Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR

28-02-2011 Sublinieri Print Print

Extras din lansarea de carte a lui Jean-Claude Larchet la Libraria Sophia, 4 nov. 2010, DESPRE IUBIREA CRESTINA:

“Ceea ce am vrut in mod special sa infatisez in aceasta carte este ca dragostea este ceva care nu este usor. Dragostea nu este doar un sentiment spontan, nu este o emotie, nu este un sentiment; chiar daca sentimentele si emotiile noastre pot participa la dragoste.

Este o mare diferenta intre dragostea spirituala (duhovniceasca), adica dragostea crestina pe care Hristos ne-o porunceste sa o avem, si un simplu sentiment natural.

Dragostea crestina presupune dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, dar, de asemenea, asa cum arat, este si dragostea fata sine insusi - dar de sine insusi in Dumnezeu. Si pentru ca toate aceste forme ale dragostei sa nu fie false forme de dragoste, este necesar ca ele sa existe in afara tuturor patimilor. Ce sunt patimile? Sunt diferite forme de atasare fata de noi insine si de lumea pe care o mostenim prin pacatul initial. Atata vreme cat ramanem atasati de noi insine si de aceasta lume, nu vom putea iubi cu adevarat, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele, nici pe noi insine in Dumnezeu.

Si deci, Sfintii Parintii ne invata ca dragostea duhovniceasca este ceva care se agoniseste. De aceea Hristos a facut din dragoste o porunca. Daca avem ca porunca de la Hristos sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru, aceasta arata ca dragostea nu este ceva spontan si usor, dar este ceva ce trebuie sa realizam de-a lungul intregii noastre vieti spirituale, crestine. Si invatatura Sfintilor Parinti este ca, tocmai, pentru a ajunge sa iubim cu adevarat, trebuie sa ne eliberam de patimi, de pacate, iar pentru a ne elibera de ele trebuie sa luptam impotriva lor. Aceasta lupta este una de fiecare zi si de fiecare clipa.

Aceasta lupta o ducem prin vointa noastra, pentru ca Dumnezeu vrea sa actionam in deplina libertate si prin noi insine. Pentru ca, asa cum spunea Sfantul Grigorie de Nazianz: “Dumnezeu nu impune bunurile pe care ni le da, pentru ca El vrea ca aceste bunuri ce ni le impartaseste sa devina cu adevarat ale noastre. Aceasta este o dovada a iubirii Sale pentru noi. Si deci este si motivul pentru care vrea ca vointa noastra sa participe la viata spirituala, duhovniceasca, pentru ca in efortul vointei noastre este marcata si exprimata libertatea noastra. Dar, in acelasi timp ne este imposibil sa ne razboim cu patimile prin propriile noastre forte. Harul lui Dumnezeu ne este absolut indispensabil, iar toate victoriile pe care putem sa le obtinem pe calea combaterii patimilor vin prin harul lui Dumnezeu. Exista deci, in conceptia ortodoxa, ceea ce numim sinergie, adica aceasta imbinare permanenta intre vointa noastra si harul lui Dumnezeu.

Sfintii Parinti ne spun ca numai atunci cand am invins cu adevarat patimile vom putea iubi cu adevarat. Dar asta nu inseamna ca vom avea dragoste doar la sfarsitul vietii noastre. Este un proces progresiv. Adica, cu cat in fiecare zi ne luptam mai mult cu patimile, cu atat mai mult vom agonisi dragostea.

Si deci am incercat sa explic in aceasta carte ce este dragostea crestina si vorbind de dragostea fata de Dumnezeu, si fata de aproapele, nu am uitat sa amintesc, alaturi, si de dragostea de sine-insusi. Dumnezeu vrea sa ne iubim pe noi insine, dar in El, si nu cu o dragoste egoista. Este foarte important sa vorbim despre dragostea de sine-insusi, pentru ca Dumnezeu spune sa iubesti pe aproapele tau “ca pe tine insuti”. Si uitam adeseori acest “ca pe tine insuti“. Dar trebuie sa stim ca, a nu ne iubi pe noi insine poate sa fie de asemeni un pacat. Tocmai, vedem ca in anumite boli mentale, ca de exemplu depresia, omul nu se mai iubeste pe sine. Daca aceste persoane ar fi reusit sa pastreze dragostea curata, adevarata, fata de sine-insele, nu ar fi cazut in depresie.

Dumnezeu nu ne cere sa ne devalorizamSmerenia nu consta in faptul de a spune: “nu sunt nimic”, pentru ca Dumnezeu ne-a dat viata si oricare din facultatile noastre. In Evanghelie se spune ca ne-a dat fiecaruia talanti, si daca spunem ca nu avem nimic, ca nu valoram nimic, atunci inseamna ca nu recunoastem ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Smerenia adevarata consta in a considera ca ceea ce avem bun in noi, ceea ce am primit, ceea ce facem bine, nu vine de la noi insine, ci totul vine de la Dumnezeu, totul am primit de la Dumnezeu.

Si deci, dupa ce am evocat aceste trei dimensiuni ale dragostei, am facut un al doilea capitol asupra sensului iubirii in Biserica Ortodoxa.

[…]

Am fost la o conferinta intr-un institut, invitat de catolici, si am aratat acolo ca totul nu este la fel [in ceea ce priveste modul de a privi dragostea], si ca este o mare diferenta intre felul in care noi ortodocsii privim dragostea si felul in care romano-catolicii concep dragostea. Tinta mea a fost tocmai de a prezenta mai bine, de a face sa apara mai bine evidentiata dimenisiunea specifica dragostei din Biserica Ortodoxa. Am aratat astfel ca dragostea in conceptia romano-catolica este conceputa in mod special printr-o actiune exterioara. Si desi nu neg aceasta dimensiune exterioara a dragostei, care este conceputa in Biserica Romano-Catolica, arat insa ca in Biserica Ortodoxa dragostea are mai intai o dimensiune launtrica.

Am mai consacrat in aceasta carte si un capitol ce trateaza iubirea de vrajmasi. Dragostea de vrajmasi este forma cea mai dificila a dragostei si dovada dragostei adevarate. Hristos, El insusi, ne-a spus ca daca ne iubim prietenii aceasta este ceva usor. Dar dovada ca avem dragoste este ca iubim, nu doar pe cei care nu ne iubesc, dar si pe cei care ne fac rau, sau care ne vor raul.

Dragostea adevarata se manifesta in faptul ca nu suntem interesati de noi insine in dragoste, ca nu cautam sa obtinem un profit. Dragostea este un adevarat dar, ceva in intregime gratuit. Si sunt doua manifestari ale gratuitatii acestei iubiri: este dragostea fata de vrajmasi - asupra caruia insist intr-adevar mult – , dar este si dragostea fata de cei care au trecut la viata vesnica. Pentru ca atunci cand ne rugam pentru cei adormiti nu primim ceva vizibil. Si remarcam ca marii Parinti duhovnici au primit aceasta capacitate de a iubi vrajmasii, dar si de a-i iubi pe cei adormiti.

Am consacrat, de asemeni, un capitol, judecarii aproapelui. Pentru ca tocmai una din manifestarile iubirii de aproapele este de a nu-l judeca. Atunci cand il judecam pe aproapele nostru, nu avem iubire in noi, pentru ca-l privim prin noi insine. Cand judecam pe aproapele nostru, ne luam pe noi insine ca centru, pe noi insine ca norma, pe noi insine ca referinta. Iar, in dragostea adevarata celalalt este referinta absoluta si trebuie sa ne uitam cu totul pe noi insine.

Am mai consacrat un alt capitol dragostei conjugale, si arat ca aceasta dragoste, contrar a ceea ce credem, nu este ceva spontan. In conceptia comuna credem ca dragostea intre soti este ceva care exista la inceput, este un fel de dar pe care-l primim, care dureaza mai mult sau mai putin, si pe care-l pastram mai mult sau mai putin. Si arat, fara a nega aceasta dimensiune, ca dragostea conjugala este ceva care se construieste, si ca dragostea conjugala este una din formele spirituale pe care Hristos ne-o cere atunci cand ne spune sa-l iubim pe aproapele nostru. Pentru cei doi soti, sotul sau sotia, este pentru fiecare, cel care este cel mai aproape al sau. Si deci, toate eforturile care trebuiesc indeplinite pentru a iubi pe aproapele nostru sunt cele care trebuiesc puse in aplicare de asemeni in cadrul cuplului. Viata in cuplu, este, de asemeni, locul in care trebuie sa practicam asceza. Nu putem dezvolta dragostea conjugala decat printr-o lupta impotriva patimilor. Pentru ca inaintea acestei lupte fiecare este egoist, fiecare incearca sa domine asupra celuilalt, sa profite de celalalt, si de-abia atunci cand fiecare incearca sa se curete de propiile patimi dragostea poate sa creasca si sa se dezvolte. Si deci viata conjugala este o adevarata cale spirituala, duhovniceasca. Sfintii Parinti considerau ca atunci cand viata conjugala este dusa intr-adevar crestineste, este echivalenta caii monahale, pentru ca in ambele cazuri sensul luptei spirituale este acelasi: este o lupta impotriva egoismului, este un efort pentru a da primul loc celui, celei, sau celor cu care traim, si, pe deasupra tuturor acestora, de a-L pune pe primul loc pe Dumnezeu“.

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Credinta in familie, Duminica Infricosatoarei Judecati, Jean-Claude Larchet, Razboiul nevazut, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR

  1. imi este foarte greu sa inteleg cum pot sa iubesc fara sa simt!
    in fine…imi este f greu sa-mi reprim anumite ganduri de judecata fata de sot in anumite imprejurari…nu am cum !
    Si da, asa este, de cate ori ii fac obs sotului fac raportare la mine…”ca eu as fi facut asa si pe dincolo”, etc…
    este f greu, cel putin mie imi este f greu sa iubesc asa cum cere Hristos….DAAAR nu deznadajduiesc…ci continui sa lupt cu furia, egoismul si alte “minunatii”de genul asta…
    Domnul sa ne ajute pe toti!

  2. @ Denisa:

    Nu fara sa simti! Ci doar sa nu confunzi iubirea poruncita de Hristos cu o emotie psihologica obisnuita, fireasca, cu simpatia sau pasiunea pentru cineva sau ceva. Este un rod al harului Duhului Sfant.

  3. Buna seara!

    Imi cer scuze pentru aceasta interventie out of topic, dar nu am altfel cum sa transmit apelul ce umeaza.

    Sunt voluntar al Asociatiei Bubulina din Italia (in curand se va infiinta si in Romania), asociatie ce se ocupa de copilasii bolnavi de cancer sau leucemie.

    As avea marea rugaminte sa faceti public pe blogul dvs. cazul unui bebelus de 10 luni, care s-a nascut cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B. Singura lui sansa de insanatosire este un transplant de celule stem hematopoietice. Pentru aceasta are nevoie de o suma mare de bani, care nu poate fi stransa decat cu ajutorul oamenilor cu suflet mare. De aceea avem nevoie de mediatizarea pe toate caile a povestii acestui fiu de preot.

    Mai multe detalii puteti afla pe blogul creat special pentru bebe Marian:

    http://bebemarian.wordpress.com/

    Va multumesc din tot sufletul pentru bunavointa dvs.!

  4. …dez-amagirea in viata conjugala poate ajunge sa te faca sa simti ca esti inselat de celalalt cu tine insuti…cu nu mai e acolo vorba despre tine…si ca desi dragostea ta este acolo, ea nu mai incape si nu mai esti lasat sa o daruiesti…

  5. …”Modelul lui Larchet e deosebit tocmai fiindca a pus mare pret pe “cumintenia” de a ramane in cugetul Bisericii” asa cum spunea odata admin si e usor de recunoscut ca oricine “se pune in slujba celor de jos”, va suferi astfel din aceasta folosire a liberei sale alegeri, consecintele…

  6. Despre iubirea conjugala mantuitoare cred ca ar trebui sa se vorbeasca mai des si ma profund in aceste vremuri, in care imoralitatea a ajuns la cote maxime. Cred ca multi crestini ortodocsi nici macar nu au aceasta notiune a faptului ca a te casatori este o cale spre Imparatie si ca acest cuplu se formeaza nu numai pentru nasterea de prunci si o pozitie respectabila in societate, ci si, sau mai ales pentru mantuire. Intr-un fel ma gandesc ca fiecare cuplu este de fapt o reluare a cuplului primordial, Adam si Eva, dar de data aceasta luptand pentru recastigarea locului pierdut alaturi de Dumnezeu, ceea ce implica spalarea de patimi/pacate si reconstruirea impreuna, sub acoperirea Sfantului Duh, a unui cuplu care vrea sa respecte de asta data povata lui Dumnezeu de a nu “manca din fructul oprit”, adica din fructele (placerile)acestei lumi manevrate de necuratul.
    Daca oamenii ar intelege aces lucru, cred ca ar fi altfel relatiile in orice cuplu si fiecare am reusi sa ne taiem voia, sa ne smerim si in toate actiunile noastre sa dam ascultare lui Dumnezeu si sa ne construim o viata dupa Cuvantul Lui. Sigur ca este greu in practica, nu este atat de usor ca teoria :-), dar nu este imposibil. Si unde este vointa noastra de a merge in casatorie pe drumul mantuirii, atunci vine si Duhul sa ne intareasca !
    Eu am o cunostiinta care de curand a trecut printr-o incercare foarte grea in casnicie, s-au intamplat lucruri si pacate grele, s-au smintit amandoi sotii, copiii au suferit, si totusi dupa un timp de gandire si cu ajutorul sfatului duhovnicului lor, au reusit sa invinga aceasta tulburare si pentru lucruri pentru care in general, dupa mentalitatea lumeasca, nu se mai poate reface unitatea familiei, ei bine aceia au refacut-o si incet relatiile lor s-au reechilibrat, copiii s-au bucurat si linistit, iar Duhul a revenit in casa lor, caci atunci cand doi oameni casatoriti stiu sa se ierte, sa se tolereze, sa se iubeasca asa cum sunt si sa doreasca sa lucreze impreuna pentru a-L urma pe Hristos chiar si in cele mai mari necazuri, neintelegeri si furtuni provocate de pacate, atunci ei pot muta si muntii, adica pot invinge lucrarea satanei, continuand drumul curatirii de patimi.
    Domnul sa fie calauza tuturor celor care Il cauta !

  7. Abia acum am si ascultat si vazut ceea ce ati postat si este extraordinar cum se face comuniunea intre doamna care traduce si vorbitor.
    Cum dumneaei se bucura intai de cele ce aude in franceza, parca se regaseste, este intr-un cuget cu cele spune si se grabeste cumva sa transmita bucuria asta mai departe, traducand in romana. Si se vede si prin gesturile dumneaiei!

    Cam asa percep eu si munca ce o faceti aici. E minunat de a impartasi bucuria!

  8. Pentru cei care pricep un pic mai greu, care este titlul cartii?

  9. Este imposibil a dobandi iubirea nefiind curatiti de patimi, caci aceasta este cea mai mare si curatitoare dintre virtuti si daca va gasi un rau in noi il va mistui-si pe noi odata cu el.
    Pentru noi cei slabi, vietuirea in casatorie este o cale minunata de a deprinde virtutile crestinesti. Neputintele si slabiciunile noastre se oglindesc perfect in ochii “jumatatii”. De obicei, orice cuvant de repros, chiar daca pare exagerat, este un adevar spus si inca cu blandete, caci cel ce ti-l spune nu vede pacatul pe intregul lui ci mai mult in ghicitura. Ce este mai de pret decat a ne imprumuta unul celuilalt fara a cere inapoi, virtutile specifice: de la femeie venind feciorelnicia si inima de mama, iar de la barbat credinta si barbatia?

  10. Multumesc pentru lamurire si pentru fragmentul extins! A fost o mare bucurie sa ascult… Jean Claude Larchet este cu siguranta o persoana atinsa de harul lui Dumnezeu… Mie mi-a adus multe clarificari in probleme carora nu le gaseam raspuns.Daca mai aveti si alte inregistrari,va rog sa le afisati !

  11. Pentru cei care au citit cartea, m-ar interesa daca se trateaza in ea si cum ne comportam in fata iubirii adevarate, daca suntem in stare sa o recunoastem sau, nerecunoscand-o nu ajungem cumva sa o batjocorim, sa o scuipam, sa ne lepadam de ea, si chiar sa o rastignim… poate chair si prin cuvinte pe care le consideram adevarate dar care se transforma pentru fratele nostru in adevarate gloante de aur…

  12. @ C.o.

    Iubirea adevarata ne este aratata de cei care, vazand greselile noastre, ne mustra, iar nu de cei care ni le lauda !
    In lume consideram ca ne iubesc cei care ne accepta asa cum vrem noi sa fim. In crestinism consideram ca ne iubesc cei care ne arata unde gresim…

  13. @ Hrisanti:

    … numai s-o faca cu blandete si noblete, fara sa raneasca :)

  14. Pingback: DEPENDENTA DE APROBARE sau despre formele mai subtile ale slavei desarte
  15. Pingback: SA RECITIM EPISTOLELE SFANTULUI IOAN TEOLOGUL (1): "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este!"
  16. Pingback: PREDICA DE PE MUNTE. IUBIREA VRAJMASILOR - Predici si talcuiri -
  17. Pingback: SFANTUL IOAN CEL MILOSTIV, PATRIARHUL ALEXANDRIEI (12 nov.) - Pilda paturii celei scumpe. Grija pentru cei saraci, "fratii lui Hristos"
  18. Pingback: DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI. Predici ale Sfantului Teofan Zavoratul in Duminica Lasatului sec de carne -
  19. Pingback: Predicile PS Sebastian, Parintelui Petroniu Tanase si Parintelui Gheorghe Calciu (audio) la DUMINICA INFRICOSATOAREI JUDECATI -
  20. Pingback: Sa recitim impreuna: CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI: “Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune&
  21. Pingback: Duminica lasatului sec de carne. INFRICOSATOAREA JUDECATA si pacatele de la care ne opreste gandul la ea. Cum ajungem sa vedem si sa judecam si noi drept? -
  22. Pingback: PAZIREA PORUNCILOR: Ce este iubirea de Dumnezeu si ce inseamna cu adevarat iubirea fata de om? SFANTUL IUSTIN POPOVICI despre dragostea mincinoasa si ucigasa VS. iubirea izvorata din Hristos -
  23. Pingback: MOARTEA si JUDECATA DE APOI. Predicile Sfantului Efrem Sirul si ale Cuviosului Iustin de la Celie la Duminica lasatului sec de carne: “Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara de minte… Ca este judecata si rasplatire” -
  24. Pingback: VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti -
  25. Pingback: Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio) -
  26. Pingback: IPS HIEROTHEOS pentru “Lumea monahilor”: “CEA MAI GRAVA BOALA A OMULUI DE ASTAZI ESTE IUBIREA DE SINE. Dragostea nu este un simplu sentiment, nici doar cuvinte de dragoste, ci inseamna asumarea crucii pentru celalalt“. Ce raspuns p
  27. Pingback: “Cea mai mai porunca din lege”: EVANGHELIA IUBIRII. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la Duminica a XV-a dupa Rusalii -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate