PARINTELE EPISCOP MACARIE: “Sa fim adevarati inaintea lui Dumnezeu si sa nu cautam sa placem lumii. Avem un suflet si o singura mantuire. Si cu acestea nu ne putem juca!” (VIDEO, TEXT)

PS Părinte Episcop Macarie: „Cât de înșelătoare sunt aparențele?”, Göteborg, Duminica bogatului nemilostiv și săracului Lazăr, 1 noiembrie 2020:

„Preacucernici părinți, iubiți frați și surori împreună-rugători,

Dau slavă neîncetat Preamilostivului Dumnezeu că m-a învrednicit în aceste vremuri de restriște de criză sanitară și spirituală să fiu neîncetat în misiune pretutindeni de-a lungul și de-a latul Episcopiei noastre a Europei de Nord. Am ajuns în comunitățile euharistice din Norvegia pe care nu le-am mai vizitat de la începutul acestui an calendaristic. Cu mare greutate am trecut dincolo de Cercul Polar, însă mare bucurie am dobândit în slujirea fraților și surorilor noastre cărora le-am botezat copilașii, pe care i-am spovedit și i-am împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, pe care i-am înmormântat. Nu vă ascund că două tinere credincioase, Liliana și Luminița din Norvegia, suferind de necruțătoarea boală a cancerului au trecut la cele veșnice. Și l-am înmormântat și pe pruncuțul Victor, cum știți, dobândind un îngeraș în rai și am ajuns aproape în toate comunitățile euharistice din regatele Norvegiei, Suediei și Danemarcei. Am reușit să hirotonesc și un pretort pentru comunitățile din nordul îndepărtat al Suediei. Am întâlnit un medic foarte evlavios pe care între timp l-a înscris la Facultatea de Teologie și acum l-am chemat la apostolat pentru a-i păstori pe românii din micile insulițe din nordul îndepărtat al Suediei, acolo unde în urmă cu 12 ani, când mi-am început apostolatul, nu mă gândeam că vor ajunge să viețuiască frați români. Nu m-am gândit că vor ajunge frații noștri și surorile noastre în Svalbard și-n Groenlanda, însă am ieșit și în căutarea acestora după cum știți, fiindcă trebuie să ne străduim să mergem până la capătul pământului pentru a mântui sufletele încredințate.

Acum sunt în mijlocul dumneavoastră, în această frumoasă și înfloritoare comunitate din Göteborg. V-am spovedit, v-am încurajat și vă încurajez neîncetat. Acum, după Liturghie, vom săvârși și Taina Sfântului Maslu pentru atâția bolnavi care sunt în suferință la casele lor și în spitale în țară și în alte locuri. Mi-ați cerut și dumneavoastră, mi-au cerut și foarte mulți prin mesaje să-i pomenesc în rugăciuni. De aceea, sfătuindu-mă acum, înainte de Liturghie, cu preoții și diaconii împreună-slujitori, am hotărât ca imediat după slujbă să săvârșim Taina Sfântului Maslu și vă rog să pregătiți pomelnicele și să treceți numele tuturor celor care sunt în suferință sufletească și trupească pe care-i cunoașteți și despre care ați aflat prin toate mijloacele, mai ales pe rețelele de socializare. Pomeniți-i pe toți, ca Domnul să ne pomenească și să ne tămăduiască, fiindcă că El este Marele Doctor și credem deplin în știința Sa medicală.

Nu vă ascund faptul că foarte mulți internați, infectați cu covid au fost miluiți de Domnul și aici, în Episcopia noastră, și în alte locuri, oameni care erau foarte bolnavi, care prezentau comorbidități, pe care i-am pomenit zi și noapte la candela rugăciunii, la Sfânta Liturghie, la Taina Maslului. Dumnezeu s-a milostivit și i-a ridicat din patul suferinței, așa cum i-a ridicat pe bolnavii pe care i-a miluit în timpul activității sale mântuitoare pe pământ și pe atâția bolnavi pe care-i miluiește, fiindcă Domnul se face tuturor toate. Pe toți îi miluiește, pe toți îi alină, pe toți îi ridică. Și credem și mărturisim că El cunoaște cel mai bine cele ce ne sunt de trebuință. El ne alină durerea, El este mântuirea noastră, el este bucuria noastră, El este viața noastră.

Îi rog și pe copilași să rămână la final de Liturghie pentru că pe lângă oul cu ciocolată cu surprize pe care-l dăruiesc în slujire, copilașii știu că atunci când ajung în comunitate, le ofer și câteva dulciuri. Nu le ofer Duminică de Duminică și e bine că nu-i obișnuiți cu prea multe dulciuri, însă atunci când vine Preasfințitul Macarie, e dezlegare. În posturi sunt dulciurile din fructe confiate și fructele proaspete, iar în afara posturilor, sunt dulciurile obișnuite. Iată, îi deprindem de mici pe copilași să învețe nevoința postului și prin aceste mici gesturi de grijă și dragoste duhovnicească. Iar acum am pregătit niște creioane de colorat cu câteva desene cu tematică religioasă și vă rog să-i asistați atât la școala parohială, cât și acasă, ca aceste desene să le putem și expune într-un viitor apropiat și să-i încurajăm pe copii. Să-i încurajam să nu mai folosească atât de des tabletele și aceste mijloace inteligente care uneori îi otrăvesc, de prea multe ori copiii le folosesc excesiv, și să învețe să se joace în chip firesc, așa cum ne jucam și noi, cei care nu eram în epoca internetului în copilăria noastră, și să coloreze și să citească. Mă impresionează că foarte mulți copii din comunitățile noastre citesc împreună cu părinții și cu bunicii lor și caută colecțiile cele mai frumoase de cărți dedicate copiilor.

Acestea fiind spuse, preaiubiții mei, revenim la parabola evanghelică care s-a citit acum la Dumnezeiasca Liturghie, despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr.

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și-n vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții casei bogatului, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădea de la masa bogatului. Însă și câinii venind lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avram. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și în iad ridicându-și ochii fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el strigând a zis: Părinte Avrame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Preaiubiții mei, din această pericopă evanghelică învățăm o lecție esențială, foarte importantă. Anume cât de amăgitoare sunt aparențele! Cât de amăgitor este să judecăm după judecata acestei lumi!Spun deseori acest cuvânt și-l repet: în vremurile acestea paradoxale, pe cât suntem obligați să ne punem măștile, pe atât măștile nevăzute cad și ne arătăm așa cum suntem cu adevărat.

Așa au fost și săracul Lazăr și bogatul nemilostiv din pericopa evanghelică citită astăzi la Dumnezeiasca Liturghie. A venit judecată pentru fiecare și au căzut măștile sociale nevăzute. Iată, bogatul cel care era adulat, era lingușit, era în centrul atenției tuturor, s-a arătat că avea sufletul mort, îmbibat de întunericul iadului, hrană văpăii mistuitoare a gheenei. Pe când săracul, care era plin de bube, disprețuit și hulit de ceilalți, știrb, neluat în seamă, s-a arătat întru slavă, odihnindu-se întru Împărăția lui Dumnezeu, în care suntem înaintea lui Dumnezeu și înaintea lumii așa cum suntem noi. Faptele noastre ne vor judeca.

De aceea, iubite frate și iubită soră, să fim adevărați înaintea lui Dumnezeu. Și să nu căutăm să plăcem lumii, ci să plăcem lui Dumnezeu. Să nu căutăm să fim regi ai plăcerilor și ai aprecierilor, înconjurați de lingușitori și ipocriți, ci să căutăm să fim bineplăcuți lui Dumnezeu. Fiindcă, potrivit logicii acestei lumi, putem să pierdem totul, chiar viața, însă putem să câștigăm totul atunci când Îl câștigăm pe Hristos. Atunci când L-am dobândit pe Hristos, am dobândit totul, pentru că ne-am salvat sufletul nostru. Și nu poate da omul nimic în schimb pentru sufletul său. Cuvântul evanghelic răsună neîncetat: De-ar aduna omul lumea întreagă, bogăția întregii lumi, dacă-și pierde sufletul, nu a dobândit nimic. Avem un suflet și o singură mântuire. Și cu acestea nu ne putem juca.

Așadar, să stăm bine, să stăm cu frică și cu cutremur și să lucrăm cu osârdie mântuirea noastră, ca să ajungem și noi în sânul lui Avraam laolaltă cu toți cei care au biruit cele trecătoare pentru cele netrecătoare și și-au mântuit sufletul. AMIN!”

Legaturi: