INGERII – CALAUZELE SI PAZITORII NOSTRI

Sfintii ingeri: calauzele si pazitorii nostri

“Nu e nici un singur eveniment semnificativ relatat in Sfintele Scripturi care sa nu includa prezenta si lucrarea unor ingeri. Faptul include insasi creatia lumii materiale (Iov 38, 7). Ingerii sunt prezenti in momentele-cheie din Vechiul Testament: in gradina Edenului, in vietile patriar­hilor, darea legii lui Moise, cultul divin in templu, luarea in posesie a pamantului fagaduintei etc. In chip asemana­tor ei insotesc intreaga viata a lui Iisus Hristos: un inger se adreseaza Fecioarei Maria, ingerii vestesc nasterea Sa pastorilor, il intaresc in postirea Sa in pustie, sunt pre­zenti la Patimirea, Invierea, Inaltarea Sa, si, potrivit mar­turiei lui Hristos Insusi, Il vor insoti atunci cand El se va intoarce sa judece lumea (Mt 25, 31). Ei au continuat sa calauzeasca Biserica in timpul vietilor apostolilor, dupa cum se relateaza in Fapte si se mentioneaza in cel mai timpu­riu Crez al Noului Testament (de exemplu, 1 Tim 3,16). E limpede ca, intr-adevar, credinta in ingeri e centrala pentru Ortodoxie, ca si pentru orice credinta biblica. Din acest motiv Crezul niceean marturiseste credinta in „toate cele vazute si nevazute“, pe care sfantul Chirii al Ierusalimului le refera la ingeri (Cateheze IV, 1). Viata si destinul umanitatii sunt inseparabil impletite de cele ale lumii ingeresti. Acelasi lucru e adevarat pentru fiecare om in parte.

Fiecarui crestin i se da un „inger luminos” la botez. Po­trivit lui Hristos, „ingerii lor in ceruri pururea vad fata Tatalui meu“ (Mt 18,10). Cu alte cuvinte, prezenta unui inger e o manifestare a unei sfintenii personale, a unei per­soane in mijlocul nostru, aflata in comuniune si comunicare neincetata cu Dumnezeu. Cine sunt ei? Care e relatia noastra cu ei?

Pentru inceput, ingerii nu sunt „heruvimii” draguti, cu fete de bebelusi cum sunt cel mai adeseori pictati in arta occidentala. Dimpotriva, din Sfintele Scripturi stim ca sunt impozanti, puternici, ba chiar intimidanti. Chiar si atunci cand iau forma umana, isi pastreaza aceste caracteristici. Manifesta intotdeauna o autoritate divina poruncitoare, ingerii slujesc lui Dumnezeu, sunt respectuosi in prezenta Sa, primesc in chip nemijlocit cuvintele Lui, sunt trimisi sa descopere si uneori chiar sa indeplineasca vointa Lui.

Printre cele mai importante misiuni ale ingerilor e sa-i calauzeasca si sa-i ocroteasca pe oameni. Acesta e un semn al binecuvantarii de la Dumnezeu. Sfantul Vasile cel Mare se refera la ingerul pazitor ca la un „ocrotitor” si „pastor” al credinciosului care se increde in el. Din rugaciunile zilnice si din diferitele canoane ale ingerilor care se citesc in Biserica Ortodoxa, invatam ca ingerii nostri pazitori ne cunosc foarte bine: se bucura cand facem binele si se in­tristeaza cand facem raul, ba chiar pot fi pusi in dificultate de noi. Vigilenta lor e fara gres, cata vreme nu-i „punem pe fuga”. Astfel, un inger e o binecuvantare de la Dumnezeu, dar ca toate binecuvantarile Lui ea depinde si de pur­tarea noastra. Din acest motiv Biserica cere incontinuu in ecteniile ei un „inger de pace, calauza de incredere, pazitor” in toate imprejurarile. Eventualitatea acestei binecu­vantari e cel mai succint exprimata in cuvintele lui Dum­nezeu catre Moise:

„Iata Eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu, ca sa te pazeasca in cale si sa te duca la pamantul pe care l-am pregatit pentru tine. Ia aminte la tine insuti; sa-l asculti si sa nu-i fii necredincios, ca nu te va ierta, pentru ca numele Meu este in el” (Is 23, 20-21).

Aceste cuvinte sunt aplicabile tuturor care au un inger impreuna cu ei.

Cine suntem noi sa intelegem firea sau natura ingerilor? Pe de-o parte, ei sunt spirituali, „fara trupuri”, „minti” sau intelecte „pure”, ca atare ei trebuie doar sa se gandeasca la un loc si instantaneu se si afla acolo. Acest lucru nu e atat de greu de crezut de cand chiar si in lumea noastra materiala vocile noastre pot calatori prin legaturi telefo­nice instantaneu pe tot globul. Ingerii insa trebuie sa aiba un „trup” spiritual, pentru ca numai Dumnezeu e pur imaterial. De aceea ingerii nu pot fi in mai multe locuri in acelasi timp, ceea ce apare evident din marturiile biblice (de exemplu, Dn 10,13). Sfantul Ioan Damaschinul formu­leaza invatatura Bisericii mai concis:

„Un inger deci este o fiinta inteligenta, vesnic miscatoare, libera, necorporala, care liturghiseste lui Dumnezeu si a primit in firea/na­tura lui nemurirea prin har, dar a carui gen si definitie a fiintei o stie numai Dumnezeu. Se numeste insa necorporal si nematerial fata de noi; caci fata de Dumnezeu, Singurul incomparabil, totul e aflat gros si material, pentru ca nu­mai Divinul este nematerial si necorporal… Sunt circumscrisi, caci atunci cand sunt in cer nu sunt pe pamant, si cand sunt trimisi de Dumnezeu pe pamant nu mai raman in cer. Dar nu sunt limitati de ziduri, usi, zavoare si peceti, fiindca sunt nelimitabili. Spun nelimitabili, fiindca nu se arata celor vrednici, carora va voi Dumnezeu sa li se arate, asa cum sunt ei, ci intr-o forma schimbata, cum pot sa-i vada cei ce vad. … Fiind minti/inteligente, sunt in locuri inteligibile, nefiind circumscrisi in mod corporal — fiind­ca potrivit firii/naturii nu au o forma in mod corporal, nici nu au trei dimensiuni —, ci prin prezenta si lucrarea lor in mod inteligibil acolo unde li s-ar porunci si nu pot sa fie si sa lucreze in acelasi timp si aici si acolo… Sunt tari si gata spre implinirea poruncii lui Dumnezeu si prin rapidi­tatea firii se gasesc indata acolo unde le-ar porunci, pa­zind partile pamantului, patronand neamuri si locuri, dupa cum li s-a randuit de Creatorul, gospodarind cele ale noas­tre si ajutandu-ne; potrivit vointei si puterii lui Dumnezeu sunt pururea deasupra noastra si in jurul lui Dumnezeu… Vad pe Dumnezeu pe cat le e cu putinta si acest lucru le este hrana” (Expunerea exacta a credintei ortodoxe II, 3).

Relatia corecta dintre lumea ingerilor si cea a oameni­lor a fost distorsionata la cadere, intrucat Adam nu numai ca s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, dar s-a si supus sfatului razvratit al ingerului cazut. Demonul devine „sta­panul acestei lumi” caruia i s-au predat „puterea” si „sla­va” omeneasca (Lc 4,6). Numai Iisus Hristos a restaurat relatia cuvenita a omului cu ingerii rezolvand-o astfel: el vine sa-l judece pe Iisus, dar „n-are nimic din el in Mine” (In 14, 30) si, dimpotriva, este el insusi „aruncat afara” (In 12,31) si judecat de Hristos (In 16,11). Din acest motiv o relatie adecvata cu ingerii putem avea numai prin Iisus Hristos, Care „e mai presus de ingeri” si inchinat de toti (Evr 1, 4. 6).

Ingerii continua sa joace un rol special in biserica pazindu-i nu numai pe credinciosi, dar si altarele si locurile sfinte. Sunt prezenti si slujesc la sfanta Liturghie, fiind invocati de preot la Intrarea Mica. Intrucat au fost prezenti de-a lungul vietii lui Hristos ei chiar dau marturie pentru Evanghelie (l Tim 3,16; Ap 14,6), dar nu sunt deasupra autoritatii apostolilor (Ga 1,8; 1 Co 6,3). Hristos e capul lor, asa cum e capul Bisericii (Ef 1,10; Col 1,20). In aceasta privinta, Maica Domnului are si ea un loc special printre ingeri, asa cum are si in Biserica, fiind marturisita drept „Imparateasa ostilor ceresti” „mai cinstita decat heruvimii si mai slavita decat serafimii“.

Astazi, popularitatea „ingerilor” si a altor fenomene spirituale a atins cote noi. Se impune insa un cuvant de avertizare. Mare parte din aceasta moda contemporana e doar o reluare a unei vechi ispite care exprima dorinta omenirii de a fi condusa de o inteligenta superioara — o fiinta dintr-o alta lume care calauzeste orice fel de activitate (lumeasca) — fara sa pretinda insa vreo responsabi­litate morala fata de Dumnezeu. Sunt bine cunoscute in Vietile sfintilor astfel de aparitii, in care demonii apar ca ingeri, calauzindu-i si chiar „rugandu-se” pentru altii, gata astfel sa le indeplineasca orice porunca. Prin urmare, noi crestinii ortodocsi credem in ingeri, dar nu fara dis­cernamant. Apostolul Ioan isi sfatuieste astfel turma „sa cerceteze duhurile, daca sunt de la Dumnezeu” (1 In 4, l), iar sfantul Pavel atrage atentia ca adeseori „Satana se preface in inger de lumina“ (2 Co 11,14). Sfintii Parinti invata ca niciodata nu trebuie sa avem o credinta oarba in vedeniile si aratarile altor fiinte.

Ingerul nostru pazitor face insa cunoscuta prezenta lor in alte moduri care pot fi simtite concret. De exemplu, prin pacea care vine din ocrotirea lor, intuitia ca ei ne pot calauzi, simtirea sfinteniei lor in biserici unde si ei slujesc lui Dumnezeu, si, mai presus de orice, inspirand credinta in Iisus Hristos, ale Carui fapturi create sunt si pe Care-L slujesc, „pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii” (Col 1,16). In acest fel trebuie sa-i vedem pe ingerii nostri: ca pe niste mesageri, calauze, ocrotitori si ajutatori in toate lucrurile, dar mai cu seama in apropierea noastra de Hristos. Sa nu uitam sa le cerem ajutorul si rugaciunile pentru noi”.

(In: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi, Editura Deisis, 2012)

Cititi si: