Predicile Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA A CINCEA DIN POST (Evanghelia cererii fiilor lui Zevedeu): VESTIREA PATIMILOR SI SLUJIREA JERTFELNICA

21-04-2013 Sublinieri

17. Hristos Pastor

ioan14

Sfantul Ioan de Kronstadt:

Invatatura in Duminica a cincea din Postul Mare (I)

Iubiti frati si iubite surori! Vreau acum sa va povestesc si sa va talcuiesc intrucatva Apostolul si Evanghelia de astazi. Din Apostol s-a citit o parte din Epistola Sfantului Apostol Pavel catre evrei, despre puterea curatitoare a sangelui Mantuitorului Hristos, Care S-a adus pe Sine jert­fa lui Dumnezeu-Tatal pentru pacatele intregii lumi, iar din Evanghelie s-a citit istorisirea Evan­ghelistului Marcu despre felul cum Domnul Iisus Hristos le-a prezis celor doisprezece Apos­toli ai Sai, printre care si tradatorului Iuda, ca El, Domnul nostru, va fi predat arhiereilor si cartura­rilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor, si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dapa trei zile va invia. In continuare, din Evanghelie s-a citit despre cererea nepotrivita a celor doi ucenici, fratii Iacov si Ioan, ca ei sa aiba locurile de frunte atunci cand Se va proslavi Iisus Hristos si despre felul cum Domnul i-a certat cu blandete, zicand ca drumul spre slava Lui este drum al crucii, al patimirilor si al mortii; s-a mai citit si despre nemultumirea celorlalti ucenici fata de pretentiile lui Iacov si Ioan si despre povata pe care le-a dat-o Domnul in aceasta privinta, si anume ca cel care doreste sa fie mai mare decat ceilalti sa le slujeasca tutu­ror si cel ce vrea sa fie cel dintai sa le fie tuturor rob, precum si El Insusi nu a venit ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca si sa-Si dea sufletul ca ras­cumparare pentru multi (Mc. 10, 32-45).

Acum sa ne intoarcem la Apostol. Asadar, Sfantul Apos­tol Pavel spune despre Hristos in Epistola catre Evrei ca El,

Arhiereul bunatatilor viitoare… a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor cu insusi sangele Sau si a dobandit o vesnica rascumparare pentru toti cei ce cred in El – caci daca sangele tapi­lor si al taurilor si cenusa juncii, stropind pe cei spur­cati, ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de pri­hana, va curati cugetul vostru de faptele cele moar­te, adica de pacate, a caror plata este moartea, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu? (Evr. 9,11-14).

Asadar, noima celor citite din Apostol este ace­ea ca daca sangele preinchipuitor al Vechiului Testament, sangele dobitoacelor jertfite, ii sfintea pe cei pangariti, ca sa fie curat trupul, cu atat mai mult sangele lui Hristos va curati constiinta noastra, sufletul si trupul nostru, de tot pacatul.

Si Apostolul Ioan Teologul spune ca sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curateste de tot pacatul (In 1, 7). Asadar, nici unul dintre pacatosi sa nu se descurajeze, oricat ar fi de pacatos, ci sa nadajduiasca in primirea iertarii si curatirii tutu­ror pacatelor sale, fiindca avem Mantuitor Care prin har, mai ales prin Sfintele Taine, este intot­deauna cu noi in Biserica Sa, Care S-a pogorat sa ne curateasca de tot pacatul, numai sa credem in El, sa ne pocaim si sa ne impartasim cu credinta si cu dragoste de Preacuratul lui Trup si Sange, fara prefacatorie si fara sa ne intoarcem la pacatele dinainte.

Sfanta Maria Egipteanca, pomeni­ta astazi, a fost la inceput cufundata in adancul rautatilor, in haul desfraului, insa pocainta, cre­dinta si dragostea, nevointele postirii si rugaciu­nii, impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine au curatit-o, au facut-o sfanta si deopotriva cu inge­rii. Sa urmam si noi credintei sale, osardiei sale in pocainta si rugaciune si in iubirea de Dum­nezeu, setei sale de impartasire cu Trupul si cu Sangele lui Hristos, si Domnul ne va curati de tot pacatul: ca la Domnul este mila, si multa man­tuire la El, si El ne va izbavi pe noi din toate fara­delegile noastre (Ps. 129, 7-8).

In Evanghelia zilei de astazi, Domnul nostru Iisus Hristos ne invata sa nu cautam intaietatea fata de altii din iubire de cinstiri si din iubire de sine, ci sa cautam sin­gura cinstire placuta Lui: cea de a sluji celorlalti spre mantuire, precum si Insusi Hristos Dumne­zeu

a venit nu sa I se slujeasca, ci Insusi sa slujeas­ca si sa-Si dea sufletul ca rascumparare pentru multi. Care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vos­tru, si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga (Mc. 10, 45, 43-44).

Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos (Gal. 6, 2).

Amin.

spalarea_picioare

***

Sfantul Ioan de Kronstadt:

Cuvant in Duminica a cincea din Postul Mare (II)

Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca si sa-Si dea sufletul ca rascumparare pentru multi (Mc. 10, 45)

In curand vor veni zilele vrednice de pomenire ale mantuitoarelor patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, si in duminica de acum Biserica a randuit sa se citeasca Evanghelia in care Domnul a prezis patimirile Sale viitoare. El a zis urmatoarele:

Iata, ne suim la Ierusalim, si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor; si-L vor batjo­cori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.

Astfel, Domnul stia dinain­te tot ce avea sa I se intample in Ierusalim, toate amanuntele injosirii, patimirilor si mortii Sale, si nu Se ferea de ele, ci mergea cu vioiciune si vese­lie sa bea paharul cel amar al patimirilor pen­tru lume si pentru insisi iudeii cei nerecunosca­tori, care L-au rastignit, ca sa slujeasca mantuirii tuturor. Ce iubire nemarginita! Ce pogoramant nemasurat! Ce indelunga rabdare minunata!

Toata viata lui Iisus Hristos, din pruncie pana la moartea pe Cruce si inviere, este o slu­jire minunata, preaplina de dragoste, a mantuirii neamului omenescinsa si dupa inaltarea Lui la Cer, cand a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatal, si pana acum, Domnul, imparatind peste toate neamurile, slujeste mantuirii neamu­lui omenesc si mai ales a neamului crestinesc, precum a zis El Insusi: Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt. 28,20), sau, ca in Evanghelia citita acum: Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca si sa-Si dea sufletul ca rascumparare pentru multi. El pana in ziua dComuniune1e astazi ne curateste, ne renaste si ne innoies­te prin Sfantul Botez; ne sfinteste si ne intareste cu harul Sfantului Duh prin mirungere; lucreaza cele sfinte la Liturghie ca Arhiereu Vesnic dupa randuiala lui Melchisedec, si ne da Preacuratul Sau Trup si Sange sub chipul painii si vinului; prin Taina Spovedaniei ia Insusi aminte la poca­inta noastra si ii dezleaga de pacate pe cei ce se pocaiesc cu adevarat; prin preotie, ierarhie sau pastorime Insusi lumineaza, paste, calauzes­te, judeca si pedepseste duhovniceste oile Sale cuvantatoare; prin nunta binecuvanteaza uni­rea dintre sot si sotie spre nastere si crestere de prunci binecuvantata; prin maslu, ca Doctor al sufletelor si al trupurilor, vindeca neputintele noastre duhovnicesti si trupesti. La fiecare sluj­ba este de fata impreuna cu noi in chip nevazut, dupa fagaduinta Sa: unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Mt. 18, 20), si primeste slujirea noastra, si Insusi slu­jeste mantuirii noastre in chip minunat, lucrator, simtit, facand in noi puteri minunate, dumneze­iesti, care destrama lanturile de fier ale pacatului si mortii duhovnicesti, dand viata dulce suflete­lor satule de amaraciunea pacatului.

Acum suntem in Postul Mare, care tine patruzeci de zile. Ce este Postul Mare? Este un dar de pret pe care ni l-a facut Mantuitorul nostru, Care a postit El Insusi patruzeci de zile si patruzeci de nopti fara sa manance si sa bea, dar cu adevarat de pret pentru toti cei ce cauta mantuirea, fiindca omoara patimile sufletesti.

Prin cuvantul si pil­da Sa, Domnul a facut din el lege pentru urma­torii Sai. Si cu ce dragoste, cu ce puteri dumnezeiesti, harice le slujeste Domnul tuturor celor ce postesc cu adevarat! El ii lumineaza, ii curateste, ii innoieste, ii intareste in lupta cu patimile si cu vrajmasii cei nevazuti, cu incepatoriile si stapaniile si stapanitorii intunericului acestui veac; ii invata toata virtutea si ii inalta la desavarsire, la fericirea cea nestricacioasa de Sus. Au facut si fac cunostinta cu asta din proprie experienta toti cei care postesc cu adevarat. Postul insotit de ruga­ciune este arma fara gres impotriva diavolului si a mult patimasului trup. Asadar, nimeni sa nu faca pe desteptul, spunand ca nu este nevoie de post.270320104003

Iata insa ca vin zilele patimirilor Preadulcelui nostru Mantuitor. Ce sunt patimile, pati­mirile Domnului? Sunt jertfa cea de pe urma, savarsitoare, a Mantuitorului nostru, adusa pen­tru pacatele lumii si incheiata prin moartea Lui pe Cruce, inainte de care a strigat: Savarsitu-s-a! (In 19,30). Aceasta este ultima slujire adusa de El pe pamant mantuirii noastre, ca prin patimirile si prin moartea Lui sa ne putem izbavi de dreap­ta si vesnica chinuire pentru pacatele noastre, ca El sa ne poata da spre mancare si bautura Prea­curatul, Multpatimitorul Sau Trup si Preacuratul Sau Sange, care pentru noi s-a varsat, incat sa ne curatim, sa ne sfintim, sa primim viata si sa ne innoim, incat sa ne imbrace cu dreptatea Sa, cu meritele Sale, sa ne indumnezeiasca si fericeasca pe veci. O, daca s-ar si intampla asa, daca toti am privi asa intotdeauna patimirile Lui si ni le-am insusi asa prin credinta si dragoste, daca ne-am rastigni impreuna cu El, rastignindu-ne fata de lume si de patimi!

Iata, Liturghia se savarses­te aproape tot anul. Ce este Liturghia? Ea este slujire zilnica a Domnului in vederea mantuirii noastre si a lumii – pentru toti si pentru toate. El Insusi slujeste pentru noi si impreuna cu noi prin Liturghie, savarsind Taina Trupului si San­gelui Sau. El Se junghie pentru noi pana in ziua de astazi, ramanand Insusi nejunghiat in Tru­pul Sau nestricacios, indumnezeit; varsa Sangele Sau, frange Trupul Sau si ni le da spre iertarea pacatelor, spre sfintire si viata vesnica; pana in ziua de astazi fumega Sangele Lui Viu si de via­ta Facator pe altarele bisericilor crestine ortodo­xe! O, minunat, dumnezeiesc dar al dragostei! O, fericire a crestinilor adevarati! Asa slujeste Dom­nul pana in ziua de astazi, in chip felurit si de viata facator, mantuirii noastre.

spalarea-picioarelor-3El ne-a lasat insa pilda ca si noi sa slujim unii altora cu iubire, spunand: Care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru, si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. Astfel, fie­care dintre noi, fratii mei, este dator sa slujeas­ca celorlalti cu talentele, capacitatile, puterile sale, cu pozitia, averea, cultura sa, nu sa-si faca doar propriul plac. Astfel, conducerea trebuie sa slujeasca poporului, ingrijindu-se de cultiva­rea lui, de orientarea fortelor lui morale si fizi­ce, de bunastarea lui economica. Păstorii trebuie sa slujeasca pastoritilor lor prin bunul exemplu al virtutilor crestinesti, prin cuvantul de invatatura si de zidire, prin savarsirea evlavioasa a Tainelor, prin indrumarea mantuitoare a pasto­ritilor spre viata imbunatatita si spre mantuirea in Dumnezeu; oamenii cultivati, scriitorii, presa trebuie sa slujeasca spre slava lui Dumnezeu si folosul poporului prin inraurirea lor luminatoa­re, urmand principiilor Bisericii Ortodoxe; boga­tii trebuie sa slujeasca celor saraci – bineinteles, nu parazitilor, care nu vor sa munceasca, ci vor sa manance paine degeaba (caci daca nu vrea cine­va sa munceasca, acela nici sa nu manance (II Tes. 3, 10), spune Apostolul), ci acelor saraci care nu pot munci nici daca ar vrea, sau a caror mun­ca este istovitoare si prost platita, sau care nu pot gasi nicaieri de lucru. Toti suntem in Hristos madulare unii altora, si potrivit credintei, dato­riei si convingerii ratiunii si inimii trebuie sa slujim unii altora fiecare cu ce poate – da, fratilor, sa slujim aproapelui, nu sa traim numai pentru noi, pentru placerile noastre, nu sa socotim via­ta o jucarie, un sir de jocuri si de placeri. Aceas­ta nu ar fi crestinism, ci paganism.

Datori suntem noi, cei tari, sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra, ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire (Rom. 15, 1-2).

Bineinteles, slujirea aproa­pelui nu se poate infaptui fara lepadare de sine si fara cruce, si uneori cu cat este mai mare bine­le pe care il facem aproapelui, cu atat este mai grea cruceade pilda, crucea nerecunostintei si rautatii din partea celor carora le-am facut bine. Crucea insa nu trebuie sa ne faca sa ne descura­jam, sa ne amaram fara de masura si sa ne lasam de slujirea noastra, fiindca ce cruce este mai grea decat crucea pe care a rabdat-o Hristos pentru noi? Pilda Domnului Iisus Hristos, Care pentru noi S-a desertat de Sine in chip infricosator, sa ne slujeasca drept imbold puternic pentru a nu ne teme si a nu fugi de lepadarea de sine pentru binele obstesc – iar aceasta lepadare si acest bine sunt deosebit de trebuincioase acum, in aceste multe si mari restristi -, care desi este credincios si bun, este incult, cateodata superstitios, petre­caret, neprevazator si nechibzuit, si desi se chea­ma ca este liber, n-a invatat sa inteleaga si sa pretuiasca darul libertatii adevarate. Pentru a sluji cu adevarat aproapelui trebuie insa neaparat sa incetam a mai sluji patimilor, trebuie lepadare de sine, caci patimile nu ingaduie sa slujim aproa­pelui cu ravna sincera, ci ne invata sa facem doar propriul plac. Amin.

(in: Sfantul Ioan De Kronstadt, Cuvinte la Postul Mare, Editura Sophia, Bucuresti, 2013)

ioan-de-kronstadt-sf-cuvinte-la-postul-mare-9963

Cititi si:


Categorii

Cererea fiilor lui Zevedeu, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Ioan de Kronstadt, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “Predicile Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA A CINCEA DIN POST (Evanghelia cererii fiilor lui Zevedeu): VESTIREA PATIMILOR SI SLUJIREA JERTFELNICA

  1. Unele invataturi ale sf parinti au caracter general, insa altele se refera la anumite situatii particulare sau sunt potrivite anumitor categorii de oameni. De exemplu ” nu cantitatea rugaciunii conteaza ci calitatea ” se potriveste mai ales celor care nu au timp sa se roage mult, adica sa incerce sa se roage macar canonul dar sa traiasca acele rugaciuni, sa fie atenti. Insa cei care se pot ruga mult timp in fiecare zi, vor raspunde in fata lui Dumnezeu si pentru cantitate, cat despre calitatea sa nu se gandeasca ca pot ei cu de la sine putere sa atinga o inalta rugaciune, caci asta sta doar in puterea lui Dumnezeu. Noi putem doar sa ne rugam cu atentie, macar atat sa facem.
    Si daca nu am alta fapta buna de facut, sigur ca voi raspunde daca nu am spus o rugaciune. Daca in loc sa ma rog stau si ma uit la televizor la nu stiu ce emisiune, sau joc jocuri pe calculator sau ma uit la filme, sau imi pierd timpul cu nu stiu ce alta prostie, sigur voi da raspuns pentru acest pacat, si sigur ca acest pacat are drept consecinta intunecarea sufletului meu.
    In cazul in care avem mult timp la dispozitie suntem responsabili si de cantitate a rugaciunii. De fapt nu ar trebui sa pierdem in van nici o ora, nici macar un minut, dar noi pierdem de multe ori zile sau ani de zile in care ne straduim doar sa implinim canonul. Ce este mai bine : sa am un canon exact de la duhovnic ( adica in fiecare zi cutare acatist ) si sa ma rezum la canonul respectiv, sau sa nu am un canon fix – sa ma pot ruga la ce sfant vreau eu, dupa cum simt eu in sufletul meu intr-un anumit moment dat, dar sa ma straduiesc sa imi umplu fiecare ora a vietii mele cu o rugaciune ?
    Cei casatoriti isi cresc copii, si trebuie sa munceasca in fiecare zi indiferent daca se simt bine sau nu, daca sunt sanatosi sau bolnavi, daca au chef sau nu. Ei se gandesc ca daca nu muncesc cat trebuie le moare copilul de foame. Isi fac datoria in fata lui Dumnezeu caci altfel consecintele ar fi foarte rele. Insa eu daca am timp mult la dispozitie, si nu ma rog, pentru ca la o adica pot sa stau si in pat si sa ma odihnesc la discretie, ca nu imi face nimeni nimic, oare nu voi avea o mare pedeapsa de la Dumnezeu ? Adica cel casatorit primeste o mare pedeapsa daca nu muncesc mult, iar eu sa stau si ma odihnesc cat am chef fara sa patesc nimic, sau mai nimic … Nu-i chiar asa.

    Nu pot sa zic ca un pustnic care se roaga neincetat face un lucru mai mare decat un mirean care munceste 16 ore pe zi pentru ca sa isi creasca cei 10 copii. Nu e cu nimic mai mare rugaciunea decat munca cinstita, atata doar ca fiecare suflet are in lumea asta o chemare, unul sa fie zidar, altul sa se roage. Asa cum meseria zidarului este sa puna caramizi, meseria celui care are timp mult la dispozitie este sa se roage. Asta e facerea lui de bine. Spuneam mai sus ca fiecare cuvant al sfintilor are ca scop sa trateze o patima adica un lucru care intr-o anumita situatie e exagerat. La fel si cuvantul ” sunt mai rau decat toti ” are ca scop sa trateze exagerarea afirmarii de sine, sau a gandului ca ” sunt mai bun decat cutare, fac un lucru mai mare “. E adevarat ca atunci cand un om le poate face pe amandoua e preferabil sa se roage decat sa puna niste caramizi una pe alta, dar atunci cand ambele sunt necesare, nu putem pune mai presus rugaciunea decat munca zidarului. E acelasi lucru, deci daca tu stai si te rogi, in loc sa mai spui ” e mai mare rugaciunea decat a face un zid fara rost ” spui ” sunt mai rau decat zidarul “. Nu te consideri oricat de ” mai rau ” caci si pe linia asta poti exagera, ci te consideri mai rau in sensul ca ” nu faci un lucru mai mare “, adica nu-l faci pe zidar sa se complexeze in fata ta si sa isi piarda mantuirea, ci te rogi si pentru el ca si pentru ceilalti si pentru tine insuti. Deci prin a te considera mai rau, iti corectezi o prejudecata, te echilibrezi in rugaciunea pentru fiecare om, incat sa fie rugaciune si nu osandire. Totul e sa fii echilibrat, sa ai dreapta socoteala, nu poti exagera cu nimic. Deci cu nimic nu e mai presus un pustnic care se roaga neincetat, decat un zidar care nu se pate ruga mult dar isi creste copiii. Amandoi sunt la fel de mari in fata lui Dumnezeu, si la asta trebuie ajuns cu cuvantul ” eu sunt mai rau decat toti “. Si zidarul trebuie sa spuna ” eu sunt mai rau decat pustnicul acela care se roaga “, dar atata cat sa isi echilibreze sufletul sau, ca sa nu osandeasca pe pustnic, sa nu spuna ” ia uite ce mare lucru mai face si pustnicul ala, se usuca pe picioare si nu ajuta cu nimic “. In felul asta se roaga si el pentru pustnic. Deci nimeni nu trebuie sa osandeasca pe ceilalti, sa nu ispiteasca pe ceilalti sa fie complexati, dar nici nu trebuie sa se complexeze in fata unuia care il judeca.

    De aceea un om care se roaga mult sa nu zica in sinea lui ” am facut multe rugaciuni, am citit la psaltire, sa vezi ce o sa ma ispiteasca dracul acuma, ce ma uraste el pe mine “. E semn de mandrie sa gandeasca asa. Caci daca eu m-am rugat toata ziua si asta nu inseamna cu nimic mai mult decat munca unui zidar care a muncit toata ziua pentru ca copii lui au nevoie, cu ce anume sa ma urasca mai mult pe mine dracul decat pe zidarul ala ??? Nu exista nici un motiv sa gandim asa, caci si zidarul isi lucreaza mantuirea ( adica va lua locul ingerilor cazuti in aceeasi masura ca si mine care m-am rugat toata ziua ) la fel ca si un pustnic care se roaga neincetat, nu e cu nimic mai prejos. Adica amandoi isi fac datoria la fel de mult in fata lui Dumnezeu, si asta e mantuirea, asta e si lucrul pe care il uraste diavolul. Deci pe un zidar care isi lucreaza mantuirea prin meseria lui, diavolul il uraste si il ispiteste la fel de mult ca si pe un pustnic, caci amandoi fac acelasi lucru – binele, voia lui Dumnezeu. Deci atunci cand eu ma rog mult, daca zic ” o sa am ispite mari pentru ca mi-am facut datoria “, nu gresesc ? Pai daca mi-am facut datoria, de ce sa am ispite mai mari de exemplu decat un simplu zidar, care se roaga putin ? Doar am facut acelasi lucru ca si el, la fel de mare. Nu imi va aduce mie ispite mai mari diavolul decat acelui zidar. Iar daca spun ” vai o sa imi vina ispite mari, mi-e frica sa mai fac si rugaciunea asta ” si ma odihnesc in loc sa ma rog, atunci zidarul mai mare va fi in fata lui Dumnezeu decat mine, caci el si-a facut datoria negandindu-se cu frica la diavolul – ca ce ispite o sa-i vina lui pentru ca isi hraneste copii, iar eu m-am speriat si complexat in fata celui rau. Daca cineva se asteapta sa i se intample ceva rau, sa aiba ispite, le atrage asupra lui, se teme fara motiv si atunci deja a intrat intr-o ispita.
    Deci sa nu stam degeaba si cu frica de ispite, ci sa ne rugam cat putem de mult. Sa nu gandim ca o sa avem ispite mai mari decar altii care nu se pot ruga, ca asta e semn de mandrie, adica punem rugaciunea noastra – binefacerea noastra – mai presus de binefacerea lor, mantuirea noastra mai presus de mantuirea lor, ceea ce este un fals. Daca te gandesti ca daca spui nu stiu ce rugaciune o sa ai ispite mai mari decat cel mai simplu om, atunci ai mandrie si din asta se naste lasitatea, iar prin lasitate ajungi sa fii mai prejos decat acel simplu om, caci ajungi un om care nu isi implineste datoria sa. Chiar daca un pustnic are ispite mai cuprinzatoare, iar zidarul mai putin cuprinzatoare, ele sunt la fel de mari, caci Dumnezeu da fiecaruia putere suficienta sa suporte ispitele care ii vin lui.
    Si uite ca poate unul are 10 copii si nu mai are cum sa nu munceasca continuu si sa nu isi faca datoria, caci altfel i-ar muri copii, iar eu imi pierd ore in fiecare zi fara sa ma rog avand timp liber. Si la Judecata acela cu zece copii se va mantui iar eu nu, in ciuda faptului ca eu am fasla impresie ca daca am spus 4 acatiste pe zi sunt mai mare decat acela care a muncit toata ziua si nu s-a rugat decat jumate de ora. Si mai consideram ca am ispite mai mari decat acela, chiar daca el avea mai mari decat mine, caci diavolul uraste numai pe aceia care isi fac datoria. In plus de ispite nu trebuie sa ne temem niciodata, caci nu sunt mai presus de puterile ce ni le da Dumnezeu pentru a le trece, iar daca te temi de ele in loc sa scapi ti le maresti.
    Deci ca sa fim la fel de mari ca zidarul care isi creste copii in Imparatia lui Dumnezeu, sa nu pierdem timpul degeaba, ci sa ne rugam in fiecare ceas pe care Dumnezeu ni-l da. Si sa ne gandim ca sunt alte persoane care chiar acuma isi traiesc ultimul ceas al vietii, stiind ca in curand vor merge la Judecata, si ei isi dau seama cel mai bine ce importanta are fiecare ceas al vietii noastre, caci fiecare poate fi si ultimul.
    In aceeasi masura si pustnicul si zidarul izbavesc lumea de mania lui Dumnezeu, caci ce este zidarul fara pustnic aceea este si pustnicul fara zidar. Sau ce este lumea fara pustnic aceea este si fara zidar.
    Sa ne rugam cu bucurie si cu mila pentru intreaga lume.

  2. Cuvintele rostite de Domnul Hristos:”Dar a sedea de-a dreapta si de-a stanga Mea nu este al Meu a da,ci se va da celor pentru care s-a pregatit de catre Tatal Meu”,ar pute fi intelese cu nedumerire.Ele au insa in vedere Imparatia Tatalui,pregatita pentru cei alesi de la inteierea lumii,dar DOMNUL -Care va marturisi:”Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine”,precum si :”Toate ale Mele sunt ale Tale,si ale Tale sunt ale Mele”,sau “Orice veti cere de la Tatal in numele Meu va va da”,iar Apostolilor le fagaduise nu demult ca vor sedea in Imparatie pe tronuri judecand lumea,denota ca nu a vrut decat sa le mai dea fiilor lui Zevedeu inca o lectie de smerenie care s-au aratat atat de siguri pe ei.Iar raspunsul lor:”Putem”,denota o indrazneala si incredere in puterile proprii, prin acest cuvant,ei si-au asumat o mare raspundere,ulterior dovedind ca nu a fost dezmintita fagaduinta lor;Iacov fiind primul apostol care si a dat viata pentru Hristos. Totusi raspunsul Mantuitorului:”Nu stiti ce cereti”,ramane actual si valabil pentru oricare dintre noi,avand in vedere cereri nesabuite pentru care vom indura consecinte si vom da socoteala.
    Aceasta Evanghelie imi aduce in fata Icoana Deisis care Il reprezinta pe Hristos ca Imparat,asezat pe tron,tinand Evanghelia inchisa si binecuvantand.El are in dreapta Sa pe Fecioara Maria ,iar in stanga pe Sfantul Ioan Botezatorul,amandoi in picioare ,rugandu-se.Aceasta icoana este asezata pe catapeteasma,alaturi de alti Sfinti.De aici, ochii de Judecator ai Lui Hristos par a citi in sufletului crestinului,indiferent de pozitia in care te afli.
    Pentru rugaciunile Maicii Tale, ale Sfantului Ioan Botezatorul si Apostolilor,Doamne IIsuse Hristoase miluieste ne pe noi!

  3. Sărmane suflete, învaţă
    Prin rugăciune să trăieşti,
    (Să poţi s’ajungi curat ca pruncii
    În veşniciile cereşti).

    Învaţă să vorbeşti cu cerul,
    Ca prin trăirea rugăciuni,
    Să-ţi vezi şi să-ţi curăţi, lăuntru
    De moartea şi păcatul lumii.

    Învaţă să trăieşti în Duhul
    Şi-n dragostea lui Dumnezeu
    (Să simţi adânc şi viu şi sincer,
    Că Dumnezeu e Tatăl tău).

    Învaţă să-ţi găseşti lăuntric
    Valorile ce şi ţi le-a dat,
    (Să le’nmulţeşti prin nevoinţă,
    Prin dragoste şi trai curat).

    Învaţă să vorbeşti cu Tatăl,
    Cu Fiul şi cu Duhul Sfânt,
    (Să redevii fiu al luminii),
    Prin viaţă sfântă pe pământ.

    Învaţă să-ţi cunoşti ,,părinţii’’.
    Să preţuieşti ce ne-a adus
    (Şi ne-a lăsat spre mântuire)
    Mult-milostivul Domn Iisus.

    Învaţă-n rugă ce e lupta
    (Cu patima, cu duhul rău),
    Ce e smerenia, ce-i Harul,
    Şi strigătul spre Dunezeu.

    Învaţă să-ţi cunoşti lăuntru
    Şi forţele duhovniceşti,
    (Cele sporeşti prin rugăciune),
    Şi cât de’adânc şi sincer eşti.

    Învaţă să ceri cele bune
    (Şi să aştepţi smerit, răspuns).
    Să preţuieşti cele primite
    Şi să asculţi de Iisus.

    Să înţelegi că cele bune
    Şi tot darul desăvârşit,
    Le’avem din ceruri, de la Tatăl
    Şi le primim necontenit,

    Că rugăciunea ni-i dovadă.
    Că rugăciunea ne sporeşte
    Valoarea, Harul şi gândirea.
    Că rugăciunea ne sfinţeşte.

    Că rugăciunea este viaţă,
    (Aici, acum şi-n veşnicie)
    Şi că prin ea trăim credinţa
    (Şi viul), în ortodoxie.

    Învaţă suflete ce-i ruga
    Şi înţelege că prin ea,
    Pătrunzi la Dumnezeu (şi cerul
    Pătrunde în fiinţa ta).

    Că fără lucrul rugăciunii
    Nu suntem robii lui Iisus,
    (N’avem dovada conlucrării
    Nici ,,semnătura’’ noastră, sus).

    Nu dovedim (nici în noi înşişi),
    Că i-am cerut luI Dumnezeu
    (Să ne cunoască), să ne’ajute,
    Sărmane suflete al meu.

    N’avem dovadă c’am vrut cerul,
    (Că ne-am luptat greu pe pământ
    Să câştigăm Înpărăţia)
    Şi să trăim în Duhul Sfânt.

    Iată cum sfiţii trăiau ruga.
    Cum au luptat şi-au dobândit
    Iubirea cea nevinovată,
    Cum au cerut, cum au primit.

  4. Pingback: JOIA MARE. Cina cea de taina, instituirea Impartasaniei cu Trupul si Sangele lui Hristos, spalarea picioarelor. NESFARSITA DRAGOSTE SI COPLESITOARE SMERENIE A DOMNULUI! -
  5. Pingback: VESTIREA PATIMILOR DOMNULUI si CEARTA APOSTOLILOR. Intre lupta salbatica pentru intaietate care striveste pe cei slabi si puterea dragostei smerite -
  6. Pingback: “Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. Noi stim ce cerem si ce asteptam de la Dumnezeu? “RASTIGNIREA” de a-L crede si a-L urma pe Hristos. “CRESTINII GANDESC SI AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata vicle
  7. Pingback: Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga, ar trebui sa se bata pe
  8. Pingback: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga. INTRAREA E INVERS, DE LA CAPATUL COZII!”. Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI
  9. Pingback: SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne învaţă să fim în toată vremea în slujire… Hristos ne împrumută mâinile Sale milostive şi slujitoare ca noi înșine să fim milostivi şi slujitori, asemenea Lui” PREDICA PS MACAR
  10. Pingback: SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne învaţă să fim în toată vremea în slujire… Hristos ne împrumută mâinile Sale milostive şi slujitoare ca noi înșine să fim milostivi şi slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACA
  11. Pingback: Predici audio la SCHIMBAREA LA FATA: slava Taborului dinaintea suferintei Golgotei – intarirea credintei ucenicilor pentru a intampina Patimirea | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: “Dumnezeu ne slujeşte nouă. E incredibil. E altceva! E ceva din alta lume! Hristos este opusul high-life-ului lumii actuale”. BADARANIE sau SENSIBILITATE SLUJITOARE? Omul intre IMPARATIA PUTERII si IMPARATIA IUBIRII SMERITE | Cuvântul Ortod
  13. Pingback: IUBIREA DE STĂPÂNIRE, DE ÎNTÂIETATE ȘI DE CINSTIRI. “Mesajul lui Dumnezeu este primit de cel ce s-a smerit şi a suferit şi nu de cel puternic…” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: “DUREREA VOASTRA ESTE SI DUREREA NOASTRA pentru ca acum bisericile noastre sunt goale, dar e mare nevoie sa traim aceste vremuri cu DOR dupa Domnul Hristos”. PS BENEDICT BISTRITEANUL (si video): “Rugaciunea pentru lume DOARE. E mare criz
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate