Sarbatorii sta un Om trist.

– Intrarea in Ierusalim – chipul intrarii Domnului in sufletul omului, care este o intrare complicata si dureroasa.

Domnul intra in cetatea sufletului nostru, in locul cel mai sfant al ei, ca sa de afara pe zarafi, ca sa faca acolo curatenie, sa aduca lucrurile pe fagasul normal.

– Nu este usor ca Dumnezeu sa faca aceasta, pentru ca Il primim de cele mai multe ori pe Dumnezeu doar ca sa-I aratam noi ce sa faca, ce sa ne dea. Il folosim pe Dumnezeu ca “dealer”, ca “psiholog de serviciu” si atat. Il folosim pe Dumnezeu ca “aducator de pace”, o “pace” care sa-mi permita mie sa merg mai departe pe drumul meu. Nu-L primesc pe Dumnezeu ca sa-mi spuna El ce sa fac eu, ci ca sa-I spun eu… ca eu sunt pana la urma-urmei “seful”, nu-i asa?

– Este exact ceea ce au trait fariseii, carturarii si arhiereii acelor vremi: ei se credeau stapanii acestei cetati si, dintr-o data, vine cineva care sa le conteste stapanirea.

– Zarafii, schimbatorii de bani si negustorii de animale in chiar templul – locul cel mai sfant – al cetatii celei sfinte se vad si ei amenintati.Ce drept are Acesta asupra locului meu de negutatorie?”. Acesti negutatori inchipuie patimile cele ascunse ale sufletului, demonii cei vicleni care s-au instalat acolo, sub acoperamantul unor ocupatii onorabile.

– Dumnezeu nu vine nici sa cumpere, nici sa vanda, ci sa Se instapaneasca asupra a ceea ce este al Sau.

– Dumnezeu este “autorul partiturii” si El stie cel mai bine sa o interpreteze la orga sufletului nostru (exemplul din viata compozitorului Felix Mendelssohn-Bartholdy).

Daca noua ne este greu este pentru ca noi ne blocam tot timpul, fiindca nu avem incredere sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze! “Tu sa-mi spui mie ce sa fac? Oare nu sunt eu invatatorul propriei mele vieti?”

Manzul asinei – talcuit de Parinti drept chip al firii noastre indobitocite de pacat si lipsite de orice orientare si orice experienta a lucrurilor cu adevarat serioase.

– Domnul era trist fiindca stia ca mantuirea Ierusalimului [a omenirii] este o treaba foarte grea. Vedem asta si la sfinti: cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat devin mai seriosi, [mai indurerati pentru lume].

– Cu cat ne aprofundam si noi mai mult in tainitele sufletului nostru, cu atat descoperim mai multe lucruri de care nu suntem mandri si acestea ne fac mai seriosi, mai tristi.

Iar in aceasta Saptamana a Patimilor, aceasta “seriozitate” [tristete] trebuie sa caracterizeze intreaga noastra vietuire, dar noi suntem asemeni zarafilor, a negustorilor din templu: ne preocupam atat de mult de ce vom pune pe masa de Pasti… Si uitam ca Cineva foarte serios are de intrat in sufletul nostru, iar nu intr-o casa cu masa [bogata], ci are de intrat aici [in inima]. Are de intrat aici si de facut un pic de ordine, are de intrat aici si de facut un pic de curatenie, si ca depinde de noi cum ne deschidem portile, depinde de noi ce fel de ramuri Ii aducem spre inchinare. Depinde de noi cum lepadam hainele noastre cele vechi si le punem inaintea acestui cortegiu minunat, ca El trecand peste dansele sa le faca noi si vrednice de purtat. Ca noua ni se pare atunci cand punem o haina pe jos ca ea se murdareste. Credeti-ma, hainele noastre sufletesti, daca nu sunt calcate la propriu de catre Domnul, nu vor fi niciodata vrednice sa infasoare un lucru atat de minunat cum este sufletul. De aceea trebuie sa ne invatam sa ne punem mai des la dispozitia Lui, caci asta inseamna asternutul hainelor in fata cuiva, insemna supunere, inseamna plecare, inseamna smerenie, inseamna ascultare.

Mai era trist Domnul pentru ceva? A, da! Ca poate nu va reusi cu noi. Atunci cand a fost rastignit, El a fost dus in afara de cetate. Cat de mult a dorit El sa intre in cetate si sa ramana acolo! Cat de mult a dorit El sa intre in Sfanta cetate, in locul cel sfant si sa faca acolo ceea ce un Dumnezeu stie sa faca. Si cu toate acestea, cei care nu-L iubeau, L-au luat si L-au rastignit in afara de cetate. Ori de cate ori Il rastignim, sa stiti ca noi Il rastignim in afara de noi insine, Il rastignim in lacrimile aproapelui nostru, Il rastignim in respingerea pe care El o simte atunci cand nu ma uit la El asa cum trebuie. Il rastignesc pe Domnul si Il fac neascultator atunci cand eu nu ascult de glasul duhovnicului. Il rastignesc pe Domnul atunci cand eu nu ascult de chemarea clopotelor bisericii la ceas de seara si de denie. Ma aseman acelora care astazi striga Osana intru cei din inaltime!, iar maine sunt in stare sa strige: Rastigneste-L! Pruncii aceia care astazi erau cu ramuri de finic in mana, s-au trezit maine-poimaine acoperiti fiind de sangele Acelui nevinovat. Caci parintii lor au spus: “Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri!. Si cam asta facem noi cu Dumnezeu: Il luam si Il dam afara. Si cu cat se straduieste El sa intre mai in adanc, cu atata ne razvratim mai mult, cu atata nu-L ascultam, cu atata ne departam de Dansul si avem impresia ca asa este bine. Avem nevoie de Dumnezeu doar cand e de bine, cand e de bucurie, dar atunci cand sunt lucruri foarte serioase – gen mantuirea propriului meu suflet – atunci Dumnezeu nu ma mai intereseaza si Il dau afara, si dandu-L afara nu fac decat, pentru a cata oara, sa-L rastignesc.

Nu stiu ce putem face… De cand eram mic traiam o frustrare teribila in aceasta Duminica a Stalparilor. Stiam ca saptamana ce vine, la denii, vin la biserica numai cateva femei batrane si puzderie de copii. Mergeam la deniile la care se citeau Evangheliile si jumatate de biserica era goala. Mergeam la Prohodul Domnului si de-abia daca erau patru barbati care sa dupa Epitaful in jurul bisericii. Oameni plictisiti, oameni obositi, oameni care nu stiu ce vor? Ce fel de oameni suntem noi? Acesta este al patrulea lucru care-L intristeaza pe Domnul. Al patrulea lucru care face ca atunci cand El Isi arata deschiderea fata de noi, noi sa spunem: nu ne intereseaza ceea ce ai Tu de spus si ceea ce ai Tu a ne oferi.

De aceea, dreptmaritorilor crestini, fiecare in dreptul sau sa randuiasca in aceasta saptamana momente de apropiere de ceea ce vrea Dumnezeu sa ne faca, de ceea ce Dumnezeu vrea sa ne spuna. Daca nu ne-am spovedit, sa ne apropiem de spovedanie, daca n-am prea fost la biserica sa gasim motiv acuma sa venim. Cine stie, poate un cuvant ratacit dintr-o Evanghelie sau dintr-un tropar isi va gasi loc si aici, la noi. Aveam treaba cu cineva de pe aici de pe la Marginea, la Iasi. Si il intreb: n-ati putea veni si luni si marti in Saptamana Patimilor? Si-auziti ce cuvant de om intelept, un om care nu studiase teologia si nici nu stiu daca citise prea mult la viata lui. Mi-a spus un lucru: Parinte, da`-i Saptamana Patimilor, mai stau si eu pe acasa, mai fac un pic de curat, mai citesc ceva din Cartea Sfanta, mi-a spus parintele sa ma mai rog un pic. Cat de rusinat am fost eu, purtatorul de vesminte sfinte, cand am auzit un om simplu invatandu-ma ceea ce este Saptamana Patimilor cu adevarat. Asta este Saptamana Patimilor. Nu-s doar Patimile Lui, sunt si patimi[ri]le mele. Si de aceea, in unele zone ale tarii femeile obisnuiesc ca in aceasta perioada sa poarte doliu, pentru ca Cel care patimeste le este cineva drag, este cineva apropiat, cineva pe Care ele Il iubesc, la care tin si in patimirile Caruia se regasesc. Sa ne rugam cu curaj si s-o facem! Sa rugam pe Dumnezeu ca aceste patimiri pe care le indura El, sa devina cu adevarat si patimirile transformatoare ale sufletului nostru, ale sufletului meu.

Va marturisesc, fratilor si surorilor, daca nu exista in noi trairea acestor patimi, daca nu exista in noi trecerea prin aceste patimi, nu vom putea niciodata sa gustam din ceea ce este cu adevarat Invierea. O vom trata la un mod superficial intotdeauna, ne vom raporta la Inviere doar ca la o sarbatoare intre alte sarbatori si vom pierde din vedere tocmai esentialul. Esentialul aceste este: Cel care a inviat este Acela care a fost rastignit, Cel care a fost respins, Cel care a fost batjocorit, Cel care a fost dat la o parte.

Impreuna cu Dansul zice Sfantul Apostol Pavel, sa mergem si noi, impreuna cu Dansul sa patimim si noi, impreuna cu Dansul sa fim obositi si noi, impreuna cu Dansul sa gasim cumva daca nu lacrimi de sange macar lacrimi de apa cu care sa ne mai plangem pacatele. Impreuna cu Dansul sa intelegem ca ceea ce ne este randuit, ceea ce ne este adus in viata noastra bun si binecuvantat, numai de la Dumnezeu este. Lui sa-I fie slava, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!”

***

PREDICA IPS BARTOLOMEU ANANIA (2001):



***

Predica Pr. Gheorghe Calciu (audio, 2000)

 

Legaturi:

 

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intrarea Domnului in Ierusalim (Floriile), Invierea lui Lazar, IPS Bartolomeu Anania, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Hrisostom Radasanu, Parinti de la Putna

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “PREDICI AUDIO ZGUDUITOARE la DUMINICA FLORIILOR: IPS Bartolomeu Anania, Pr. Gheorghe Calciu si Arhim. Hrisostom Radasanu (Sihastria Putnei). SARBATOAREA TRISTETII IMPARATULUI SI MANTUITORULUI IISUS HRISTOS

  1. Pr.Gheorghe Anitulesei a 3-a parte nu merge

  2. Ce bine spune parintele Anitulesei ca este vremea sa ne punem in traista pentru vremurile ce vor veni!

  3. @ Alexandru:

    Totusi la noi merge.

  4. Domnul sa-i miluiasca si sa-i mantuiasca, iar bucuria si pacea Duhului Sfant sa insoteasca pe drumul Crucii vietii catre slavita Inviere cea de-a pururea pe toti cei care poarta numele de Florin(a), Florentin(a), Viorel(a), Viorica, Violeta, Narcis(a), Brandusa, etc.!

  5. Cuvant tare are Parintele Anitulesei. De mustrare avem noi nevoie, de adevaruri spuse clar si direct! O viata intru Hristos este o viata fara de compromisuri.

    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca cu Sfintii Sai pe IPS Bartolomeu si pe Parintele Gheorghe Calciu! Mostenirea lasata noua este trairea lor si cuvantul tare izvorat din aceasta. Bunul Dumnezeu sa-i pomeneasca intru Imparatia Sa!

  6. PS Sebastian Episcopul Slatinei – astazi 08.04.2012
    De ce se bucurau multimile si-I cantau osanale lui Iisus? Pentru ca, dupa mintea lor, venea regele care avea sa-i izbaveasca de asuprirea romanilor.
    De ce era trist Iisus? Pentru ca stia cugetele lor si ca incepand de maine aveau sa-L paraseasca toti, pana intr-acolo incat avea sa ramana singur.
    (Iuda Il va vinde, Petru care L-a slujit trei ani si jumatate se va jura ca nu L-a ccunoscut, ceilalti se vor face envazuti…)
    De ce i-a dezamagit Iisus pe evrei? Pentru ca intrand in Ierusalim nu a mers la Pilat sa-l alunge din Tara Sfanta, ci direct la Templu, caci ravna pentru casa Tatalui Il ardea pe El. El venise sa-i mantuiasca, nu sa ii dezrobeasca, dar ei n-au inteles.
    Ce n-au inteles evreii acum 2000 de ani, n-au inteles nici pana astazi unii dintre noi. 🙁

    “Înţelegem să-L primim pe Hristos cu bucurie în inimile şi în viaţa noastră şi ca, odată primit, să-L păstrăm, iar nu să-L trădăm ca Iuda (Mt. 26,25 şi 47), ori să ne lepădăm de Dânsul ca Petru (Lc.22, 54 – 62), nici să-L părăsim ca toţi cei care Îl slujiseră până atunci, dar L-au lăsat singur în faţa morţii. Să păstrăm în suflet această bucurie a zilei de astăzi, să fim consecvenţi faţă de Hristos care este,,Rege”, iar nu răzvrătitor al maselor împotriva romanilor, şi ,,să-L primim ca Împăratul” prin excelenţă, Care a zis: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”(In. 18, 36).
    Să parcurgem săptămâna care ne stă înainte, a Patimilor, desolidarizându-ne de toţi acei care nu L-au înţeles şi nu Îl înţeleg nici astăzi aşa cum se cuvine pe Hristos! Pentru aceia şi pentru aceştia din urmă degeaba a predicat El trei ani şi jumate; degeaba S-a revelat şi a săvârşit minuni nemaiauzite şi neînchipuite, pentru că tot nu L-au înţeles şi nu Îl înţeleg; I-au cerut peste doar câteva zile moartea, cu acelaşi entuziasm cu care au fluturat astăzi ramuri de finic şi I-au adresat ,,osanale”. Să-L primim, să-L păstrăm şi să-L cinstim pe Hristos ca pe un Împărat al sufletelor noastre, să ne pregătim pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Sfânta Înviere, Praznicul ridicării Sale din mormânt, înviind şi noi şi înoindu-ne sufletele noastre, fiinţa noastră, viaţa noastră întreagă, Amin.” (PS SEBASTIAN – PREDICI)

  7. “Cel care vorbeste despre Dumnezeu bine face,cel care tace pentru Dumnezeu bine face,dar pentru tacerea desarta vom da raspuns”.(Sf.Pimen cel Mare) si de aceea mai scriu si eu cate ceva de prin carti, neavand si neputand tine numai pentru mine….
    Am citit ca mirul cu care Maria sora lui Lazar din Betania,L-a varsat pe picioarele Mantuitorului,ca semn de pretuire si recunostinta pentru ce-a facut Domnul Iisus cu fratele ei,este mir de nard,de mare pret.Asadar,Biserica a invatat de la Maria,sora lui Lazar,sa arate pretuire mare fata de Domnul Hristos prin folosirea in cultul ei a Sfantului si Marelui Mir compus din aromate de mare pret.Aceasta mireasma,simbolizeaza si prezenta Sfantului Duh in omul credincios.In acest sens,Sfintele Moaste ale Sfintilor au parfumul mirului de nard.Dupa cum Harul Duhului Sfant era prezent in trupul Domnului Hristos in mormant si nu L-a lasat sa putrezeasca,tot asa Harul Duhului Sfant pecetluieste pe unii dintre Sfinti cu nestricaciunea osemintelor si cu parfumul minunat al sfinteniei cu care a trait.
    Toate vesmintele de mare pret,toate vasele sfinte,toate picturile frumoase,toate Bisericile care se aduc ofranda intru pomenirea si cinstirea Mantuitorului Iisus Hristos,ca recunostinta sau multumire adusa Lui,sunt mir de mare pret.
    Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca la aceste daruri de mare pret,sa adaugam si noi mirul faptelor bune si a rugaciuni,a prezentei in prim plan la slujbele premergatoare Sfintelor Patimi.
    Doamne miluieste!

  8. Ierusalime Domnul tău azi vine ,
    Smerit şi blând pe mânz de-asin ,
    Nu în trufaşă biruinţă
    Ci în durere şi-n suspin

    Şi în tristeţea-i te deplânge
    Că ai îndrăgit nelegiurea,
    Şi că’ncurând vei cere moarte
    Celui ce’aduce mântuirea.

    Poporul tău azi îl primeşte
    Cu ramuri verzi, cu osanale
    Cu bucurii nedefinite,
    Cu noul hainelor, pe cale.

    Iisus priveşte cu durere ,
    La ei, la noi şi’n viitor
    Ştiind prea bine ce se’ascunde
    În duh, în vorbe şi’n popor

    El ştie inimile noastre.
    Ştie ce vrem şi ce iubim,
    Că azi i’aducem osanale
    Iar mâine o să-l răstignim.

    El ştie că-l aşteaptă crucea.
    Că intră în Ierusalim,
    Să fie osândit la moarte,
    Că-l lăudăm dar nu-l iubim.

    De la cel mic pân’ la cel mare ,
    Puţini vrem numai mântuirea.
    Puţini trăiesc curat şi sincer
    Porunca-i sfântă şi iubirea.

    În multe inimi urlă pofta.
    În multe inimi Dumnezeu,
    E ori prea aspru, ori tiranic
    Ori ne pretinde ce-i prea greu.

    Curând vom cere uşurare,
    (Curând vom cere răstignirea)
    Crezând că-i împlinim Cuvântul
    Şi că’i re-definim iubirea.

    Curând vom zice c’Adevărul ,
    E mult prea dur, prea aspru spus.
    Că forma veche-i depăşită
    Că n’a prea fost aşa Iisus.

    Curând vom uşura “povara”
    (Îndepărtând ce e prea greu).
    Curând şi pe Iisus cel antic
    Îl vom conduce la muzeu…

  9. Cei care nu-L iubeau L-au luat si L-au rastignit in afara de cetate. Oridecateori Il rastignim sa stiti ca-L rastignim in afara de cetate, in afara de noi insine. Il rastignim in lacrimile aproapelui nostru, Il rastignim in respingerea pe care El o simte atunci cand nu ma uit la El asa cum este…” (din Predica P. Hrisostom)

    Atat pe Domnul cat si pe aproapele nostru daca nu-i primim in cetatea Ierusalimului, adica in sufletul nostru, ajungem sa-i condamnam la rastignire in afara lui. Iar a-i primi in cetatea dinlauntrul nostru este tot una cu a-i iubi, dar si cu a le primi iubirea. Caci, precum Hristos a venit cu dragoste pentru om si s-a indreptat smerit acolo unde locuia, in Ierusalim, tot asa cel care se lasa iubit este ca si cum isi deschide poarta sufletului sau pentru ca lumina sa intre. Altfel, daca isi zideste intrarea sufletului sau, va lasa iubirea in afara lui, o va lasa sa fie rastignita in afara de cetate. Oare nu ni s-a intamplat ca sa-l ranim pe aproapele nostru, ramanand indiferenti la prezenta lui, ramanand surzi la chemarea lui, si orbi la durerea lui? Oare nu ni s-a intamplat sa credem ca avem stalpari in maini, sau virtuti sufletesti si ca stim sa-l primim pe celalat ca pe un rege, dar in schimb aveam sa-l scoatem in afara sufletului nostru, ducandu-l pe Golgota, pentru ca de fapt nu era asa cum am fi vrut noi sa fie? Oare nu se va cere de la noi lacrimile pe care le-am facut sa curga rastignind iubirea?

  10. Pingback: DUMINICA FLORIILOR. Predicile Parintelui Petroniu Tanase si PS Sebastian. CE FEL DE IMPARAT ESTE CEL CARE INTRA ASTAZI IN IERUSALIM? CUM IL PRIMIM? -
  11. Pingback: INTRAREA IN IERUSALIM. Predica Sf. Vasile al Kinesmei despre ENTUZIASMUL NESTATORNIC si CALEA IMPARATEASCA. “Orice s-ar intampla cu voi, sa nu scapati din maini haina lui Hristos, sa mergeti neabatut pe linia urmarii Lui!” -
  12. Pingback: PREDICI trezitoare si hranitoare pe calea SAPTAMANII MARI: Avva Efrem Filotheitul si Arhim. Melchisedec Velnic (audio) despre COPLESITOAREA FRUMUSETE A SMERENIEI LUI HRISTOS si REFUZUL INVERSUNAT AL OMULUI: “Mandria respinge si rastigneste in cele d
  13. Pingback: IISUS – IMPARATUL NOSTRU si CELE 4 INTRARI ALE SALE IN VIATA SI IN ISTORIE. Predica Parintelui Boris Raduleanu la DUMINICA FLORIILOR: “Pana astazi, urmasii fariseilor scot sabia ca sa-L nimiceasca; daca se poate, sa-L scoata cu totul din istor
  14. Pingback: IISUS – IMPARATUL NOSTRU si CELE 4 INTRARI ALE SALE IN VIATA SI IN ISTORIE. Predica Pr. Boris Raduleanu la DUMINICA FLORIILOR: “Pana astazi, urmasii fariseilor scot sabia ca sa-L nimiceasca; daca se poate, sa-L scoata cu totul din istorie si d
  15. Pingback: IISUS – IMPARATUL NOSTRU si CELE 4 INTRARI ALE SALE IN VIATA SI IN ISTORIE. “Pana astazi, urmasii fariseilor scot sabia ca sa-L nimiceasca; daca se poate, sa-L scoata cu totul din inimile oamenilor”. Predica Pr. Boris Raduleanu la DUMINI
  16. Pingback: INTRAREA IN IERUSALIM A DOMNULUI si intrarea noastra in SAPTAMANA PATIMILOR. Parintele Ioanichie Balan (audio) ne arata CUM SA NE PREGATIM PENTRU A SIMTI ADEVARATA BUCURIE A INVIERII: “Mergeti pe urmele lui Hristos!” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: INTRAREA IN IERUSALIM. Citind Evanghelia de la Florii “pe dinauntru”, impreuna cu IPS Bartolomeu Anania… (si audio) | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: IATA MIRELE! Oare noi, astazi, cunoastem vremea cercetarii noastre de catre Hristos, “spre pacea” noastra? SINGURATATEA CELUI MAI NEINTELES DINTRE (NE)PAMANTENI si MUSTRAREA DRAGOSTEI RANITE. “Hristos trece pe lângă noi, întristat, î
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate