CUVIOSUL PARINTE PORFIRIE KAVSOKALIVITUL, noul facator de minuni, “omul universal”

2-12-2013 Sublinieri

[ro]image1

Eroi contemporani ai Duhului:

Parintele Porfirie

Omul universal

(fragmente)

Parintele Porfirie a fost omul lui Dumnezeu, care-i iubea pe toti fara exceptie. In inima lui incapeau toti – rude, prieteni si dusmani, cunoscuti si necunoscuti, greci si straini.

Nu-i iubea pe unii mai mult. Nu dadea prioritate unui anumit fel de oameni. Iubea la fel pe toata lumea. Nu avea limite. Era nelimitat, nemarginit, universal, pentru toti pretios, pentru toti folositor, pentru toti slujitor, cu toti bucuros, pentru toti familial, frate si doctor. Nu apuca sa se ocupe de cei cativa monahi pe care-i calauzea. „Calauzea” cu rugaciunile lui pe toata lumea. Manastirea lui era universala. Toti oamenii incapeau in ea. Nu se ingrijea mai mult de cei cativa care erau ai lui. Nu-i avantaja pe cei putini. Nu-i smintea pe straini. De altfel, pentru el nu existau straini. Ii iubea pe toti fara partinire. Ai sai si strainii devenisera una in inima lui.

Avantajarea celor apropiati si nesocotirea celor multi si straini nu functioneaza la oamenii universali. Acest comportament a nascut tulburari, invidii, zavistie, mahniri si conflicte. Chiar si in interiorul bisericii a starnit furtuni. Sa iubesti mai mult pe cineva este un lucru primejdios, bolnavicios, dezechilibrat. Creeaza tumori. Natura le ofera tuturor aceleasi bunatati. Soarele ii incalzeste la fel pe cei drepti si pe cei nedrepti, nu face deosebiri.

Iubind la fel pe toti oamenii, ne simtim universali. Domnul „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” (I Timotei 2,4).

Momente minunate ale lucrarii lui pastorale

milesiIMG62913Parintele Porfirie lucra cu fiecare om in mod diferit. Intampina ca pe o personalitate unica si repetabila pe oricine se apropia de el si, de aceea, povetele lui pentru aceeasi problema erau variate, in functie de cel care avea problema respectiva. Voi reda cateva cazuri care arata inalta lui calitate de pedagog.

[…]

O tanara iubea viata monahala, dar nu avea puterea de a se afierosi total. Mergea foarte des la o manastire si egumena ii dadea diferite ascultari, avand, desigur, in minte si gandul de a o tine langa ea. De aceea, ii vorbea cu cuvinte frumoase despre maretia trairii monahale. Insa altcineva vedea mai profund… Parintele Porfirie a vizitat la un moment dat manastirea, pe neasteptate. A mers la egumena si i-a spus:

„De ce o tii pe fata asta aici? Este asemenea unui cazan care fierbe. Scoate capacul, ca sa iasa aburul!”.

Sfatul parintelui a fost profetic. Tanara aceea, dupa un an s-a casatorit, iar acum are cinci copii.

*

O fata care suferea de obezitate l-a vizitat pe parintele Porfirie. Parintele a atins-o cu degetele pe gat si i-a spus:

„Fiica mea, esti sensibila si foarte necajita. Si apa pe care o bei te ingrasa…”.

Insa unii oameni superficiali, care vad numai la suprafata lucrurile, o invinuiesc doar pe fata pentru kilogramele in plus pe care le are.

*

Parintele avea finete si discernamant. In felul lui bland, te ajuta sa vezi mai adanc slabiciunile sufletului tau. Unei fete i-a zis odata:

„Esti fragila. Semeni cu marea care are liniste nemarginita, dar si mari furtuni. Poti sa duci in larg o corabie, dar scufunzi chiar si o frunza!”.

Altul i-ar fi putut vorbi pe sleau: “Esti isterica, nervoasa, izbucnesti de furie la cel mai mic lucru, esti plina de egoism si-i ranesti pe ceilalti. Te deranjeaza si musca care zboara. Cand te apuca crizele, te infurii si iti pierzi capul”. Insa parintele era chirurg cu o mana foarte usoara“.

*

Parintele Porfirie era calauza duhovniceasca a altor duhovnici. Mare „sef de capetenii”, el conducea alte capetenii. Odata, i-a spus unui predicator:

„Fiule, nu cerceta cu asprime turma ta in ceasul predicii. Atunci cand lovesti un om direct prin cuvintele tale, ii ranesti inima, iar el reactioneaza launtric. Insa cand ii vorbesti despre izbanzile Sfintilor, fireste ca se smereste si vede in ce stare se afla. Astfel, in loc sa-l scuipi tu, mai bine sa se scuipe el singur”.

*

Unui om duhovnicesc, care isi parasise lucrarea de nevointa si „facuse burta”, traind o viata relaxanta si trandava, parintele i-a  spus:

„Fiule, nu  parasi rugaciunea, studiul cantarilor Bisericii, canonul, metaniile, faptele iubirii, fiindca raul pe care-l ai in tine se va trezi si te va parjoli”.

*

Parintele l-a scapat odata pe responsabilul unei fundatii de o femeie rau intentionata. I-a spus cu tristete si durere:

„Fiule, indeparteaz-o pe aceasta femeie, caci e geloasa si nu-si da seama si mai tarziu iti va crea mari probleme la locul de munca”.

*

La parinte s-a dus un om care era afemeiat. Parintele i-a spus:

„Nu stii nimic despre femei”.

„Eu, parinte, am cunoscut foarte multe femei”, i-a raspuns acela.

„Vei simti dragostea adevarata, daca iubesti doar o singura femeie”.

Ce cuvant intelept! Nu i-a spus „nu te mai duce la femei”, nici „e pacat”. L-a smerit cu mare discernamant si finete.

*

π. ΑΝΑΝΙΑΣIn omiliile sale, inflacaratul predicator, parintele Anania Koustenis, face deseori referire la parintele Porfirie. Adaugam in continuare invataturi ale parintelui Porfirie, culese din cartea[1] parintelui Anania:

„Noi sa ne rugam pentru binele tuturor, chiar si pentru vrajmasii nostri. Desigur, sunt cativa care ne chinuiesc atat de mult si poate si noi ii chinuim pe altii, incat spunem:

«Dumnezeul meu, ia-l pe el sau ia-ma pe mine. Cum voi rezista? Ce voi face?».

Imi aduc aminte de ceea ce spunea parintele Porfirie referitor la rugaciunea pentru vrajmasi. Era un om care mergea la manastire si ii necajea, ii injura, ii striga si ii tulbura pe monahi. Iar fratii aceia si ceilalti care erau cu ei, i-au zis:

«Parinte, ce sa facem, sa chemam politia, sa-i facem plangere?».

«Noi suntem crestini, a raspuns parintele, si vom face altceva. Vom lua metaniile si ne vom ruga pentru acest om si-I vom cere lui Hristos sa-i dea toate cele bune. Sa nu-l lipseasca de nimic, nici pe pamant, nici in ceruri».

Si au staruit mult timp in rugaciune. Iar omul acela nu s-a mai intors. Insa daca avem ura, aceasta naste ura. Iar spinii urii iti scot ochii”.

„Parintele Porfirie spunea iarasi:

«Cel care citeste stand in picioare Noul Testament si mai ales Evangheliile, in ceasul acela face si inchinare, si rugaciune, si studiul Scripturilor, si alte lucruri frumoase. Si, de multe ori, fara sa-si dea seama… »

Asa spunea parintele Porfirie:

«Nu sunt toti ucigasi, nu sunt toti oameni rai, cei care fac nelegiuiri, ci sunt nepasatori, nu se nevoiesc, nu se spovedesc, nu se pocaiesc, nu se roaga, nu se straduiesc. Si exista si oameni buni, dar care raman asa, ogoare neroditoare, cum spune zicala populara. Si raul ii prinde si ii ravaseste. Si ii pune sa savarseasca crime si alte faradelegi si dupa aceea, peste putin timp, se caiesc, se necajesc, sufera, de parca ar fi in iad».

„Despre poetul nostru national parintele Porfirie a zis:

«Ai vazut, fiule, acesta, daca a avut credinta in Dumnezeu, cat de sus a ajuns! Altii au ramas jos… »”

*

„Parintele Porfirie, vorbind odata cu cineva, a spus:

«Fiule, istoria este sfanta, atat cea a Bizantului, cat si cea din timpul stapanirii turcesti, care a fost pentru noi Vinerea Mare a neamului nostru… »”

*

„Sfantul Vasile cel Mare a spus undeva:

«Pe ceilalti nu-i calauzim atat prin cuvintele noastre, cat mai ales prin exemplul nostru. Si indeosebi pe tineri, care nu fac ceea ce spunem, ci ceea ce vad ca facem noi. De aceea, de multe ori sa nu vorbim si sa nu-i certam pe ceilalti. »

«Atunci cand certi pe cineva care e vinovat, ce va face? Nu numai ca nu te va asculta, dar va incerca sa se apere si sa-ti dovedeasca contrariul. Si sufletul lui se va inchide si mai mult. Insa daca il lasi in pace si nu-l certi si nu-l cercetezi, sufletul i se va inmuia, veti deveni prieteni si incet-incet o sa vina el sa-ti spuna ceea ce voiai tu sa-i spui».

De aceea, sa-I spunem lui Dumnezeu cele pe care vrem sa le spunem oamenilor. Vrem ca barbatul nostru sa se schimbe, sa se caiasca, sa-i spunem asta lui Dumnezeu, iar noi sa-l iubim. Sa facem rabdare si rabdarea, dupa cum spuneau cei din vechime, le biruie pe toate”.

*

[…]

„Libertatea religioasa, lucrare indeosebi a Sfantului Constantin cel Mare, a fost primul articol al Bisericii noastre. porfyrios-upBiserica Ortodoxa se bazeaza pe vointa omului. Omul trebuie sa vrea sa faca ceva. Imi amintesc de parintele Porfirie, care spunea:

«Eu nu vorbesc nimanui despre Hristos, daca nu vrea, daca nu-mi cere asta».

Si nu spunea asta din egoism, ci din respectarea libertatii celorlalti.

«Eu ma rog pentru ei, savarsesc chiar si minuni cu ei, dar nu le vorbesc. Vreau ca sufletul lor sa se deschida si sa mi-o ceara.»

*

Altadata, vorbind despre omul ravnitor, spunea:

«Ravnitor nu este cel care le da peste cap pe toate, ci cel care-L iubeste foarte mult pe Hristos. Si cand sufletul pleaca din trup, merge si trece de ingeri, de Sfinti si de demoni, de toate, si se alipeste si devine una cu Hristos».

Cat de frumos! Iar altuia, care avea o problema destul de grava si s-a dus la parinte plangand, i-a spus:

«Asculta, fiule, Dumnezeu ti-a dat o mica ispita, o mica greutate, o problemuta. Si tu, in loc sa te bucuri pentru ce ti-a incredintat, stai si te necajesti? Spune: Hristoase al meu, fie dupa voia Ta! Daca Tu ai ales asa si ai ingaduit asta, asa sa fie! Si-Ţi multumesc, Dumnezeul meu!»

*

„Imi amintesc ca fericitul parinte Porfirie le-a spus unor oameni, printre care eram si eu:

«Pe cei care vin si va marturisesc ce au pe suflet, sa nu-i opriti, sa nu-i mustrati, ci dati-le curaj sa vi ie spuna pe toate! Iar voi sa nu le ziceti nimic… E de ajuns ca vi le-au spus».

Cine indrazneste acum sa mearga cu usurinta la un preot si sa-i vorbeasca? De ce nu mergem? Pentru ca ne e teama de doua lucruri tuturor, chiar si mie. Ne e teama ca preotul ne va mustra sau ne va povatui sa facem lucruri peste puterile noastre”.

*

„Si imi amintesc iarasi ca la parintele Porfirie a venit un preot, a carui mama era bolnava, si l-a intrebat:

«Ei, parinte, ce sa fac? Toata ziua am treaba, si la parohie, si o am si pe mama bolnava».

Iar parintele i-a raspuns:

«Sa fii cu mintea si cu gandul la mama ta tintuita pe patul suferintei. Sa-ti faci treburile, iar cand ai ragaz, sa mergi cu gandul la mama ta».

Si se intorcea seara acasa frant de oboseala, iar mama lui ii spunea:

«Iti multumesc, fiule, ca ai fost cu mine toata ziua».

*

„Imi amintesc de parintele Porfirie, pe cand vesnic pomenitul Papandreou se afla la Hereford, in Anglia. La un moment dat «a vazut» ca va muri. Cineva era langa el si parintele i-a spus:

«In ceasul acesta Papandreou o sa moara».

Si-a ridicat mana si l-a binecuvantat.

«Lasa-l, Doamne, sa ramana, sa se pocaiasca si sa faca bine patriei noastre».

Si Dumnezeu l-a lasat! Si de unde sa stim daca s-a pocait si ce a facut? Aceasta este Ortodoxia, fratii mei. Nu este intoleranta, este Ortodoxie”.

[…]

*

parintele_porfirie_0„Imi amintesc ca odata parintele Porfirie mergea pe drum cu masina – conducea un cunoscut de-al lui -si intr-un punct al drumului, unde era o curba dificila si un loc periculos, i-a spus:

«Stai, fiule, sa binecuvantez locul si sa ma rog, fiindca aici se prabusesc multe masini. Demonul sta aici si ii arunca in prapastie! Nu e vorba doar de viteza si de iresponsabilitatea omului.»”

*

„Parintele Porfirie spunea:

«Lasa lumea sa vorbeasca. Nu trebuie nici sa-i sfatuiesti, nici sa-i certi. Lasa-i sa scoata din ei si sa spuna ceea ce au pe suflet. Dupa aceea, daca iti vine vreun cuvant bland in minte, sa-l spui. Apoi sa le citesti si o rugaciune, fie cand sunt acolo si ti-o cer, fie dupa ce pleaca.»”

*

„Prin pacat ne-am imprastiat, ne-am dezbinat, ne-am despartit, am devenit faramitati. Harul, pacea si puterea lui Dumnezeu ne-au unit sufletele si ne-au vindecat. Asta spunea deseori parintele Porfirie si mi-a spus-o si mie:

«Cu ce te ajuta psihologia sau celelalte? Iti arata boala si iti arata ca te-ai dezbinat. Important este sa te vindeci de boala si sufletul tau faramitat sa se uneasca, sa devii iarasi sanatos.»”

*

„Cand am mers odata la parintele Porfirie, «m-a facut praf», cum se spune. Cand se apuca sa vorbeasca despre eroi, despre patrie si despre cele sfinte, sufereai impreuna cu el, dar acesta era cel mai bun martiriu. Sa-l fi avut acum aici! Sa mijloceasca macar de acolo de unde se afla. Asadar, mi-a zis:

«Mai, de ce spuneti in biserica prostii mereu?».

«Ce sa facem, parinte, spunem prostii, intr-adevar».

«Mai, nu vedeti ca ne-au luat istoria, ne-au luat limba, ne-au luat traditiile? Si le-au luat cu viclenie, incet-incet, prin uneltiri».

Asta e cel mai rau, fratilor. Mai bine am fi avut si noi comunism, ca sa intelegem si sa distingem lucrurile, sa le pastram pe ale noastre.

«Nu vedeti ca fugeati de marxism si acum stati si aplaudati democratia?».

Asa spunea, fratilor. Au trecut multi ani de atunci.

«Si ce sa facem?».

«Sa vorbiti, mai. Aceia de ce vorbesc si spun povestile lor? Vorbiti si voi despre povestea voastra, despre mangaierea neamului nostru, despre Ortodoxia noastra, despre limba noastra, despre istoria noastra».

«Istoria este sfanta, nu intelegeti?», spunea.

«Si mai ales istoria din timpul stapanirii turcesti este sfanta. Cati s-au sfintit, cati au mucenicit si cate a dat Biserica atunci!»”

Durerea sufleteasca si trupeasca

Pe parinte de mic copil il durea inima pentru toata lumea care traieste in ratacire, in chinuri si in 2008112215953_102377-PORFIRIOS_1necunoasterea lui Dumnezeu. Astfel, rugaciunea lui indurerata ajungea degraba la Dumnezeu si dadea solutiile corecte la problemele fiecarui om in parte. A rabdat in ultimii aproximativ zece ani din viata lui boli puternice si dureroase. Acest gigant duhovnicesc a suportat durerile trupesti, fiindca de mic ridica cu rabdare nadajduitoare poverile sufletesti ale multor oameni, care erau de neridicat…

Indiferenta fata de harismele lui

M-a cutremurat un cuvant al parintelui Porfirie catre un fiu duhovnicesc al lui:

„Eu niciodata n-am dat importanta harismelor mele. N-am incercat sa ma ingrijesc de ele”.

E impresionant. Avea doar 14 ani cand le-a dobandit in chip minunat. Noi primim un simplu dar si mintea noastra se alipeste de acesta. Parintele era atat de absorbit de iubirea pentru Dumnezeu, incat „n-a avut habar” de harismele lui.

Acest lucru imi aminteste de o experienta personala, pe care sigur multi au trait-o in mod asemanator: Aveam 15 ani si mergeam cu fratele meu de la Atena spre Salonic cu un camion. Destinatia noastra finala era Sfantul Munte. Insa fusesem atat de absorbiti de discutia cu soferul, incat nu ne-am dat seama cand am ajuns la destinatie. Nici n-am fost atenti la frumusetile drumului. Si a fost o calatorie care a tinut sase ore.

Credem ca in felul acesta traia parintele Porfirie relatia lui cu Dumnezeu. Era constrans de Dumnezeu ca harismele lui sa lucreze, raspunzand durerii si nelinistii oamenilor care ii cereau cu disperare ajutorul.

[…]

Sfantul Nectarie, parintele Porfirie si unchiul Iorgos

25 ianuarie 1982. Unchiul meu, Iorgos, avea o boala la rinichiul stang si s-a hotarat sa mearga la Londra, pentru operatie. Insa tatal meu i-a propus:

„Inainte de a face orice, sa-l intrebam pe parintele Porfirie”.

Atunci parintele locuia la munte, intr-o chilie de ciment si piatra, la Milesi. Raspunsul lui a fost categoric:

„Fiule, nu te duce in strainatate. Fa ce-ti spun medicii de aici si te vei insanatosi”.

Tatal meu de atunci era sigur de reusita. Si, intr-adevar, pe 28 ianuarie 1982, unchiul meu s-a internat la spitalul Evgenidios. Nefrologul, domnul Kehagias, i-a scos rinichiul stang. Insa dupa trei zile au aparut complicatii. Un microb periculos a patruns in plamani si unchiul a intrat in coma. La 31 ianuarie a fost mutat la sectia de terapie intensiva a Spitalului Areteios, fiind intretinut cu ajutorul unui furtun cu oxigen. A fost supus unor interventii succesive, intr-o incercare de stabilizare a starii lui clinice. Cu toate acestea, au aparut complicatii care i-au inrautatit starea deja critica. Profesorul Daikos spunea ca „daca mai sufera o criza, inima nu-i va rezista”. IKA, societatea la care lucra unchiul meu, cheltuia in fiecare zi cu el 60.000 de drahme. Tatal meu, mereu optimist si convins de insanatosirea fratelui sau, dupa cum prevazuse parintele, ii facea in fiecare zi semnul crucii cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la Malevi. Pe 22 februarie unchiul a inceput sa-si revina.

nektar.jpg.w300h371Spre uimirea tuturor, insanatosirea lui a fost grabnica. L-au scos de la sectia de terapie intensiva si l-au mutat la etajul al doilea al spitalului, la camera 2, exact acolo unde isi daduse cuviosul sfarsit Sfantul Nectarie. Unchiul incerca sa-i spuna ceva tatalui meu, dar sectiunea facuta in trahee ii impiedica. Dupa ce si aceasta s-a vindecat si era in stare sa vorbeasca, i-a destainuit urmatorul fapt:

„Kanello, in toate aceste zile am vazut un parinte carunt, cu o scufie ce avea pe ea o cruce rosie. Venea si ma binecuvanta, iar eu ma bucuram. Am vrut sa ma apropii de el, dar n-am putut. Nu stiu cine era. Cele douazeci de zile mi s-au parut ca un ceas”.

Tatal meu i-a spus ca daca ar fi fost voia lui Dumnezeu, i-ar fi descoperit cine era. Peste cateva zile, unchiul Iorgos a mers la paraclisul Spitalului Areteios pentru a se inchina. Cand s-a apropiat de icoana Sfantului Nectarie, a vazut chipul care il vizitase la sectia de terapie intensiva: al Sfantului Tamaduitor. De altfel, deasupra patului unchiului meu ardea zi si noapte o candela intru pomenirea Sfantului Nectarie. In urmatorii sapte ani, unchiul meu a fost foarte sanatos, desi avea doar un rinichi.

Prorocia parintelui Porfirie se adeverise inca o data.

„Sfantul Duh nu greseste niciodata”, spunea.

Parintele Porfirie era si inrudit duhovniceste cu Sfantul Nectarie, caci tatal lui – pe cand Sfantul era Ieromonah in Evia – a slujit pentru el ca psalt sau epitrop. Rugaciunile dreptilor sunt ascultate de Dumnezeu.

Amintiri familiale

Vara anului 1986.Vremea este buna si atmosfera familiala incarcata. Purtandu-ne problemele pe umeri, am plecat spre parintele Porfirie. Cand am ajuns, o maica ne-a spus ca parintele ne asteapta in spatele merilor. Am ramas uimiti, fiindca nu anuntasem pe nimeni despre venirea noastra. Statea pe un scaunel intre pomi. Mai intai a vorbit cu sora mea:

„Nu te duce la Samos ca prietena ta, acolo sunt multe focuri”.

Sora mea n-a inteles despre ce focuri vorbeste parintele. Insa atunci cand peste patru ani s-a logodit, prietena ei i-a marturisit ca voia sa-i faca cunostinta cu un var de-al ei din Samos. Atunci sora mea si-a dat seama la ce focuri se referea parintele: la cele care aprind inima de sentimente si o chinuie. Dupa aceea, parintele l-a batut pe spate pe tatal meu si i-a spus:

„Sa n-o certi pe fiica ta, pentru ca este sensibila si se supara si plange. Haide, si la 20 de ani o vei marita”.

Cuvantul parintelui a fost profetic. Sora mea s-a casatorit chiar la aceasta varsta.

Primavara anului 1987. Parintele ne-a primit degraba. Am ingenuncheat in fata lui. Era vremea cand citeam mult 128439_porfirie3pentru examenele de bacalaureat si ma inchideam incontinuu in casa. Primul lucru pe care mi l-a spus, fara sa-i vorbesc, a fost ca trebuie sa fac efort fizic si sa muncesc. Altminteri sa fac metanii. In plus, sa mergem din cand in cand la tara si la munte. Dupa aceea, a sfatuit-o pe mama mea:

„Nu le spune multe, pentru ca nu te vor asculta”.

E adevarat ca mama vorbea mai mult decat trebuia si asta ne displacea.

Am inteles dupa multi ani cat de pretioase au fost in viata noastra toate aceste povete ale parintelui. Le-am aplicat si am vazut minuni chiar si in problema rinitei alergice care ma chinuia de cand eram copil.

Iarna anului 1988. Dupa un traseu aventuros prin ploaia torentiala, am ajuns la sihastria binecuvantata a parintelui. In chilia mica si calduroasa a lui prima a intrat sora mea. Parintele statea in pat cu capul plecat. I-a recomandat surorii mele sa faca o operatie la ochi pentru a-si scoate negul si i-a spus ca se va face bine. Sora mea, cu doua zile inainte, vizitase un medic care o linistise, spunandu-i ca negul poate fi operat. Dupa aceea, parintele m-a binecuvantat pe mine. Mi-a facut semnul crucii cu mainile acoperite cu bandaje. Eu i-am vorbit despre rinita alergica de care sufeream. Mi-a recomandat sa nu merg la doctor, fiindca mi-ar fi dat cortizon, medicament care ii provocase orbirea.

Cu o luna inainte, ma dusesem la un otorinolaringolog, care-mi prescrisese diferite tipuri de cortizon. Nu fusesem atent, dar sfatul parintelui m-a scapat de efectele secundare ale medicamentelor. Parintele mi-a spus ca doar ceva sfant ma va insanatosi. Aici trebuie sa mentionez ca profeticul sau cuvant s-a adeverit in anii urmatori. Dupa ce am fost hirotonit preot si am inceput sa umblu pentru diferitele mele treburi din parohie, rinita alergica a incetat. Am constatat din experienta ca, daca merg o ora dimineata si una seara, ma improspatez psihosomatic, dar si duhovniceste, daca imbin asta cu rugaciunea. Oricum, este un lucru sfant miscarea insotita de rugaciune!

Dupa aceea, l-a binecuvantat pe fratele meu. I-a spus ca metaniile cu doua maini intaresc credinta in Dumnezeu si dau putere si sanatate trupului. I-a spus ca noi nu le stim puterea (cum sa stim, daca n-am facut niciodata asemenea metanii). Mai mult, l-a sfatuit sa aleaga fructele naturale, in locul vitaminelor si capsulelor.

Alta data, parintele a linistit-o pe mama mea, care suferea uneori de o durere in piept, spunandu-i ca este doar o durere de natura nervoasa si ii va trece. De asemenea, tatalui meu i-a aratat ca vor continua sa-l chinuiasca unele ispite, cu stari de lesin si moleseala, care erau insotite si de imagini de cosmar.

I-a recomandat sa nu se enerveze si sa nu se necajeasca, fiindca situatia se va agrava. Dupa aceea, ni l-a descris pe logodnicul surori mele. A spus ca este om bun. Surorii mele i-a aratat chiar si modul si gesturile pe care le facea Lakis cand vorbea.

kali1968Vara anului 1989. Am mers la parinte, care l-a cautat imediat cu privirea pe cumnatul meu. Impreuna cu noi era si Giannis, care avea vedenii ciudate. Parintele i-a sugerat sa nu spuna nimanui nimic, decat duhovnicului.

Tatal meu i-a marturisit nelinistea lui pentru petele albe de pe corp, iar parintele i-a spus:

„Fiule, acestea au o cauza duhovniceasca si sunt de competenta mea. Esti fragil si sensibil si aceasta sensibilitate o au si copiii tai. Daca poti, adu-mi cativa pestisori, caci voi pleca in Sfantul Munte pentru doua luni. Nimeni, nimeni nu ne va izbavi, doar Hristos al nostru”.

Parintele Porfirie a batut-o usor pe spate pe sora mea si a binecuvantat-o pentru casatoria ei. Desigur, inainte de nunta am avut multe peripetii. Mai concret, intai am cazut cu totii la pat, bolnavi si cu febra. Chiar si fratele meu, care de ani de zile nu se mai imbolnavise! Surorii mele i-au iesit cosuri pe fata si printre altele avea o durere de dinti cumplita. Cu toate acestea, in ziua nuntii, dupa cum spusese si parintele Daniil, duhovnicul nostru, am fost cu totii bine.

Iarna anului 1990. Dupa ce am slujit la Malakasa, l-am vizitat pe parintele Porfirie. Am asteptat o jumatate de ora in holul chiliei sale. In ceasul acela sosise si parintele Daniil, pentru a-l impartasi. Cand a deschis usa, l-am vazut. Statea in pat, cu capul plecat in jos, cu o expresie de durere pe fata. Fara sa vorbeasca, astepta sa ne asculte pe noi.

Mai intai i-a vorbit sora mea despre Lakis, care calatorea, precum si despre pruncul ei, care suferea de insuficienta renala. Parintele i-a spus ca se va ruga pentru ei. Dupa aceea, i-am vorbit eu. Voiam sa ma calauzeasca.

Participasem la tunderea in monahism a unui monah pe 18 decembrie 1990, la o manastire din vecinatate, iar egumenul mi-a cerut sa raman acolo. Si mi-a urat sa ma vada si pe mine monah. Am cerut deci parerea parintelui, iar el mi-a raspuns:

„Fiule, nu asculta ce-ti spun altii. Fa ce vrei tu. Trebuie ca tu sa vrei. Randuieste cum vrei tu. Nu-i corect?”.

Din tot dialogul, m-a impresionat simplitatea parintelui, durerea lui adanca. Isi rabda in tacere mucenicia. Ceea ce trada durerea sa trupeasca era geamatul scos atunci cand voia sa se intinda. Nu era insa deloc lipsit de rabdare. Nu ne spunea ca a obosit si nu ne-a indemnat niciodata sa plecam, in nicio vizita a noastra, nici chiar in ultimele lui zile.

Primavara anului 1991. Parintele era grav bolnav, cu hemoragie gastrica, dar ne-a primit. Si voia sa ne asculte pe toti. Mai intai l-a binecuvantat pe Lakis, care avea o durere de spate. I-a spus ca durerea vine si revine si i-a recomandat sa nu mearga la doctori, fiindca il vor tulbura. Sora mea era insarcinata si avea dureri abdominale. Parintele Porfirie i-a facut semnul crucii si i-a spus ca totul va fi bine. Asa s-a si intamplat. Vara anului 1991. Am mers la parinte eu, Lakis si tatal meu. Era cu buna dispozitie si s-a adresat mai intai lui Lakis:

„Fiule, durerea pe care o ai la stomac este de la suparare. Aceasta iti provoaca arsuri. Sa iei medicamentul Zantarc”.

Apoi l-am intrebat despre viitorul meu. Mi-a spus:

„Tu le stii pe toate. Fa ceea ce te lumineaza Dumnezeu”.

Mi-a spus deci ca in anul precedent. Lui Lakis i-a facut urari pentru fiul sau si, facand semnul crucii peste o iconita a Maicii Domnului, i-a dat-o pentru micut.

O calatorie minunata in Sfantul Munte

In vara anului 1986 l-am vizitat pe parintele Porfirie pentru a-i marturisi dorinta noastra de a merge in Sfantul Munte, eu si fratele meu. El ne-a dat binecuvantare cu toata inima. Si, intr-adevar, am mers acolo si, desi eram amandoi minori, am petrecut minunat.

Doream sa-l vedem pe parintele Iosif de la Schitul Nou, pe care ni-l recomandase un doctor cardiolog, fiu duhovnicesc al parintelui Daniil Gouvalis. Cand am ajuns la Ouranopolis, intrucat nu aveam la noi nici buletine, nici permise de intrare in Sfantul Munte, ne-am gandit sa cerem binecuvantarea unui parinte care se afla langa noi. Dupa ce l-am salutat, ne-a intrebat unde mergem si i-am raspuns ca vrem sa-l vedem pe parintele Iosif de la Schitul Nou. El, impresionat, a spus: „Eu sunt acela!”. Intre atata lume, il intalneam pe cel pe care-l cautam si asta in afara Sfantului Munte! Minunata intamplare, care ne-a deschis drumul catre Gradina Maicii Domnului. Altminteri, n-am fi putut sa intram in locul acela minunat.

Printr-o a doua „coincidenta”, am urcat pe vapor. In fata noastra era un domn care, atunci cand ne-am urcat in vapor, le-a spus functionarilor portuari ca este insotit de copiii sai. Printre acestia insa eram si noi. Astfel, toti impreuna, fara sa ni se ceara permise de intrare, am ajuns pe neasteptate, impreuna cu parintele Iosif, la Schitul Nou.


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Minuni si convertiri, Razboiul nevazut, Sfantul Porfirie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “CUVIOSUL PARINTE PORFIRIE KAVSOKALIVITUL, noul facator de minuni, “omul universal”

  1. Am auzit ca parintele Porfirie a fost canonizat acum o saptamana de Patriarhia Ecumenica.

  2. Pingback: Delicatetea de a nu ne supara aproapele -
  3. Pingback: HARISMELE CUVIOSULUI PORFIRIE -
  4. ‘I-a spus ca metaniile cu doua maini intaresc credinta in Dumnezeu.’ Cum adica ‘metanii cu doua maini’? Se refera la faptul ca te sprijini in ambele maini cand faci metania? Exista si altfel de metanii?

  5. @ Doroteea:

    Probabil e vorba de alte denumiri pentru cu metaniile mari (cu doua maini, cu ingenunchere) si metaniile mici (inchinaciunile – aplecarea trunchiului si metanie doar cu o mana, cea dreapta desigur).

  6. @admin:

    multumesc!

  7. Pingback: PARINTELE ZAHARIA ZAHAROU – conferinta de la Bucuresti (II), raspunsuri la intrebari (audio + text): BINECUVANTAREA DURERII INIMII si SCOALA LITURGHIEI -
  8. Pingback: PS IGNATIE MURESANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS? - Recomandari
  9. Azi mi se pare ca e pomenirea Sf. Cuvios Parinte Porfirie, nu?

    Il rog din inima sa aiba grija de noi. Am mare evlavie la acest Sfant Parinte, pot si eu sa depun mica mea marturie: chiar este grabnic si minunat ajutator!

    Imi mai place pt ca vine cu acest concept al ‘pacalirii’ raului interior prin ignorare si concentrare asupra binelui. Si ca, la fel ca Sf. Siluan si intreaga ‘scoala’ de la Essex (dar nu numai, am vazut asta si la Staretul Tadei, sau la Cuviosii Varsanfie si Ioan si, desigur, or mai fi si altii) plaseaza centrul luptei in smerire, lasarea in mainile Domnului si dialog permanent cu El. De-aici pornesc toate, restul vin apoi de la sine si se ‘aseaza’ frumos, lin, fara convulsii. Vorba unei prietene: cu par. Porfirie totul devine atat de simplu!

  10. Pingback: Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti“ -
  11. Pingback: “Asceti in lume” (II): VIATA, HARISMELE SI SFATURILE PARINTELUI SERAFIM DIMOPOULOS, DUHOVNICUL IN HAINE ZDRENTUITE, INAINTE-VAZATOR SI NEBUN PENTRU HRISTOS, AJUNS LA MASURA STARETILOR PAISIE SI PORFIRIE (1937-2008): “Va fi mare criza in
  12. Pingback: Cuvantul care zideste, 10 decembrie 2015 | sfintiparintiblog
  13. Pingback: Cuvantul care zideste, 11 decembrie 2015 | UN DRAM DE BUCURIE GENUINA
  14. Pingback: Marturia domnului ATANASIE RAKOVALIS despre HARISMELE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL – puternica ADEVERIRE a invataturilor Sfantului Grigorie Palama despre ENERGIILE NECREATE | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SFANTUL GAVRIIL IVIREANUL cel nebun pentru Hristos (1929-1995) – IUBIREA SA PENTRU CEI UMILI si HARISMELE MINUNATE puse in slujba mantuirii fratilor: “M-am rugat mult pentru voi, ca să vă scap de moarte!” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Interviu cu părintele GABRIEL BUNGE, bătrânul duhovnicesc CONVERTIT DE LA CATOLICISM: “Această afecţiune paternă, care nu face concesii în ceea ce priveşte credinţa, dar primeşte persoana cu iubire, şi lasă pe Dumnezeu să facă lucrarea
  17. Pingback: “Când ne predăm lui Hristos…” – SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL despre ÎNCREDINȚAREA ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU ÎN BOLI ȘI SUFERINȚĂ: “Doamne, fie orice va vrea iubirea Ta…” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: SFINTII PAISIE, PORFIRIE, IACOV, harisma profetiei si APRINDEREA OPAITULUI pentru oamenii contemporani – extras tradus din conferinta Mitropolitului NEOFIT DE MORFOU despre marii duhovnici greci canonizati ai secolului XX (si VIDEO) | Cuvântul Orto
  19. Pingback: SFANTUL PORFIRIE – concentrate duhovnicesti de folos: “Trebuie sa te doara pentru cel pe care il iubesti. Iubirea se osteneste pentru cel iubit. Alearga toata noaptea, privegheaza, isi insangereaza picioarele…”. “IUBITI-L PE
  20. Pingback: Marturia impresionanta a PARINTELUI ARSENIE MUSCALU despre “firescul sfinteniei” CUVIOSULUI SOFIAN BOGHIU: “Am vazut un om in care viaza Dumnezeu, un om plamadit intr-o alta lume” (VIDEO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate