Cuviosul Paisie Aghioritul: “Luxul ii mirenizeaza pe monahi”

“- Parinte, pana la ce punct se poate impodobi o biserica?

– In epoca noastra, cu cat este ceva mai simplu, chiar si intr-o biserica, cu atat mai mult ajuta, pentru ca acum nu traim in Bizant.

– In catapeteasma, de pilda ce model este bine sa facem?

– Un model… “calugaresc”! Pe cat va sta in putinta, toate sa va fie modeste, simple. Cuviosul Pahomie* a strambat coloanele bisericii ca oamenii sa nu se minuneze de lucrarea lui. Va aduceti aminte de aceasta? In manastire a facut cu multa sarguinta o biserica ale carei coloane erau impodobite cu placi de piatra. Privea la ea si se bucura de frumusetea ei, insa dupa aceea s-a gandit ca a te bucura de lucrarea frumoasa pe care ai facut-o nu este dupa Dumnezeu. Drept aceea, a legat coloanele bisericii cu funii si dupa ce s-a rugat, a spus fratilor sa traga pana ce se vor stramba.

Acolo, la chilie, tai in fiecare an bucati de tabla si le pun pe acoperis, la ferestre, fiindca toate sunt stricate si intra vantul. Pun si scanduri, nylon, si le inchid. Poate ca imi vei spune: “De ce nu-ti faci ferestre duble?”. Stiu si eu aceasta, ca sunt tamplar. Daca voiam, imi puteam face ferestre si cu trei randuri, insa dupa aceea calugaria pleaca. Peretii sunt cu desavarsire stricati. As fi putut sa cer si de la altii ajutor sa aranjez chilia, dar ma simt bine si asa. Sa fac atata cheltuiala pentru pereti, cand in alta parte este atata nevoie? Aceasta nu ma ajuta. Daca am vreo cinci sute de drahme, prefer sa iau cruciulite, iconite si sa le dau la vreun om indurerat, ca sa fie ajutat. Eu ma bucur sa dau. Chiar nevoie sa am, nu cheltuiesc banii pentru mine.

Cand incepe cineva sa traiasca pentru cele duhovnicesti, nu se mai satura niciodata; asisderea si cand incepe sa traiasca pentru lucrurile frumoase, nu se mai satura vreodata. Acum, stii ce trebuie sa faci? Sa nu te ingrijesti de cladiri bine facute, ci sa faci cele absolut trebuincioase si sa te intorci spre nefericirea lumii cu rugaciunea ta cand nu ai ce sa dai, iar cu milostenia, atunci cand ai. Sa faceti rugaciune si treburile cele mai necesare. Toate acestea pe care le facem nu au viata lunga. Oare merita sa ne cheltuim viata pentru ele, in timp ce altii se chinuiesc si mor de foame? Cladirile simple si obiectele smerite ii transpun mental pe monahi in pesterile si sihastriile simple ale Sfintilor nostri Parinti, si astfel se folosesc duhovniceste. In timp ce lucrurile lumesti amintesc de lume si ii fac pe monahi lumesti cu sufletul.

De curand** s-au facut sapaturi in pustia Nitriei si s-au aflat primele “chilii” ale monahilor. In continuarea s-au aflat cele construite ceva mai tarziu, care erau putin cam lumesti, iar in cele din urma s-au descoperit ultimele, care semanau cu saloanele bogatilor de pe atunci, cu zugraveli pe pereti etc. Acestea au adus urgia lui Dumnezeu; de aceea au fost pradate si distruse de facatorii de rele.

Hristos S-a nascut in iesle. Daca ne vom odihni in cele lumesti, ne va scuipa Hristos, Care nu a scuipat pe nimeni, si ne va spune: “Eu n-am avut nimic”. “Toate acestea le-ati aflat scrise in Evanghelie? Le-ati vazut la Mine? Nu sunteti nici mireni, nici calugari. Ce sa va fac? Unde sa va pun”.

Cele frumoase si desavarsite sunt lumesti, dar pe oamenii duhovnicesti acestea nu-i odihnesc. Zidurile se vor darama toate candva. Sufletul… Un suflet pretuieste mai mult decat toata lumea. Dar noi ce facem pentru suflet? Sa incepem lucrarea duhovniceasca. Sa intre inlauntru nelinistea cea buna.

Hristos ne va intreba cu ce am ajutat duhovniceste lumea si ce lucrare duhovniceasca am facut, nu ce ziduri am inaltat. Despre acestea nici nu aduce vorba. Ni se va cere sa dam seama pentru sporirea noastra duhovniceasca. Vreau sa intelegeti duhul meu. Nu spun sa nu se faca si acestea, constructii etc., sau sa nu se faca bine, dar pe primul loc sa fie cele duhovnicesti si dupa aceea toate celelalte sa le facem cu discernamant duhovnicesc“.

(CUV. PAISIE AGHIORITUL – “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“)

*Cuviosul Pahomie s-â nascut in Tebaida de Sus din Egipt, in jurul anului 280. Dupa terminarea serviciului militar, a pustnicit intr-o capiste idoleasca parasita. Cam in 320, dupa o vedenie dumnezeiasca, a zidit prima manastire (a Tabenisiotilor) in Tebaida de Sus. Cu totul, a inaltat 9 manastiri de barbate si doua de femei. A adormit in anul 346. Este intemeietorul vietii chinoviale din Egipt.

**In 1986.