Vindecarea fiului lunatec. “O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi…?” MUSTRAREA DURERII LUI DUMNEZEU si CONDITIA CRESTINULUI IN LUME

20-08-2011 Sublinieri

Sfantul Luca al Crimeei: „PANA CAND VA VOI RABDA PE VOI?”

“Domnul Iisus Hristos S-a pogorat de pe Muntele Taborului dupa ce a aratat lumii prin ucenicii Sai alesi Lumina cereasca. O, cat ar fi vrut El ca aceasta lumina sa lumineze in lume, ca oamenii s-o primeasca in inimile lor, ca toate popoarele sa mearga pe calea luminata de lumina Lui cereasca!

S-a pogorat de pe munte in multimea de oameni, galagioasa si plina de dispute; si duhul cotidian, neschimbat al multimii I-a atins inima. S-a apropiat de El tatal unui copil demonizat. L-a rugat doar de vindecare – nu inchinarea in fata Fiului lui Dumnezeu, nu dragostea fata de Mantuitorul lumii l-a adus pe el aici, ci doar dorinta de a primi vindecare trupeasca de la Doctorul-Facator de minuni.

Domnul Şi-a amintit de poporul saturat de El in pustie cu paine si de poporul grosolan si trupesc, caruia i-a spus: Voi Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat si v-ati saturat. Şi au iesit din inima Lui cuvinte amare: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda pe voi?

Domnul era strain dupa duh de marea parte a poporului. El nu era inteles, Il suparau, Il numeau mincinos si lingusitor, slujitorul lui Beelzebut. El trebuia sa suporte dialogul cu dusmanii care Il urau, care atentau cu rautate la viata Lui. Ii era greu, intristarea si durerea ii umpleau inima. O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda pe voi?

Nu doar Domnul Iisus Hristos suferea de aceasta intristare. Despre dreptul Lot, nepotul patriarhului Avraam, citim in Epistola Apostolului Petru ca el, locuind in Sodoma, era istovit, chinuit de petrecerea in desfianare a celor nelegiuiti:

pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite (II Petru 2, 7-8).

Iar in Apostolul care s-a citit astazi ati auzit cuvintele Sfantului Pavel:

Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, Apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte; fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor (I Corinteni 4, 9).

El vorbeste aici despre destinul comun al Apostolilor si al propovaduitorilor Evangheliei lui Hristos. Ei slujesc priveliste pentru lumea care nu-L cunoaste pe Hristos, sunt batjocoriti, sunt goniti. Iar ingerii cu mare bucurie si cu profund respect privesc la lucrarea lor cea sfanta.

Noi suntem nebuni pentru Hristos.

Nebunie au considerat atenienii cuvantarea Sfantului Apostol Pavel in Areopag. Guvernatorul Festus i-a spus: Pavele, esti nebun? Cartea cea multa te duce la nebunie.

Şi despre Domnul Iisus Hristos spuneau ca Şi-a iesit din Sine, ca diavolul este in El, ca El innebuneste.

Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam, suntem goi si suntem palmuiti si pribegim.

Nu este oare aceasta respingere, nu este oare vrajba lumii?

Huliti fiind ne rugam; am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor pana acum (I Corinteni 4, 9-13).

Dar acesta nu este doar destinul sfintilor. Tuturor crestinilor Sfantul Pavel le-a spus:

Toti care vor vrea sa traiasca cuviincios vor fi prigoniti.

Sa ne amintim si cuvintele Domnului:

Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea va uraste pe voi lumea… Nu este sluga mai mare decat stapanul ei. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15, 19-20).

In Psalmul al 43-lea, Prorocul David spune:

Pentru Tine suntem ucisi zilnic, socotiti suntem ca niste oi spre junghiere.

Desigur, aceasta nu se refera la noi, caci astazi nu esti ucis pentru marturisirea lui Hristos. Dar asa a fost nu doar in timpul vechilor persecutii ale imparatilor romani asupra crestinilor. Asa a fost pana de curand. In secolul al XVII-lea, in Japonia, propovaduirea misionara a convertit la crestinism mai mult de 200000 de japonezi. Şi s-au infuriat budistii si paganii, si au ridicat impotriva lor o cumplita persecutie. Drumurile au fost umplute de multime de cruci pe care erau rastigniti crestinii japonezi.

Noi suntem straini in lume.

Nu avem aici cetate statatoare, ci cautam pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14).

Tanjim in lumea aceasta, cum tanjeau evreii la raul Babilonului, amintindu-si de Sion. O, cat imi este de greu sa merg pe strazile Tambovului, vazand si simtind ca sunt strain si nu sunt de folos majoritatii poporului! Nu ii sunt necesare indrumarile mele pe calea lui Hristos, slujirea mea, nu stiu tristetea mea din pricina inversunarii inimilor lor. Imi apar in memorie fericitele imagini ale Sfintei Rusii vechi, in care tot poporul nostru era patruns de evlavia in fata Mantuitorului sau si, ascultator, mergea dupa sfintii sai. Se intereseaza de mine, ma cauta, dar numai ca doctor, de la care asteapta vindecare neputintelor trupesti, iar despre neputintele sufletesti nu vorbesc; ajutor duhovnicesc nu cer, nu au nevoie de acesta.

Asa si voi, crestinii, turma mica a lui Hristos, va intristati si suferiti din cauza instrainarii voastre duhovnicesti. Ştiu ca multi dintre voi poarta o cruce grea a instrainarii chiar si in familie. Ştiu cat de greu este sa auziti de la barbatii si fratii vostri, chiar si de la parinti si de la mame, ironii la adresa evlaviei voastre, la iubirea voastra fata de Hristos, fata de rugaciunile voastre.

 

Rabdati, rabdati cum a rabdat Insusi Domnul nostru, cum au rabdat Sfantul Pavel si toti Apostolii! Urmati-i exemplul marelui Pavel, asa cum si el Ii urma lui Hristos. Daca va hulesc pe voi cum l-au hulit pe el, nu raspundeti raului cu rau, ci rugati-va pentru cei care va necajesc, precum si el si toti Apostolii se rugau; si doar in rugaciune veti gasi liniste sufletelor voastre, fiindca o va auzi pe ea Hristos, care Şi-a dus indelung crucea grea a instrainarii si a hulei. Şi va va odihni pe voi, cei truditi si impovarati, care va intindeti mainile spre Dansul, care va varsati durerea inimilor voastre.

 

Doar cu gandul la Dumnezeu se va linisti sufletul nostru. De la El este mantuirea, la Dansul este adapostul vostru.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)

Legaturi:


Categorii

Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Luca al Crimeei, Vindecarea lunatecului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Vindecarea fiului lunatec. “O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi…?” MUSTRAREA DURERII LUI DUMNEZEU si CONDITIA CRESTINULUI IN LUME

  1. Fratii mei,
    Traim aici in Gradina Maicii Domnului si nu ne dam seama cat de putin ne trebuieste ca sa fim fericiti;fiecare dintre noi alergam sa ,,avem”,sa nu
    ne lipseasca nimic,sa ne imbuibam cu de toate,sa se minuneze lumea de casa
    pe care o avem,de masina noastra,de reusita copilului nostru.Ne place sa fim ajutati dar cand ne cere cineva sprijin ne vaicarim.Ne place sa fim laudati dar nu suportam pe altul mai binevazut langa noi.Ne facem cruce cand trecem prin dreptul Bisericii dar ne este rusine sa mergem la slujba de duminica.
    Ne place sa barfim pe altul dar cand auzim de Domnul schimbam subiectul si
    coboram privirea in pamant.Si cate si mai cate din acestea.Alergam pentru viata aceasta si uitam de cea intru Domnul.Ar trebui sa ne roada ravna aceasta permanent;ar trebui sa multumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipita,pentru fiecare bataie a inimii,pentru fiecare suflu,ar trebui sa ne multumim cu ce avem si cu ce ne da Domnul;caci El nu ne lasa.Nu-si lasa parintele copilul lui.In fiece zi sa te trezesti si sa adormi cu gandul acesta:,,credinta mea ma mantuie”.
    Dumnezeu le vede pe toate si stie ce se petrece in inima noastra dinainte
    de a afla noi.Lui Dumnezeu ii este drag de noi.Suntem creatia Lui preferata.
    Dar se intristeaza cand ne vede ca suferim sau cand ne departam de El.
    Avem aici tot ce ne trebuie pentru a duce o viata linistita si curata.
    Trebuie s-o pretuim ca-i tot ce avem.
    Dincolo,alaturi de Domnul nu avem nevoie de nimic din ce avem aici.
    Acolo avem totul,dragostea infinita a lui Dumnezeu.

    DUMNEZEU sa ne apere si sa ne calauzeasca pasii catre o viata luminoasa si
    fericita,
    Amin.

  2. E greu. I’aproape imposibil
    Să spui tot timpul Adevărul,
    Să-ţi recunoşti vinovăţia,
    Să faci ce-a spus Mântuitorul.

    Să nu înşeli în nici o formă,
    Să nu înjuri, să nu curveşti,
    Să ierţi oricui, orice tot timpul
    Şi chiar pe duşmani să-i iubeşti.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să fii moral, să fii curat
    Şi să-ţi păzeşti până şi gândul
    Să nu alunece-n păcat.

    E greu, ca pentru orice vină
    Să faci canon şi pocăinţă
    Să spui păcatul la duhovnic
    Şi să trăieşti pentru credinţă.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să fii cu sufletul curat
    Când lumea cere şi oferă
    Doar bucuria din păcat.

    Pare-o povară şi-o osândă
    Să fii plăcut lui Dumnezeu
    Şi să alegi din ce-ţi dă lumea,
    Doar ce-i povară şi ce-i greu,

    Să nu fii lacom şi nici mândru
    Şi să trăieşti în umilinţă,
    În post, în canonicitate,
    Și-n chingi impuse de credinţă.

    De-aceia lumea osândeşte
    Şi desconsideră credinţa,
    Şi-şi face scut libertinajul
    Şi ce justifică ştiinţa.

    De-aceia’n ură şi pe faţă
    Omul căzut şi imoral
    Acuză grav ortodoxia
    Numind-o rit medieval,

    Și alege bucurii murdare
    Şi “raiul” vieţii din apus,
    Dispreţuind şi Adevărul
    Şi jertfa Domnului Iisus.

    De’aceia-şi vrea ortodoxia
    Mai reformată mai uşoară
    Mai păcătoasă, mai lumească,
    Spre-a nu-l mai face de ocară.

    Cu multă ură şi revoltă
    Acuză omul păcătos
    Şi viaţa ortodoxă sfântă
    Şi legea Domnului Hristos.

    Dar culme e că tot acesta
    Vrea cinste publică, dreptate,
    Vrea Adevăr şi transparenţă…,
    -Vrea și păcat și demnitate -.

    Si mii de mii, trăind în rele
    Şi-n calea cea destrăbălată
    Se răzvrătesc când primesc răul
    Drept consecinţă și răsplată.

    Cârtesc şi se revolta public
    Când plata gravelor păcate
    Aduce jugul sărăciei
    Dezastru ori război și moarte.

    De la cel mic pâ’n la cel mare
    Tot cel ce zace în ruşine
    Nu se îndreaptă, chiar de știe
    Că prin păcat n’ajungi la bine,

    Că răul de la fiecare
    Consumă tot și nimiceşte
    Natura, viaţa şi frumosulul
    Şi sufletul îl pustieşte.

    Că orice rău făcut pe lume
    Loveşte în semenul tău,
    Strică familia şi neamul
    Şi legile lui Dumnezeu.

    Prin rău, prin fals şi prin minciună
    Nu dăinuieşte bucuria
    Şi pe’nedrept şi fără vină
    Se defăimează’ortodoxia.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să spui tot timpul Adevărul
    Dar prin biserică şi taine
    Te sprijină Mântuitorul.

    Doar prin Hristos şi pocăinţă
    Poţi fi şi vrednic şi curat
    Şi-un sprijin pentru neam şi ţară
    Ca ortodox adevărat.

  3. @ dor de TINE ,DOAMNE !

    Cu iubire !
    HARUL DOMNULUI peste noi toti sa fie si noi sa tinjim vesnic catre EL !

  4. Drumul virtutilor este considerat si “drumul rastignirii”,ale carui cai sunt aspre cu valuri infricosatoare.Oricat ar incerca omul sa evite si sa se fereasca de aceste incercari,ele sunt absolut necesare si prezente in viata noastra.Ele,constituie o incercare de zi cu zi si de fiecare ceas a iubirii noastre fata de Dumnezeu.Lupta cu ispitele de voie si fara voie face parte din iconomia divina.Intreaga viata duhovniceasca este o lupta pentru dobandirea asemanarii cu Dumnezeu,afara de care nu putem intra in Imparatie.Conteaza foarte mult modul in care omul incercat le intelege,le valorifica/dispica si le depaseste prin:pocainta spre mantuire sau prin desnadejde si osandire.Aceste incercari pot fi un sprijin sau o piedica in calea apropierii de Dumnezeu.Daca le intelegem duhovniceste( le acceptam) sunt un semn al urcusului,iar daca le acceptam cu revolta(cartire)si cu invinovatirea altora ,atunci ele sunt prilej de indoita suferinta si osanda.
    In viziunea Sfintilor Parinti,necazurile ne indeparteaza de pacat si de patimi.Fiind o consecinta a pacatelor noastre,incercarile pot fi evitate numai prin ura pacatelor pe care le-am facut si care ne indeamnea la pocainta.Incercarile au la baza “o judecata dreapta a Lui Dumnezeu” si vin asupra noastra in limitile rezistentei duhovnicesti si a puterii noastre de a le suporta.Doamne,intareste-ne,lumineaza-ne,intelepteste-ne in lupta cu ispitele!Ajuta-ne Doamne! Ajuta,necredintei mele!

  5. Pingback: Predica PS Sebastian la vindecarea fiului lunatic (demonizat): CE INSEAMNA POSTUL DEPLIN SI RUGACIUNEA ADEVARATA? Sa scoatem raul si demonii din noi! -
  6. Pingback: A INCEPUT POSTUL SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL. Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti! -
  7. Pingback: NERECUNOSTINTA SI OPORTUNISM. Cat iubim si cat ne amagim cu inchipuiri si surogate? PANA CAND NE VA MAI RABDA DUMNEZEU? -
  8. Pingback: PREDICI AUDIO LA DUMINICA VINDECARII LUNATICULUI: IPS Bartolomeu Anania si Pr. Gheorghe Calciu -
  9. Pingback: Predica PS Sebastian la Duminica dupa Botezul Domnului: LOGICA PAMANTEASCA SI LOGICA DUMNEZEIASCA -
  10. Pingback: Predica audio (si text) a parintelui Dosoftei de la Putna in duminica vindecarii lunaticului: CREDINTA LUCRATOARE = SMERENIA LEPADARII DE NADEJDEA IN SINE -
  11. Pingback: HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI -
  12. Pingback: VINDECAREA LUNATICULUI. Cum sa ne intarim credinta? -
  13. Pingback: SCARA RAIULUI. Predica Sfantului Iustin Popovici in Duminica Sfantului Ioan Scararul. “Doamne, eu nu sunt nimic. Tu esti totul!” | CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!
  14. Pingback: PUTEREA RUGACIUNII PENTRU COPIII LOR A PARINTILOR CU INIMA ZDROBITA: “Dumnezeu aude intotdeauna rugaciunile parintilor care nu se dau batuti, nu trece niciodata cu vederea inima infranta” -
  15. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. De ce a fost pedepsit Zaharia? Pe cine trebuie sa certam cu asprime si cui putem descoperi noi pacatele, dupa modelul Proorocului Ioan? -
  16. Pingback: PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile -
  17. Pingback: “POCAINTA este si o IESIRE DIN IDOLATRIA MODERNA. Noi am intrat in imperiul asta al „BUNASTARII”, al vietii „mai bune”, pentru ca DIAVOLUL STIE CA FACE MAI MULTA ROADA CU „BUNASTAREA” DECAT CU PRIGOANA – Predica audio in Duminica S
  18. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la praznicul SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE. Durerea iubirii ranite a lui Dumnezeu in fata lepadarilor noastre: “Daca la niste lucruri micute nu renuntam, ce sa mai zicem de cele mai mari?” | Cuvântul O
  19. Pingback: Datoria cea cu neputință de plătit și PREȚUL DE SÂNGE AL IERTĂRII. Ce nu poate să rabde Dumnezeu și când intervine DREPTATEA Sa, dându-ne “pe mâna chinuitorilor”? “Pentru VICLENIE, pentru aceste păcate ale NEOMENIEI, Dumneze
  20. Pingback: O, NEAM NECREDINCIOS SI INDARATNIC… Parintele Teofil Roman despre TRISTETEA MANTUITORULUI pentru DESFRAUL SPIRITUAL al crestinilor: “Oare noi, noul popor, Ii aducem Domnului bucurie si mangaiere?” (AUDIO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate