CUVINTE ACTUALE PENTRU DUMINICA ORTODOXIEI

20-02-2010 Sublinieri


Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

fig-1-first-sunday-of-orthodoxy-web1-249x300.jpg

Un extras din predica Sfantului Ioan Maximovici la Duminica Ortodoxiei:

“(…) Si acum pot apărea între noi diverse separări. Dar întrucât legile Bisericii lui Hristos sunt neschimbătoare, crestinul trebuie să se supună legilor si rânduielilor Bisericii, indiferent de felul în care altii se raportează la ele, indiferent dacă societatea este binevoitoare sau ostilă fată de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos îl urmează pe calea acelor legi, pe calea rânduielilor păzite cu sfintenie de Sfânta Biserică. Iar cei ce-si doresc înlesniri fără masură si bucurii în lumea aceasta pământeana, care va pieri mai devreme sau mai târziu, aceia preferă alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit să trăiască asa cum vor si să gândească după bunul lor plac, să-si aseze voia lor proprie deasupra Duhului Bisericii – Duh dat de Insusi Domnul Dumnezeu – si îi cheamă si pe altii să le urmeze calea.

Este posibil, fratilor, ca în curând iarăsi să aveti parte aici de tulburări, si unii dintre voi să vă cheme să mergeti pe calea tăgăduirii legilor sfinte si să vă supuneti numai legilor stăpânirii omenesti. Temeti-vă de această cale! Temeti-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea vesnică. Cei ce hulesc legile Bisericii Îl hulesc pe Hristos însusi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleasi legi, pe legile si pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai întelepti ca arhiereii (sfintii, n.n.) care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mai învătati. Ci să strigăm smeriti, împreună cu tâlharul cel întelept: „Pomeneste-mă, Doamne, întru Împărătia Ta!

Mai mult, cititi la:

***

Din predica rostita la Duminica Ortodoxiei, in 1971, de Fericitul Arhiepiscop Averchie Tausev, prietenul apropiat si fratele in duh al Sfantului Ioan Maximovici:

“(…) Cand Biserica lui Hristos a biruit in lume, el a starnit impotriva-i o noua si chiar mai primejdioasa prigoana, anume cea dinauntrul Bisericii – asa cum inaintevestise Sfantul Apostol Pavel in convorbirea sa cu preotii efeseni – s-au ridicat oameni “graind lucruri stricacioase” (Fapte 20,30). Pavel i-a numit pe astfel de oameni “lupi rapitori” (Fapte 20, 29). Acestia erau asa-numitii “eretici” care au cautat sa rastalmaceasca adevarata invatatura a lui Hristos despre credinta si evlavie, ca sa faca zadarnica pentru oameni aceasta invatatura. Cand aceasta s-a intamplat, Sfanta Biserica, prin cei mai buni slujitori ai sai, a ridicat armele impotriva acestor eretici pentru a apara invatatura ei cea adevarata, nedeformata. Atunci au inceput sa fie convocate mai intai “sinoade locale” si apoi “ecumenice“. Din toate colturile pamantului s-au adunat episcopi si, prin Duhul Sfant, au dat glas Adevarului celui curat si nestrambat, urmand pilda Celui Dintai Sinod Apostolic din Ierusalim (Fapte 15, 6-29).

De asemenea, i-a despartit pe eretici de Biserica si i-a anatemizat. Aceasta era in accord cu porunca limpede data de Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Care a spus: Iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie ca un pagan si ca un vames (Matei 18, 17); si in acord cu porunca Sfantului Apostol Pavel, acest mare “Apostol al neamurilor” care a spus: Ci chiar daca noi sau Inger din Cer va va binevesti altceva afara de ceea ce v-am binevestit noi sa fie anathema!“(Galateni 1, 8 ). Iar in alt loc, tot el graieste: “Cel ce nu-l iubeste pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa fie anathema. Maranatha! (Domnul vine)(1 Corinteni 16, 22).

In acest fel, ritualul nostru ortodox emotionant, maret si solemn, isi are incepatura de la Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si de la marele Sau Apostol, chemat de El sa fie “apostolul neamurilor“, cu alte cuvinte al intregii lumi pagane. Incepand din veacul al IX-lea, Sfanta Biserica a hotarat ca acest ritual trebuie oficiat in prima Duminica a Sfantului si Marelui Post si ca aceasta zi se va numi “Duminica Ortodoxiei”.

Acest ritual, frati si surori, este deosebit de important si plin de insemnatate in cumplitele vremuri pe care le traim, vremuri in care credinta ortodoxa este sovaielnica si nestatornica. Aceasta sovaielnicie si nestatornicie a credintei ortodoxe se datoreaza tocmai acelor persoane care s-ar cuveni sa o intareasca si sa o sprijine in sufletele credinciosilor. Cei care ar trebui sa fie stalpi ai Sfintei Ortodoxii – inalti ierarhi incluzand si ocarmuitorii anumitor Biserici locale – se departeaza de la adevarul Sfintei Ortodoxii. Este cumplit sa trebuiasca sa spui ca pana si ocarmuitorul Bisericii constantinopolitane, care e cunoscuta drept Biserica “Ecumenica”, omul socotit a fi ierarhul cel dintai al oricarei Biserici Ortodoxe, a parasit aceasta cale!

Neindoielnic, peste toate acestea stapaneste pecetea apostaziei, despre care a inaintevestit Sfantul Apostol Pavel (2 Tesaloniceni 2-3) – lepadarea de Hristos a crestinilor. Suntem acum fata in fata cu aceasta apostazie. Marea amenintare ce sta asupra credintei crestine, asupra credintei ortodoxe, este asa-numita “miscare ecumenica“, avand in frunte ceea ce se cunoaste drept “Consiliul Mondial al Bisericilor“, un corp care neaga doctrina unitatii si negreselniciei adevaratei Biserici a lui Hristos si incearca sa creeze din toate credintele deformate existente in prezent o “pseudo-Biserica” noua care, din punctul nostru de vedere, fara nicio indoiala va fi “Biserica” lui Antihrist, acea falsa biserica pe care o va ocarmui Antihrist, a carei venire se pregateste cu grabire in lume acum.

Din invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si a Sfintilor Parinti ai Bisericii, cunoastem ca Antihrist va fi ocarmuitorul atat religios, cat si politic al intregii omeniri: el va sta in funtea noii Biserici universale false; de asemenea, el va fi seful unui nou guvern mondial si va cauta sa supuna totul sub puterea sa absoluta.

Credinta ortodoxa – aceasta este “credinta Apostolilor“, credinta Sfintilor Parinti, este acea credinta pe care Parintii Apostolici, ucenicii directi ai Sfintilor Apostoli, dimpreuna cu Sfintii Parinti si Invatatori ai Bisericii si cu urmasii lor legiuiti, asezati de Duhul Sfant, au talcuit-o pentru noi in scrierile lor minunate si de Dumnezeu insuflate. Fratilor si surorilor, trebuie sa ne pastram statornici in aceasta credinta, daca ne dorim izbavirea cea vesnica!

Acum vom sluji dimpreuna cu dumneavoastra acest ritual ce are mare putere invatatoreasca, e emotionant si deosebit de solemn si care e alcatuit din doua parti: prima parte este rugaciunea Sfintei Biserici pentru toti cei care au ratacit sau au cazut de la adevarata credinta ortodoxa; in partea a doua, Sfanta Biserica rosteste teribila anatema impotriva tuturor invatatorilor mincinosi, ereticilor si schismaticilor care au staruit intru rautatea lor si care nu doresc sa se uneasca din nou cu Biserica cea adevarata a lui Hristos, ci lupta impotriva ei. Apoi vom canta “Vesnica pomenire” pentru toti aparatorii raposati ai Sfintei Ortodoxii si “La multi ani” pentru acei aparatori ai sfintei credinte si Biserici Ortodoxe care sunt inca printre cei vii”.

(in: “Apostazia si Antihristul dupa invataturile Sfintilor Parinti”, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008)

***

Cuvânt la Duminica Ortodoxiei al Sfantului Luca al Crimeei:

“(…) Poruncile Vechiului Testament, date de Dumnezeu prin Moise pe muntele Sinai, priveau păcatele grosolane – iar aceste porunci cer de la noi cea mai înaltă desăvârşire. Dar cui vorbesc eu despre cea mai înaltă desăvârşire? Oare nu sunt şi printre ascultătorii de acum oameni ce nu cunosc nici alfabetul creştinismului, care nu au făcut nici primul pas pe calea virtuţii?

Ascultaţi ce spunea marele arhiereu Ioan Gură de Aur turmei sale, cu care semănaţi în multe privinţe:

Văd că după Botez mulţi trăiesc în mai mare nepăsare decât cei încă nebotezaţi şi nu vădesc nici măcar un semn de viaţă creştinească. Iată de ce nici în piaţă, nici în biserică nu se poate face deosebire grabnică între credincioşi şi necredincioşi… Credinciosul trebuie să se vadă nu numai după dar, ci şi după viaţa înnoită. Credinciosul trebuie să fie luminător şi sare a lumii. Iar dacă nu luminezi nici ţie, dacă nu sărezi propria putreziciune, după ce să te mai cunoaştem că eşti credincios? După faptul că te-ai scăldat în apele sfinţite? Dar asta ţi se va face temei de pedepsire, căci mărimea cinstirii se face întru adaos de certare pentru cei ce nu vor să trăiască în chip vrednic de aceasta. Nu prin cele primite de la Dumnezeu trebuie credinciosul să strălucească, ci prin cele pe care le aduce de la sine, şi prin toate să se vădească: prin umblet, prin privire, prin înfăţişare, prin glas. Nu vreau să spun că trebuie să luăm ochii lumii, ci că trebuie să ne aducem la rânduială pe noi înşine spre folosul celor care ne văd.

Or, acum, dacă încerc să recunosc în tine creştinul, din toate părţile te arăţi tocmai pe dos de cum ar trebui: că dacă vreau să te recunosc după loc, te văd petrecându-ţi ziua la alergările de cai şi la spectacole şi în nelegiuiri, în adunările cele rele din piaţă şi în tovărăşia oamenilor stricaţi; dacă vreau să te recunosc după înfăţişare, te văd mereu râzând cu o înfăţişare dezmăţată, ca o curvă rânjită, ca o femeie pierdută; dacă vreau să te recunosc după haine, te văd îmbrăcat ca un comediant; dacă vreau să te recunosc după însoţitori, târăşti după tine paraziţi şi lingăi; dacă vreau să te recunosc după vorbe, nu aud de la tine nimic sănătos, nimic de trebuinţă, nimic folositor pentru viaţa noastră; dacă vreau să te recunosc după hrană, aceasta mai mare osândă îţi aduce.

Spune-mi, deci, după ce voi putea să te recunosc drept credincios, când toate cele spuse mai înainte arată cu totul altceva? Dar ce zic eu „credincios”?! Nu-mi pot da seama limpede nici măcar că eşti om: fiindcă atunci când dai din copite ca un măgar, împungi ca un taur, nechezi la femei ca un armăsar, te îmbuibi ca un urs, îţi îngraşi trupul ca un catâr, eşti ranchiunos ca o cămilă şi răpitor ca un lup, te mânii ca un şarpe, înţepi ca un scorpion, eşti prefăcut ca o vulpe, păstrezi veninul răutăţii ca o năpârcă, te războieşti împotriva fraţilor ca dracul cel rău, cum voi putea să te număr împreună cu oamenii fără să văd în tine semnele firii omeneşti? Căci iată, căutând să aflu deosebire între catehumen şi botezat, sunt în primejdie să nu mai aflu deosebire nici între om şi fiară. Dar ce zic „fiară”?! Fiara are una dintre aceste scăderi, în timp ce tu suferi de toate, întrecându-o cu dobitocia. Şi nici nu ştiu de ce te-am numit drac – căci dracul nici nu e rob tiraniei pântecelui, nici nu iubeşte avuţia. Aşadar, dacă ai mai multe scăderi şi decât fiarele, şi decât dracii, cum să te numim om, ia spune-mi? Şi dacă nu-ţi putem spune om, cum să te numim credincios? Şi – lucru mai rău – având o asemenea aşezare rea, nu ne gândim la sluţenia sufletului nostru, nici nu pricepem cât de urât este…”

Iată înfricoşătoarele cuvinte ale marelui sfânt, cuvinte rostite cu o mie cinci sute de ani în urmă, dar atât de proaspete şi acum! Oare nu sunt şi între noi oameni pe care ele îi privesc? Sunt, spre ruşinea noastră, şi încă nu puţini! Cum se poartă unii în biserică? Se împing, se ocărăsc, se înjură, se osândesc, clevetesc. De ce mai merg aceştia la biserică? De ce spurcă locaşul sfânt cu prezenţa lor? De ce smintesc inimile curate ale celor pentru care o asemenea profanare e de neîndurat?

Şi după ce se întorc de la biserică, ce fac? Îşi chinuie casnicii. Soacra rea îi otrăveşte zilele nefericitei nore, prigonind-o, blestemând-o şi înjurând-o pentru orice fleac, o bate, o alungă din casă, reuşeşte să o despartă de fiul ei, o aduce la sinucidere! Dar numai soacrele sunt aşa? Sunt şi nurori, fii şi fiice care îşi alungă părinţii şi socrii bătrâni din casă. Legea veche, a lui Moise, poruncea ca asemenea oameni să fie omorâţi cu pietre. Ei sunt cu duhul pe de-a-ntregul depărtaţi de Biserică.

Sunt şi creştini mincinoşi care fură, mint, îşi strică proprii copii! Un băiat de unsprezece ani a furat un caiet la şcoală. Tras la răspundere, a zis: „Eu văd cum mama ia mereu cărbuni de la vecina, şi am crezut că aşa trebuie”. Alt băiat, de doisprezece ani, minte întotdeauna – iar când i se spune că e urât să minţi, el răspunde: „Dar totdeauna mi se zice că trebuie să iau exemplu de la cei mari, iar eu aud în fiecare zi cum mama îi minte pe tata şi pe mătuşa şi îi înşală. Înseamnă că aşa trebuie”. O fată de cincisprezece ani îşi vopseşte buzele şi sprâncenele. Ea a învăţat asta uitându-se la mama sa, al cărei păr este deja cărunt. O, mamă nefericită! Ce-ţi înveţi fiica? Mereu mergi la biserică şi nu ai auzit ce spune Sfântul Apostol Petru:

Podoaba voastră să nu fie cea din afară – împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Pt. 3, 3-4).

Cuvintele acestea parcă nici n-ar atinge-o: ea nu-şi învaţă fiica cum să fie frumoasă cu inima, ci o învaţă la fals şi la minciună.

Iată că iese din biserică o femeie bine îmbrăcată cu o fetiţă de şase ani. Copilul, bun la suflet, vede un bătrân sărman şi îi dă o rublă. Mama ce face? Îşi pedepseşte copilul! Oare n-a auzit nicicând că la înfricoşata Judecată a lui Hristos nemilostivii vor fi trimişi în chinurile veşnice? Darmite să-l înveţi şi pe copil să fie nemilostiv, să-i interzici să facă fapte bune!

Ce îi aşteaptă pe toţi aceşti nefericiţi? Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă: Nu oricine îmi zice: „Doamne! Doamne!” va intra în împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri (Mt. 7,21). Acestor oameni, care merg mereu la biserică şi se socot creştini, El le va spune: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi; depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea (Mt. 7, 23) – plecaţi, ticăloşi, care cutezaţi să vă deschideţi gurile de năpârci ca să primiţi Trupul Meu şi Sângele Meu!

Temeţi-vă de mânia Dumnezeirii! Amintiţi-vă de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur cu privire la faptul că celor care nu vor să trăiască potrivit făgăduinţelor date lui Dumnezeu, Sfântul Botez nu face decât să le sporească osânda. (…)”

– integral pe blogul N-AM CUVINTE

–  VEZI PE ACELASI BLOG SI URMATOARELE PARTI ALE CUVANTULUI SFANTULUI LUCA:


***

Parintele Dumitru Staniloae despre constiinta ortodoxa ca dragoste de Adevar

Ortodoxia – lumina curata a lui Hristos

(…) Singura Biserica ortodoxa nu s-a dedat la nici un fel de schimbare a adevarului revelat si cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Noi avem pana azi crestinismul asa cum l-au avut Sfintii Parinti din sec. II-V. Toti teologii catolici, anglicani, protestanti recunosc aceasta, unii facand se intelege, chiar din aceasta o vina a Bisericii noastre, declarand-o falsificata, pietrificata in idei si forme haine, ca una care n-a dezvoltat adevarul crestin dupa cerintele fiecarui om. Prin urmare Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti, n-a purces la zadarnicirea supremei actiuni a lui Dumnezeu, de-a readuce lumea la adevar.

Cine a purces pe calea schimbarilor dupa principiul adaptarii in spiritul timpului, trebuie sa schimbe continuu, o data ce si timpul se schimba fara incetare. Unde se poate ajunge, in felul acesta, ne-o arata protestantismul, care in multi din reprezentantii lui a ajuns pana dincolo de orice invatatura crestina fundamentala.

Daca toate aceste schimbari sunt omenesti, se intelege ca greu se va gasi una care sa poata pretinde cu succes o polarizare a intregului crestinism in jurul ei. Unitatea crestinismului diversificat in atatea forme amestecate cu adausurile ratiunii umane, in dezvoltarea ei istorica, nu se va putea realiza decat prin concentrarea tuturor in jurul adevarului divin nefalsificat de oameni, asa cum il aflam in primele veacuri crestine si cum e marturisit pana azi de Biserica ortodoxa. E punctul de vedere care s-a impus mai mult in constiinta teologica si crestina din toate tarile, pentru ca e cel mai just, cel mai rezonabil. intre oamenii care se cearta, pacea se poate restabili temeinic numai prin supunerea lor unui for care-i depaseste: lui Dumnezeu.

Interesant este de altfel ca pasiunea aceasta pentru adevar, adica pentru Revelatiunea divina, in orice dezbatere cu privire la refacerea unitatii crestine, caracterizeaza in mod deosebit constiinta ortodoxa. Dintre toate ramurile crestine, ea singura a ramas totdeauna pe langa rolul de-a fi martora a adevarului, de a sta langa adevar. Se prezinta si azi ca si in trecut din partea altor confesiuni crestine fel de fel de considerente si de atractii prin care ar vrea sa se faca pe ele centre de polarizare a crestinismului. Se induc motive politice, culturale, organizatorice, se ridica in slavi persoane omenesti si scaune din care ar izvori binefaceri coplesitoare peste lume. De adevarul lui Hristos si de Hristos insusi nu vorbeste insa nici o alta ramura crestina. Cel putin in fata ortodoxiei nu poate vorbi nici una, fiindca se jeneaza. Singura Biserica “dreptei credinte”, a “dreptului adevar”, vorbeste numai de adevarul lui Hristos, numai de adevarul revelat, pentru ca numai ea il are, numai ea a ramas pe langa el, respingand ispitele lumesti si primind mucenicia veacurilor. Ortodoxia sta singura pe langa scaunul lui Hristos, pana la plinirea vremii, cand adevarul ei va trebui sa castige toata omenirea ce e dornica sa faca mai intai pana la capat experienta “creatiilor” sale.

In al doilea rand faptul ca ortodoxia reprezinta adevarul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarea comparativa a ei cu oricare alta ramura crestina. Formele crestinismului apusean sunt treptele unei continue diluari a adevarului integral al Revelatiei. S-au tot facut acolo concesii patimilor omenesti, pana ce crestinismul a slabit atat de mult in autoritatea si densitatea lui de factor supraomenesc, incat le-a fost usor acestor patimi sa-l inlature aproape cu totul. Ortodoxia singura a ramas sa infrunte de pe pozitia deplinei intransigente aceste patimi, sa zugraveasca omului un ideal [ne]relativizat, sa sustina in sufletul acestuia constiinta ca ortodoxia e ceva intr-adevar de dincolo de lume si chiar daca el nu poate atinge idealul ce i-l zugraveste ea, totusi tinde tot mai sus, continuu nemultumit cu ceea ce a realizat. Idealul de om al credintei rasaritene nu e un ins care stie doar sa-si ascunda sub aparente de civilizatie prea exageratele porniri patimase. Acesta e propriu Apusului. Ortodoxia este radicala, ea cere absolutul. Cere dezradacinarea reala a patimilor. Nu un om “civilizat”, moderat in toate, atent la aparente cu semenii, ci un om transfigurat pana in adancuri, purificat total, un intransigent al sfinteniei reale, transparente, cere ortodoxia prin spiritul ei ascetic si prin pilda sfintilor ei. Ea cere mult, caci stie ca numai cerand mult, se poate obtine de la majoritate macar putin si se satisface setea religioasa a omului, care nu se impaca cu diluari din partea Bisericii (…)

Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite. Crestinismul apusean trebuie sa restabileasca pe Hristos in centrul constiintelor, inlaturand domnia omului...

– cuvantul integral AICI


***

sunday-of-orthodoxy.jpg


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, IPS Averchie Tausev, Marturisirea Bisericii, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Nicolae Steinhardt, Parintele Savatie Bastovoi, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Ioan Maximovici, Sfantul Luca al Crimeei, Triodul si Postul cel Mare, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “CUVINTE ACTUALE PENTRU DUMINICA ORTODOXIEI

  1. Pr Calciu, despre sfintele icoane…de ce ortodocsii cred in sf. icoane
    http://vimeo.com/9338735

  2. “Nu ar fi deloc rău dacă, în zilele cînd se ţine un sinod, televiziunea şi radioul Patriarhiei ar transmite în direct dezbaterile care au loc, să se ştie despre fiecare episcop cum gîndeşte şi cum îşi exprimă punctul de vedere.” – n-ar fi rau deloc! Chiar bine-venit…daca tot suntem sinceri (cica!) macar de-o parte..sa stim si noi luarile de pozitie a lui x, y sau z si, in felul asta sa vedem si noi de catre cine mai este aparata ortodoxia noastra, care/cati dintre ierarhii nostrii mai sunt verticali, ortodocsi nu numai dupa haine ci si dupa simtire si voire; altminteri am judeca ca, sunt ierarhi NUMAI de-ai lor dintre ai lor iar pentru noi DOAR cu numele si cu ‘puterea’ (deciziei – vezi cazul Tanacu), nu?

    Ar fi cazul, deasemenea pentru un ” dialog real dintre credincioşi şi cei care îi reprezintă în faţa mai marilor lumii acesteia. ” si, iar ajungem la ierarhi, la vladici, la rolul si responsabilitatea la care au fost chemati de catre Insusi Hristos Dumnezeul nostru pentru a ridica nu sabia lui Petru ca sa taie urechile slujitorilor obraznici ai lumii asteia ci, sa-i urecheze cu vorba sfichiuitoare pentru a-i readuce in simtiri duhovnicesti…sunt atat de SIGURA ca, daca am avea vladici vrednici de pomenire, am reinvia toti – poporul asta roman – din propria-i cenusa ca Pasarea Phoenix ( din pacat, greutate, rautate, samavolnicie) si am fi martori la o revigorare si o imbunatatire a starii spirituale, gata de sacrificiu, de jertfa pentru aproapele, pentru tara si pentru credinta.

    Dar eu vorbesc prostii la ora asta, idealizand…citind articolul dinaintea astuia, m-am ingrozit de cand s-a inceput caderea: din 1920, apoi CMB din 1948 – similar cu anul revenirii israelitilor in propria tara – semn clar de sfarsit de vremuri…de intuneric, de delasare, de amortire, de robire…apoi! mi se pare cumva firesc sa fie din ce in ce mai greu pentru vladicii din ziua de azi pentru ca, sunt singulari, marginalizati, deoarece s-a format o noua ‘traditie’; au tradat MULTI dintre cei dinaintea lor si au format o carare mare si larga (ca sa incapa toti) care duce la Iad cu ‘bine-cuvantare’ arhiereasca batatorind ecumenismul trambitat peste tot, cumparat pe arginti grei ori bagat pe gat cu amenintari chiar din seminarii, scoli teologice formatand viitorii teologi in spiritul lui lesios, gretos, puturos! (Asta apropos de mesajul Vulturului si de mirarea reciproca a colegului de breasla – unul fiind pentru, celalalt impotriva ecumenismului.)

  3. Ortodoxia mea cea sfântă
    Comoară vie şi divină,
    Averea unicei biserici
    Înveşmântată în lumină

    Greu încercat’ai fost pe lume.
    De la Hristos cel răstignit
    Şi până azi oamenii şi demoni
    Cu mare ură te-au lovit.

    Fecioară fără de prihană
    Cu viers divin şi cânt frumos
    Veşmântul tău cel sfânt i’acelaşi
    În care te’mbrăcat Hristos.

    Acelaşi port, acelaşi cântec,
    Aceiaşi sfântă modestie,
    Aceiaşi viaţă şi lumină
    Păstrezi în sfânta-ţi feciorie.

    Lumea urându-te pe tine
    Şi preaslăvitele-ţi comori
    Şi-au făurit sluţenii proprii
    Şi mândri-au zis că-ţi sunt surori.

    Dar tu rămâi neprihănită
    De compromis – cu Lucifer-
    Străină de această lume,
    Că tot ce ai e de la cer.

    În duşmănia lor nebună
    Sunt mulţi ce vor să te sluţească
    Să te dezbrace de lumină
    Şi cinstea să ţi-o pângărească.

    Lupi deghizaţi în piei de oaie
    Aduc lumescul prin cel rău
    Nepricepând că-i imposibil
    Să-l schimbi pe omul –Dumnezeu.

    Hristos e cel ce te păzeşte
    -Cel răstignit şi înviat-
    Şi vei rămâne’n veci aceiaşi
    Nepângărită de păcat.

    Mişeii şi vânduţii lumii
    Se pângăresc numai pe ei
    Şi cei de-ungând şi duh cu dânşii
    La fel de orbi şi de mişei.

    Ortodoxia mea iubită
    Puţinii care te iubesc
    Sunt în Hristos smeriţi şi-n fapte
    De răstignire te slăvesc.

  4. “A avea credinta inseamna a crede in ceea ce nu vezi, iar rasplata pentru aceasta credinta va fi sa vezi ceea ce crezi.”
    Domnul Iisus Hristos sa ne intareasca pe toti in credinta cea adevarata si sa ne ajute sa devenim vrednici de demnitatea de crestini, caci suntem fii ai lui Dumnezeu si frati ai lui Hristos prin har!
    Doamne-ajuta!

  5. “Revelatia divina este norma obiectiva a realitatii.”(pr. prof. Tache Sterea)

  6. “Este mai bine sa suferi tu pentru adevar, decat sa sufere adevarul din cauza ta.”

  7. Care credeti ca este “cadoul” facut de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, crestinilor ortodocsi in aceasta Duminica a Ortodoxiei? O apologie vicleana si hulitoare, blasfematoare (fiindca este pusa pe seama vointei Mantuitorului!) a pan-ereziei ecumenismului, insotita de o condamnare fara drept de apel a “fanaticilor” ortodocsi care se impotrivesc drumului spre apostazie. Doamne, cum s-a ajuns ca in chiar ziua de praznuire a biruintei Ortodoxiei sa fim supusi re-educarii aspostate de catre masonii ajunsi in fruntea Bisericii! Macar la noi s-a citit inca o Pastorala ortodoxa, – chiar daca dincolo de ea stim ca se ascunde cu totul altceva – dar in Patriarhia ecumenica, razboiul impotriva adevaratilor ortodocsi se duce pe fata si, in Duminica in care in Biserica ar trebui dati anatemei ereticii, SS Bartolomeu aproape ca ii da anatemei pe aparatorii Ortodoxiei, expunandu-i oprobriului public prin minciuni sfruntate si victimizandu-se penibil! Cat de pervers-diabolic se lucreaza, amintind de perversiunile la care erau supusi cei intemnitati la Pitesti in anii de teroare, anume de marile praznice ale Bisericii!

    http://presaortodoxa.wordpress.com/2010/02/19/bartholomew-of-constantinople-sunday-of-orthodoxy-2010/

    These dialogues, together with every effort for peaceful and fraternal relations of the Orthodox Church with other Christians, are unfortunately challenged today in an unacceptably fanatical way – at least by the standards of a genuinely Orthodox ethos – by certain circles that exclusively claim for themselves the title of zealot and defender of Orthodoxy. As if all the Patriarchs and Sacred Synods of the Orthodox Churches throughout the world, who unanimously decided on and continue to support these dialogues, were not Orthodox. Yet, these opponents of every effort for the restoration of unity among Christians raise themselves above Episcopal Synods of the Church to the dangerous point of creating schisms within the Church.

    In their polemical argumentation, these critics of the restoration of unity among Christians do not even hesitate to distort reality in order to deceive and arouse the faithful. Thus, they are silent about the fact that theological dialogues are conducted by unanimous decision of all Orthodox Churches, instead attacking the Ecumenical Patriarchate alone. They disseminate false rumors that union between the Roman Catholic and Orthodox Churches is imminent, while they know well that the differences discussed in these theological dialogues remain numerous and require lengthy debate; moreover, union is not decided by theological commissions but by Church Synods. They assert that the Pope will supposedly subjugate the Orthodox, because they latter submit to dialogue with the Roman Catholics! They condemn those who conduct these dialogues as allegedly “heretics” and “traitors” of Orthodoxy, purely and simply because they converse with non-Orthodox, with whom they share the treasure and truth of our Orthodox faith. They speak condescendingly of every effort for reconciliation among divided Christians and restoration of their unity as purportedly being “the pan-heresy of ecumenism” without providing the slightest evidence that, in its contacts with non-Orthodox, the Orthodox Church has abandoned or denied the doctrines of the Ecumenical Councils and of the Church Fathers.

    Beloved children in the Lord, Orthodoxy has no need of either fanaticism or bigotry to protect itself. Whoever believes that Orthodoxy has the truth does not fear dialogue, because truth has never been endangered by dialogue. By contrast, when in our day all people strive to resolve their differences through dialogue, Orthodoxy cannot proceed with intolerance and extremism. You should have utmost confidence in your Mother Church. For the Mother Church has over the ages preserved and transmitted Orthodoxy even to other nations. And today, the Mother Church is struggling amid difficult circumstances to maintain Orthodoxy vibrant and venerable throughout the world.

  8. DOAMNE IISUSE HRISTOASE,DUMNEZEUL NOSTRU, AI MILA DE NOI PACATOSII si da-ne putere sa ducem lupta cea buna,sa avem toti aceeasi marturisire de credinta pana la ultima suflare,sa mergem pe calea cea dreapta, pastrand Cuvantul Adevarului,cinstind si implinind invataturile SFINTEI SCRIPTURI,ascultand randuielile cuviosilor nostri Sfinti Parinti si pururea rugandu-ne Sfintei Nascatoare de DUMNEZEU,FECIOARA MARIA,sa ne intareasca si sa ne apere de tot raul, AMIN !

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “Am ajuns din nou in timpurile cand Credinta noastra scumpa ne va costa!”
  10. Odioase vremuri, ca pe vremea dictaturii dinainte de ’90.
    Ieri am asistat de procesiunea Icoanelor in jurul parcului Icoanei (trist loc dealtfel, curatat cu 2 nopti inainte la repezeala de omniprezentul rahat de caini). In afara de rugaciunea la boxe “pe p.f. daniel sa-l…” n-am auzit alte rugaciuni de anatematizare a ereticilor etc.
    Nici n-aveam cum, nu era nimeni de capul lui acolo.

    Extrem de trista procesiunea, parca era chiar ingroparea icoanelor.
    A predominat lemnul.
    Mai ales in limbajul ce a tot dat ocol adevarului ce nici in soapte nu s-a suprapus peste megafoane: ca se vinde tot, totul e trecut, viitorul deja a fost vandut de cei responsabili cu el.

    Bietii credinciosi s-au risipit infrigurati: poate si de fiorul tradarii ce deja se lucreaza sub paravanul spectacolelor asistate de fortele de ordine. Cei ce maine vor fi platiti nu pentru a-i dirija sa mearga printre paravane, ci pentru a-i izola de cei ce nu trebuie deranjati de strigatul adevarului strigat prea tarziu.

  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU DA ANATEMA PE ECUMENISTI LA SINODICONUL ORTODOXIEI / Dezvaluiri importante la VOLOS
  12. “Pe Tine,Hristoase Imparate,Care credinta cea adevarata in Tine ai pus-o ca piatra de temelie de nezdruncinat a Bisericii Tale,pe Tine Care ne-ai lasat fagaduinta neamagitoare ca Biserica nu va fi biruita de portile iadului,rascumparand-o cu cinstitul Tau sange,Te rugam cu lacrimi:IZBAVESTE-NE GRABNIC DE NECAZURILE ERETICESTI DE ACUM SI DE STRAMTORARILE APOSTATILOR.
    S-au deschis portile iadului,buzele hulitoare de Dumnezeu,ca sa inghita fara mila Sfanta Ta Biserica…pune-le stavila cu puterea Ta dumnezeiasca…
    Tu esti Piatra cea din capul unghiului si Capul Trupului Tau,Capul Bisericii Tale,Hristoase Imparate.Loveste-i cu lemnul Crucii Tale,pe CAINII CARE O TULBURA SI O DEZBINA,iar ei daruieste-i pace cu dumnezeiasca Ta putere,caci ai rascumparat-o cu Sangele Tau curat…”(Canon de rugaciune impotriva ereziei, a Sfantului Ierarh Petru Movila,cu ale carui rugaciuni sa fim binecuvantati, si Postul in pace sa-l trecem,luminati sa ajungem a ne inchina Invierii lui Hristos)

  13. Acum să nu se supere nimeni pe mine dar din fragmentul în engleză postat aici nu se înţelege nimic eretic. Pur şi simplu, din cuvintele respectivului episcop ( acum dacă erau sincere sau nu Hristos judecă ) apare o frustrare faţă de ultra-ortodocşi ( de care pomeneşte şi păr. Serafim Rose ). Faptul că spune “They speak condescendingly of every effort for reconciliation among divided Christians and restoration of their unity as purportedly being “the pan-heresy of ecumenism” without providing the slightest evidence that, in its contacts with non-Orthodox, the Orthodox Church has abandoned or denied the doctrines of the Ecumenical Councils and of the Church Fathers.” sau “They disseminate false rumors that union between the Roman Catholic and Orthodox Churches is imminent, while they know well that the differences discussed in these theological dialogues remain numerous and require lengthy debate; moreover, union is not decided by theological commissions but by Church Synods.” arată că în aceste discuţii ecumenice Ortodoxia nu a renunţat la Dogmele Sale. Repet, poate e spusă asta ca şi praf în ochi dar momentan Patriarhul Bartolomeu a ţinut un discurs foarte bine pus la punct în care nu prea ai ce să îi reproşezi ( mă refer strict la predică nu şi la faptele pe care le-a făcut ). Asta e părerea mea.

    P.S.: Nu neg faptul că dacă nu s-ar fi ridicat mulţi împotriva acestor discuţii ecumenice şi nu ar fi toate privirile aţintite asupra lor e posibil ca Ortodoxia să fi renunţat la anumite dogme. Eu mă refer strict la discurs care se vrea unul ortodox ( chiar dacă cel care l-a ţinut e cu mari semne de întrebare în ce priveşte Ortodoxia trăită ). Doamne ajută!

  14. @XXX: tocmai pregatim un material din parintele Zisis, o sa vedem acolo cata tactica si “buna” intentie se ascund in spatele acestor discursuri nici macar prea mestesugite. Ideea nu era ca aici Patriarhul Ecumenic spune erezii fatise, ar fi prea simplu asa, ci ca rescrie istoria si falsifica realitatea. Ne gasim in plina minciuna. De aceea nu intelegem deloc cum poate fi adus in discutie Cuviosul Serafim Rose si pus alaturi de aceasta mostra de viclenie si manipulare. Oare am pierdut simtul comparatiei si al masurii? Ce legatura este intre parintele Zisis, mitropolitul Serafim de Pireu, toti semnatarii Marturisirii de la Volos si factiunile zelotiste din ROCORul de pe vremea par. Serafim Rose? Cu astfel de logica, ne asteptam ca toate acuzele si defaimarile ce vor fi aduse acestor putini marturisitori (cum e si in cazul Ep. Artemie) sa fie crezute si luate de bune. Sa nu care cumva sa ne pomenim complici ai lupilor in blana de oaie, cautand tot felul de indreptariri minciunii propovaduite de pe scaune patriarhale!

  15. admin, niciodată n-am spus că ce a zis Patriarhul Bartolomeu ar fi frustrarea lui faţă de ultra-ortodocşi ci faptul că asta ar înţelege un om bine-intenţionat ce nu ştie ce jocuri de culise se fac. Chestia e că am înţeles probabil greşit un comentariu şi de asta am postat ce am postat ( nu mai ştiu unde am citit respectivul comentariu pe site dar spune ceva de genul că se întâmplă azi ca şi cum era la Piteşti că în praznicele cele mai mari se făceau cele mai groaznice hule la adresa lui Hristos şi era asemănat cu asta respectivul discurs al Patriarhului Bartolomeu. Eu împotriva acestei idei am postat şi anume că măcar din mila lui Dumnezeu la suprafaţă se mai respectă Ortodoxia. Oricum pare-se că am înţeles greşit mesajul respectivului comentariu că acum citindu-l până la capăt realizez că a spus altceva. Iertare! ).

  16. @xxx – da, exact asta este si problema… Ca discursul Patriarhului Ecumenic este amagitor pentru cei care nu cunosc problema in amanunt, nu neaparat jocurile de culise (pentru acestea iti trebuie informatii din interior si nu toti le au) ci, pur si simplu, istoria ecumenismului ca atare. Sigur, erezia nu este inca oficializata, caci asta ar insemna caderea din har. Nu suntem inca acolo. Suntem in etapa gesturilor duplicitare…

  17. @ xxx:

    Chiar aici, la postarea la care scrii, era comentariul nostru. Noi atrageam atentia, prin paralela cu reeducarea de la Pitesti, asupra faptului ca ortodocsii marturisitori au fost INFIERATI, STIGMATIZATI si DENUNTATI ca fiind FANATICI si BIGOTI de chiar cel care, formal, este intai-statatorul Bisericii, si chiar in DUMINICA ORTODOXIEI, adica tocmai cand in Biserica ar trebui anatematizati ereticii, iar el a intors totul pe dos si, in loc, sa fie o celebrare a Biruintei Ortodoxiei, Pastorala a ajuns o arma de persecutie impotriva aparatorilor Ei! Noi am spus ca, tocmai, nici la suprafata nu se mai respecta, de vreme ce marturisitorii adevarati (antiecumenistii) sunt proboziti public, in vreme ce la noi, macar, intr-adevar, Pastorala chiar a fost bine alcatuita, chiar daca e vorba numai de salvarea aparentelor. Patriarhia ecumenica a ales insa sa faca APOLOGIA (sigur ca mincinoasa) unei PAN-EREZII (ecumenismul asta este) si sa poarte RAZBOI CU ORTODOCSII, nu cu ereticii, taman in DUMINICA ORTODOXIEI!

    PS: Nu poti schimba nick-ul, te rugam, cu ceva (fie si o alta combinatie de litere) care sa nu sa aiba o semnificatie urata deja consacrata? Iarta-ne!

  18. E bine acum cum am schimbat?

  19. @ Sorin Dan:

    🙂 Sigur, e bun orice nume sau nickname decent.

  20. sfarsitul a venit si va veni si pentru patriarhu daniel daca nu se pocaieste daca nu renunta la aceasta functie ca nu ie vrednic la fel ca cel raposat. pacat avem de la revolutie ca-ci am varsat sange de conducator. si patriarhu care putrezeste acum nu i sa auzit glasul intelepciunii a stat pitit de frica sa nu-l omoare dar putea sa faca ceva atunci. ce pot sa spun ca ne conduc niste fatarnici care in saracia asta se gandesc la catedrale.cu asta ajuta ei credinta? ce exemplu e asta ,nu avem destule biserici.dar a-si bate joc de banutul vaduvei.rusine daniele ca faci asa ceva . in loc sa aperi prima baricada a lui hristos tu o surpi.iata ca acum primul glas sa auzit este al lui iustin si este de la dumnezeu. vb prin el,pentru cei care cred cu adevarat a venit timpul sfarsitului si nu o stiu de la parintele iustin parvu ca nici nu-l cunosc o stiu de la hristos care ma inviat din morti pentru ca era-m mort si el ma inviat ma-m rugat sa -mi dea viata mea inapoi pe care am pirdut-o in toate pacatele mele si ia-m spus doamne eu am 24 de ani daca ma-i traiesc o zi sau doua da-mi viata mea care mi-am pirdut-o nu vreau alta noua nu vreau sa ma-i ma nasc o data si dumnezeu s-a milostivit lupta mea sa dat in razboi nevazut .pina nu are o experienta de acest gen nu este un conducator de la dumnezeu ce certificat are el daniel ca este al lui dumnezeu? daca spune duceti-va la primarie ca io nu eliberez buletine si pasapoarte

  21. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS TEOFAN marturisind despre necesitatea apararii credintei si de catre mireni
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie Palama si biruinta invataturii celei adevarate
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Grigorie Palama si biruinta invataturii celei adevarate
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Arhimandrit Ioil Konstantaros (lectura apostolica): SA NU CREADA CINEVA CA ESTE DE NECLINTIT
  25. Pingback: PASTORALA SFANTULUI SINOD: Duminica Ortodoxiei este sarbatoarea biruintei adevarului revelat asupra schimonoselilor mincinoase ale ereziilor - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate