ARE NEVOIE DE INNOIRE BISERICA?

12-03-2010 Sublinieri

9.jpg

Intr-o vreme cand multi vantura pe toate caile, mai fatis sau mai subtil, ideea de “innoire”, de “modernizare” si de “reforma” in Biserica Ortodoxa, e nevoie sa reascultam si glasul unui Sfant recent al Bisericii universale, Cuviosul Paisie Aghioritul, care nu face decat sa exprime mesajul curat al Duhului Sfant dat Bisericii, mesaj neschimbat, dar pururea nou si “proaspat”, pururea izvorator de “viata din belsug”, precum a a spus Mantuitorul lumii. Precum Hristos si precum Duhul nu se schimba si nu imbatranesc, nici Biserica nu are nevoie de ajustari si “aggiornari” prin care sa se faca mai pe placul lumii cazute. Mesajul Sfantului Parinte al vremurilor noastre este rezumat de cuvintele apostolice de mai jos, puse ca motto la ultimul capitol al cartii “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan, capitol intitulat simplu si sugestiv: “TRADITIA ORTODOXA“:

the_high_priest.jpg

Iisus Hristos ieri si azi si in veci este Acelasi” (Evr.13, 8).

“- Parinte, adesea se vorbeste despre “innoire in Biserica”, ca si cum Biserica imbatraneste si are nevoie de innoire!

– Da, a imbatranit!… Dar chiar si cei care nu au evlavie, dar au putina minte, nu sunt de acord cu innoirile pe care le fac acum, ci cauta sa afle cel vechi. Nu-i misca deloc, de pilda, icoanele noi, ci isi dau seama de valoarea icoanei vechi. Si asta o fac cei ce au putina minte. Cu cat mai mult cei ce au evlavie. De aici sa intelegi ce gresit este ceea ce spun despre “innoire” etc.

Astazi, daca cineva incearca sa tina putin traditia, sa tina posturile, sa nu lucreze in sarbatori, sa fie evlavios, vorbesc despre el: “Unde se afla acesta? S-au dus lucrurile acestea. Acestea au fost pentru atunci!”. Si daca le raspunzi ceva, iti vor spune: “In ce epoca traiesti? Acestea nu se mai fac acum”. Incet-incet le iau ca basme. Dar ce spune (Scriptura)?Iisus Hristos ieri si azi si in veci este Acelasi“. Daca nu poate cineva sa le tina, cel putin sa spuna: “Dumnezeule, am gresit!”. Atunci Dumnezeu il va milui. Dar acum, desi este stapanit de slabiciune, se impune celuilalt, pentru ca este mustrat de constiinta. Ia un demonizat si pune-l intr-o atmosfera duhovniceasca. Vei vedea ca se va intoarce incolo si incoace. Nu va putea sta intr-un loc, deoarece este silit de atmosfera. La fel si acestia: sunt mustrati de constiinta, sunt siliti si incearca sa-si calce constiinta lor, de aceea spun acestea. Si valorile le ponegresc si incearca sa le inlocuiasca cu non-valori. Mare perversiune exista in lume! Frumusetea duhovniceasca o socotesc uratenie. Adica pentru mireni frumusetea duhovniceasca este uratenie lumeasca. Iata, daca iei un calugar si-i tai parul, cat de urat se face! Dar aceasta uratenie mirenii o considera frumusete.

Si uita-te, acum se lupta cu Biserica, se nevoiesc pentru distrugerea ei. Ei bine, nu cred, invata ateismul. Dar sa nu recunoasca binele ce il face Biserica si sa lupte cu ea? Lucrul acesta arata multa rautate. Sa nu recunoasca, de pilda, ca Biserica apara copiii, ii ajuta sa nu devina haimanale, ci oameni buni? Acestia imping pe copii la rau, ingaduie in mod liber catastrofa copiilor. In timp ce Biserica invata: “Tanarul sa fie cuminte, sa-i respecte pe ceilalti, sa se pastreze curat, ca sa ajunga un om corect in societate“. Dar lucrurile vor veni iarasi la locul lor. In Rusia, o batrana se ruga in genunchi intr-o biserica langa o coloana. Merge o femeie tanara, ce era si mare om de stiinta, si-i spune: “Acestea sunt lucruri depasite”. “La aceasta coloana unde ma rog si plang eu acum, vei veni dupa o vreme tu si vei plange. Ale voastre vor veni si vor trece; vor veni si vor trece, dar crestinismul nu va trece niciodata” – i-a raspuns bunica.

Respect fata de traditie. Multi Sfinti Mucenici, atunci cand nu stiau dogma, spuneau: Cred ceea ce au hotarat Sfintii Parinti“. Daca cineva spunea asta, marturisea! Adica nu stiau sa aduca dovezi prigonitorilor pentru credinta lor si sa-i convinga, ci avea incredere in Sfintii Parinti. Se gandea: “Cum sa nu am incredere in Sfintii Parinti? Acestia au fost si mai cu experienta, mai virtuosi si sfinti. Cum sa primesc eu o neghiobie? Cum sa sufar sa huleasca cineva pe Sfintii Parinti?” Sa avem incredere in traditie. Astazi, din pacate, a intrat politetea europeana si vor sa arate ca fac binele. Vor sa arate superioritatea, dar in cele din urma merg inspre a se inchina diavolului celui cu doua coarne.

“Sa existe o religie” – iti spun, si le niveleaza pe toate. Au venit si la mine unii si mi-au spus: “Toti cei care credem in Hristos, sa facem o religie”. “Asta este ca si cum am lua aur si arama, aur de atatea carate si toate cele ce au fost separate de el, si sa le amestecam din nou si sa facem una. Este corect sa le amestecam iarasi? Intrebati un aurar: E bine sa amestecam zgura cu aurul? S-a dus atata lupta, ca sa straluceasca dogma”. Sfintii Parinti au stiut ceva atunci cand au interzis legaturile cu cel eretic. Dar astazi spun: “Nu numai cu cel eretic, dar si cu budistul si cu inchinatorul la foc si cu inchinatorul la diavol sa ne rugam. Trebuie ca si ortodocsii sa se afle la rugaciunile si conferintele lor. Este o prezenta”. Ce prezenta? Le rezolva toate cu ratiunea si justifica cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede ca si problemele duhovnicesti pot intra in Piata Comuna.

Unii dintre ortodocsi, usori la minte, si care vor sa faca proiecte, “misiune”, convoaca conferinte cu eterodocsii, ca sa faca zgomot si cred ca astfel vor scoate in fata Ortodoxia, prin a deveni adica o salata impreuna cu cei rai slavitori. Dupa aceea super zelotistii incep si apuca cealalta extrema. Spun si hule despre Tainele celor de pe stil nou, etc si smintesc greu suflete care au evlavie si sensibilitate ortodoxa. Eterodocsii, pe de alta parte, vin la conferinte, fac pe dascalul, iau tot materialul duhovnicesc bun ce-l afla la ortodocsi, il trec prin atelierul lor, pun vopseaua si firma lor si-l prezinta ca prototip. Si lumea ciudata de azi este miscata de astfel de lucruri ciudate, dupa care se distruge duhovniceste. Dar Domnul, atunci cand va trebui, va ridica pe Marcii Evghenicii si Grigorii Palama, care vor aduna pe toti fratii nostri cei smintiti, ca sa marturiseasca credinta ortodoxa si sa intareasca traditia si sa dea bucurie mare Maicii noastre Biserica.

Daca am fi trait dupa Sfintii Parinti, toti am fi avut deplina sanatate duhovniceasca, pe care ar fi invidiat-o toti eterodocsii si astfel si-ar fi lasat inselaciunile lor bolnavicioase si s-ar fi mantuit fara predica. Aceasta, deoarece ei, acum nu se mai misca de traditia noastra patristica sfanta, ci vor sa vada si continuitatea noastra patristica, inrudirea noastra adevarata cu Sfintii nostri. Ceea ce se impune fiecarui ortodox este sa puna nelinistea cea buna si in heterodocsi, sa inteleaga adica faptul ca ei se afla in inselare, ca sa nu-si odihneasca in mod mincinos gandul lorsi sa se lipseasca si in aceasta viata de binecuvantarile bogate ale Ortodoxiei si in cealalta viata de si mai multele si vesnicile binecuvantari ale lui Dumnezeu. Vin acolo la Coliba mea unii tineri catolici cu o foarte buna dispozitie, gata sa cunoasca Ortodoxia. “Vrem sa ne spui ceva, ca sa ne folosim duhovniceste” – imi spun. “Uitati-va, le spun, luati Istoria Bisericii si veti vedea ca odinioara am fost impreuna si dupa aceea unde ati ajuns. Asta va va ajuta mult. Faceti asta, si alta data, vom discuta multe“.

Mai demult oamenii respectau ceva, pentru ca era de la bunicul, si-l pastrau ca obiect de valoare. Am cunoscut un judecator foarte bun. Casa lui era simpla si-l odihnea nu numai pe el, ci si pe vizitatori. Odata mi-a spus: “Acum cativa ani, Parinte, cunoscutii mei ma luau in ras pentru mobila veche ce-o am. Acum vin si le admira ca antichitati. In timp ce eu o folosesc si ma bucur de ea, pentru ca imi aduce aminte de tatal meu, de mama, de bunica, de bunici, si ma misca, aceia aduna diferite lucruri vechi, fac saloane ca magazinele de lucruri vechi, ca prin ele sa-si uite oarecum stresul lor lumesc”. Mai demult o moneda oricat de mica era tinuta ca o mare avere, caci era de la mama, sau de la bunicul. Astazi, daca are cineva de la bunicul sau o lira Gheorghe, de pilda, si daca are o diferenta de 100 de drahme fata de lira Victoria, o da si o schimba. Nu pretuieste, nu ia in seama nici pe mama, nici pe tatal sau. Incet-incet intra acest duh european si ne ia pe toti inainte.

Imi aduc aminte ca atunci cand am mers pentru prima data in Sfantul Munte, la o obste era staret un batranel ce avea multa evlavie. Tinea din batran in batran, de evlavie, nu numai culioanele “batranilor” lui, ale celor ce au locuit mai inainte acolo, dar si calupurile cu care se faceau culioanele. Avea si carti vechi si diferite manuscrise si le pastra legate frumos in biblioteca, pe care o avea inchisa bine ca sa nu se prafuiasca. Cartile acelea nu le folosea; le tinea inchise. “Eu nu sunt vrednic sa citesc astfel de carti, spunea. Voi citi cele simple, Patericul, Scara“. Dupa aceea a venit un monah tanar – care n-a ramas in Sfantul Munte – si-i spune: “Ce aduni aici, gunoaie?” A luat calupurile sa le arunce, sa le arda. Plangea sarmanul batranel: “Acestea sunt de la mosul meu, spunea, ce te deranjeaza? Avem atatea camere; lasa-le intr-un coltisor“. Din evlavia ce-o avea, tinea nu numai cartile, obiectele, culioanele, dar chiar si acele calupuri! Atunci cand exista respect fata de lucrurile mici, exista mult respect si fata de cele mari. Si cand nu exista respect fata de cele mici, nu exista nici fata de cele mari. In felul acesta au pastrat traditia Sfintii Parinti”.

cu_durere_si_dragoste_small1.jpg

(Fragment din cap. “Traditia Ortodoxa” din cartea Cuv. Paisie Aghioritul, Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:

sfinti-calugari.jpg


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “ARE NEVOIE DE INNOIRE BISERICA?

  1. fratilor, am nevoie de cateva linkuri la articole legate de stilisti si “super-corectitudine” in Biserica. cu multumiri!

  2. E noul o mare problemă ?

    E noul o mare problemă
    În viaţa ortodoxă oare
    Şi-ortodoxia stă’împotriva
    Tendinţelor înoitoare ?

    Nu. Ea nu este împotrivă
    Când noul este de folos
    În Adevăr şi în dreptate
    Şi după legea lui Hristos .

    Prin Adevărul scripturistic
    Ştim că nimic nu-i nou sub soare.
    -chiar dacă are altă formă
    Altă substanţă şi culoare -.

    I-aceiaşi lupt’a existenţei
    Dusă între bine şi-ntre rău
    Între lumină şi întuneric
    În care nimic nu e nou .

    Ce-i nou vine din forma veche
    Şi are acelaşi scop de dus
    Fie pe faţă şi-n lumină
    Fie viclean în scop ascuns .

    Şi paloşul , lancea sau arcul
    Şi armele sofisticate
    Acelaşi scop îl au pe lume
    Acela de-a aduce moarte.

    Tot ce acum se cercetează ,
    Aceleaşi scopuri vor sluji
    De a produce , de a cunoaşte
    Dea-a desfăta de-a cuceri .

    Tot ce se ştie dinainte
    Şi tot ce s-a descoperit
    E tot aceiaaşi năzuinţă
    Ce se exprimă diferit .

    Omul va fi mereu acelaşi
    Oricât de mult şi-ar transforma
    Vorbirea portul mintea viaţa
    Cât pe pământ va exista .

    Aceleaşi legi care-l ţin straşnic
    Legat de cele pământeşti
    Îl ţin captiv în legătura
    Necesităţilor fireşti .

    Oricât de mult am schimba forma
    Culoarea ,modul conţinutul
    Prin nou şi prin mai nou tot timpul
    Omu-i acelaşi şi pământul.

    Schimbarea omului e noul ,
    Cu-adevărat. Şi-i bine spus,
    -Transfigurat prin duh şi taine- ,
    În Domnul Dumnezeu Iisus .

    Omul cel nou -spune scriptura –
    Este un ‘’nou ‘’ cu-adevărat
    Nedominat de legătura
    Adusă-n oameni, de păcat .

    Ortodoxia nu se’opune
    Accesului spre noutate
    Ci noii forme mai subtile
    De a primi prin el păcate .

    Căci noutatea omenească
    Adesea-i răul convertit
    În forme noi sofisticate
    Şi foarte lesne de primit .

    Cu consecinţe mai profunde
    Mai pervertite , mai şirete
    Cu mare trecere la public ,
    Şi cu metode mai discrete .

    Aceste forme ticăloase
    Uşor au cucerit prin nou
    Elita lumii iubitoare
    De desfătări şi trai uşor .

    Bisericile reformate
    Tot înoiesc pe nou cu nou,
    În care rău-şi face treaba
    Şi vine iarăşi prin alt rău .

    Ce nu primeau laicii vremii
    Azi iau monahii spre cinstire
    Că noul şi-n ortodoxie,
    Cheamă cu sârg la înoire.

    Să nu ţii pasul cu modernul
    Te-arăţi a fi înapoiat
    Neistruit, ne academic,
    Arhaic,antic, demodat.

    Elita lumii cu pretenţii
    Prin nou , în viaţa socială
    Face reforme prin reforme
    Desfiinţând orice morală .

    La cele rele la zic bune
    Şi binelui îi zice rău
    Desfiinţând legea divină
    Prin răul vechi în veşmânt nou.

    C-acelaşi om setos de rele
    De desfătări şi de păcate
    Îşi manifestă acelşi pofte
    În forme noi şi rafinate .

    Ortodoxia nu se opune
    La cele noi, folositoare
    Ce nu sunt împotriva firii
    Şi căilor mântuitoare .

    Ea pururea susţine omul
    Şi noul care-i de folos
    Care respectă decalogul
    Şi Adevărul lui Hristos .

    Desigur nu acceptă noul
    Ce se arată a fi bine
    Şi-n mod flagrant încalcă legea
    Şi rânduelie divine .

    Reforme noi -cu ţinta veche-
    În formă nouă prezentate
    Aduc şi-n viaţa ortodoxă
    Mişcări şi rău prin noutate .

    Căci răul vechi în formă nouă
    Înşeală grav umanitea
    Ne cere uniformizarea,
    Pecetluirea, răul, moartea.

    Ortodoxia nu respinge
    Nici nu se’opune la ce-i nou
    Ea se opune totdeauna
    La ceia ce aduce rău .

  3. @ Tudor:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/?submit=&s=stilism
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/?submit=&s=zelotism

    Referitor la problema datei Pastilor, pentru cei care nu inteleg importanta si sensul acestei probleme, precum si pentru a vedea de cand si mai ales de catre cine se ridica aceasta tema si cu ce scop, va rugam sa cititi:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/18/un-moment-de-rezistenta-al-bor-in-fata-presiunilor-mondialiste-pentru-fixarea-datei-pastelui/

  4. multumesc mult! avem niste tulburari cu niste “frati” si aveam nevoie de ceva material pe care sa l traduc. am sa mentionez sursa.

    multumesc inca o data!

  5. Admin, spuneti-mi va rog, a fost canonizat Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul? Intreb nu pentru ca nu asi fi convinsa din toata inima de sfintenia Sa, ci pentru ca v-ati exprimat undeva la inceputul textului: -glasul unui Sfant recent.
    Va multumesc.

  6. Papistaşii îşi arată colţii… Citiţi comentariile lor. Îi doare Adevărul. http://ortodoxiaprinochiimei.wordpress.com/2010/02/19/adevarul-despre-catolici-papistasi-spus-si-in-2010/

  7. @ gabriela:

    Nu a fost canonizat, dar a fi sfant nu e sinonim cu a fi canonizat. S-a facut dosar de canonizare, oricum, insa in contextul asta de dezlantuire ecumenista probabil ca nu se va mai ajunge si la recunoasterea oficiala.

  8. @ cineva:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/24/protoprezbiterul-theodoros-zisis-arhierei-din-makedonia-elada-ii-terorizeaza-pe-preoti-si-ii-calomniaza-pe-luptatorii-pentru-ortodoxie/comment-page-1/#comment-33544

    Nu avem vreme si de comentariile papistasilor, dar daca se refera la Conciliul Vatican I acolo e cursa in care a cazut fratele Ioan. Catolicismul trebuie combatut pe documentele oficiale, reale. Si asta s-a facut si se va mai face. Dar daca ajungem sa dam crezare unor hoax-uri, atunci ne decredibilziam singuri. La fel ca si cu “legendele” despre vaccinurile cu cip, etc. Cealalta parte e foarte corecta.

  9. Sunt puzderie de Sfinti,necunoscuti,…si neluati in seama.Poate fiecare dintre noi am trecut pe langa ei si poate i-am indurerat cu ceva.Numai Dumnezeu stie!Mare nebuloasa s-a creat in mintea oamenilor superficiali odata cu “propovaduirea” ecumenismului si introducerea modernismului ieftin in Biserica si mai ales in viata de familie.Traim vremuri infricosatoare!

  10. De ce ati retras articolul lui Richard K. Moore ?

  11. @ Mihai:

    A intrat din greseala. Il vom posta saptamana viitoare, nadajduind ca atunci nu vor fi alte incidente ca cel de acum care sa-l eclipseze sau macar sa fie o atmosfera mai propice de receptare a lui.

  12. Foarte un articolul acela… a fost un link mai acum vreo 2 sapt si l-am citit in engleza pe nerasuflate …
    Exceptionala treaba faceti voi aici..!

    Doamne Ajuta!

  13. @ Narcis:

    Stiu si eu? Vai de sufletul nostru… Oricum, bogdaproste de cuvantul bun!

  14. @ Fratii Admin ,
    Dumnezeu sa va rasplateasca pentru lucrarea dvs. de impartasire a cuvantului lui Dumnezeu , pentru calitatea materialelor in general .

    Legat de acelasi subiect , transcriu ce am gasit la pg 116-120 din : Cuviosul Paisie Aghioritul – “Marturii ale inchinatorilor” , Editura Evanghelismos , 2006 :

    ” Fericitul Parinte respecta intru totul cele pe care ni le-au randuit Sfinti Parinti . Ca unul ce era plin de Duhul Sfant , putea sa inteleaga – si de multe ori talcuia si altora – motivele pentru care au asezat aceste randuieli , dar si pentru care se impune sa ramana neschimbate . Pentru indreptarea unor greseli de amanunt , care se poate sa se fi strecurat , sau pentru unele modificari care trebuiau facute din motive duhovnicesti , Staretul considera ca propunerea si infaptuirea lor trebuie facute numai cu acordul barbatilor sfinti , inzestrati cu harisma discernamantului si miscati de Duhul Sfant .
    In continuare vom arata cateva atitudini concrete , din care reiese pozitia Staretului :
    I. Marea sa durere si opozitia sa limpede fata de rugaciunile comune facute de ortodocsi impreuna cu ereticii si , cu atat mai grav , cu cei de alta credinta , chiar si cu idolatrii !
    In ciuda incercarii sale de a se stapani si de a nu se manifesta in mod public – deoarece , asa cum spunea el “ar fi exploatat-o unii pentru interesele lor meschine si s-ar fi facut un rau mai mare” – in unele cazuri “care depaseau orice limite” , lasa sa explodeze sfanta lui indignare . Nu ezita sa numeasca congresele in cadrul carora se faceau rugaciuni comune (de pilda , pentru pacea lumii) “zdrentele diavolului din care nu poate iesi nimic bun” . Ne amintim de o astfel de “explozie” a sa petrecuta in prezenta mai multor parinti , inainte de inceperea unei privegheri la o chilie invecinata , pricinuita de primul congres de la Assisi (1986) .
    II. Staruinta sa in lupta dusa pentru pastrarea neschimbata a limbii liturgice si condamnarea cu asprime a oricarei discutii despre traducerea textelor liturgice in limba neogreaca .
    (…)
    III. Dezacordul sau fata de citirea rugaciunilor liturgice in auzul poporului (credinciosilor) . Staretul spunea ca prin aceasta :
    a) Mireanul poate pierde simtamantul plin de evlavie pricinuit de diferenta dintre el si cel sfintit si se creeaza un sentiment de evlavie falsa , care ascunde inlauntrul ei , dar si cultiva in acelasi timp , mandria .
    b) Abate pe credincios catre o urmarire rationala a Sfintei Liturghii , iar nu catre trairea mistica a ei .
    Un tanar monah aghiorit , care din indelunga urmarire a rugaciunilor citite de preot in timpul Sfintei Liturghii le invatatse pe de rost , a continuat si in Sfantul Munte sa “urmareasca” mental pe preotul slujitor . Cand insa i-a spus aceasta Parintelui Paisie , el l-a sfatuit sa nu o mai faca .
    IV. Dezaprobarea sa vadita chiar si fata de propunerile facute pentru discutarea schimbarilor perioadelor Sfintelor Posturi . Feluritelor pretexte aduse in discutie in acest caz , Staretul le opunea posibilitatea fiecarui duhovnic de a face un pogoramant individualizat (de pilda pentru cazurile de boala , de neputinta etc. ).
    V. Puternica sa impotrivire fata de incercarile facute in vederea schimbarii sau desfiintarii imbracamintei clericilor si , in general , a laicizarii infatisarii lor (tunderea barbii si a parului).
    VI. Straduinta sa plina de ingrijorare facuta pentru pastrarea traditiei monahale si , mai ales , a celei aghiorite . Pe langa caracterul ascetic , vom vorbi si despre alte cateva elemente alte traditiei aghiorite , asupra carora Staretul punea accentul si care , asa cum spunea el , mai demult le intanlea din belsug in Sfantul Munte , in timp ce in vremea noastra ele s-au imputinat tot mai mult :
    1. Credinta nestramutata in Dumnezeu , cea izvorata din simplitatea inimii , care adeseori savarsea minuni , iar nu o “intelegere” a lui Dumnezeu , care are mai degraba numai infatisarea evlaviei si este plina de cunostinte ermeneutice , dogmatice si , in general , teologice , dar este influentata (sau chiar dominata) de supraaccentuarea ratiunii si de scolasticism .
    2. Daruirea in intregime lui Dumnezeu a inimii si increderea desavarsita in El , iar nu mangaieri omenesti (donatii banesti , manifestari pline de slava desarta , obiecte , daruri , impodobiri si infrumusetari , prietenie – si chiar slugarnicie – cu puternicii zilei …).
    3. Intaietatea acordata celor duhovnicesti (rugaciune , studiu duhovnicesc , trezvie …) si indeletnicirea masurata cu diferitele “lucrari secundare” ale vietii monahale , facuta pentru dobandirea celor absolut necesare intretinerii trupului . [Adica invatatura Evangheliei : “Cautati mai intai …” (Mat 6,33) pe care noi , din pacate , am rasturnat-o.]
    4. Pastrarea linistii exterioare cu pretul oricarei jertfe , pentru a putea dobandi linistea launtrica (evitarea zgomotelor de orice fel).
    5. Ascultarea fata de Staret , facuta cu bucurie si de bunavoie , din respect si dragoste , iar nu cea facuta din frica , care seamana mai mult cu disciplina militara .
    6. Simplitatea , sinceritatea , lipsa de viclesug in comportament , iar nu politetea prefacuta , fatarnicia , diplomatia si minciuna .
    7. Initiativa , dar si spiritul de jertfa , aratate in timpul ascultarii , asfel incat ea sa se poata face liber – fireste , din constiinta – de catre fiecare ascultator , cu posibilitatea de a se ruga , a studia s.a.m.d. dar si cu cea de ajutorare a fratelui ce se osteneste (…) ”

    Doamne ajuta !

  15. Pingback: PARINTELE NICOLAE TANASE despre familia ortodoxa, statul criminal si nepasarea noastra: "Noi nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie"
  16. Pingback: Parintele Efrem de la Vatopedi in Romania. Cuvant din Sfantul Munte: INTOARCERE LA TRADITIE SI LA PARINTI, LEGATURI STRANSE CU MANASTIRILE! -
  17. Pingback: Egumenul Efrem de la Vatopedi: MINUNILE MARILOR DUHOVNICI, SFINTI CONTEMPORANI (2002, Facultatea de Teologie + Biserica Rusa, Bucuresti – VIDEO) -
  18. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I) -
  19. Pingback: Vladica Hierotheos Vlachos alaturi de IPS Serafim de Pireu: LUMEA S-A SATURAT DE VERBALISM TEOLOGIC, E NEVOIE DE OAMENI ARZAND DE CREDINTA VIE! -
  20. Pingback: Cenusa sau tarana? Crematoriu sau mormant? RASPUNSURILE BISERICII IN FATA ASALTULUI INFOCAT AL CELOR CARE O VOR “REFORMATA” DUPA MODA LUMII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: Conflict intre PATRIARHIE si Arhiepiscopia Romano-Catolica pe tema “slujbei” dedicate lui SERGIU NICOLAESCU chiar in “saptamana ecumenista”. CUM MAI LUCREAZA DUMNEZEU… - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Parintele Iona (Ion Patrulescu) de la Oasa despre TRADITIE si MODERNITATE, CALUGARIE si DISCERNAMANT, TACERE si SLAVA DESARTA: “Omul de azi nu mai adera la traditie pentru ca este stapanit de duhul autoafirmarii” -
  23. Pingback: PARINTELE STANILOAE despre ORTODOXIE versus catolicism si protestantism: “Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti” -
  24. Pingback: MARTURISIREA CREDINTEI si INCEPUTUL EPURARII RELIGIOASE. Ce facem “daca ni se cere sa optam intre apartenenta la unele structuri politice, economice sau militare” si HRISTOS? DATORIA DE A NU TACEA - Recomandari
  25. Pingback: PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!” -
  26. Pingback: Rusinea de a fi ortodox sau neo-varlaamismul. PARINTELE COMAN (2007) DESPRE TREI REPROSURI ADUSE BISERICII de catre intelectualii filo-occidentali si filo-catolici. DUHUL LUMII si DUHUL BISERICII sau “o lectura in cheia Crucii” | Cuvântul Ort
  27. Pingback: TRADITIA DUHULUI SFANT vs. INFILTRARILE DUHULUI LUMESC si PATIMILOR OMENESTI IN BISERICA. Ion Minoiu despre invatatura Cuviosului Dionisie privitoare la slujbele si randuiala Bisericii (si VIDEO): “Fără ascultarea duhovnicească, până și un Sin
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate