“CUVINTE DIN INIMĂ” ALE FERICITEI STAREŢE MACRINA (I): “Diavolul se bucura atunci cand vede moleseala. Au venit vremurile din urma si de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca sa nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos”

8-06-2015 Sublinieri

Gerontissa Macrina of Portaria

Ajunul Tuturor Sfinţilor 1986

“Pentru rugăciunile Stareţului nostru, să începem. De multe ori am auzit vorbindu-se despre smerenie, dragoste, zdrobire de inimă, dar le-am uitat, pentru că diavolul umblă mereu prin Mănăstire şi pândeşte momentul. Priveşte de pe ziduri să vadă cum petrecem şi vede dacă facem voia lui. Vă aduceţi aminte atunci când s-a săvârşit minunea în grajd? Preotul nostru făcea agheasmă şi în vreme ce a cântat de trei ori: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…”, animalele s-au ridicat în picioare şi ne priveau peste despărţituri. Tot aşa ne urmăreşte si diavolul pe noi.

Din păcate cugetarea ni se întunecă, pătimeşte letargie. De nimic nu se teme diavolul atât de mult, ca de rugăciune. Dar se bucură atunci când vede moleşeală, acedie. Mai întâi să gândim şi apoi să vorbim.

bucharest-nuns2Cu frică şi cutremur să mergem să ne împărtăşim. Cu lacrimi să ne apropiem de Dumnezeiasca Taină, pentru că lacrimile înseamnă smerenie. Să plângem din cugetarea la moarte, iar nu din faptul că ne-a „împuns” una sau alta. Un Sfânt Părinte spunea:

„Aşa cum mer­gem cu frică şi cu cutremur la Dumnezeiasca împărtăşire, tot astfel să-l vedem pe fiecare frate al nostru, pentru că este chipul lui Dumnezeu”.

Dacă vom vedea astfel pe fiecare om, cu neputinţă este să nu ne ierte Dumnezeu, pentru că El este dragoste.

Pe oamenii din lume, diavolul îi are în stăpânirea sa, însă pe monah nu ştie cu ce să-l răz­boiască. Pe noi ne războieşte cu văicăreala, ne îndeamnă să vorbim fără să gândim şi să-l supărăm pe aproapele, şi astfel pierdem măreţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ar fi trebuit să dorim mierea şi nespusa mireasmă a Harului dumnezeiesc, dragostea lui Hristos şi măretiile cereşti. Să vedem cetele îngereşti, nu cu ochii, ci cu simţurile noastre duhovniceşti. Insă cu văicăreala şi cu prostiile noastre ne păgubim şi pierdem dumnezeiasca măreţie. Dacă ne-am gândi ce ne face diavo­lul şi ce pierdem, am plânge zi şi noapte. De vreme ce în fiecare zi ne aruncă în acest lucru netrebnic, adică in văicăreală, vă voi spune ceva, deşi aş vrea să-l simt singură. Acestea mi le arată Dumnezeu, pentru că poziţia mea este de aşa fel, încât să vă pot chivernisi.

Ceea ce vă voi spune este un lucru duhovnicesc şi totodată şi foarte simţit. II văd cum se întâmplă şi cu sufletul meu. Este un lu­cru foarte serios şi de aceea să-l întipăriţi înlăuntrul vostru. Dum­nezeu nu dă aceasta la oricine, ci Proestosului, pentru a putea pune o rânduială corectă, ca să luăm aminte si să nu ne abatem si să ne osândim. Ceea ce am să vă spun este un lucru duhovnicesc, pe care nu-l puteţi înţelege. Aşadar, am văzut un bou dintre cei mai mari care există în lume, un bou cu nişte ochi holbaţi si înflăcăraţi, care era îmbrăcat cu o fustanelă. Iar această fustanelă a sa era numai ace. Şi acest bou umblă de jur împrejur şi şi-a făcut un loc de treierat ce nu se poate spune. Iar cu aceste ace o răneşte pe fiecare şi o aruncă jos, potrivit cu patima pe care o are. De aceea, atunci când îl vedeam, nu dormeam, fără numai două ceasuri; atât de înfricoşător era. De­sigur, aceasta se schimba numai datorită bolii mele.

Ne războieşte să nu facem rugăciune, să nu ne sculăm ca să mer­gem dimineaţa la biserica, să nu mergem la vreme la slujbe, să pierdem cele duhovniceşti, ca să se facă pe placul diavolului. De aceea dacă vom lua aminte şi ne vom îndrepta, vom avea veselie, dulceaţă şi contemplaţie duhovnicească, iar mierea Harului va curge din gura noastră. Vrea să vă aud că-mi spuneţi: „Maică Stareţă, nu-mi mai pot stăpâni simţirea inimii, această măreţie, contemplaţia“. Luaţi aminte foarte mult. Să punem început bun, pentru că vom vedea multe evenimente. Dacă ne vom lăsa cugetarea liberă, se va îngroşa şi nu vom mai vedea ce facem şi ce spunem. Să cugetăm:

Au venit vremurile din urmă şi de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca să nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos”.

Cel care va face aceasta, multă plată va primi. Nu râsete şi să nu umblăm de colo-colo. Aici am venit să lucrăm pentru Dumnezeu, să-L ado­răm pe Dumnezeu. Aici este casa lui Dumnezeu, este casa Maicii Domnului. In fiecare zi ne tămâiază, iar noi să nu simţim asta? In fiecare zi ne tămâiază, dar noi nu o vedem. Ochii noştri sunt închişi. Locuim într-o măreţie cerească, într-o bucăţică de Rai. Ne păzesc îngerii şi Arhanghelii. Ei ne scoală noaptea ca să ne rugam, şi astfel să se slăvească neîncetat Numele lui Dumnezeu. Si orice mâncam, trebuie să mâncăm cu lacrimi, pentru că mâncarea şi hainele sunt ale Maicii Domnului. Să-L iubim mult pe Hristos şi să ne agăţăm de grumazul Său. Nimic nu ne poate oferi o discuţie cu o soră, în timp ce dacă ne vom dărui în întregime lui Hristos, vom rosti neîncetat Rugăciunea şi vom cugeta la evenimente sfinte, vom dobândi foarte multă bucurie şi Rugăciunea ne va da aripi. Vom lucra cu multă grijă la ascultarea noastră şi nu ne vom lenevi de a ne împlini îndatoririle, pentru că lui Dumnezeu le vom dărui, iar nu la vreun copilas sau la vreo vecină. Oare cum suntem acum, tot astfel vom fi si în cealaltă viaţă? „Multi chemaţi, dar puţini aleşi“.

Să luăm aminte foarte mult la trairea noastră. Sa petrecem cu plăcere de Dumnezeu. Cuvintele pe care le spunem acum, le dă Dumnezeu, pentru că şi eu am trebuinţă de îndreptare, căci cea mai nepăsătoare şi trândavă sunt eu.

Mai întâi să gândim şi numai după aceea să exprimăm ce vrem să spunem. Raţional, liniştit, cu bunătate, cu blândeţe si dragostea lui Hristos. Să luăm aminte să nu-l vătămăm pe fratele nostru, discutând despre lucruri care nu au valoare sau pe care le-am lăsat în lume. După Pavecerniţă să nu spuneţi nici cel mai mic cuvânt, nimic. Dacă este cu putinţă, nici apă să nu beţi, chiar daca va este sete. Să vă înfrânaţi puţin, fără numai dacă este nevoie sa luati un medicament. După Pavecerniţă nu se mănâncă, nici nu se ba.

Sunteţi la trapeză? Fiecare să meargă la locul ei, să nu luati locul altei surori, nici să mâncaţi în bucătărie. Când nu facem ascultare să ştiţi că vom primi răsplata cuvenită. Aceste lucruri mici le exploatează diavolul şi ne are sub picioarele sale.

Christian Orthodox nuns hold candles and flowers as they walk along the Via Dolorosa in the old city of JerusalemSă nu vă împărtăşiţi cu nesimţire şi fără lacrimi, ca să vă fie de folos Dumnezeiasca Taină. Să ne zdrobim cu inima, nu să umble aiurea duhul nostru în dreapta şi în stânga. Rugăciunea le va aduce pe toate. Dacă ziua nu vom avea luare-aminte şi rugăciune, noaptea veti fi frânte de oboseală si nu va veni Dumnezeu în sufletul nostru. Să studiem Sfânta Scriptură. Să citiţi până la sfârşit şi iarăşi s-o luaţi de la început. Dacă veţi pune astfel de început, va veni Harul lui Dumnezeu în sufletul vostru si o veţi înţelege. Să nu mergem la chiliile altor surori când avem trebuinţă de ceva şi ele lipsesc. Se interzice cu asprime ca o soră să spună alteia: „Vino la chilia mea şi ia cutare carte sau cutare obiect!“, nici să meargă singură, dacă sora nu este în chilie. Cea care va face aceasta, va primi un mare canon. Calcarile de poruncă trebuie să le scriem şi apoi să le mărturisim Stareţei. Aşadar, după Pavecerniţă nici o discuţie, oricât de supărător ni s-ar părea asta. Numai în caz de boală se justifică să mergeţi şi sa cereţi întărire. Să punem stavilă cuvintelor, pentru că vorbirea in deşert pricinuieşte cădere sufletului şi apoi omul nu se mai poate îndrepta. Diavolul ne spune că cutare sora nu ne place, una este aşa, cealaltă este altfel. Noi să-i răspundem:

Fiecare om este chipul lui Dumnezeu. L-a plăsmuit Dumnezeu cu harismele sale“.

Să nu mai aud pe niciuna că judecă şi osândeşte. De îndată ce vom muri, prima treaptă pe care trebuie s-o trecem este cea a osândirii. Ne vom îm­piedica şi vom cădea în iad. Nu se mai opreşte această gură a noastră care trebuie găurită şi cusută. Primul lucru cu care trebuie să ne luptăm este păcatul osândirii. Să începem să rostim Rugăciunea. Să lepădăm deosebirile, împătimirile pe care le avem înlăuntrul nos­tru, care au devenit tumoare canceroasă în sufletul nostru. Acestea sunt un venin, prin care diavolul ne otrăveşte sufletul.

Să privim numai şi numai la noi înşine. Mintea s-o ducem me­reu la Tronul lui Dumnezeu. Vrem să ne ajutăm pe noi înşine? Să ne ducem mintea la Tronul lui Hristos. Iar de la Tronul lui Hristos la Tronul Maicii Domnului, şi să-i spunem câteva cuvinte Maicii Domnului, să-i mulţumim că ne mai rabdă, că ne dă mâncare, somn. Această măreţie unde altundeva o vom afla? Nicăieri. Oriunde mergeam, spuneam: „Mănăstirea mea, abia aştept să vin să-ţi sărut poarta“. De aceea, să începem Rugăciunea, una în şoaptă, alta mai tare, să se audă Numele lui Dumnezeu.

Vă voi spune şi altceva ce am văzut. Mi le dă Dumnezeu, aşa cum v-am spus, pentru a şti cum să vă chivernisesc şi să vedem cum să ne mântuim. Am ajuns la o clădire uriaşă. Inăuntru erau numai birouri, încolo, încoace, peste tot numai birouri. Şi acolo mi-au făcut control la şiragurile de rugăciune. Inainte de a intra, am văzut că am trei lire de aur în mâini, pe care le treceam dintr-o mână în alta, iar gândul mi-a spus că ele sunt talanţi, Harul lui Dumnezeu. Aurul acesta îl are acela care face voia lui Dumnezeu. Apoi am întrat înăuntru au început să mi le controleze pe toate: privegherea, postul, rugăciunile cu metanierul. Unul pecetluia, altul nu. Am întârziat acolo şi voiam să plec.

judecata-de-apoiDupă o vreme am plecat cu destulă greutate şi m-am aflat în faţa unei platforme fără susţinere. Stătea atârnată în văzduh. De o parte a ei era scrâşnirea dinţilor, iadul nesfârşit, pe care nici măcar nu şi-l poate închipui cineva, de cealaltă parte erau cetele ingerilor şi ale Sfinţilor, iar în mijloc era Hristos Care şedea pe un Tron de marmură şi al Cărui Chip il puteam vedea din pricina strălucirii Lui. Eu stăteam în partea dreaptă, iar dedesubtul meu era un haos negru. Si-i vedeam pe demoni cum aruncă cu sacii sufletele in acea gură deschisă. In clipeala ochiului cădeau sacii. Şi aruncau călu­gări, arhierei, o mulţime. Atunci mi-am spus în sinea mea: „Cât de mulţi demoni sunt si câţi saci au aruncat într-un minut!”. Veneau unul câte unul, ca să fie judecaţi de Hristos, preoţi, episcopi şi săreau demonii ca leii din acel haos şi apucandu-i de picioare, îi trăgeau în adânc. Atunci, de frică, pentru că mă aflam deasupra acelui adânc, am strigat: „Ah, Hristoase al meu, ce va fi?“. Şi m-am deşteptat. O săptămână întreagă nu am mâncat din pricina plânsului şi a tân­guirii. Mult am plâns şi m-am tânguit. Ce să vă spun? După cele pe care le-am văzut, nu mai priveam la nimic din jurul meu. Şi s-a săvârşit o aşa schimbare în sufletul meu, încât parcă s-a şters toată lumea de dinaintea mea. Gândeşte-te, Dreptul Judecător! Şi toate sunt realitate. Şi ni le arată pe toate acestea, numai şi numai ca să ne venim în sine.

De aceea, să luăm aminte. Petrecerea monahală este o măre­ţie cerească. „Vreau” şi „de ce?” să lipsească, pentru că pricinuiesc cel mai mare foc în sufletul nostru si sunt în afara monahismului. Să spuneţi: „Ceea ce vreţi, Sfinţia Voastră, Maică Stareţă. Ceea ce consideraţi, Sfinţia Voastră. Eu nu sunt nimic“. Luaţi aminte să nu faceţi lucruri fără binecuvântare şi în ascuns. Şi pentru apa pe care o beţi după Pavecerniţă să vă spovediţi. Cel care se va înfrâna şi în asta va vedea o măreţie şi mult ajutor în nevoinţa sa.

Vă rog mult ca treburile pe care le aveti de făcut să le terminaţi înainte de Pavecerniţă, astfel încât sora care vrea să se scoale la pri­veghere să nu fie deranjată. Luaţi aminte la discuţiile de pe holuri şi la uşile chiliilor. Pe cât se poate să păstrăm liniştea. Uşor şi fără zgomot să închidem uşile. Aşadar, multă luare-aminte!

In biserică, fiecare sa facă răbdare şi să stea la locul ei. Să cugete puţin cum va sta în focul cel veşnic. Să nu plecăm şi să ne mutăm din strana noastră. Asta nu este corect. Dacă a început Vecernia, vom face răbdare pentru dragostea lui Hristos. Aţi văzut-o pe maica Vriena? Stătea totdeauna la locul ei în biserică, citea, se ruga; de toate se îngrijea. Şi cum a răsplătit-o Dumnezeu! Aţi auzit ce mi-a spus la moartea ei. „Să le spui maicilor şi surorilor să nu se lenevească. Pentru că toate au trecut pe dinaintea mea, în afară de farfuriile pe care nu m-ai lăsat să le spăl“. De aceea, orice fac picioarele, mâinile, cel care se nevoieşte şi asudă, acela va primi Harul dumnezeiesc. Să discutaţi cu multă smerenie, nu cu glas mare. Să explicaţi frumos şi în linişte ceea ce aveţi de spus. Unde este smerenie, acolo este şi Harul lui Dumnezeu. Unde este egoism şi mândrie, acolo este diavolul. Să nu dispreţu­im vreun lucru al Mănăstirii, ci să luăm aminte la el ca la lumina ochilor, deoarece vom da răspuns lui Dumnezeu. Theotokos as the Throne of GodSă ne gândim că suntem în palate şi suntem robi. Căci toţi suntem robi pentru dra­gostea lui Hristos, robi ai Maicii Domnului şi pentru dragostea lui Hristos îi slujim ei. Aici sunt palatele Maicii Domnului, iar noi tre­buie s-o vedem că stă în Tron şi mergem să-i facem metanie.

Când veniţi la chiliuta mea, sub icoana cea mare a Maicii Domnului, pe care mi-a adus-o Stareţul din Sfântul Munte, este bastonul. Stareţa mea a adormit, iar acum Stareţa mea este Maica Domnului. Aşadar, veţi face metanie la icoană, la baston, şi după aceea să veniţi la mine. Ei i-am încredinţat toate nădejdile mele, toate problemele mele, ei şi Stareţului meu. Şi dacă lipsesc, acolo să mergeţi să puneţi metanie, la Maica Domnului şi la baston, pentru că pe ea o am de Stareţă. Ei i-am încredinţat nădejdile mele.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu“.

Luaţi aminte să nu pierdeţi vremea. Cea dintre voi care ia aminte la acestea pe care le-am spus şi face ascultare, va vedea mult Har în sufletul ei. Fie ca să salte Hristos înlăuntrul vostru si să-L simţiţi ca pe un Prunc! Să salte ca un Prunc în inima voastră! Dacă veţi avea luare-aminte si veţi păzi cele pe care vi le-am spus, mă veţi ajuta şi pe mine la păstrarea sănătăţii mele. Şi când vă cuprinde mâhnirea, să veniţi la mine.

Iar cand urmează să mergeţi undeva, să mă chemaţi să văd tot ceea ce pregătiţi pentru a lua la drum. Să luaţi aminte la lăcomie. Să punem randuială înlăuntrul nostru. Ceea ce ne-a dat Dumnezeu la amiază, aceea să mâncăm. Când mergem la ascultarea noastră, să nu pierdem vremea. Când întâlnim vreo piedică la ascultarea noastră, să avem cu noi un metanier şi să-l împletim în acea vreme. Să nu stea omul fără lucru. In felul acesta îi pricinuim bucurie şi-l odih­nim şi pe Stareţul nostru. Şi Evanghelia s-o avem ca pe un engolpion. Când ne obosesc mâinile la împletit, să deschidem Evanghelia.

La bucătărie să luaţi aminte la vorbărie. Când este vorba să începeţi săptămâna voastră la bucătărie, să faceţi semnul Crucii, să vă faceţi metanie una la alta şi să spuneţi:

„Pentru rugăciunile Părinte­lui nostru să începem!”.

Să rostiţi Rugăciunea şi veţi vedea cu câtă bucurie va trece săptămâna. Să luaţi aminte să le odihniţi pe surori, pe maicile bolnave, şi veţi vedea cum vă va răsplăti Dumnezeu. Şi ce frumos ar fi să vină Arhanghelul şi să ne ia pe toate împreună! Să vină ziua aceea să plecăm toate împreună, ca Pustnicii Cretei, desigur, dacă vom face voia lui Dumnezeu. Vreau să faceţi multă, multă, multă ascultare şi să nu apuce înainte nici limba noastră, nici gândul nostru. Cu smerenie şi cu respect să discutăm ceea ce avem de discutat.

La ascultările voastre, la atelierul de pictură, la atelierul de brode­rie, la croitorie să începeţi ascultarea cu Acatistul Maicii Domnului, iar nu cu subiecte care nu pot să ne aducă nici un folos duhovnicesc. Animozităţile să le uităm, să le ia Marea Neagră, acolo unde am vă­zut că se varsă râurile Rusiei, acum când am fost la Constantinopol. Aşadar, luare-aminte şi rugăciune. Mă rog Preabunului Dumnezeu ca, pentru rugăciunile Stareţului nostru, să punem început bun, ca să avem şi sfârşit bun. Munca şi rugăciunea sunt două verigi legate între ele. Cu ele să ne legăm şi noi, ca să simţim care este voia lui Dumne­zeu. Fie ca schimonahiile să împlinească cu şi mai multă acrivie cele pe care le-au făgăduit, iar cele mici încă si mai mult, ca să le învrednicească Dumnezeu să primească Marea şi îngereasca Schimă, ca sa nu plece aşa din această viaţă! Şi să mergem toate Ia Hristos al nostru, să ne desfatăm împreună de bunătăţile Raiului, acolo unde sunt flo­rile cele mult mirositoare ale lui Dumnezeu-Cuvântul. Fie ca aceste cuvinte să se întipărească în inimile noastre! Amin”.

(din: Stareta Macrina Vassopoulos, “Cuvinte din inima”, Editura Evanghelismos, 2015)

mare_Cuvinte_din_inima_de_Macrina_Vassopoulos_stareta_editura_Evanghelismos

Legaturi:

***

***


Categorii

Calugaria / viata monahala, Duminica Tuturor Sfintilor, Impartasania, Maici duhovnicesti, Razboiul nevazut, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Stareta Macrina Vassopoulos

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la ““CUVINTE DIN INIMĂ” ALE FERICITEI STAREŢE MACRINA (I): “Diavolul se bucura atunci cand vede moleseala. Au venit vremurile din urma si de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca sa nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos”

  1. @frati admini ,
    cine are urechi de auzit …
    cam asa si cu mirenii IPS-ului Ciprian . Asta-i foarte greu de priceput , pentru noi , mirenii , ca de fapt , si noi ne aflam tot sub o ascultare , ca si monahii . Ca ne convine , sau nu , conditiile sunt cam aceleasi …
    Ma iertati ca am translatat apropos-ul spre sectiunea aceasta , nas vrea sa aprind focul intr-o poiana racoroasa .
    Post cu folos , fratiilor voastre si tuturor credinciosilor !
    Doamne , ajuta !

  2. Pingback: Maica Macrina Vassopoulos despre PUTEREA RUGACIUNII, ASCULTARII SI TREZVIEI: “Rugaciunea este cel mai mare dar pentru om. Sa nu traim usuratic, fara profunzime, SA NU FIE VIATA NOASTRA SUPERFICIALA SI DE NIMIC. Cand omul are luare-aminte si rugaciun
  3. Pingback: Maica Macrina Vassopoulos (II) despre PUTEREA RUGACIUNII, ASCULTARII SI TREZVIEI: “Rugaciunea este cel mai mare dar pentru om. Sa nu traim usuratic, fara profunzime, SA NU FIE VIATA NOASTRA SUPERFICIALA SI DE NIMIC. Cand omul are luare-aminte si rug
  4. Pingback: “CUVINTE DIN INIMĂ” ale Cuvioasei Starete Macrina (III): “S-O IUBIM MULT PE MAICA DOMNULUI! Nici nu poate pune cineva in mintea sa nemasurata dragoste a Maicii Domnului… CE BUN ESTE DUMNEZEU! INDELUNG RABDA… Orice face cineva pentru
  5. Pingback: Stareta Macrina Vassopoulos: “MAICA DOMNULUI VREA SA-I VORBIM, SA-I SPUNEM UNA SI ALTA… Si Hristos vrea sa strigam la El, vrea sa-L chemam. El este Cel iubit si vrea ca toata dragostea noastra sa I-o dam Lui” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: AJUTOR SUPRAFIRESC, INDULCIRE HARICA SI “SATURARE CEREASCA” IN TIMPUL FOAMETEI SI IN VREMEA OCUPATIEI. Icoana rastignirii varsand sange – semn al inceputului razboiului. MAICA MACRINA: “Dumnezeu mi-a dat sa inteleg ce anume da El i
  7. Pingback: Parintele Miron Mihailescu: CUM SA TE ROGI NEINCETAT? CUM DEVENIM NOI INSINE? POTENTIALUL DE SUBLIM DIN NOI. “Mântuitorul nu promite uşurinţă, confort, înţelegere din partea oamenilor; promite, însă, că va fi cu noi” | Cuvântul Ortod
  8. Pingback: RUGACIUNEA LUI IISUS versus YOGA si MEDITATIILE ORIENTALE. Deosebirile ireconciliabile intre budism si crestinism. TREZVIA, OSANDIREA DE SINE si DUREREA INIMII – esentiale in lucrarea personala a CHEMARII NUMELUI DOMNULUI | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: PARINTELE PANTELIMON DE LA OAȘA despre galagia Imediatului invaziv si agresiv VS. soapta discreta si delicata a Vesniciei: “CAND NI SE FURA VIATA, NI SE FURA CLIPA CU CLIPA!” (video – conferinta la Cluj, martie 2016) | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: STARETA MACRINA, sfanta ucenica a sfantului Iosif Isihastul, “cea asemenea cu ingerii” (†4 iunie 1995) | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: “O noapte în pustia Sfântului Munte”: ISPITE SI RĂTĂCIRI ÎN PRACTICAREA RUGĂCIUNII LUI IISUS. Care sunt condițiile pentru a scăpa de înșelare și cum pot fi deosebite roadele rugăciunii de deghizarea diavolului în înger de lumină
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate