Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)
- Inainte de toate, fie ca sa sporim cu totii in intelegere duhovniceasca, nu in intelegere “rationala” – care ma tem ca este vesnica boala a noastra, a tuturor bietilor convertiti!
- ... cele doua parti citeaza canoane inainte si inapoi, cand ceea ce lipseste este dragostea si intelegerea – si imi dau seama ca aceasta afirmatie ar fi putut veni direct din gura unui ecumenist, ceea ce arata doar cat de dificila a devenit calea adevaratei ortodoxii in zilele noastre.
- Cerule! Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare.
- Cat de multa nadejde este pentru cei ce nu se incred lor prea mult si nu ii critica peste masura pe ceilalti! Si cat de putina nadejde este pentru cei ce fac altminteri!
- Ma gandesc… la generatia in varsta care acum e aproape dusa, si vreau sa-i plang pe tinerii stie-tot care nu au inteles nimic. Dar intelegerea vine numai prin suferinta adevarata, si cat de multi pot face aceasta?
- Nu te increde prea mult mintii tale; gandirea trebuie rafinata prin suferinta, caci altfel nu va rezista incercarii acestor vremuri crude.
- Trebuie sa fim deschisi, mai degraba decat opaci, referitor la Patriarhia Moscovei. Intreaga disputa a ecumenismului si a apostaziei nu poate fi asezata pur si simplu la nivelul canonic-dogmatic-formal, ci trebuie privita mai intai duhovniceste!
- Este evident ca “ravna pentru Dumnezeu, dar fara cunostinta” [Romani 10,2] devine o problema oarecum ingrijoratoare pentru Mitropolitul [Filaret] si pentru multi din episcopii nostri, si mi-e teama ca solutia, daca este vreuna, nu va fi usoara. Cred ca calitatea necesara este o anume smerenie profunda a mintii care ii da putinta cuiva sa accepte alte feluri de a privi lucrurile, alte accente, ca fiind la fel de ortodoxe precum proprii.
(sursa: Ne vorbeste Parintele Serafim (Rose). Extrase din scrierile sale)
Legaturi:
- Ravna fara socotinta sau boala “supercorectitudinii”
- Cuviosul Serafim Rose despre ispitele nou-convertitilor sau cum se poate pierde harul la cei ravnitori
- Parintele Serafim Rose – singuratate si indoieli pe calea cea stramta, imparateasca
- TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
- Intre marturisire si razbunare
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- ORBIREA SUFLETULUI: PAREREA DE SINE
- Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: PAREREA DE SINE
- Sf. Tihon din Zadonsk ne arata IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
- Parintele Savatie Bastovoi: Tristă cugetare despre dragoste
- GARBOVIREA NEVAZUTA – ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR
- Indreptatirea de sine – izolatorul cel mai puternic intre om si Dumnezeu
- SA NE CUNOASTEM BOALA NOASTRA – Cuv. Paisie Aghioritul
- “Ravna aveti, entuziasm aveti, dar in afara de asta mai aveti ceva?”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Sa Dea Bunul Dumnezeu ca MACAR ECHIPA ACESTUI SITE crestin ortodox sa ramana “echilibrata” si “asezata” si “bine ancorata” pe pozitia MARTURISIRII Dreptei Credinte cea plina de intelepciune si fara “apriderea sangelui” firii celei cazute!
Si sa dea Bunul Dumnezeu, ca fratii acestui site sa ramana cu judecata LUCIDA si NEPARTINITPARE si NECLATINATA si NECLINTITA din dreapta socoteala si cu o mare grija si vigilenta asupra lor la toate provocarile vrajmasului care sunt trimise si aruncate asupra lor de alti frati care traisc o viata de credinta fara HOTARARE serioasa pe calea vietii si fara o RESPONSABILITATE matura cu privire la ceea ce fac si spun despre altii.!
Am ramas profund indignat si chiar mahnit de “tulburarea” duhovniceasca care i-a prins si cuprins pe unii frati blogeri din blogosfera ortodoxa, si care au fost pana acum adevarate REPERE si FACLII luminoase si vestite in lumea marturisirii virtuale a Ortodoxiei pe internet.
Il rog pe Bunul Dumnezeu ca sa dea fratilor care compun echipa acestui site o MAXIMA LUARE AMINTE si SUPRAVEGHERE DE SINE in tot ceea ce vor face in viitor si o MARE RAVNA de a ramane pe mai departe IN PICIOARE si ca o LUMINA MARE aprinsa in lume si in acest atat de primejdios “RAZBOI DUHOVNICESC INTRU ….CUVANT”!
Domnul sa aiba mila de noi toti! Slavit sa fie Domnul!
“Cat de multa nadejde este pentru cei ce nu se incred lor prea mult si nu ii critica peste masura pe ceilalti!”
Ce fel de nadejde? In propria-ti gandire/judecata/simtire?! Daca te falesti cu ea lasandu-L pe Dumnezeu la o parte crezand ca ai ajuns filozof si in toate incercat, este primejdie!
Apoi! La ce ar face referire? Nadejde numai pentru propria-ti mantuire si/sau si pentru ceilalti?! Oricum! Nu ne mantuim niciodata singuri ci, impreuna pornind de la cel de-acasa, de pe strada, de la serviciu, din grupul de prieteni, rude…)Fiindca – zic eu – critica ‘peste masura’ uneori vine si datorita indaratniciei/cerbiciei/indiferentei/rautatii/indolentei si chiar impotrivirea – in general dar, mai ales in particular – a Adevarului!
Sunt sfinti care au fost mai aspri in atitudine si dojana cu toate ca iubeau pe cei pe care ii certa fiindca vedeau ca sunt pierduti trupeste si sufleteste; au procedat asa, TOCMAI din iubirea mare fata de Dumnezeu pe care-L vedeau rastignit iar si iar si in numar mare de urmasii lui Adam care, vor sa se indumnezeiasca prin sine si/sau nici ca le pasa de sufletul lor ducand si pe altii in prapastie! Aici fac referire la Sf.Prooroc Ilie si la Pr.Arsenie Boca – fiecare – in felul lui si la timpul lui – au avut o atitudine mai transanta si mai dura vis-a-vis de pacat si de negarea Adevarului, batjocorirea Lui! Depinde si de om: pe unii ii indrepti dintr-un cuvant, pe altii invaluindu-i cu multa intelegere, dragoste iar pe altii numai cu varga! Insasi evenimentele grave, grele ce se prefigureaza in viitorul apropiat arata iubirea lui Dumnezeu care foloseste un glas mai aspru ingaduind molime, cutremure, prigoana, samd…pentru a se intoarce macar pe ultima suta de metrii, din frica… oile berce, capiate care confunda Tapul cu Pastorul.
@ Gheorghe Vela:
Da, frate, dar sa nu ne uitam numai intr-o directie. E ceva tot mai general, din pacate, cam pe oriunde ai privi. Are legatura si cu prozelitismul agresiv stilist si anti-BOR (atacand fatis si devastator tocmai ierarhii cei buni) facut de catre unii (fosti) “frati”, are legatura cu mai multe altele… Uneori e vorba doar de rataciri ale busolei duhovnicesti, de o ravna sincera, dar fara socoteala, cum cred ca este cazul la unii frati tineri apologeti (deie Domnul tuturor sa revina la intelegerea duhovniceasca!), alteori insa e vorba de mai mult, de inselari grave sau de lipsa de caracter, chiar de odioase si ticaloase tradari. Si o sa mai auziti (poate) si de multe ale surprize neplacute, de prin publicistica ortodoxa (a se vedea – si “citi” printre randuri – si postarea cu cantece de la Noutati, cu tot cu linkul de la final). Vedeti si meditatiile la Iezechiel. Si asteptati-va la alte sminteli mari, fara sa deznadajduiti, ca astea sunt vremurile, doar… Si mare este cel care poate rezista la toate cate vin astazi! Numai harul lui Dumnezeu ne poate lumina prin hatisurile si labirinturile vremii!
Multi Iuda si multi dezbinatori se arata astazi in lume, in biserica si tot mai putini oameni care sa caute SINCER viata duhovniceasca. Tot mai multi care se folosesc de Hristos ca de o trambulina pentru afirmarea si slava lor. Tot mai multi care isi folosesc semenii, fratii ca pe niste obiecte de schimb, ca pe niste unelte utile numai cat ai nevoie de ele. Multa minciuna, fatarnicie, incrancenare si rautate. Mult amar! Iertati-ne daca va impartasim asta!
Ieri am vazut si eu niste atacuri crancene la persoana pe un alt site. Derapajele care apar produc tulburare si seamana zizanie diavoleasca, care aduc apa la moara adversarilor nostri.
Si eu ma bucur ca fratiile voastre pastrati un ton echilibrat si pastrati distanta de astfel de ‘luptatori’.
Minunate articolele pe care le-ati pus in ultimul timp, in tot haosul in care ne petrecem zilele.
Admin si toti!
Gata! Va trece: valul trece, pietrele…raman! Chiar daca suntem chemati sa devenim din aur d.p.d.v. duhovniceste, macar sa fim din fier prin rabdare si incredere numai in Cel de Sus fiindca, cine n-a luat pumni in cap (la propriu si la figurat) tocmai de la cei pe care ii iubeste punandu-si pe tava sufletul, nu poate realiza ce s-a spus acum 2000 de ani ‘dusmanii omului vor fi casnicii lui’ – pornind de la cei din casa, pana la cei de-o credinta cu tine, indiferent de sunt rude, prieteni, colegi, samd…
Cauzele sunt vechi, cu implicatii profunde; consecintele se vad azi tot mai clar – revelator este “Epilogul” lui Ioan Ianolide din ‘Detinutul Profet’:
“In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini. Lumea actuala este plina de invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie in lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialitate si ateism. O lume fara Dumnezeu si fara suflet”
Apoi vorbeste de reducerea crestinismului numai la rugaciune, apostolatul fiind dat de-o parte!
“Crestinii, in loc sa lupte cu cuvantul si organizarea lor obsteasca pentru a da o structura crestina oranduirilor lumii, au redus interventia lor la rugaciune. Astfel a aparut in crestinatate un alt timp de samarinean, in timp ce alti preoti si alti leviti sunt prea ocupati in sacristia lor si nu mai coboara sa-l ingrijeasca pe omul sarac, bolnav, prigonit, intemnitat, nedreptatit si batjocorit. Lumea este lasata sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedreptate, de robie si de sange, crestinii neputand sa faca pentru ea decat rugaciuni.”
Macar sa existe sinceritate precum vladica din carte care-a spus: ‘n-am stofa de martir in mine’ si, fiecare sa realizeze unde ‘sta’ iar cu semerenie sa se plece in fata celor care ‘stau’ altfel si vor sa-si puna viata pentru Adevar!
Păzeşte-mă Doamne Iisuse
Păzeşte-mă Doamne Iisuse
De cele care mint în bine,
De vanitatea cea subtilă
Şi de părerile de sine.
De formalismul în credinţă
Şi de credinţa care minte,
Ce nezidită-n pocăinţă
I-acumulată doar în minte.
Păzeşte-mă de duhul slavei
Cel cu subtilă înşelare
Şi de netrebnica-mi pornire
De a-mi pune singurel valoare.
De dragostea mea egoistă,
Cea ne distrusă-n pocăinţă
Şi de trăirea din lectură
-Ce mi-o atribui în credinţă-
Că netrăind-o din lucrare
Dar cunoscând din ce-am citit,
Subtil dispreţuiec pe semeni
Şi mă socot îndreptăţit.
Alungă-mi gândul că-s în bine
Că-s drept şi după placul Tău
Şi că voi pierde mântuirea
Findcă cei mulţi trag doar la rău.
Că locul meu cumva-i în ceruri
Şi ei mă duc către păcat,
Şi că-n trăire şi-n lucrare
-Eu-, sunt creştin creştin adevărat.
Că merit cerul recompensă
Şi printre semeni sunt ‚,ceva’’
Şi pot să scriu să impun poate,
Cuvântul şi voiţa Ta.
Fă Doamne să cuget tot timpul,
Smerit cinstit şi cu dreptate,
Şi să privesc spre viitoru-mi
De după multele-mi păcate.
La faptul că până la ceruri
Am mult de lucru pe pământ,
Că pocăinţa, nu-i nădejdea
Şi calea mea în Duhul S fânt.
Nu pentru cele ce-s rostite
-Fie c-am scris fie c-am spus,-
Să cred că voi fi bun şi vrednic
De mântuirea Ta Iisus.
Ci să gândesc că din pruncie,
Consum mai mult pentru plăcere,
Pentru comfort şi pentru patimi,
Tot ce mi-ai dat spre înviere.
Şi nu, că merit vre-o răsplată
Ci osândirea, negreşit,
Pentru sminteală şi’nşelare
Petru ‚,talantul’’ ne-nmulţit.
Pentru puţina mea lucrare
După atâta cunoştinţă,
Petru sminteala şi-nvrăjbirea
Care-o creez chiar şi-n credinţă.
Că mă cred vrednic totdeauna
Şi-nderptăţit să dau răspuns,
La tot ce mi-a rănit orgoliu
Şi crezul meu Doamne Iisus.
Dac-am făcut prin vanitate,
Oricât de multe în credinţă,
Cât am trăit eu în asceză,
Şi-n dragoste prin pocăinţă ?
Oare-am răbdat până la sânge
Şi greul vieţii şi ocara,
Şi petru Tine, prin credinţă,
Săracilor le-am dus povara ?
Ajută-mă Doamne Iisuse
Prin fapte bune să sporesc,
Prin suferinţă şi răbdare
Prin rugi şi lacrimi să vorbesc.
Şi după ce povara crucii
Îmi va aduce-adeverire,
La ce-am trăit eu prin lectură,
Să pot vorbi despre sporire.
Dă-mi dragoste în dar şi milă,
Iubirea cea duhovnicească,
Şi către Tine şi spre semeni,
Prin lacrimi sfinte să vorbească.
Fără Tine
Iisuse fără Tine-n lume ,
Sunt un sărman rătăcitor ,
Vînat al morţii şi-al ispitei ,
Şi fără nici un ajutor .
De-aceia-mi pun nădejdea-n Tine ,
Convins fiind că mă iubeşti ,
Că eşti cu mine în necazuri ,
Şi tot ce-i bun î-mi dăruieşti .
Cu Tine nu mai sunt vre-o dată ,
Un biet sărman nenorocit ,
Oricât de mulţi mi-ar sta-mpotrivă,
Şi-oricît aş fi de prigonit .
C-atunci când voi trăi Iisuse ,
În calea şi în Adevărul Tău ,
Lovind în mine şi-n trăirea-mi ,
Lovi-vor Doamne-n ce-i al Tău .
În adevărul şi-n lumina
Şi-n toate darurile sfinte
Ce mi-s odor şi mi-s comoară .
Şi darul Tău iubit Părinte .
Când rătăceam pe căi străine ,
Atunci când nu Te cunoşteam
Lovirea mă rănea de moarte ,
Şi anevoie-o suportam .
Că apăram o cale strâmbă
Şi-mi raportam totul la ,, eu’’
Ciocnindu-mă cumplit de semeni ,
Prin răul lor, prin răul meu .
Nimeni dispus să înţeleagă ,
Şi nimeni vrednic pe pământ
Să împlinească voia-Ţi sfântă
În duh în faptă şi-n cuvînt .
Dar toţi robiţi de grele patimi
De egoism şi de mîndrie ,
Şi angajaţi doar să lovească,
Şi-adsea‘nstare să sfîşie .
Păzind cu grijă pătimaşă
Nu adevărul , nu iubirea ,
Ci egoist amorul propriu
Minciuna , slava şi mândriia .
Şi câtă trudă, câtă pază
Şi mai ales ce sârguinţă,
Jertfim acestor patimi rele
Ce-aduc sminteli şi suferinţă
Doar Tu Iisuse eşti iubire ,
Tu vindeci sufletul rănit
Şi-l scoţi din patimi şi din moartea
În care singur sa-nrbit .
Tu-ai suferit fără de vină ,
Fără mândrie şi păcat,
Tu Ţi-ai iubit vrăjmaşii Doamne,
Şi-n duh şi-n public i-ai iertat.
Ferice celui ce-nţelege ,
În adevăr şi-ntru dreptate
Iubirtea-Ţi mila şi iertarea ,
Şi vorbele-Ţi preaminunate .
Ferice celui ce Te are ,
Pe Tine sfânt ocrotitor,
Că niciodată nu e singur
Slăvitule Mântuitor .
Chiar de şi-ar pierde avuţia
Şi tot ce-a stâns prin munca sa
De-ar fi urât de’ntreaga lume ,
Iubirea Ta-l va mângâia .
Vei revărsa la el în suflet ,
Lumină pace şi iubire ,
Încât cumplita-i suferinţă
I-o vei schimba în fericire .
Mândriia slută şi orgoliu
Prin Tine-n suflet de-au apus,
Uşoară-i crucea şi iubirea
În lacrimi cântă o Iisus .
Fără de dragoste ….
Fără de dragoste Iisuse,
Pustie-i pururi viaţa mea,
Şi orice trudă mi-i degeaba,
Chiar de-aş purta şi crucea Ta.
Chiar de-aş avea aşa credinţă,
Să mut şi munţii pe pământ,
Dar fără dragoste Iisuse,
În Faţa Ta nimic nu sunt.
Chiar trupul de l-aş da să ardă,
Tot nu pot fi în darul Tău,
Că orice fac este-n mândrie,
Şi în sporirile spre rău.
Că-n inimă făţărniciia,
Tot ce e sfânt va dărâma,
Nesocotindu-Te pe Tine
Şi lăudând puterea mea.
Şi toatele faptele acestea,
Scârbivor Doamne chipul Tău,
Şi-n slava ce o am din semeni,
Tot ce am bine, mii în rău.
Doar focul dragostei, ucide,
Subtila cursă pierzătoare
Şi naşte feptele smerite
Cu roadele nepieritoare.
Că dragostea sădeştre-n suflet,
Chemarea jertfei, din iubire,
Şi îl îmbracă-n haină sfântă
Ce-l poartă spre desăvârşire.
Că dragostea nu se trufeşte
Nici nu dezbină -de-i curată-
Nu pune preţ pe ale sale
Că tot iubeşte şi tot iartă.
Că dragostea e şoim ce urcă,
Neânfricat spre ceruri, sus,
Şi braţ de foc ce ne ridică,
În cerul Tău iubit Iisus.
Ar fi ideal ca toate cate se petrec in jurul nostru,sa nu ne tulbure sufletul.Iti ocotesti sufletul in rugaciune si dragoste de Dumnezeu,incerci sa iti intelegi semenul indiferent ce face,dar parca uneori te cuprinde teama ca nu faci fata incercarilor ,desi se spune ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti sa duci.
Multumesc admin.De mare folos e acest bolg.Ma bucur ca au reaparut persoane pe care nu le cunosc,dar am citit de multe ori ori parereile,ideile dumnealor:Vela Gheorghe sau Magda.Inseamna ca sunteti bine si in pace,si ma bucur pentru asta.Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca!
DUMNEZEULE, ce se intampla pe pamant Incotro , Doamne /