DUMNEZEU, BARBATUL SI FEMEIA. Devierea homosexuala ca “paradigma a caderii”
Doxologia: Dumnezeu si genul
“Puţine lucruri sunt atât de controversate în societatea noastră precum cele privind sexul şi religia. Creştinul ortodox abordează aceste aspecte în cadrul înţelegerii de sine a Bisericii ca Mireasă a lui Hristos. Fie că problema este una de „limbaj inclusiv”, sau una care ţine de rolul femeii în Biserică, sau de pofta homosexuală, răspunsul se află în marea Taină: Hristos şi Biserica.
Oamenii din vechile timpuri se închinau adeseori la zeităţi feminine, aveau preotese şi nu aveau o părere contrară faţă de dorinţa homosexuală. Israel, însă, a stat de unul singur împotriva acestor practici, respingându-le. Motivul pentru aceasta se află în descoperirea de Sine a lui Dumnezeu ca radical diferit de creaţia Sa.
Am spus că lumea a fost creată ex nihilo. Între fiinţa lui Dumnezeu şi fiinţa lumii se află o prăpastie nemăsurată. Lumea nu este Dumnezeu, nu a fost vreodată Dumnezeu şi nu va fi Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu a unit creaţia cu Sine prin Întrupare nu distruge în nici un fel distincţia dintre necreat şi creat. În Hristos noi participăm la harul necreat al lui Dumnezeu, devenind prin acel har ceea ce El este prin fire, însă, fără a înceta să fim creaturi; firea noastră creată nu este niciodată transformată în fire dumnezeiască.
Această diferenţă dintre Dumnezeu şi lume este exprimată iconic de împărţirea firii umane în două sexe. În dumnezeieştile Scripturi, Dumnezeu este întotdeauna reprezentat de bărbat iar creaţia de femeie. Dumnezeu este Mirele iar lumea, sau mai precis, Biserica, adică lumea recreată în Hristos, este Mireasa.
Desigur, Dumnezeu nu este nici bărbat, nici femeie; El este mai presus de aceste concepte create. Cu toate acestea, El ne-a dat anumite chipuri şi concepte prin care am ajuns să Îl cunoaştem. Deşi aceste concepte nu pot vreodată descrie ori defini în întregime pe Dumnezeu cel mai presus de orice închipuire, noi, totuşi, avem nevoie de ele.
Este adevărat că, ocazional, Scripturile folosesc imagistica feminină cu referire la Dumnezeu. De exemplu, Hristos a zis despre Ierusalim:
„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit” (Matei 23, 37).
Aceasta este doar o analogie. Hristos l-a numit „Tată” pe Dumnezeu, nu „Mamă”. Hristos este „Fiul” lui Dumnezeu, nu „Fiica” lui Dumnezeu.
Folosirea limbajului „inclusiv” sau neutru din punct de vedere al genurilor despre Dumnezeu este o violare flagrantă a integrităţii Scripturilor şi a Liturghiei. Să-L numeşti „mamă” pe Dumnezeu nu înseamnă nimic altceva decât introducerea unui zeu diferit. Limbajul neutru întunecă distincţia dintre Creator şi creaţie, ridicând creaţia (adică femeia) în locul lui Dumnezeu şi aruncându-ne astfel înapoi la păcatul primordial.
Din cele expuse mai sus ar trebui să fie evident motivul pentru care este imposibil ca Biserica să aibă preotese. Bărbatul, fiindcă este o făptură, îl poate reprezenta pe Dumnezeu doar iconic. Femeia, însă, este creaţie. Biserica este în mod esenţial femeie. Dacă, aşadar, preotul – care este imaginea lui Hristos Mirele, ar fi femeie, ce s-ar alege din principiul masculin? Din nou, distincţia dintre Creator şi creaţie este nimicită şi o nouă religie se naşte. De fapt, o veche religie este renăscută, religia panteismului care fusese respinsă de Israel şi de Biserică.
Despărţirea în două sexe inerentă naturii umane şi legătura sa iconică cu Hristos şi Biserica explică, de asemenea, atitudinea Bisericii în privinţa dorinţei homosexuale. Observaţi contextul în care Sfântul Pavel dezbate această problemă:
„Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor” (Romani 1, 25-27).
Pentru Sfântul Pavel, pofta homosexuală nu este doar un rezultat al căderii, ci este chiar paradigma căderii, foarte asemănător cu modul în care căsătoria este o paradigmă a relaţiei mântuitoare a lui Hristos cu Biserica. Aşadar, este limpede că Biserica nu poate binecuvânta homosexualitatea. Sexualitatea omenească nu poate fi exprimată corect decât în Sfânta Cununie sau în celibat.
(fragment din: Clark Carlton, Credinţa: catehism ortodox, traducere de Dragoş Dâscă, Editura Ecclesiast, 2010)
Legaturi:
***
- DESPRE HOMOSEXUALITATE CA PACAT SI BOALA cu Parintele Pantelimon Șușnea si Staretul Iustin Miron de la Oașa (si AUDIO)
- CONTRA MARSURILOR SI PROPAGANDEI “GAY”. Duhovnici si ierarhi romani care au vorbit impotriva PACATULUI HOMOSEXUALITATII. Ar trebui si mai mult, dar…atunci cand au strigat, cine i-a auzit si cine le-a dus mai departe cuvantul?
- BOMBA ATOMICA CU CEAS PUSA LA TEMELIA FAMILIEI SI A BISERICII. O noua PRIGOANA impotriva crestinilor, in Romania, incepe prin noua CONSTITUTIE dictata de lobby-ul HOMOSEXUAL?
- GayFest 2013. FAMILIA CRESTINA – sub asediu orchestrat si inversunat, amenintata cu disparitia. “CE URMEAZA? URMEAZA COPIII NOSTRI!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mi se pare muuuuuult prea complicata explicatia …
Pentru ca Dumnezeu sa se intrupeze, a avut nevoie de o femeie. Mai precis, a ales sa o faca, demonstrativ, subtil si expicativ prin Maria, fiica Anei si a lui Joachim, doi oameni obisnuiti, piosi dar obisnuiti.
Dumnezeu a hotarat sa sfinteasca Familia ca pe o structura divina in care este afirmata limpede constructia ce implica traditia (El si Ea) si, intelegem astazi, genetica, ratiunea aproape inexprimabila a complexitatii materiei.
Maria, putea fi o tanara virtuoasa, dar orfana.Domnul Sabaoth a decis ca Maica Sa sa fie fiica legitima a unui cuplu.
Dumnezeu Hristosul avea bunici si acest fapt , chiar induiosator, trebuie sa il explicam nepotilor, copiilor nostri. Cuvantul S-a intrupat pe corpul unei familii asa cum a fost ea conceputa in absolut inaite de intaia zi.
Asa credem noi, judeo-crestinii.
Perversiunea ca pacat impotriva firii, adica a ratiunii ordinii creatiei este incriminata si in scrierile zoroastriene, Gatha.
Miscarea ce promoveaza perversiunile sexuale nu reprezinta o etapa a progresului umanitatii ci o incercare de distrugere a acesteia.
Si aceasta etapa este inscrisa in proiectul Divin, inca dinaintea Caderii. A Caderii ingerilor, nu a noastra.
Si ingerii si noi am fost pusi la incercare. Incercarea Libertatii a condus la timpurile ce le traim acum, ale separarii graului de neghina.
Acum, se cerne Lumea.
Ce inseamna(cum sa inteleg):”Folosirea limbajului „inclusiv” sau neutru din punct de vedere al genurilor despre Dumnezeu…”
si cum este aceasta: “o violare flagrantă a integrităţii Scripturilor şi a Liturghiei”.????
In rest,mai mult intrezaresc decat inteleg deplin niste sensuri…
Dar chiar si asa,imi place abordarea,este de “rumegat” in tihna la acestea.
Limbajul “inclusiv” e un concept al corectitudinii politice utilizat inclusiv in spatiul religios, legat de modul de a vorbi/scrie despre Dumnezeu, considerandu-se ca modul traditional, cu Dumnezeu la genul masculin, prezentat ca Tatal, este… sexist, opresiv, injust, discriminator la adresa femeii! De aceea, in “limbajul inclusiv” au propus ca Dumnezeu sa fie numit, inclusiv in unele traduceri ale Bibliei, drept… El/Ea sau Tatal/Mama… si alte enormitati de acest fel.
A-ha!
Curat murdar, care va sa zica!
Sincer multumesc f. mult pentru acest fragment din cartea dlui Carlton. Mie personal mi-a adus niste lamuriri si limpeziri aducatoare de bucurie sufleteasca si binevenite, inclusiv in problema hirotonirii femeilor din zona protestanta (am o cunostinta femeie la care tin f. mult, “pastor” anglican, si am avut retineri pana acum in abordarea mai in profunzime a acestei probleme cu ea, desi stie ca sunt ortodoxa si stie si pozitia Bisericii noastre, tocmai datorita propriei inculturi dogmatice in aceasta privinta. Nu-i suficient sa vii cu argumente de bunacuviinta sau intuitive in anumite discutii). Inca o data multumiri, am sa caut si cartea. Stiu ca tine niste podcasturi interesante si pe ancientfaith, l-am ascultat fragmentar, o sa incerc sa-mi fac timp sa il ascult mai mult in viitor.
@ admin
Chiar exista genul acesta de traduceri ale Bibliei ??? Nu prea mi-ar veni sa cred …
“Dar si nerusinarea este hula impotriva Duhului Sfant. Cel nerusinat denatureaza sau calca, de pilda, un adevar evanghelic, [Nota mea, un exemplu: “BARBAT SI FEMEIE I-A FACUT.” – Facerea] pentru ca sa-si justifice caderea lui. Nu respecta realitatea, adevarul, ci il mototoleste intru cunostinta, calca in picioare un lucru sfant. Si lucrul acesta devine incet-incet o stare de fapt, o situatie. Apoi se departeaza harul lui Dumnezeu si omul primeste inrauriri demonice. (…)
Nerusinatul insa justifica minciuna, ca sa-si indreptateasca astfel caderea sa. Cel ce isi indreptateste caderea, il apara pe diavolul. ”
Cuviosul Paisie Aghioritul, Vol II, Trezire Duhovniceasca, pg 58
magda s.
Scrierile Sfantului Dionisie Areopagitul( traducere si explicatii ale teologului Dumitru Staniloae) ne pot ajuta in gasirea raspunsurilor spre care aspiram.
Dumnezeu este atent la cautarile noastre si ne da raspunsuri, daca afla in noi buna credinta si iubire de adevar.
Pe Dumnezeu nu il putem teoretiza. Pe El il temem, ca pe un Tata puternic si drept, il respectam ca pe Cratorul desavarsit al Cerului si Pamantului si il iubim pentru ca ne-a trimis Duhul Sfant, despre care misticii spun ca reprezinta mila Sa, partea feminina a desavarsirii Sale.
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/o-editie-asexuala-si-politic-corecta-a-bibliei_106.html
http://www.azsforum.org/forum/viewtopic.php?f=5&t=1702
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/04/21/vocea-biblia-fara-hristos/
Multumesc mult pt lamuriri (admin si Clement)
pt Sebi: spre lămurire mai bună vezi şi cartea păr. Emil Jurcan de la Alba Iulia, “Feminismul şi teologia ortodoxă”. An eye opener, după cum ar zice englezul…