Cuviosul Paisie Aghioritul despre PUBLICITATEA FACUTA PACATELOR DIN BISERICA

5-07-2011 Sublinieri

UPDATE

Duhul necurat, in mod firesc, nu scoate la iveala virtutile oamenilor, ci neputintele lor

“Când vedem ceva rău să-l acoperim, nu să-l publi­căm. Nu este corect să se facă publice căderile mo­rale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul urât. Tot astfel este şi atunci când, fără discernământ, dăm pu­blicităţii păcatele celorlalţi şi pricinuim un mare rău.

“Spune-l Bisericii” nu are înţelesul că toate trebuie să se facă şi cunoscute, pentru că astăzi nu sunt toţi Biserica. Biserica sunt creştinii care trăiesc aşa cum vrea Hristos, iar nu ceilalţi, care luptă Biserica. În pri­mii ani ai creştinismului, când mărturisirea se făcea înaintea tuturor membrilor Bisericii, atunci “spune-l Bisericii” avea acest sens. Însă în epoca noastră, în care rar se află familie care să aibă acelaşi duhovnic, să nu ne înşele “ducă-se pe pustii” cu “spune-l Bisericii“, pentru că, atunci când publicăm, de pildă, o cădere morală, o facem cunoscută celor ce luptă împotriva Bisericii şi le dăm pricină să înceapă războiul împotri­va ei; în felul acesta se clatină credinţa sufletelor slabe.

O mamă, atunci când are o fată care este desfrânată, n-o defaimă şi n-o înjoseşte înaintea celorlalţi, ci face cele ce poate ca să-i restabilească numele. Va vinde orice are şi orice nu are, o va lua şi vor merge în alt oraş, va căuta s-o mărite, ca să-i îndrepte astfel viaţa ei de mai înainte. Exact acesta este şi modul de lucru al Bisericii. Vezi, Bunul Dumnezeu ne rabdă cu dragoste şi nu teatralizează pe nimeni, deşi cunoaşte halul în care ne aflăm, ca un Cunoscător de inimi, nici Sfinţii n-au jignit niciodată pe vreun om păcătos înain­tea lumii, ci au ajutat să se îndrepte răul cu dragoste, cu fineţe duhovnicească şi în chip tainic. Noi însă, cu toate că suntem păcătoşi, facem dimpotrivă, ca făţarnicii. Trebuie să luăm aminte să nu ne smintim uşor şi să credem că tot ceea ce fac alţii este rău.

– Părinte, v-aţi referit la publicarea căderilor mora­le. Anumite păcate sau situaţii bolnăvicioase trebuie făcute cunoscute în unele cazuri?

– Ascultă. Eu fac aceasta unor cunoscuţi. Văd, de pildă, pe cineva că face o neorânduială şi sminteşte pe ceilalţi. Îi spun o dată, de cinci, de zece, de douăzeci, de treizeci de ori să se îndrepte, dar el nu se îndreaptă, nu înţelege că nu are dreptul să continue o neorânduială după repetate atenţionări, pentru că sunt atraşi şi ceilalţi şi îl imită. Vezi, oamenii pot imita foarte uşor răul, nu însă şi binele. De aceea sunt nevoit după aceea s-o spun şi altora care văd această neorânduială, pentru ca să-i apăr.

Adică atunci când spun: „Ceea ce face cutare nu mă odihneşte”, n-o spun ca să judec – căci am spus-o de 500 de ori aceluia – ci pentru că sunt influenţaţi cei ce văd cusurul lui şi-l imită, căci spun: “Dacă Părintele Paisie nu îi spune nimic, înseamnă că e bine ceea ce face”. Dacă nu-mi spun gândul, că nu mă odihneşte situaţia asta, dau impresia că o binecuvântez, că şi eu sunt de acord cu această situaţie. Astfel se strică toţi, pentru că pot crede că tactica aceluia e bună şi o pun şi ei în practică. Şi ce iese după aceea? Mai cred şi că nu i-am spus nimic celui în cauză. Nu ştiu că acela m-a sufocat atâta vreme. Avem şi pe diavolul, care îi şopteşte: “Nu-i nimic dacă faci aceasta. Vezi, şi acela o face şi Părintele Paisie nu-i spune nimic”. De aceea, atunci când văd că cineva îşi continuă tipicul făcând o neorânduială, deşi i-am spus să se îndrepte, spun aceasta, într-o discuţie, unuia care îl cunoaşte: “Ceea ce face cutare nu mă odihneşte”, ca să-l păzesc şi să nu se vatăme. Aceasta nu este judecată. Să nu încurcăm lucrurile.

După aceea, unii ca aceia vin şi îmi spun: “De ce ai spus-o şi altuia? Era un secret”. “Ce secret?”, îi spun. Ţi-am spus-o de o mie de ori şi nu te-ai îndreptat. Nu ai dreptul să vatămi pe ceilalţi care ar fi crezut că eu sunt de acord cu această situaţie”. Aceasta mai lipsea, să n-o spun, după atâta vătămare ce a făcut-o celor­lalţi. Mai ales atunci când vine vreun copil dintr-o fa­milie ce-o cunosc şi văd că, prin tactica lui, distruge familia, îi spun: “Ascultă, dacă nu te îndrepţi, te spun mamei tale. Nu ai dreptul să vii la mine şi să-mi spui ce faci şi iarăşi să-ţi continui cântarea ta. O să fac cunoscut mamei tale, ca să vă apăr familia”. Când cineva se pocăieşte, este bine. Dar atunci când continuă tactica sa, trebuie să vorbesc, căci sunt răspunzător”.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003).

*

Cei care isi justifica rautatea lor prin, chipurile, mustrarea celorlalti si nu a lor insisi, sau prin a da publicitatii situatii bisericesti – chiar si lucruri ce nu se spun – pretextand pe “spune-l Bisericii”, sa faca mai intai inceput de la mica lor biserica, familia sau Fratia lor si, daca li se va parea ca este bine, atunci sa faca de ras si Biserica Mama. Eu cred ca niciodata copiii cei buni nu o judeca pe mama lor”.

(in: Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

*

“Din pacate insa, multi necugetati dau un imbelsugat material de razboi ereticilor ajutandu-i astfel pe iehovisti, etc. sa ocupe orase si sate ortodoxe si sa-si mareasca lucrarea lor misionara. Faptul ca pe multi i-au facut iehovisti prin aceasta metoda diavoleasca, aceea de a teatraliza clerul si Biserica, este cunoscut duhovnicilor, parintilor cu dreapta socoteala, precum de asemenea este cunoscut tuturor ca n-au facut ortodox pe un iehovist prin acest mod neortodox. Asa cum Bunul Dumnezeu ne rabda cu dragoste si nu teatralizeaza pe nimeni, desi, ca un cunoscator de inimi ce este, cunoaste halul in care suntem, tot astfel si sfintii niciodata nu au jignit pe omul pacatos in fata lumii, ci cu dragoste si finete duhovniceasca, in taina, ajutau la indreptarea raului. Noi, insa, cu toate ca suntem pacatosi, facem dimpotriva ca fatarnicii.

Numai omul posedat de diavol este indreptatit sa teatralizeze pe oameni (desigur, numai cei care au dat drepturi diavolului) in fata tuturor, sa le spuna trecutul, ca sa sminteasca sufletele slabe. Duhul necurat, in mod firesc, nu scoate la iveala virtutile oamenilor, ci neputintele lor. Insa oamenii sloboziti de patimi, deoarece nu au rautate, indreapta raul prin bunatate. Si daca ar vedea vreodata putina necuratie care nu se curata, o acopera cu altceva, ca sa nu se ingretoseze cel ce ar putea-o vedea. Iar cei care scormonesc gunoaiele se aseamana cu gainile… Nu este sincer si cinstit cel care spune adevarul in fata, nici cel care il publica, ci cel care are dragoste, viata dreapta si vorbeste cu discernamant atunci cand trebuie, spunand cele ce trebuie la vremea potrivita.

Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni.Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor.Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri. Cuvintele dulci si adevarurile mari au valoare doar atunci cand ies din guri adevarate si prind radacini numai in sufletele binevoitoare si la oamenii maturi duhovniceste, care au minte curata”.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Epistole, Editura Evanghelismos)

Nota noastra:

Tocmai in aceste zile s-a zvonit, fara sa fie nimic dovedit, ca unii preoti ar fi implicati intr-un urat scandal care e mana cereasca pentru mass-media ravnitoare de subiecte cat mai obscene si mai scabroase. Iar logica dezvaluirilor mass-media de acest tip stim bine ca este orientata deliberat si concertat impotriva Bisericii. Facand exact in acelasi joc al propagandei si inscenarilor mediatice anti-clericale si al perpetuarii si afisarii murdariei presupuse, deocamdata nedovedite, unele bloguri care promoveaza tabloidizarea “ortodoxista” (cu o agenda eminamente anti-buna cuviinta, anti-ierarhie si pro-scandal), au preluat prompt subiectul, rostogolindu-l rapid in mintile cititorilor la o amplitudine mult mai  extinsa decat insasi presa anticrestina a indraznit, si plusand cu mesajul subversiv ca (stim din surse sigure si anonime, vezi bine…) ierarhia ar fi, in ansamblul sau, controlata si santajabila pe acest subiect. Desigur, aceleasi persoane, cu state vechi in minciuna si diversiune, care au ca singura placere (sau misiune)sa scormoneasca gunoaiele” (cum spunea Cuv. Paisie mai sus), care ataca virulent si sistematic ierarhii cei mai buni in timpul vietii si ii lauda numai post-mortem, s-au facut ca nu vad si ca nici nu exista reactia ferma si concreta (nu doar de imagine)  a Mitropoliei Iasilor cand s-au dat jos afisele murdare cu bebelusul ”homosexual” sau alte cuvinte tari pe aceasta tema. Si in general tac “cu zgomot” atunci cand se mai face si ceva bun in Biserica de care, cica, apartin si in care lovesc zi de zi “cu cele mai bune intentii”, ca oricine sa priceapa ca… e gata cu BOR-ul, e prabusit, nu mai avem episcopi, nu mai avem repere, toti sunt cazuti, toti sunt vanduti, toti sunt santajati, toti sunt pervertiti, toti sunt la fel, niciunul nu mai merita incredere! Oare asta au facut si fac marii duhovnici si Sfintii Parinti ai Bisericii, oare ei s-au bucurat vreodata si au promovat, incurajat si sustinut campaniile fatarnice de “curatenie” ale mass-media, ale necrestinilor sau ale anonimilor raspandaci? Oare asta ne-au invatat sa facem Parinti ca Arsenie Boca, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Papacioc, Dumitru Staniloae, Sofronie Saharov, Paisie Aghioritul, Porfirie, Epifanie, Serafim Rose, s.a.m.d.? Este evident si din cuvintele Cuviosului Paisie ca raspunsul este categoric negativ.

In ceea ce priveste problema pacatului cumplit si mortal al sodomiei, in Biserica exista canoane si consistorii care trebuie sa judece cazurile particulare potrivit acelor canoane. Asa si acolo se rezolva astfel de pacate strigatoare la cer, nu in presa anti-crestina, nu in tabloide, nu pe bloguri. Aici singurul rod vadit ramane scandalul. Oare pacatul sodomiei a fost inventat in anii din urma? Pai nu, caci de aceea exista canoane de cand e Biserica pe pamant. Si atunci, oare asa au procedat Sfintii Parinti? Au promovat si perpetuat scandalurile (fie ele si reale), sau au aplicat canoanele, incercand sa salveze sufletele nenorocite de acest pacat? Cu adevarat, aceste pacate si savarsitorii lor trebuie mustrati, si inca pe fata. Insa CUM si de catre CINE? Iata raspunsul dat de Apostolul Pavel:

Iar lui Timotei, marele Pavel ii scrie:Para impotriva preotului sa nu primesti, decat din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama” (I Tim., 5, 19-20).

De aici reiese ca:

1. nu trebuie primita para impotriva preotului decat atunci cand ea este dovedita in mod substantial. Nu pe baza zvonurilor, barfelor, denunturilor anonime si nici a campaniilor mediatice. Despre conditiile in care se iau in seama reclamatiile indreptatite impotriva preotilor exista mai multe canoane pe care le vom reaminti daca va fi nevoie.

2. dupa stabilirea fara tagada a vinovatiei, EPISCOPUL este cel care mustra pe cel vinovat,ca si ceilalti sa aiba teama”. Si, desigur, nu in Agora, adica nu in piata publica a societatilor pagane din antichitate sau de astazi ci in Biserica, pentru ca ”de fata cu toti” are sensul, aici, in Biserica.

Se aplica asadar, iarasi, inclusiv in aceste scandaluri, zicala amintita de Pr. Epifanie Teodoropulos si aplicata in contextul raportarii la preoti si ierarhi:

„Ce i se îngăduie lui Jupiter, nu i se îngăduie şi boului” . Nu este acelaşi lucru să fii Zeus sau bou.

Chiar daca unii nu vor sa inteleaga, nu este acelasi lucru, in Biserica, sa fii mirean si sa fii episcop.

Asadar, a perpetua scandalurile – pana la proba contrarie nedovedite, zvonistice – nu este nici conform canoanelor si nici conform practicii Sfintilor Parinti. Si este clar o actiune impotriva Bisericii. De ce? Pentru ca zvonurile de acest gen sunt impersonale, ele sunt din start folosite ca sa arunce o pata neagra asupra unor categorii, pentru a se generaliza si stigmatiza clerul, in cazul nostru. Caci nu va ramane celor ce citesc impresia ca exista un anume individ care savarseste astfel de nelegiuiri, ci va ramane impresia ca PREOTII, in general, savarsesc astfel de faradelegi. Sau, cum se vrea a se imprima, inclusiv ierarhii… Consecinta: neincredere (sporita), deznadejde, scarba, fuga de preoti, de Taine, de Biserica.

Unii deja, saracii de ei, anuntau “triumfal” exact cu aceasta ocazie ca au si devenit schismatici si ca, din cauza acestor “scurgeri” mediatice, gata, ei parasesc Corabia si nu mai recunosc autoritatea BOR! Punct ochit, punct lovit! Sminteala reusita! Oamenilor li se strica iremediabil gandul cel bun si sunt indepartati de calea mantuirii. Daca nu sunt trimisi la sectele iehoviste sau neoprotestante, in orice caz sunt imbranciti, indirect si subtil, fie in bratele stilistilor, fie complet in cele ale lumii, in afara oricarei legaturi cu Dumnezeu si Biserica. Desigur, a inrosi genunchii la rugaciune si a stropi pamantul cu lacrimi pentru mai-marii Bisericii, pentru cei rataciti si pentru victimele sodomiei este ceva mult mai greu de facut. Si totusi noua asta ni se cere si pentru asta ni se va cere socoteala, fiindca asta chiar cade in puterea si in raspunderea noastra, iar nu pentru ceea ce (nu) au facut arhi-pastorii nostri. Va avea cine sa-i judece pe ei si nu ne dorim sa fim in locul celor cu constiinta incarcata de asemenea complicitati sau tainuiri ale unor crime impotriva inocentilor. Stim bine ce spune Evanghelia despre “plata” unora ca acestia…

Si inca ceva: un pustnic din Muntele Athos a spus cuiva ca in anii ce vor urma Biserica va fi tinta unor atacuri puternice ce se vor declansa prin intermediul internetului. Ceva in stilul scurgerilor manipulatorii wikileaks care sunt menite subrezirii unor entitati acolo unde exista interesul. Oare noi, cand se vor declansa atacurile si va incepe marea sminteala de pe urma, de care parte ne vom situa? De partea Bisericii, oare, sau a “demascatorilor” interesati foarte “sincer” de “adevar”, “dreptate” si “curatenie”? Deocamdata sa incepem CURATENIA cu noi insine, cu viclenia, necuratia si rautatea din noi. Ca mult mai avem de lucru acolo, fiecare.

Domnul sa aiba mila de noi toti!

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Biserica la ceas de cumpana, Cuviosul Paisie Aghioritul, Meditatii duhovnicesti, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “Cuviosul Paisie Aghioritul despre PUBLICITATEA FACUTA PACATELOR DIN BISERICA

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Si legat de comenariul f adevarat al Danielei: avem in noi sete de dreptate , dar uitam mereu ca dreptatea este doar la Dumnezeu si ca in fata lui Dumnezeu omul drept este omul virtuos. Si daca nu debordam de virtuti, a noastra nu poate fi decat ….indreptatirea!

  2. @Ana R :Adevarat tot ce spui.Confirm tot cu spusele parintelui meu,citindu-l pe cel caruia i-a fost ucenic(p.Cleopa):”Ca si duhovnic,vei fi un maturoi care vei matura toate mizeriile oamenilor”…
    Atentie,deci, sa facem cat mai putin gunoi:)!

  3. Acum mai bine de 20 de ani, m-am indepartat de preoti si de Dumnezeu tocmai datorita duhovnicului meu, de altfel singurul preot din orasul mic de provincie, afemeiat si mare amator de bautura, cea tare in mod special.

    Dupa ani de experiente, cautari si peripetii, m-am intors Acasa unde, prima impartasanie aveam sa o primesc intr-o Sfanta Vinere a Pastilor tocmai din mana unui preot detasat la parohia respectiva, tare imbujorat la fata, semn pentru mine ca nu era strain de paharul cu vin.

    Cu multe retineri, dar cu inima hotarata ca asta este voia lui Dumnezeu pentru mine, am luat impartasania care avea mai apoi sa-mi schimbe total felul de a fi si de a ma raporta la Dumnezeu, simtindu-I prezenta constanta oriunde si oricand.

    Aceasta a fost lectia mea, pe care eu consider ca am invatat-o si orice alte cuvinte nu sunt decat de prisos.

    Doamne, ajuta!

    Ps: am inteles atunci ca Domnul nu dorea sa ma ironizeze pe mine nicidecum, ci voia sa-mi arate ca toata judecata mea omeneasca nu se va potrivi niciodata cu cea dumnezeiasca.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » CA ALBINA SAU CA MUSCA? Cuviosul Paisie Aghioritul: “Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica…” » Război întru Cuvânt
  5. Este foarte interesant ca “dezvaluirile” astea au aparut dupa ce pe blogul cu pricina au aparut doua articole inrudite ca tema: unul dadea detalii greu de suportat despre pacatul homosexualitatii, iar celalalt se referea la modul in care este privita pedofilia chiar si in cele mai joase medii sociale. Si se intampla nu mult dupa parada gay, de care toata lumea ne-am “bucurat”… Parca s-a dorit alegerea unui moment in care punblicul sa fie cat mai sensibilizat… Ca la carte, si mai multe nu.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si “judecator” » Război întru Cuvânt
  7. Pingback: COTIDIANUL ADEVARUL, STRATEGIE PERVERSA DE A SCORMONI DUPA SCANDALURI SEXUALE CU PREOTI
  8. Pingback: PARINTELE CALCIU - ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
  9. Pingback: HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI -
  10. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
  11. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – smeritul mare sfant contemporan vizitat de Maica Domnului. “Cat de mult a insemnat trecerea acestui om!” -
  12. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – 20 de ani la adormire. CRAMPEIE DIN VIATA SI MINUNILE unuia dintre cei mai iubiti SFINTI ATHONITI ai vremurilor noastre -
  13. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA VINDECARII DEMONIZATILOR DIN GADARA (a cincea dupa Rusalii): AI CUI FII SUNTEM, AL CUI CHIP PURTAM si ce stapan chemam prin FAPTELE vietii noastre? -
  14. Pingback: Parintii Arsenie Papacioc si Proclu Nicau despre JUDECAREA PREOTILOR (VIDEO) -
  15. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri“ (PREDICA AUDIO) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate