Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA?

10-01-2013 Sublinieri

Vezi si:

***

DESPRE PETRECEREA EVLAVIOASA IN BISERICA

Zarva care s-a facut aici duminica trecu­ta imi da prilej sa va amintesc de starea evlavioasa in biserica. Vreau sa va spun despre aceasta o vorba, doua, nu ca sa cert pe cineva – caci dintre vinovati poate ca nici unul nu este acum cu noi, si chiar daca ar fi, fara doar si poa­te s-a osandit si s-a certat singur -, ci ca sa nu las nebagata de seama intamplarea aceasta, incat sa creada cineva ca ea nu are nici o insemnatate.

Cum sa nu aiba nici o insemnatate?! Sa presu­punem ca ar fi intrat atunci aici vreun necredin­cios, sau vreun luteran, sau vreun catolic. Ce ar fi crezut despre noi?!

„Aha, astia sunt ortodoc­sii”, si-ar fi zis.

„Aceasta este Biserica Ortodoxa! S-au adunat aici toti, mici si mari, mireni si cle­rici; isi sarbatoresc Ortodoxia lor, dar uite ce neoranduiala! Ce credinta mai e si asta?”

Gandind asa, s-ar fi smintit, iar dupa aceea, incearca, da­ca poti, sa-i mai vorbesti despre sfanta noastra credinta ortodoxa. Reiese ca in ziua Triumfului Ortodoxiei noi am facut de rusine Ortodoxia si Maica noastra, Sfanta Biserica Ortodoxa. Şi nu avem nici o indreptatire.

Ca eram multi, asta nu-i o indreptatire. Atunci cand se aduna popor la piata, n-are cum sa nu fie zarva si vorba – dar in biserica cu cat sunt mai multi oameni, cu atat mai netulburata trebuie sa fie linistea si cu atat mai adanca tacerea! Domnul a zis:

unde sunt doi sau trei adunati in nume­le Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Mt. 18, 20).

Nu cu atat mai mult este El in mijloc atunci cand se aduna nu doi sau trei, ci sute si mii? Iar Domnul este Dumnezeul pacii si linistii. Pe deasupra, fiecare dintre noi are un inger pazitor, inger de pace si liniste. Aici au fost o mie de asemenea ingeri. Ce tacere adanca trebuia sa fie aici, sub adumbrirea lor, in fata Domnului Insusi! Ioan, Vazatorul tainelor, a vazut in Cer nenumarate cete ale puterilor netrupesti si de douasprezece ori cate douasprezece mii de sfinti – si a auzit ce? Tacere (Apoc. 8,1).

Asa ar trebui sa fie si aici la noi: tacere mare, daca am lua aminte la noi insine si la scopul pentru care ne adunam la biserica. Indata ce a lipsit aceasta luare-aminte, gandurile s-au imprastiat, am uitat si de noi insine, si de locul in care ne aflam, si am inceput sa facem necuviinte. Ingerii s-au departat de la noi si Domnul Şi-a intors fata, si ca urmare a inceput sa ne mearga si mai rau.

Sa nu spuneti:

„Ispita este mare, cum sa ii facem fata?”

De ce sa vina aici ispita?! Aici nu este loc pentru ea. Ea nici nu ar fi venit daca n-am fi adus-o singuri – iar de vreme ce am adus-o singuri, pe ce ispita sa dam vina ca pe ceva strain, vrajmas, care nu tine de noi? Bun, sa zicem ca ar fi o ispita din afara: tocmai atunci ar fi trebu­it sa ne aratam taria. Ce virtute este aceea daca la cea mai mica piedica si ispita ne dam batuti si dam inapoi?… Cand cineva este singur si tace, de ce virtute poate sa fie vorba? Cand se aduna mii, dar este liniste ca si cum ar fi un singur om sau ca si cum n-ar fi nimeni, atunci este virtutea ade­varata! Oare duhul evlaviei este in noi atat de schimbator, incat la cea mai mica bantuire din afara se tulbura si ii tulbura pe toti cei din jur, la fel ca vazduhul, care se clinteste cu usurinta si clinteste tot ce este in el? Daca asa stau lucrurile, marunta este lauda noastra.

Daca lauda noastra este marunta, trebuie sa ne ingrijim de marirea ei, adica trebuie sa ne intarim in evlavie duhul atunci cand suntem la bi­serica, astfel incat nimic sa nu il poata clinti si tulbura, asa incat sa fie ca o stanca in mare, de care se izbesc valurile, dar care sta neclintita, sau ca o cladire trainica, in jurul careia bate viforul, dar care ramane nemiscata. O asemenea virtu­te se dobandeste prin exersarea ei fara lenevire – iar exersarea aceasta este potrivita doar in bi­serica. Evlavia in biserica poate fi deprinsa doar prin starea evlavioasa in biserica. Mergi mai des la biserica si incordeaza-te de fiecare data ca sa-ti pastrezi in ea evlavia. Prin aceasta vei dobandi deprinderea starii cu evlavie si vei agonisi duhul evlaviei, care pe urma va ramane in tine si in afa­ra bisericii, preschimbandu-ti intreaga viata. Ca atare, cine nu a deprins inca virtutea aceasta sa se apuce de acum inainte sa o deprinda.

Sa nu credeti ca a pastra evlavia este un lu­cru greu si anevoios. Catusi de putin. Evlavia, atunci cand vine, se pazeste si se inlesneste sin­gura, si prin sine inlesneste insusi statul in bise­rica. Cand duhul ramane in evlavie, in biserica este la locul sau si intru randuiala sa, si ii pla­ce sa ramana asa. De ce unii stau pana la capat chiar si la cele mai lungi slujbe, iar atunci cand acestea se incheie le pare rau ca slujba s-a termi­nat? Nici n-ar vrea sa mai iasa din biserica; au gasit acolo Raiul desfatarii din clipa cand au in­trat in starea de evlavie. Vedeti ce mare bun se afla in mainile noastre, cat de aproape ne este, parca s-ar cere singur la noi!

In mainile noastre este, fiindca duhul evlaviei ne adumbreste indata ce ne silim sa il indragim. Trebuie sa ne stapanim bine de fiecare data cand venim la biserica.

Aceasta stapanire de sine trebuie inceputa prin punerea in randuiala a gandurilor. Cand in­trati in biserica, dati deoparte toate gandurile, goliti mintea si adunati-va luarea-aminte in voi insiva. Asta in primul rand. Dupa aceea, trebuie sa alungati toata grija lumeasca si sa va departati inima de orice robire si impatimire – sa faceti in asa fel incat ea sa nu fie atunci legata cu nimic si de nimic. Bagati de seama: aceste trei lucruri – imprastierea, grija si robirea – sunt vrajmasii care strica dispozitia evlavioasa de rugaciune. Atata timp cat ii vedeti in voi, sa nu asteptati rugaciune. De aceea, tocmai ei trebuie alungati pri­mii, alungati tot timpul, pentru ca ei vor navali clipa de clipa, ca niste gaze suparatoare. Sa ince­peti inca de dimineata, de acasa, lupta cu ei, lup­ta pe care s-o intetiti cand intrati in biserica, si atata timp cat stati acolo sa nu va molesiti deloc. Ce sa faceti veti invata de la sine daca veti avea osardie si va veti da silinta.

Dupa ce va veti fi desfacut in felul acesta min­tea, sufletul si inima de cele lumesti si le veti fi tinut in starea aceasta, intariti-va in incredintarea ca stati inaintea fetei Domnului, Care va vede si vede tot ce este in voi. Aceasta lucrare de capete­nie in rugaciune – a sta cu luarea-aminte in ini­ma si a-L privi pe Domnul – este totusi nevazuta si lipsita de forma; ea poate fi numita si ramane­re in aducerea aminte de Dumnezeu sau inain­tea lui Dumnezeu. Dobandind aceasta asezare launtrica, fiecare sa cada la picioarele Domnu­lui in inima sa si sa-si verse inaintea Lui sufletul, sa-si dea seama de nevoile sale si sa si le simta si sa le vesteasca Atoatevazatorului si Atotbunului Dumnezeu cu simplitate si credinta copilareas­ca. In aceasta sta inima intoarcerii prin rugaciune spre Dumnezeu! Oamenii striga slab ori surd ca­tre Domnul intrucat nu-si simt stramtorarea. Ci­ne simte stramtorarea aceasta ramane staruitor in rugaciune, si Domnul iubeste staruinta aceasta“.

(Din: Sf. Teofan Zavoratul, Invataturi despre mersul la biserica, Editura Sophia, 2011)

Va invitam sa mai cititi de Sfantul Teofan Zavoratul:

Legaturi tematice:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Teofan Zavoratul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA?

  1. Educatia crestina in familie, mersul la biserica impreuna cu copiii, lecturile, discutiile ca si viata parintilor influenteaza fara doar si poate copiii.
    Insa sa nu uitam ca necuratul sta si el la panda, si la un moment dat se poate ca si copiii unora dintre cei mai credinciosi parinti, sau chiar ai unor preoti, sa paseasca gresit, si atunci numai rugaciunea mai poate ajuta.
    Nu cred in ideea ca o educatie religioasa este garantia unei cai religioase a copilului, dar cred cu tarie ca aceasta educatie ajuta copilul sa nu cada definitiv…

    Domnul sa-i aiba in grija pe toti copiii !

  2. Pingback: Predici audio la Duminica dupa Botezul Domnului: ISPITIRILE DIAVOLULUI, CHEMAREA LA POCAINTA, DUMINICA – PRIMA ZI A SAPTAMANII -
  3. Pingback: “Nesfintii sfinti”: O cateheza vie despre INGERUL PAZITOR -
  4. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (IV): Viata in Biserica, postul, rugaciunea, pocainta, dobandirea Duhului Sfant -
  5. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE -
  6. Pingback: Vindecarea femeii garbove in zi de sambata si schimbarea zilei Domnului. TIMPUL CINSTIRII LUI DUMNEZEU PRIN LUCRARILE DUHOVNICESTI. Ce facem Duminica, cum praznuim sarbatorile? -
  7. Pingback: Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA? | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: PRAZNICUL ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI. “Pokrov” – Film documentar rusesc al Mitropolitului Ilarion (VIDEO). CANON DE RUGACIUNE. “Intareste-ne, Stapana, contra vrajmasilor celor potrivnici, ca pe David asupra lui Goliat!”
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate