Boala si nebunia SLAVEI DESARTE

20-09-2007 Sublinieri

resize-of-skulls__meteora__greece.jpg

O inregistrare a unei emisiuni mai vechi de la Radio Logos – Craiova ne-a prilejuit descoperirea unui cuvant exceptional alcatuit de Jean Claude Larchet (“Terapeutica bolilor spirituale”) pe baza invataturii Sfintilor Parinti, o radiografie precisa, severa si aproape perfecta a acestei adevarate tumori sufletesti care este slava desarta sau vanitatea, boala de care suferim fiecare, mai mult sau mai putin si care ne ruineaza sanatatea sufleteasca, dar care adesea ne-o afecteaza si pe cea psihica.

Este un cuvant de care avem nevoie si noi toti cei care facem vreo lucrare cat de mica duhovniceasca (fie si prin internet) si care adesea putem sa fim “furati” de duhuri straine faptelor pe care le facem, ajungand sa stricam “binele” prin motivatia sau scopul stricat cu care l-am facut, cautand placerea sau slava oamenilor sub chipul unei lucrari duhovnicesti “la aratare“. Spunea bine un parinte contemporan ca sunt si multi preoti sau mireni care dau sfaturi duhovnicesti din slava desarta, ca sa-si faca “ucenici” sau sa-si dobandeasca renume, iar nu din dragoste de Adevar. Si mai adauga acelasi parinte, cu durere, ca astazi sunt multi “duhovnici-vedete” si “ucenici-vedete”, care ies in fata si trambiteaza peste tot despre ei si faptele lor, iar binele pe care il fac se pierde, din pacate, prin faptul ca “isi iau plata in aceasta lume”.

Dar este si patima care ii chinuie si pe toti cei care vor sa fie pe placul lumii stricate, recurgand pentru aceasta la mijloace care de care mai sofisticate si mai rafinate pentru a nu pierde cumva aprecierea si laudele oamenilor. Este patima care ne impinge la “impodobiri” si “infrumusetari”, la a ne minti pe noi insine si a ne fatarnici pentru ceilalti, este boala care ne conduce la falsificarea chipului si a convingerilor noastre, prin care ne incalcam principiile, demnitatea si prin care ne rusinam de Hristos, ne lepadam de credinta si de cuvantul lui Hristos … si toate acestea numai ca sa “castigam lumea aceasta”. Nu intamplator a fost numita slava desarta si preacurvie duhovniceasca, pentru ca sufletul “se prostitueaza” si isi insala inclusiv constiinta de dragul slavei lumii... 🙁

Si mai exista inca acel duh care ii indeamna pe multi sa caute cu dinadinsul sa placa in mod deosebit celor mai mari (din societate sau din Biserica), sa-i linguseasca cu laude, sa se schimbe la infatisare sau la idei numai ca sa intre pe sub pielea “stapanilor” cu orice chip. Cand stie ca place omului, zic Parintii, omul dobandeste (de la diavol) chiar o ravna si o putere neobisnuita, pe cand binele curat se face mult mai cu anevoie. Lingusitorul capata un zel extraordinar de mare (uneori indreptat si impotriva aproapelui, pentru a-l “sapa”, a-l osandi, a-l denunta etc.) pentru a castiga aprecierea celor suspusi sau poate si un beneficiu concret din partea lor. Din slava desarta omul poate sa-si tradeze si constiinta, si pe aproapele, mintindu-se ca slugarnicia lui interesata este nimic altceva decat virtutea ascultarii si a cinstirii celor mai mari. Ajunge sa mimeze smerenia si supusenia, dar se tradeaza dupa faptul ca “turbeaza” cand este contrazis sau dupa faptul ca ii persecuta si ii vaneaza pe cei sinceri din jurul lui. Acela ajunge, atunci – fereasca Dumnezeu -, lucrator fariseic, care va folosi cuvantul lui Dumnezeu si, in general, toate cele sfinte, in mod fals, rastalmacit si “decupat” numai si numai pentru a-i servi la justificarea scopurilor sale.

Multumim surorii noastre care s-a ostenit pentru transcriere. Inregistrarea emisiunii o puteti descarca si asculta dand click pe sigla de mai jos:

ascultaradiologos.gif

Slava desarta sau vanitatea devine in complexitatea sa un sentiment puternic si violent care il subjuga pe om intunecandu-i dreapta judecata si il supune unei permanente suferinte.

In manifestarea ei, este descrisa de Sfantul Ioan Casian, ca avand multe forme si chipuri. Intr-una dintre ele, se defineste prin lauda cu bunurile pe care un om le are sau pe care crede ca le are si doreste sa fie apreciat, admirat, stimat, laudat, intr-un cuvant sa fie slavit de ceilalti oameni. Bunurile care-l fac pe vanitos sa se mandreasca, sunt bunuri trupesti, pamantesti pentru care el asteapta de la oameni laude si aprecieri. Vanitosul se poate astfel lauda, asteptand admiratia celorlalti cu darurile sale naturale, ca frumusetea reala sau inchipuita a trupului sau a glasului sau cu puterea si inteligenta sa, cu tot ceea ce contribuie la o infatisare frumoasa: haine luxoase, parfumuri, podoabe. De asemenea, se poate lauda cu indemanarea sau cu priceperea sa intr-un anumit domeniu. Slava desarta, il face pe om sa se mandreasca si sa vrea sa fie admirat pentru bogatiile si bunurile materiale pe care le-a dobandit. Din acest motiv, poate determina dorinta omului de imbogatire, pentru ca slava desarta si iubirea de arginti se nasc una pe alta, caci cei ce iubesc slava desarta se silesc sa se imbogateasca, iar cei ce s-au imbogatit doresc sa fie slaviti, ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul.

Aceasta patima il face pe om sa ravneasca la situatii si ranguri sociale inalte si determina alte doua patimi pe care Sfintii Parinti le numesc iubirea de stapanire si duhul iubirii de stapanire. Astfel cel care detine puterea, robit de slava desarta va dori lauda si admiratia oamenilor si se va stradui sa placa acestora pentru a intretine si a spori admiratia, pentru a pastra puterea si pentru a beneficia de aceasta.

O alta forma de manifestare mai subtila, deoarece este detasata de bunurile materiale, este vanitatea care rezulta din ingamfarea cu calitatile intelectuale: inteligenta, imaginatia, memoria, dar si cunostintele dobandite cu inalta invatatura, o buna stapanire a limbilor straine, cu talentul de a vorbi sau a scrie bine. Toate acestea duc catre dorinta de a fi admirat si laudat de ceilalti. Ambitiile in domeniul intelectual si cultural ca si in cel politic sau financiar, sunt de cele mai multe ori produse de aceasta patima.

Dupa cum ne spune Sfantul Ioan Casian mai exista si forma in care omul se mandreste pentru cele spirituale si ascunse din dorinta de lauda desarta. El se mandreste in sinea lui, sau inaintea oamenilor cu virtutile sale, asteptand pentru aceasta admiratia si laudele celorlalti. Aceasta patima, are o putere neobisnuita deoarece greu se scapa de gandul slavei desarte, caci ceea ce faci ca sa te cureti de el devine pricina pentru alta slava desarta, concluzioneaza Sfantul Evagrie.

Slava desarta este privita de Sfintii Parinti ca o boala si o forma de nebunie. Atunci cand Sfantul Apostol Pavel ne-a facut cunoscut ca este o nebunie sa se laude omul pe sine insusi, si mai apoi Sfantul Ioan Gura de Aur a spus ca duhul slavei desarte il scoate pe om din fire, iar dupa ce a pus stapanire cu totul pe sufletul lui ii tulbura mintea si-l face sa aiureze. Caracterul patologic al slavei desarte ca si in cazul celorlalte patimi, consta in pervertirea atitudinii firesti si normale pe care Dumnezeu a sadit-o in om, pentru ca el sa nazuiasca spre slava Dumnezeiasca. Caci prin fire se afla in suflet poftirea slavei dar a celei de sus, ne invata Sfantul Ioan Scararul.

Deosebirea intre cele doua feluri de slava, cea care vine de la Dumnezeu si cea care vine de la oameni se face in majoritatea textelor sfinte: “cei ce se lauda, in Domnul sa se laude”, ca a te lauda in afara Lui este primejdios, ne sfatuieste Sfantul Apostol Pavel. Slava pe care omul o primeste de la Dumnezeu prin unirea cu Hristos, este singura marire adevarata, este singura reala, veritabila, absoluta, eterna, este adevarata slava care se cuvine omului, pentru ca are suflet viu. Indepartandu-se de Dumnezeu prin pacat, omul a incetat sa mai tinda spre aceasta slava, continuand insa sa ravneasca slava, si-a cautat in lumea materiala implinirea acestei dorinte si astfel a pus lauda dupa trup in locul slavei ceresti pe care nu mai este in stare s-o vada si s-o doreasca. Omul folosindu-se de virtutile pe care le are sau chiar de bunurile materiale pe care le poseda pentru propria sa lauda, amestecand mandria cu slava desarta, ajunge la ingamfare. Astfel, aceasta il arunca pe om in amagire si delir. Acestea fiind efectele bolnave care ii indreptatesc pe Sfintii Parinti s-o numeasca nebunie, iar cel inrobit de ea incepe sa se increada in oameni de la care asteapta stima, admiratie si laude. Necunoasterea scopului existentei omului pe pamant, sta la originea slavei desarte, ce naste amagirea in sufletului celui ce o doreste si care nu cunoaste nimicnicia acesteia si a lucrurilor cu care se mandreste, purtandu-se ca si cum aceasta ar avea o valoare absoluta si eterna, in timp ce ele sunt desarte si trecatoare.

Sfintii Parinti o aseamana cu floarea ierbii, cu visurile, cu umbra si cu toate celelalte lucruri repede trecatoare si nestatornice. Toate onorurile si maririle din lume, nu sunt altceva decat vorbe si numai vorbe. Cum poate fi atunci omul atat de nebun, incat sa alerge dupa vorbe goale si sa iubeasca fantasme de care ar trebui mai curand sa fuga. Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?

Slava desarta ofera o viziunea falsa asupra realitatii, deoarece omul vede lucrurile total opuse: mintea se inseala in aprecierile pe care le face, iar cel atins de aceasta patima isi pierde luciditatea si nu se deosebeste cu nimic de un nebun. Prin ea, omul isi atribuie calitati si virtuti pe care nu le are, dar nu-si vede pacatele si viciile pe care le are in suflet. Tot asa se amageste atunci cand se mandreste cu virtutile pe care intr-adevar le-a dobandit, deoarece se priveste pe sine ca izvorul si detinatorul acestor virtuti, in vreme ce ele sunt darul Lui Dumnezeu. Iubirea de slava, il face pe om sa caute cu orice pret admiratia si laudele semenilor sai si astfel sufletul lui devine plin de neliniste si grija si se agita peste masura pentru ele. Daca nu le obtine, atunci nelinistea sporeste si mai mult. De cele mai multe ori, acesti oameni nu numai ca nu primesc atentia si admiratia asteptate, dar ajung la un rezultat contrar. In cel mai bun caz, in locul admiratiei, intalnesc indiferenta, insa mai rau este ca ajung chiar sa trezeasca in semenii lor, ura, invidie si gelozie, starnesc critici si batjocura. O asemenea situatie face sa apara in sufletul omului, tristete si neliniste, pentru ca nu dobandeste nici placerea pe care o cauta si nu are nici relatii armonioase cu cei din jur, deoarece trezeste agresivitatea acestora. Un alt efect al slavei desarte, este ca il transpune pe om intr-o lume ireala si sub inspiratia ei nefasta, el isi imagineaza ca are tot felul de calitati, si merite, multe bunuri, se vede pe sine in situatiile si in pozitiile cele mai inalte care ii aduc admiratia si laudele celorlalti. Aceasta situatie, aduce dupa sine instrainarea omului de realitatea in care traieste, ii paralizeaza puterea de viata, aducandu-i sufletul intr-o stare de amortire. Acest proces de inchipuire, poate sta la originea unor accese de delir sau a halucinatiilor, asa cum constata Sfantul Evagrie ca, inceputul ratacirii mintii este slava desarta.

Ea deschide poarta tuturor celorlalte vicii. Sfantul Marcu Ascetul o numeste pricina a tot pacatul, pentru ca aduce in suflet mandria, judecarea si defaimarea aproapelui, impietrirea inimii, neascultarea, ura, invidia, certurile, minciuna, vorbele desarte, frica, desfranarea, pasiunea pentru bani si avutie, si asa cum am aratat: tristetea.

Sa incercam sa tinem inchisa poarta sufletului pentru patimile care ne pot distruge sanatatea si viata, dar sa o deschidem larg, pentru binecuvantarile pe care ni le da Dumnezeu, caruia sa-I cerem ajutorul si sa-I multumim, si slava sa-I inaltam neincetat:

Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta, Te iubesc ca pe intaiul meu inceput, si Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea. Iti multumesc, ca binefacatorului meu Cel vesnic, Te chem ca pe prea puternicul meu ajutor, ajuta-ma sa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de nepretuite sunt cele ceresti. Cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Amin“.


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Jean-Claude Larchet, Meditatii duhovnicesti, Sfantul Ioan Casian

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “Boala si nebunia SLAVEI DESARTE

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » BOALA DUHULUI LUMESC
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Scara Sfantului Ioan - oglinda care nu ne minte (2)
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Vamesul-Fariseu - sau cum ne pre-facem in farisei crezand ca suntem vamesi
  4. Nu e alcatuit de redactorii radiolui respectiv ci e preluat din Jean Claude Larchet “Terapeutica bolilor spirituale”(http://www.tezaurul-ortodox.com/index.php?autocom=downloads&showfile=482)

    e si fisierul audio…nu-l mai gasesc..m-a miluit Domnul ca am gasit cuvintele acestea.

  5. adevarat 🙁

  6. STIU SI DEVIN TOT MAI CONSTIENT CA TIMPUL VIETII MELE SE TRECE. TOT CE-MI MAI DORESC ESTE TAINA LUCRARII POCAINTEI PENTRU PACATE SI A INCEPUTULUI CELUI BUN. MI-AM DORIT TAINA PREOTIEI, DAR N-AM FOST GASIT VREDNIC IN ISPITIREA CEA BUNA. VIATA INGEREASCA O ARE DOAR CEL CE SE EXERSEAZA IN SMERENIA ASCULTARII DE PORUNCA LUI DUMNEZEU. DE ACEEA, CAT MAI SUNTEM, SA FIM BUNI SI ASCULTATORI. ADEVARUL TUTUROR LUCRURILOR VINE DE LA DUMNEZEU. RESTUL SUNT DOAR RESTURI, CARE N-AU PARTE DE OSPATUL STAPANULUI.

  7. Of,Doamne, parca as fi eu..

  8. Cat de adevarate sunt aceste cuvinte!!!!
    Si totusi abia cand realizezi ce ti se intampla incepe lupta…..

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » In memoriam Parintele Constantin Mihoc: DESPRE PODOABELE FEMEILOR
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi fara Mine!” (2)
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM E POSIBILA MANTUIREA NOASTRA IN “VEACUL ACESTA LAUDAROS”?
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (3): “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (1)
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: lipsa pocaintei, a inimii infrante (2). AVIZ CELOR CARE CAUTA IN RUGACIUNE TRAIRI INALTE SI “EVOLUTIE SPIRITUALA”
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Jean-Claude Larchet despre SURSELE SPIRITUALE ALE BOLILOR PSIHICE (fragment): VINOVATIA, FRICA, IDOLATRIA, OBSESIILE, INJOSIREA DE SINE, s.a.
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Teologul Jean-Claude Larchet despre pericolele antihristice ale SPIRITUALITATII SI TEOLOGIEI FARA HRISTOS, FARA SFINTII PARINTI SI FARA VIATA
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, “Marele Batran”, si SFANTUL IOAN, “Prorocul”
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  25. Pingback: Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI « Tie, Doamne!
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » 45 DE ANI DE LA MUTAREA IN IMPARATIA CERURILOR A SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI, FACATORUL DE MINUNI (†2 iulie 1966). Cuvant despre modestie
  27. Pingback: CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
  28. Pingback: Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  30. Pingback: DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate