PARINTELE ILIE LACATUSU – 30 de ani de la mutarea in cetele sfintilor a preotului martir din Giulesti. MARTURII DESPRE SFINTENIA PR. ILIE (si video)

22-07-2013 Sublinieri

†22 iulie 1983

Afteia-jud-Alba-pangar-07

Va recomandam si:

***

sfantul-ilie-lacatusu_icoana-veche

Parintele Ilie Lacatusu – suferinta care sfinteste

Darul Duhului Sfant umbreste Biserica lui Hristos si o calauzeste pana la sfarsitul veacurilor catre Imparatia cea vesnica. O mare binecuvantare daruita zilelor noastre de Dumnezeu, spre adeverirea vietiii celei innoite prin Duhul Sfant, sunt Sfintele Moaste ale celor ce au bineplacut lui Dumnezeu. Trupurile nestricacioase ale sfintilor au fost dintotdeauna izvor de bucurie, pace si mangaiere duhovniceasca celor ce se inchina lor cu credinta si dragoste.

Dupa aflarea moastelor Sfantului Ioan Iacob in 1980, o alta mare binecuvantare s-a daruit binecredinciosilor romani in ziua de 29 septembrie 1998, cand trupul preotului Ilie Lacatusu, plecat la Domnul in urma cu 15 ani, a fost gasit intreg si raspandind buna mireasma. Trupul avea o greutate de 7-8 kg si toate caracteristicile Sfintelor Moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, nepricinuind teama celor ce-l privesc, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.

Cine este, de fapt, Parintele Ilie Lacatusu?

imagesEste un preot care s-a sfintit nu in mijlocul pustiei, ci in prigoana comunista, indurand cu smerenie si fara compromisuri umilinta vietii de intemnitat. A fost arestat in mai multe randuri si a cunoscut regimul crunt de la Canal, fiind inclus in brigada de preoti destinata exterminarii. Dupa coloniile de munca de la Gales si Peninsula, imbolnavindu-se grav, este trimis la Targu-Ocna, unde gaseste o atmosfera de rugaciune si dragoste frateasca. Eliberat pentru o scurta perioada de timp, este arestat iarasi si trimis in Delta, la Periprava, unde isi va arata cu discretie masura duhovniceasca. Acolo se afla si parintele Iustin Parvu, care povesteste intamplari vrednice de Vietile Sfintilor, minuni mari ce le lucra Dumnezeu in colonie cu cei ce-L marturiseau.

Parintele Ilie Lacatusu a ramas in amintirea celor care l-au cunoscut ca un om al rugaciunii. Cei care aveau ochi sa vada, observau ca indiferent de ce se intampla in jurul sau, parintele era neincetat cu mintea in Dumnezeu, al carui Nume il chema in toata vremea. Nu vorbea mult, dar cuvantul lui avea putere mare, daruind har celor ce-l ascultau. A sprijinit, cu rugaciunea si cuvantul, cu blandetea si bunatatea, multe suflete slabite pe drumul Golgotei, ridicandu-le catre Dumnezeu.

Dupa eliberare a lucrat o vreme ca zidar la Bolintin, in apropiere de Bucuresti. Domnul a vrut sa lamureasca in cuptorul ispitelor pe robul sau si ca unui alt Iov i-a luat pe rand copiii, din cei cinci ramanand in viata doar o fata. Parintele Ilie a primit cu credinta si aceasta incercare, predandu-se cu totul voii lui Dumnezeu. Dupa cativa ani si-a reluat cu smerenie slujirea preoteasca in satele Gardesti (Teleorman) si Cucuruzu (Giurgiu, facandu-se credinciosilor pilda de rugaciune si fapte bune.

Duhul lui Dumnezeu era cu Parintele Ilie, pentru ca zice Domnul: “Spre cine voi cauta, decat numai spre cel bland si smerit cu inima”

In prezent moastele Parintelui Ilie Lacatusu se afla in cripta de la cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Giulesti (Bucuresti), intr-o racla de sticla.

Cei care ajung sa se inchine moastelor Parintelui Ilie cel mult patimitor marturisesc toti ca harul lui Dumnezeu este cu alesii Sai si ca El poarta grija de sfintii Sai.

(din: Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor romanesti, Editura Bonifaciu, 2008)

6

***

PARINTELE CALCIU: În părintele Ilie Lăcătușu, Dumnezeu a pus darul neputrezirii

Toate semnele pledează pentru sfinţenia părintelui Ilie, venerarea populară şi pietatea pe care moaştele lui le trezesc în popor lucrează continuarea predicării sfinte pe care el a făcut-o, şi în viaţă fiind; ele lucrează sporind credinţa oamenilor şi slăvind, prin ea, pe Dumnezeu cu o putere înmiită faţă de cum s-a petrecut pe când sfântul trăia. Sunt atâţia preoţi buni care, în viaţa lor, au lucrat sfinţenia în enoriaşii lor, mulţi dintre ei suferind sau murind în închisori. Cine îşi aminteşte de ei? Doar familiile şi prietenii rămaşi în viaţă. În părintele Ilie Lăcătuşu, Dumnezeu a pus ceva mai mult: neputrezirea, mireasma sfântă şi, mai ales, puterea predicării Cuvântului şi după moarte, prin minunea pe care a făcut-o cu trupul lui.

(Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Sfântul Ilie Lăcătușu. Viața, minunile, acatistul. Editura Areopag, București, 2011, pag. 19)

[dupa: FERICITI CEI PRIGONITI]

***

5

Miracolul din Giulesti

Data de 29 septembrie 1998 avea sa fie pecetluita pentru romani de un semn dumnezeiesc:  dupa 15 ani de la trecerea lui in rindul celor drepti, trupul preotului Ilie Lacatusu a fost gasit intact si bine mirositor.

Fiica parintelui, Maria Sabina Spirache, ne-a declarat:

“Nu ne-a surprins faptul ca l-am gasit pe tata asa cum l-am inmormintat. Si eu si fiul meu asteptam aceasta zi ca pe o binecuvintare de la Dumnezeu. Tata a fost un martir, a suferit in tacere, fara sa ne lase vreodata sa intelegem ca durerea care il biciuia era peste puterile unui om… Asta am descoperit mai tirziu, atunci cind tata plecase mult prea departe, cu tot cu bagajul lui de suferinta. El nu mai poate vorbi, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, va face mult mai mult decit atit… Multumim lui Dumnezeu ca a fost asa cum ne-am asteptat. Surprinderea si dezamagirea ar fi fost mari daca am fi gasit doar osemintele…”

Nepotul parintelui, Mihai Spirache, a fost primul care a atins trupul martirului Lacatusu. Atunci s-a intimplat un fapt mai putin obisnuit: vreme de o saptamina, mina sa dreapta si-a pastrat mirosul de smirna, specific sfintelor moaste.

“Nu eram singurul care simteam acea mireasma deosebita: si cei din jurul meu o remarcau!…” , ne-a spus Mihai Spirache…

Razele soarelui de septembrie incalzeau trupul parintelui care biruise legile firii. Cripta in care salasluise timp de 15 ani era pregatita sa o primeasca pe Ecaterina Lacatusu, sotia parintelui, care decedase in urma cu citeva zile… Parintele Seceleanu, parohul bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, i-a facut slujba dupa rinduiala bisericeasca… Din intunericul criptei, strabatind drumul celor 15 ani, a revenit deasupra pamintului chipul blind al parintelui Ilie Lacatusu.

4

“Pling de bucurie!”

Desi numele si adresa cimitirului care “adaposteste” trupul parintelui Ilie Lacatusu nu au fost facute publice, evlavia populara a inceput sa se manifeste spontan. Ajunsi la fata locului am cules pentru dumneavoastra citeva marturii:

30 ianuarie 2000

Teodora Ion (Prahova) –

“Fiica mea a fost aici la parintele. Cind mi-a povestit, nu stiam ce sa cred. La inceput eram cam indoita, parca cineva ma tinea acasa. Dar dintr-o data am simtit o chemare irezistibila. M-am hotarit brusc… Acum nu pot descrie in cuvinte ce simt. Parintele este o minune… As ramine cit mai mult linga el!…”

Vera Simion (Bucuresti):

“Il privesc pe parinte si parca tot astept sa imi vorbeasca. Maretia sentimentelor m-au coplesit… Parintele nu este mort, de multe ori l-am simtit aproape de mine…”

Nicolae Ivan (Bucuresti):

“De cite ori plec de-aici, ma intreb daca nu cumva am visat? Simt ca Dumnezeu ma iubeste, daca mi-a fost dat sa traiesc asemenea momente nemaiintilnite!”.

6 februarie 2000.

Cristina Alecu (prietena de familie):

“Pe mine, parintele m-a ajutat foarte mult, dar prefer sa tac, nu vreau sa se interpreteze”.

Dupa savirsirea slujbei de pomenire, oficiata de Inalt Prea Sfintitul Serafim, pe aleea cimitirului au trecut copii si oameni care, vazind cavoul deschis, si-au exprimat dorinta de a intra. Doi copii, o fetita si un baiat, vazindu-l pe parinte au exclamat: “Ia uite e intreg! E preot!”. Uitindu-se in jur: “Dar de ce nu a putrezit? De citi ani e mort? Ce frumos miroase!”… Un batrin cu mina tremurinda s-a inchinat: “Doamne, n-am mai vazut asa ceva! Extraordinar! E de necrezut!”... O femeie a intrat, l-a vazut pe parinte, s-a inchinat si a iesit plingind. Intrebata de ce plinge a spus: “Nu stiu, de bucurie”.

13 februarie 2000.

Ioana Staicu (24 ani, studenta):

“Am plecat cu gindul sa merg la slujba. Colindind strazile Bucurestilor am vazut o bisericuta mica si mi-am zis in gindul meu: Ce-o fi cu bisericuta asta? M-am apropiat, pe usa era un fel de anunt: «Dupa slujba, credinciosii pot merge in pelerinaj la parintele Ilie Lacatusu». Am simtit ca ma cheama cineva. Nu aveam nici bani la mine, dar m-am imprumutat si iata am ajuns. Acum cred ca ma poate ajuta si ca este un mijlocitor. Saptamina viitoare am doua examene, parintele ma va ajuta! Sotul meu a mai fost aici si l-a simtit foarte aproape pe parinte… Cu ajutorul lui Dumnezeu vom mai veni”.

Cristian Irinel Ionita (elev al Seminarului Teologic din Bucuresti):

“Cind l-am vazut pe parinte am simtit o mare bucurie… Am intrat de citeva ori nu-mi venea sa mai plec. La un moment dat simteam ca plutesc… Eu cred ca fiecare dintre cei ajunsi in fata parintelui Ilie traieste anumite sentimente cu valoare de taina..”

Aurel Lucian (Prahova):

“Am ajuns aici din intimplare, zic eu. Era cavoul inchis, m-am uitat pe fereastra, din interior venea un miros deosebit, un miros de mir… Eram atit de dezorientat! Am mirosit florile puse pe usa cavoului! I-am intrebat pe cei prezenti daca simt acelasi lucru! Nu mai stiam ce sa cred. Cind a venit doamna Spirache si a descuiat usa, ajuns linga parinte mi-am dat seama ca mireasma aceea venea din trupul parintelui… I-am sarutat mina si m-am simtit purificat. Mireasma respectiva mi-a inundat trupul…

Si pentru ca acum exista binecuvintarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, dupa un an si jumatate, timp in care a fost tinut in taina, trupul parintelui Ilie Lacatusu poate fi vazut. In fiecare duminica, intre orele 16.00-18.00, urmasii parintelui Ilie deschid usa criptei. Cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din Giulesti (linga Institutul Pasteur), ascunde o comoara inestimabila – trupul parintelui Ilie Lacatusu.

3

“Un om ca parintele Ilie poate fi considerat sfint!”

In fata unui asemenea caz, nici oamenii de stiinta nu au ramas indiferenti.

Profesorul Vladimir Belis – directorul Institutului de Medicina Legala:

“Din punct de vedere teoretic si medico-legal, sint anumite procedee care opresc procesul de putrefactie: conditii de mediu speciale (aer foarte uscat si temperatura scazuta), care la noi in tara sint destul de rare, si tehnica imbalsamarii prin care se distrug germenii de putrefactie din organism. Sigur, ca om de stiinta, nu sint adeptul teoriilor supranaturale. Dar nici nu pot spune ca nu cred in Dumnezeu”.

Tudor Coman – profesor de parapsihologie:

“Parintele Ilie Lacatusu a fost un om care a suferit foarte mult in viata. A fost un martir. A avut ceva special in fiinta lui, dar nu stiu ce anume. Am fost si eu sa-l vad. Cu aceasta ocazie i-am facut citeva masuratori. Are reactia de activitate a unui om viu. Cind i-am trecut mina peste ochiul drept, la zece centimetri distanta, parintele a deschis ochiul. Cei care isi pastreaza asemenea insusiri dupa moarte, fara ajutorul agentilor externi, pot fi considerati sfinti. Dincolo de viata exista enigme de genul acesta. Sint oameni care toata viata se pregatesc pentru intilnirea cu vesnicia. Prin vointa, lupta, dar si prin interventia divinitatii, intilnim exemple ca acesta. In fata preotului Ilie am ramas surprins ca in fata unui miracol. Pina si fotografiile parintelui sint pline de energie…”.

Parintele-Ilie-Lacatusu

Un subiect de senzatie

Deshumarea parintelui Ilie Lacatusu (29 septembrie 1998) si descoperirea trupului intact a reprezentat pentru toata lumea un fapt inedit. S-a facut mare vilva pe aceasta tema, iar ecourile nu s-au stins nici acum. Unii au pledat pentru canonizarea parintelui, altii au sperat ca se vor imbogati, comercializind fotografii cu chipul parintelui. Pentru a lamuri lucrurile, urmasii parintelui Ilie Lacatusu au facut, in premiera absoluta, citeva  marturisiri cotidianului nostru. Dupa deshumarea parintelui Ilie, nepotul acestuia, Mihai Spirache, a intreprins pelerinaje prin tara si in Israel, unde a prezentat fotografii cu trupul parintelui. Parerile au fost impartite. Pe data de 5 octombrie 1998 a inaintat un memoriu Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, in care aducea la cunostinta cele intimplate. Pe 16 iulie 1999, Biroul de presa al Patriarhiei a dat un comunicat prin care anunta ca Biserica Ortodoxa Romana primeste cu bucurie vestea respectiva. Spre a spulbera orice urma de indoiala, urmasii parintelui au inceput sa solicite preotilor si ierarhilor din tara si de peste hotare slujbe de dezlegare. Din data de 1 mai 1999, la Manastirea Frasinei s-au facut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, dupa Sfinta Liturghie. Pentru aceleasi slujbe, Mihai Spirache a lasat pomelnic cu numele parintelui la  Mitropolia din Pireu, Complexul Monahal Meteore si Biserica “Sfintul Stefan” din Salonic (Grecia). Dorind sa-si faca datoria crestineasca pina la capat, si respectind canoanele bisericesti, la parastasul de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), intr-o atmosfera tainica, Maria Sabina si Mihai l-au invitat pe Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, care i-a citit rugaciunea arhiereasca de dezlegare. Pe data de 6 februarie 2000, o alta binecuvintare, deloc intimplatoare, a reprezentat-o vizita Mitropolitului Germaniei al Europei Centrale si de Nord, Inalt Prea Sfintitul Serafim. Cu acest prilej, in aceeasi atmosfera tainica, Inalt Prea Sfintia Sa a oficiat o slujba religioasa, insotita de rugaciunile de dezlegare. In data de 15 ianuarie 2000, Maria Sabina Spirache si fiul ei, insotiti de Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, au mers in audienta la Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Intii Statatorul Bisericii i-a primit cu bucurie si a concluzionat: “In cimitir trebuie facuta o capela pentru rugaciune!”. Dupa toate acestea, parintele Ilie Lacatusu a ramas si dupa moarte, asemeni sfintilor, ascuns in simplitate. Cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din Giulesti, printre alte morminte si cavouri uitate, ascunde intr-o racla de sticla, deschisa permanent – trupul intact al parintelui Ilie Lacatusu.

8

Conform Pravilei bisericesti, trupul parintelui Ilie Lacatusu are insusirile sfintelor moaste

In Pravila bisericeasca sint enumerate cauzele care pot impiedica putrezirea unui trup: mentinerea trupului in conditii biologice (o alcatuire trupeasca speciala, moartea survenita iarna, cind este foarte frig si gradul ridicat de salinitate al solului), anatematizarea (afurisit, blestemat pentru motive bine intemeiate de un episcop sau chiar de Dumnezeu) si binecuvintarea lui Dumnezeu (sfintenia). Metinerea trupului in conditii biologice si anatematizarea sint excluse. Ramine cea de-a treia cauza. In Pravila sint prezentate si insusirile pe care trebuie sa le prezinte sfintele moaste:

“Sfintele moaste sint nestricacioase (trupul pastrindu-si aspectul si proportiile) sint frumos mirositoare, sint uscate si usoare, pielea este de culoarea alunului, nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dind impresia unui om care doarme linistit”.

In cazul afuriseniei, un trup neputrezit este deformat, are degetele zbircite, parul si unghiile crescute foarte mult si provoaca spaima. In privinta parintelui Ilie Lacatusu, chiar si imaginile prezentate de noi sint graitoare. Insusirile trupului inact al parintelui Ilie Lacatusu corespund cu descrierea sfintelor moaste din Pravila bisericeasca. Canoanele bisericesti referitoare la canonizarea sfintilor iau in calcul urmatoarele aspecte: viata persoanei in cauza, evalvia poporului si minunile savirsite prin mijlocirea posibilului sfint. Biserica are misiunea de a indruma credinciosii, dar si responsabilitatea de a se pronunta in anumite situatii. Urmasii parintelui Ilie Lacatusu au respectat intotdeauna traditiile Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, la deshumare s-a savirsit o eroare destul de grava: un preot s-a oferit sa-i schimbe vesmintele fara binecuvintarea unui episcop. Dogmele bisericesti interziceau acest lucru. Acestea erau intacte si, din pacate, desi puteau fi scoase cu grija, au fost taiate. Ele se afla in posesia familiei. Ce e cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu. Dupa 15 ani de la trecerea in vesnicie, trupul parintelui Ilie a putut fi imbracat cu usurinta.  Autoritatile bisericesti au primit cu “bucurie duhovniceasca” vestea descoperirii trupului neputrezit al parintelui Lacatusu, dar au atras atentia ca “actul canonizarii (…) impune etape si stradanii deosebite”.

PIlieLacatusu3

“Trupul parintelui alina suferintele credinciosilor”

“Invatatura de credinta crestina ortodoxa” spune:

“Minunile sint fapte dumnezeiesti mai presus de mintea si puterea omeneasca. Ele sint fapte savirsite in firea vazuta, numai cu puterea lui Dumnezeu, ce intrec legile mintii si ale firii, ce se fac in momente extraordinare, hotarite de Ziditor, si urmaresc luminarea si indreptarea noastra in vederea mintuirii. Minunile arata vointa lui Dumnezeu si tilcuiesc caile Sale cele necunoscute…”.

Cazul parintelui Ilie Lacatusu este o minune a zilelor noastre. Trupul parintelui nu a fost imbalsamat deoarece canoanele bisericesti interzic acest lucru preotilor de mir si monahilor. Cei care l-au cunoscut spun ca a fost un model pentru toata lumea, un exponent al omului ce tinde spre desavirsire. Un om plin de dragoste, mila si iertare.

Parintele Nicolae Marinescu (Manastirea Sitaru):

“Parintele Ilie Lacatusu era mai mare cu citiva ani decit mine. In fata lui palea orice rautate. Era atit de blind si de rabdator incit celor din jurul sau le era jena de rautatea care ii macina. Vorbea foarte putin, dar cuvintele lui iti umpleau inima de bucurie duhovniceasca. Nu este de mirare ca si dupa moarte trupul parintelui alina sufletele credinciosilor ajunsi linga dinsul”.

Silvia Stoia (fiica preotului Nicolae Stancescu, parohul bisericii din comuna Secu, localitate aflata la zece kilometri de satul Buicesti):

“Taticu a petrecut toata perioada detentiei (pina in 1964) la Periprava alaturi de preotul Ilie. Tatal meu era foarte slabit, dupa regimul de exterminare la care fusese supus. La un moment dat, au lucrat impreuna, ca zidari. Parintele Ilie a fost singurul care l-a acceptat pe tatal meu in echipa, asa slabit si bolnav cum era. Cind li se imputinau puterile colegilor de suferinta, citiva preoti, printre care si parintele Ilie, cedau portia lor de piine si ei se hraneau doar cu o bucata de turtoi. Parintele Ilie era tacut, bun cu toata lumea si foarte smerit. Tatal meu avea o impresie deosebita despre parintele Ilie, tinea foarte mult la el“.

Fara nici o indoiala, parintele Ilie Lacatusu a avut o viata aleasa, plina de suferinta si renuntari, dar si de dragoste si credinta. Pentru toti a fost un model: pentru familie, pentru prieteni, dar si pentru dusmani. Blindul parinte Ilie isi ascundea durerea intr-o tacere adinca, pecetluind-o cu post si rugaciune. Viata acestui preot a fost o enigma. Dosarul de canonizare s-a deschis, evlavia poporului a inceput sa se manifeste, minunile au inceput si ele sa apara. Sfintii nu s-au grabit niciodata. Canonizat sau nu, harul Duhului Sfint lucreaza prin trupul parintelui. Inca un semn ca Dumnezeu nu ne-a parasit…

img_80931

Premiul intii de virtute “pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui”

In statul Crapaturile, din judetul Vilcea, pe 6 decembrie 1909, in casa credinciosilor parinti Marin (cintaret bisericesc) si Maria Lacatusu, se nastea Ilie Lacatusu, cel de-al doilea fiu dintr-o familie binecuvintata de Dumnezeu cu sapte copii. A urmat cursurile scolii primare in satul natal, iar din anul 1922 pina in anul 1930 a fost un constiincios elev al Seminarului Teologic “Sf. Nicolae” din Rimnicu-Vilcea. La absolvirea seminarului a primit premiul intii de virtute “pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui”. In anul 1930 se inscrie la Facultatea de Teologie din Bucuresti, se remarca prin credinta deosebita si prin inclinarea spre idealul national. In anul 1934 termina cursurile Facultatii de Teologie, cu rezultate foarte bune. Cunoaste si vorbeste curent cinci limbi: germana, franceza, greaca, ebraica si latina.

In data de 5 iulie 1931 se casatoreste, in satul Crapaturile, cu invatatoarea Ecaterina Popescu. Pe data de 1 septembrie 1934, Ilie Lacatusu a fost hirotonit ca preot la parohia Osica de Jos, din judetul Olt, pina la data de 1 noiembrie 1934, cind s-a transferat la parohia din Buiceste, judetul Mehedinti. In toamna anului 1942 incepe sa propavaduiasca cuvintul Sfintei Evanghelii la Odessa si la parohia Sersenita, din judetul Ribnita, ca preot trimis de Misiunea Ortodoxa Romana. Isi incheie activitatea ca preot misionar in primavara anului 1943, intorcindu-se din Transnistria in tara, unde il asteptau cei doi copii si o sotie bolnava.

In noaptea de 19 iulie 1952 a fost arestat, trimis si incadrat in colonia de munca M.A.I. Galesu, la canal, pina in octombrie 1952. In perioada octombrie 1952 si pina in august 1953 a fost incadrat in colonia de munca M.A.I. Peninsula, unde a facut parte din “celebra brigada a preotilor“. Din septembrie 1953 este mutat la Onesti. A fost eliberat la 26 aprilie 1954. Aceasta perioada de detentie a fost executata “in baza deciziei administrative a M.A.I.”, fara sa fi avut nici macar o zi de condamnare.

Dupa eliberare a revenit in slujba bisericii la parohia Buicesti, unde a slujit pina la data de 1 iulie 1959. In august 1955, familia Lacatusu pierdea si cel de-al patrulea copil. A ramas Maria Sabina Lacatusu.

In noaptea de 1 iulie 1959, parintele Ilie Lacatusu este din nou arestat, in baza unei sentinte administrative, si i se fixeaza loc de munca in Delta la Periprava, intr-o formatiune in care a fost incadrat lotul preotilor olteni. La data de 6 mai 1964 a fost eliberat, avind calificarea de zidar, categoria a V-a si domiciliu obligatoriu la Bolintinu, raionul Titu.

La 20 decembrie 1964 revine in slujba zidirii spirituale in fruntea parohiei Girdesti, din judetul Teleorman, unde ramine pina la 1 august 1970, cind s-a transferat la parohia Cucuruzu, din judetul Giurgiu.

Cu puterile scazute si trupul obosit se pensioneaza la cerere in data de 11 ianuarie 1978. Se muta in Bucuresti, unde moare dupa o grea suferinta, in data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri. Din 22 iulie 1983, cripta familiei din Cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” avea sa-i gazduiasca trupul chinuit.

MIHAELA ION

PIlieLacatusu2

Semnale de dincolo de moarte

Dupa moartea parintelui Ilie Lacatusu, singura fiica ramasa in viata a fost zdrobita de durere. In copilarie nu l-a putut avea, acum cind abia il cistigase, avea sa-l piarda aparent definitiv:

Erau zile si nopti in care plingeam continuu. Golul pe care il lasase in viata mea nu-l putea umple nimeni. De la virsta de 4 ani eram cardiaca. Suferinta fizica s-a accentuat din cauza durerii sufletesti. Asa ca, dupa un an de cind tata ne parasise, am facut pareza pe partea stinga. Il visam periodic. De multe ori imi spunea: «Am venit sa te mai linistesc. Atit a fost sa fie. Crezi ca mie mi-e usor sa te stiu trista? E bine ca am trait si atit! Sa nu mai plingi, te rog sa nu mai plingi!». In doua saptamini m-am refacut complet. Uitati-va la mine, nu am ramas cu sechele!”.

Desi familia il considera pe parintele Ilie sfint inca din viata si astepta confirmarea dupa moarte, trecerea la cele vesnice ii bulversase pe urmasii parintelui. Visele nu erau singurele semne ale dragostei pe care tatal si bunicul Ilie Lacatusu o nutrea fata de cei ramasi aici. Din lumea celor drepti, parintele le trimitea numeroase mesaje.

“Lumea nu este pregatita sa primeasca asemenea marturisiri fara sa te categoriseasca drept nebun. In astfel de situatii, cel mai bine este sa taci. Cine crede cu adevarat si il cauta pe Dumnezeu acela nu va astepta prea mult raspunsul…”,

spune Mihai Spirache, nepotul parintelui Ilie. 

(Evenimentul zilei, 10 februarie 2000)

526x297-dCd

***

 Extras din SFINTII INCHISORILOR (documentar “In premiera” – integral) despre PARINTELE ILIE LACATUSU:

***

Personalitatea Parintelui Ilie Lacatusu evocata detaliat de catre nepotul sau, Mihai Spirache si de alti invitati la Conferinta din iulie 2012 organizata de Fundatia Crestina “Parintele Ilie Lacatusu“:


***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Biserica rastignita, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Minuni si convertiri, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Ilie Lacatusu, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “PARINTELE ILIE LACATUSU – 30 de ani de la mutarea in cetele sfintilor a preotului martir din Giulesti. MARTURII DESPRE SFINTENIA PR. ILIE (si video)

  1. E trist daca nu ne mai iubim sfintii de langa noi sau daca ne intereseaza prea putin de ei…

  2. Sfinte Parinte Ilie, roaga-te pentru noi!

  3. Eu doar in fuga m am uitat putin, caci la 19.30 am tren pt. O scurta calatorie unde nu am net. Dar i am strans pe toti in inima mea, si cu ale lor rugăciuni,nadajduesc sa ma intorc cu bine. Desigur ca imi pasa! :-)Ba, simt ca mi se topeşte inima la cate un paznic de-a lor. Ce ne am fi facut daca nu ar fi fost ei, Sfinţii?
    Doamne ajuta!

  4. L-am vazut pe parintele Ilie Lacatusu, acum vreo 12 ani, nu mult dupa ce fusese deshumat, am fost foarte aproape de el si am simtit liniste sufleteasca…
    Domnul Fie Slavit intru Sfintii Sai !
    pana la urma Sfintii Lui Dumnezeu nu au neaparata nevoie de recunoastere “oficiala”…Sfintenia multora este primita de Dumnezeu, fara sa fie neaparat “canonizati” de Biserica ! Cati sfinti nu or fi in Imparatie care se roaga pentru tarile si popoarele lor, fara ca Biserica sa-i puna neaparat in calendar…

  5. L-am rugat pe parintele doi ani sa ma ajute intr-o problema foarte importanta pentru mine. Si nu m-a ajutat. Cred ca n-a fost voia lui Dumnezeu. Astazi oricum desi am avut o zi foarte grea, am tinut cu tot dinadinsul sa-mi fac timp sa citesc acatistul Sfintitului Parinte Ilie. Calculatorul nu am avut timp sa-l deschid pana acum – stie Parintele de ce.
    Sfintitul Parinte Ilie sa ne ajute tuturor sa rabdam toate cate sunt ingaduite de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi si sa rasplateasca adminilor pentru osteneala!

  6. AM PRIMIT PE E-MAIL:

    Urgent! Ajutor de sange pentru Costel Condurache, aparator al lui Valeriu Gafencu (din cate stiu, la propunerea sa ajunsese Valeriu cetetean de onoare al orasului Targu Ocna)! A avut un accident foarte grav zilele trecute! Dati mai departe! Cine poate ajuta concret, Dumnezeu sa-i rasplateasca!

    URGENT !!! AJUTOR PENTRU COSTEL CONDURACHE!

    Avem nevoie mare de sange. Ideal ar fi A2 rh negativ, dar se poate dona orice tip de sange maine la Spitalul Militar la hematologie dimineata de la ora 8. Sa spuneti ca donati pt Costel Condurache internat la Bagdasar la dr Exergian. O sa am nevoie si de dovada donarii ca sa o depun la Bagdasar. Multumesc. 0726.314.475 (sotia lui Costel, Cezarina)

  7. Ieri am fost la mormantul parintelui Ilie, desi eram sigura ca nu voi putea sa-l ating, dar macar sa-l vad de departe…
    Nu stiu cum, in mintea mea slaba, mi-am inchipuit ca mormantul va fi inchis (fiind luni, nu zi de vizita) si probabil lume in trecere.

    Desi am ajuns tarziu…era inca o masa mare de oameni, mormantul deschis spre inchinare, nepotul parintelui si un parinte calugar incercad sa mentina ordine, grupuri de pelerini (din care un grup venise cu preotul lor si cantau impreuna psalmi la care “aderau” si altii; o alta femeie simpla o intreba pe alta daca gasise gazda – deci ca la Sf Parascheva…venisera din provincie, poate de departe), un microbuz cu calugari (cu nr de judetul Neamt!) tocmai pleca, oameni, oameni, oameni. Se impartea si pentru pomenirea Sf Ilie Lacatusu mancare si vin (nu era inghesuiala la acestea!, se primea in liniste). O masina de politie veghea din afara cimitirului.

    Desi era cald, inghesuiala, transpiratie si dezorientare pe acea alee oarecum ingusta in care marea de oameni nu mai incapea si se dispersasera printre morminte care cum putea, totusi era …BINE.

    Sfantul Ilie Lacatusu ne acoperea cu bunatatea lui, izvorata din bunatatea fara seaman a Domnului nostru Iisus Hristos.

    Evident, n-am putut nici sa ma apropii, totusi ce mi-am dorit s-a indeplinit: l-am vazut!, am vazut un tablou cu parintele la intrarea in capela, intr-o imagine pe care nu o mai intanisem pana acum pe internet.

    Am scris acestea ca sa depun marturie ca cei 30 de ani de la nasterea in cer a pr Ilie dau roade mari.
    Or fi multi care vin din superstitie, dar multi, nu stim noi cati, vin din evlavie sincera. Vorba pr Iustin la Poarta Alba, ca raspuns unui ziarist: “strange tu atatia oameni la un loc, ia vezi, poti?”

    Ma gandeam ce minunat ar fi daca am merge sa ne inchinam la Sfantul Ilie Noul Marturisitor intr-o biserica ortodoxa, sarutandu-i mana sfanta si cerand aceleasi lucruri ca acum – dar sub acoperamantul Bisericii Mame.

    Tot incercand sa ma strecor “printre morminte”, ca toti ceilalti, am dat cu genunchiul intr-un fier ruginit iesit dintr-un beton dar acoperit de verdeata, de m-am umplut de sange la picior. Nu e mare lucru, am supravietuit, mi-am varsat si eu putin sange pentru Dumnezeu 🙂 (acum ca v-am spus mi-am pierdut si plata!), dar va fi mult mai bine cand il vom cinsti asa cum se cuvine unui sfant asa mare: intr-o biserica, nu intr-un cimitir. Sunt sigura ca va veni acel moment!

  8. Pingback: PARINTELE GHEORGHE TARCEA – 50 de ani de la nasterea in cer a unui martir al inchisorilor, cu sfinte moaste la Aiud. MARTURIA FIULUI SAU, MIRCEA, EL INSUSI PATIMITOR (si VIDEO) -
  9. Pingback: PARINTELE CRACIUN din Cincis – 2 ani de cand a plecat sa ia parte la Liturghia cereasca din “Ziua cea neinserata” a Invierii (†8 aprilie 2012): “INIMA BUNA!” -
  10. Am fost de 2 ori la Parintele Ilie Lacatusu,si m-am simtit f bine,mult mai linistita ,si de cand am fost a doua oara ma intereseaza mult mai mult,am intrat si pe internet sa aflu cat mai multe despre Parinte.Nu se poate exprima in cuvinte cand ajungi acolo la el,te cuprinde o stare de liniste,chiar nu pot sa ma exprim.La inceput nu credeam cand mama mes imi spunea despre elacum de cand am fost cred ca este un Sfant.Doamne ajuta!

  11. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – “bancul” spiritual tragic de adevărat spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” | Cuv
  12. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – un “banc” spiritual, tragic de adevărat, spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” |
  13. Pingback: PARINTELE STARET IUSTIN MIRON despre “Raiul” si “Casa” tinerilor de la Manastirea Oaşa, despre DRUMUL GASIRII LUI DUMNEZEU, despre NEVOINTA DE A IUBI “IMPUS” si despre CRESTEREA-IMPREUNA: “Rugandu-ne unii pentru
  14. Pingback: Intr-un comunicat (prost conceput) despre cazul Sfintelor Moaste ale Parintelui Ilie Lacatusu, Patriarhia da de inteles ca ar agrea CANONIZAREA MARTURISITORULUI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate