INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”
- Continuare de la: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (I)
2. Dragostea de Dumnezeu si de aproapele
“Intareste credinta prin dragoste. Roaga-te:
cum se ruga tatal iubitor pentru fiul sau bolnav. Asa se ruga si iubitoarea de Dumnezeu Varvara, marea mucenita, pe care tatal o ferea de cunoasterea lui Dumnezeu, inchizand-o intr-un turn, izoland-o de lumea Ortodoxiei. Insa Varvara era inteleapta; ea L-a cunoscut pe Dumnezeu din cele create de El: cerul, pamantul, stelele, luna, soarele, natura. L-a cunoscut si L-a iubit mai mult decat orice pe lume. Tatal ei, inchinator la idoli si prigonitor al crestinilor, i-a luat viata, taindu-i capul. El nu si-a crutat propria fiica de dragul idolilor neinsufletiti, dar, fara sa-si dea seama, el insusi i-a oferit cununa muceniciei.
Credinta ortodoxa ne invata sa-i iubim si sa-i cinstim pe parintii nostri, dar aceasta dragoste nu trebuie sa fie mai mare decat dragostea de Dumnezeu. Astfel, marea mucenita Varvara ne invata statornicia in credinta si dragostea de Dumnezeu. Cati oameni a adus ea la adevarata credinta prin exemplul ei, prin cuvant si fapta!
Adeseori rudele ne propun sa implinim voia lor pacatoasa:
„Nu merge la biserica, dormi duminica!”,
„De ce te imbraci ca o evlavioasa?” etc.
Vrajmasul mantuirii se ridica impotriva noastra prin sot, copii, vecini sau alte persoane. Uneori relatiile bune dintre oameni se mentin pana cand afla despre cineva ca e credincios si merge la biserica. Din acel moment relatiile se schimba. Domnul spune:
Aceasta sabie este pentru a desparti pe cel pacatos de cel drept. Apostolii spuneau in astfel de situatii:
In situatia amintita mai inainte, trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor lor necinstite. Nu te teme sa suporti insultele, defaimarea pentru credinta. Milioane de oameni au suferit punandu-si chiar viata pentru Domnul. Nu te rusina de credinta, pentru ca Domnul sa nu Se rusineze mai apoi de noi. Apostolul Petru spunea ca noua ni s-a dat nu doar sa credem, ci si sa patimim. De aceea, fii statornic! Cel care va suferi pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru credinta ortodoxa va primi mare rasplata! La sfarsitul veacurilor, chiar si cel mai pacatos om care nu va primi pecetea lui Antihrist si nu se va lepada de Dumnezeu va merge in Imparatia cerurilor.
Pentru intarirea in dragoste, trebuie sa cugetam mai des la viata lui Iisus Hristos. Cand un ucenic oarecare a venit la staret cu o plangere asupra celui care l-a nedreptatit, staretul l-a intrebat:
„Oare esti tu mai bun decat Domnul? Cat a rabdat El!”
Astfel si noi: in orice intristare, incercare, boala, suferinta trebuie sa ne gandim mai des la chinurile, rabdarea, smerenia si blandetea Mantuitorului. Mediteaza in sufletul tau despre Domnul, munceste duhovniceste, citeste, ca sa cresti in dragostea lui Dumnezeu.
Cea mai puternica arma a demonilor este sa ne asalteze cu tot felul de ganduri, ca sa ne impiedice sa ne gandim la Dumnezeu si sa ne rugam. Daca, de exemplu, un monah a ajuns la rugaciunea contemplativa, atunci el experimenteaza Raiul si este aproape de Dumnezeu. Asupra noastra, a simplilor mireni, harul, adica dragostea lui Dumnezeu, se pogoara in timpul cugetarii duhovnicesti.
Cugetarea duhovniceasca este mantuitoare pentru noi: ea ne da trezvie, asaza toate la locurile lor, ne distrage de la grijile lumesti. Dumnezeu vede neincetat cu ce se ocupa inima noastra si este gelos. Si gandurile noastre sunt cunoscute in cer. Cugetand, ne rugam in interiorul nostru. Cel mai bun mijloc de cugetare este Sfanta Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu. Cel care-L iubeste pe Dumnezeu se lumineaza prin cugetarea duhovniceasca, iar prin smerenie si pocainta se curateste si se apropie de Dumnezeu.
Orice munca trebuie insotita de cugetarea la Dumnezeu, de aceea serviciul crestinului trebuie sa fie placut lui Dumnezeu si folositor oamenilor. Cugetarea la Dumnezeu (esenta rugaciunii) il ajuta pe om sa scape de deprinderile rele: fumat, betie, lacomia pantecelui etc. Cel care Il iubeste pe Dumnezeu nu poate sluji la doi domni.
Sfanta Biserica o cinsteste pe Maria Magdalena cea intocmai cu apostolii. Ne amintim ca, pentru dragostea si inchinarea ei, a fost prima careia i S-a aratat Domnul dupa Inviere. Ea Il iubea pe Dumnezeu sincer, din toata inima, dovedind prin fapte dragostea sa. Ea insasi a venit de cateva ori la mormantul Domnului, invatandu-ne si pe noi sa venim inaintea tuturor la casa lui Dumnezeu si, cu atat mai mult, sa nu intarziem. Ea a renuntat la tot ce avea si a dobandit pace, eliberare de patimi, smerenie, blandete, rabdare, darul propovaduirii si al facerii de minuni.
Maria Magdalena, care a stat langa Crucea Domnului, ne invata sa-L iubim pe Dumnezeu, sa stam alaturi de ea si sa plangem pentru suferintele Mantuitorului si pentru pacatele noastre si sa ne rugam; sa respectam miercurea si vinerea ca zile mari ale suferintelor lui Hristos si sa nu uitam de post in aceste zile. Ea i-a daruit imparatului oul care s-a inrosit in mainile ei, dovedind moartea nevinovata a Mantuitorului, iar imparatul l-a pedepsit pe Pilat. Trebuie s-o urmam pe Maria Magdalena si in curajul ei de a marturisi adevarul.
Legea lui Dumnezeu ne invata ca femeia trebuie sa taca in biserica, dar in familie si in societate femeii care Il iubeste pe Dumnezeu ii este permis sa semene cuvantul lui Dumnezeu, insa cu intelepciune, daca oamenii se intereseaza, intreaba, asculta. Trebuie sa te rogi intotdeauna inainte sa vorbesti, sa nu inveti cu superioritate, sa urmaresti ca omul sa fie in dispozitia potrivita pentru a asculta cuvantul lui Dumnezeu. Mantuindu-l pe altul, mantuieste-te pe tine insati: ia seama la tine si nu arunca margaritare porcilor, ca nu cumva ei sa se intoarca si sa te sfasie.
3. Pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu
Zece porunci a inmanat Domnul poporului israelit prin Moise, prorocul Sau. Crestinilor le sunt cunoscute de asemenea, ca si tanarului din Evanghelie, care le pazea din tineretea sa. Insa, dupa invatatura carturarilor si a fariseilor, el L-a intrebat pe Hristos:
„Care dintre ele este cea mai mare?”
La aceasta, Domnul i-a raspuns:
„Pazeste-le pe toate si te vei mantui.”
– sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul tau;
– sa nu-ti faci chip cioplit;
– sa cinstesti numele lui Dumnezeu;
– aminteste-ti de ziua sambetei si sfinteste-o pe ea (la crestini este ziua duminicii);
– cinsteste pe tatal tau si pe mama ta;
– sa nu ucizi;
– sa nu fii desfranat;
– sa nu furi;
– sa nu marturisesti stramb;
– sa nu invidiezi si sa nu doresti ceva strain.
Poruncile sunt legea duhovniceasca ce trebuie pazita de toti credinciosii. Fiecare din porunci este la fel de importanta in fata lui Dumnezeu. De aceea, cine incalca una, incalca toata legea. Dar daca vrei sa fii desavarsit, dupa cum ne invata Hristos, lasa tot si urmeaza-Mi Mie. Domnul ne cheama sa lepadam cele pamantesti, materiale, pentru a invata de la Dansul sa dobandim cele duhovnicesti.
Pentru aceasta ne-a fost data Evanghelia.
Evanghelia cuprinde cele despre mantuirea noastra, dar este strabatuta de doua porunci care exprima insasi esenta ei:
– dragostea de Dumnezeu;
– dragostea de aproapele.
Poruncile indeamna la dobandirea a doua virtuti: a iubirii de Dumnezeu si a dragostei. Dragostea de Dumnezeu este deasa cugetare la Dumnezeu, dupa cum am spus. Cugetarea la Dumnezeu poate fi rugaciunea, care este de patru feluri:
– rugaciune de iertare;
– rugaciune de pocainta;
– rugaciune de multumire;
– rugaciune de preamarire.
Cugetarea la Dumnezeu poate fi si gandul de multumire pentru viata proprie, pentru toate bunurile pamantesti, pentru experientele daruite de Domnul, pentru necazuri si suparari si pentru efectul lor tamaduitor, pentru intalnirile providentiale cu anumiti oameni etc. Ea poate fi de asemenea cugetarea la viata pamanteasca a Domnului nostru, la Patimile Sale indurate pentru noi.
Ea poate lua si forma altor ganduri, despre care ne invata Sfintii Parinti, ca de pilda Sfantul Siluan Athonitul. El a dus o viata placuta lui Dumnezeu. A murit in anul 1938, lasand in urma invatatura sa scrisa, pe care noi avem fericirea s-o citim. Scrierile sale respira dragoste, insufla nadejde, ne invata sa nu cadem in deznadejde, care este mai rea decat hula de Dumnezeu.
Cuviosul Siluan ne invata sa-l invingem pe dusmanul nostru prin smerenie si pocainta; ne invata barbatia de a ne ridica daca am cazut si de a nu ne tulbura daca harul se retrage pentru un timp de la noi. Necazul si primejdiile i-au invatat pe multi arta rugaciunii. Cate lacrimi si cata nevointa sunt necesare pentru a dobandi smerenia! Sufletul smerit este multumit in toate si face bine tuturor. Credinciosii intelepti si care indeplinesc voia Domnului sunt fii ai lui Dumnezeu, iar simplii credinciosi sunt robi ai lui Dumnezeu.
Pentru vrajmas si pentru cel care te-a nedreptatit trebuie sa te rogi indata, pentru ca atitudinea fata de dansul sa nu nimiceasca in inima dragostea. Inima plina de dragostea de Domnul devine in numele Lui ingaduitoare si pasnica cu aproapele sau.
Straduieste-te sa-i inteleptesti pe copii si pe apropiatii tai care au ratacit de la viata evlavioasa numai prin rugaciune.
La impartasanie sa mergi cu sentimentul evlaviei, al pocaintei si al nevredniciei. Citirea Sfintei Scripturi lumineaza sufletul si inmulteste dragostea. Cand omul nu intelege Sfanta Scriptura inseamna ca este nevoie sa-si indrepteze viata. Cine mustra pe cei rai, dar nu se roaga pentru dansii, pierde harul si dragostea. Cand gandesti rau despre oameni, duhul rau intra in inima, nimicind dragostea.
Cel ce implineste voia lui Dumnezeu, adica poruncile Lui, este multumit in toate, este recunoscator lui Dumnezeu si are dragoste permanenta si har. Asa era, de pilda, Sfantul Ioan de Kronstadt. Permanent inconjurat de oameni, zambea si era multumit intotdeauna, inima lui fiind coplesita de dragoste.
Rugaciunea de multumire catre Dumnezeu are o mare putere. Daca ne vom indrepta neincetat mintea catre Dumnezeu, nu ne vom intrista din pricina celor pamantesti. Dar noi suntem neputinciosi. De aceea gandurile noastre sunt atrase necontenit spre cele pamantesti. Cand se intampla astfel, prin rugaciunea de pocainta intoarce din nou gandul tau la Dumnezeu, izvorul nesecat al dragostei atotdesavarsite. Si repet: pentru a nu sluji la doi domni, trebuie sa cugetam numai la Dumnezeu si sa dobandim dragostea Lui dumnezeiasca prin implinirea poruncilor Sale.
In pilda despre spicele de grau si despre neghina semanata in lanul Domnului de vrajmasul neamului omenesc, Domnul Hristos ne spune:
In lanul Domnului cresc, amestecate, si spicele de grau, si neghina: si dragostea, si ura. Fereste-te de adunarile rele. In vechime, cei sanatosi ii evitau pe bolnavii de lepra. Acum trebuie sa ne ferim de lepra duhovniceasca (patimi, deprinderi rele), ca sa nu ne imbolnavim. Marul stricat nu poate fi sanatos, iar cel sanatos se poate strica, daca sta langa cel stricat. Este bine sa-l vizitezi pe cel bolnav, dar daca acest lucru dauneaza sufletului tau, renunta.
Este bine sa mergi in pelerinaj la locuri sfinte, izvoare, moaste, dar daca calatoria iti ruineaza sufletul, renunta. Domnul, Care ne iubeste, doreste vindecarea noastra sufleteasca si ne da pentru aceasta harul Sfantului Duh, indeosebi pe doua cai: prin rugaciunea bisericeasca si prin Sfintele Taine. La acestea se adauga o a treia: dragostea si lucrarea ta. In viata, fiecare om primeste un talant. Dar cum folosim noi acest talant? Spre slava lui Dumnezeu, in folosul aproapelui, pentru mantuirea sufletului nostru? Nu mai este mult si Domnul ne va intreba despre aceasta. Ce vom raspunde?
Cand omul crede in Dumnezeu, Il iubeste, merge la biserica, pazeste poruncile Lui si se roaga, Domnul Insusi ii daruieste pe deasupra cele pamantesti de care are nevoie. Sfantul Ioan de Kronstadt primea multe donatii; cu o mana le primea, iar cu cealalta le impartea. Avraam era bogat si ospitalier, primind in casa sa pe toti cei care treceau pe acea cale: le oferea hrana, bautura si adapost pentru odihna. Deseori, caravane intregi gazduiau la el. Si dreptul Iov era bogat. El a indurat incercarea Domnului fara cartire.
De la toti acestia trebuie sa invatam cum sa folosim bunurile pamantesti daruite de Domnul; sa-L iubim pe Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui; sa chivernisim cu intelepciune bunurile noastre, astfel incat bogatia sa nu ne fie spre pierzare, iar saracia sa ne fie spre mantuire. Sa stim ca mantuirea noastra consta si in implinirea indatoririlor noastre, si in pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Odata cu scoaterea Crucii, la mijlocul Postului Mare, Sfanta Biserica ne aminteste despre nevointa purtarii Crucii. Insusi Domnul ne-a dat exemplu. El a rabdat chin si moarte pentru pacatele noastre, a aratat o neinchipuit de mare dragoste fata de Tatal si fata de neamul omenesc. Sa fim vrednici de ea!”
(VA URMA)
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
Legaturi:
- Sa ne rugam SFINTEI MUCENITE VARVARA!
- “N-AM VENIT SA ADUC PACE, CI SABIE!” – Talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur
- INTRE DUMNEZEU SI PARINTII DUPA TRUP
- Predica Sfantului Ignatie Briancianinov despre MARTURISIREA SI PRIGONIREA CRESTINULUI IN LUME
- “Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…”
- Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL
- Nu putem sluji la doi domni…
- “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!”
- Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI
- Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti!
- Trei cuvinte importante despre LEPADAREA LUMESCULUI si a IUBIRII DE SINE
***
- PREDICI AUDIO pline de seva si putere duhovniceasca la DUMINICA TANARULUI BOGAT: “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!”
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii – Parintele Coman
- SF. TEOFAN ZAVORATUL –Predici puternice: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI
- Predania ortodoxa, apostolica despre NECESITATEA LEPADARII DE LUME (de patimi) PENTRU TOTI CEI CARE CAUTA MANTUIREA: “Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina, care vine de la Domnul Insusi”
- URMAREA LUI HRISTOS, ALEGERILE DUREROASE SI MARTURISIREA LUI INTREAGA
- LECTIA MARTIRILOR CARE AU BIRUIT LUMEA. “Fiecare din noi e chemat la o forma de marturie sau martiriu pentru Hristos”
- ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale”
- Predica la scoaterea Sfantului Epitaf: TREBUIE SA MERGEM PANA LA CAPAT, SA NE INGROPAM IMPREUNA CU HRISTOS, SA NU MAI FIM CEI DE DINAINTE!
- MUCENICII SI NOI: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii?
- Ierom. Ioan Buliga: IUBIREA LUMESCULUI NE OPRESTE DE LA JERTFA
- CEL CARE ISI IUBESTE VIATA SA O VA PIERDE…
- Cum ne purtam crucile vietii? SUNTEM HOTARATI SA RENUNTAM LA NOI INSINE sa ne dedicam total lui Dumnezeu?
- UN SINGUR LUCRU TREBUIE…
- Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem?
- Marturiile despre Ortodoxie ale unui convertit de la baptism, Dr. Clark Carlton: CUM SA TRAIESTI O VIATA ORTODOXA INTR-O LUME SECULARA?
***
- Parintele Zaharia de la Essex – Cuvant de invatatura catre preoti, Durau, sept. 2011 (VIDEO): “Sa aducem multumire lui Dumnezeu continuu si pentru toate!”
- Predici (audio si text) la Inmultirea painilor: INVATA SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU!
***
- “Cea mai mai porunca din lege”: EVANGHELIA IUBIRII. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la Duminica a XV-a dupa Rusalii
- Ce este iubirea de Dumnezeu si ce inseamna cu adevarat iubirea fata de om? SFANTUL IUSTIN POPOVICI despre DRAGOSTEA MINCINOASA SI UCIGASA vs. iubirea izvorata din Hristos
- PARINTELE RAFAIL NOICA – predica exceptionala de la Bucuresti despre IMPLINIREA PORUNCILOR si pentru TAMADUIREA DEZNADEJDII (audio si text): “Fiecare om, astazi, este o incarcatura de dureri si de deznadejdi”
- DREGATORUL BOGAT SI PAZIREA PORUNCILOR. Radicalismul Evangheliei lui Hristos. Crestinismul nu este ceva comod (PS SEBASTIAN, PR. COMAN)
- Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL
- PREDICA DE PE MUNTE – IUBIREA VRAJMASILOR. Evanghelia iubirii desavarsite. SF. NICOLAE VELIMIROVICI: “Nimeni sa nu se laude ca s-a mantuit prin multa lui iubire, ca si-a deschis singur portile raiului!”
- Poruncile lui Dumnezeu – cum sa le intelegem, ce sa facem ca sa mostenim viata de veci?
- Ce poate sa insemne “PORUNCA” la Dumnezeul-Iubire? Vrem sa fim oamenii cei mai… ce din cimitir?
Orice păcat este’o cădere
(Din sfânt, din viu, din Dumnezeu),
În vinovat, în spurcăciune
Şi-n stăpânirea celui rău.
Oricât de mică’ar fi căderea,
Tot vină este, (tot păcat).
(Tot întinare spre osânda,
La chin pe veci de veci în Iad).
Omul e viu în neprihană
Şi este sfânt, când e curat.
(Când nici o vină nu-l condamnă,
Şi-n nici o formă nu-i legat).
Când hrana sa, când existenţa,
(Când orice gând şi pas al său),
Este dobânda rugăciunii
Şi-a dragostei de Dumnezeu.
Şi gându’duce-n spucăciune.
(Şi ochii strâng necurăţie),
Ce se adună şi se’adună,
Ca vină (şi ca mărturie).
Omul căzut, E MORT LĂUNTRIC.
(E rob pe veci). I’ncătuşat,
Deşi se crede bun (și… liber,
Când intru patimi i’ânjugat)
Căzutul nu poate să intre
În sfânt, în viu, în curăţie.
(Că nu le vrea). CĂ NU LE VEDE,
DE CÂT CA… CHIN. (Şi ca robie).
El nici nu vede, nici nu simte,
(Cât e de negru şi spurcat).
Nu simte rana junghierii,
(Facută’n suflet de păcat).
Nu simte moartea, nici durerea,
Nici viul curs din răni adânci,
Care-i străpung lăuntru pururi
(Prin încălcarea de porunci),
Nu simte cum î-şi pierde sfântul.
(Cum totul i se împuţeşte).
Cum, din curat devine spurcat.
(Cum tot din juru-i otrăveşte).
Omul curat, la orice vină,
Simte jungerul şi durerea.
Simte cum sfântul i se scurge
(Cum pierde viul şi putetea).
Simte primejdia căderii
(Cu mult’nainte de păcat),
Simte ispita şi ruşinea,
(Când numai ochiu’i vinovat).
Nu-i nimeni fără de prihană
(Nici fără vină pe pământ),
Dar prin biserică, (prin taine)
Omul e viu (prin Duhul Sfânt)
Prin spovedanie, (prin taine)
Poate redeveni curat.
(ORICE CĂZUT), dacă doreşte,
Să sacape, (sincer) de păcat.
Prin tainele sfintei biserici
Se scapă şi de spurcăciune,
Şi de’nrobirile trufiei
(Şi de’nşelările din lume).
Nu este om să nu coboare,
În spurcăciune (prin păcat),
Dar nici pacat ca să-l oprească,
(DE VREA) s’ajungă iar curat.
Tot omu-i liber să-şi traiască,
Precum voieşte, ce-i al său,
Cu Dumnezeu (prin curăţie),
Ori prin păcate (cu cel rău).
Prin Dumnezeu omul e pururi
Smerit, cinstit, viu şi curat,
(În bucuria oferită,
De viaţa fără de păcat).
Omul căzut e’n stăpânirea
(Şi în robia celui rău).
Murdar, trufaş, perfid şi lacom,
Spurcat (ca şi stăpânul sau)
Şi s’ar spurca… (de’ar fi posibil)
Cu tot ce-i mai de vârf, (din lume).
El, ce se’nalţă între semeni,
Prin… vinovat şi spurcăciune.
Că nu e om să nu se creadă,
Mai sus decât semenul său.
(Deşi’n necinste se înalţă
Şi… ‘n uzurpare, prin cel rău).
Findcă păcatul duce pururi,
În ne-smerit, (în semeţie),
Şi-l face şi pe cel din urmă,
(… Sărac şi gol), plin de mândrie
Şi’ars de dorul de’a fii… “mare”,
Negând și defaimând (prin eu)
Toate valorile vieții,
Credinţa (și pe Dumnezeu).
“Straduieste-te sa-i inteleptesti pe copii si pe apropiatii tai care au ratacit de la viata evlavioasa numai prin rugaciune.”