Cuviosul Paisie despre PIERDEREA TRAGICA A SIMTAMANTULUI POCAINTEI LA CRESTINII DE AZI

7-08-2008 Sublinieri

cuv.JPG

Lucrator si propovaduitor al pocaintei

“Odata, dupa ce s-a intors din lume in Sfantul Munte, Staretul a spus:

Astazi pacatul a devenit moda. Dintre cei care au venit sa-mi ceara sfatul, nici macar 10% nu erau spovediti. Eu simt nevoia sa ma spovedesc in fiecare zi iar acestia nu gasesc pacate!“.

Staretul se misca intr-un alt spatiu duhovnicesc. Punea in valoare intr-un mod diferit faptele sale. Pentru ceilalti gasea intotdeauna circumstante atenuante, dar pe sine insusi se judeca aspru. Spunea:

Semnul adevaratei vieti duhovnicesti este marea asprime fata de sine si multa ingaduinta fata de altii. Sa nu fie folosite canoanele ca tunuri impotriva celorlalti“.

Facea o lucrare duhovniceasca fina asupra lui insusi, se pocaia, se spovedea si facea nevointe mari cu multa marime de suflet, incercand astfel sa-i urmeze pe sfinti.

Atunci cand sfintii spuneau ca sunt pacatosi, o credeau, pentru ca ochii lor duhovnicesti devenisera microscoape duhovnicesti si vedeau chiar si cele mai mici greseli ale lor ca fiind foarte mari“.

Cel care il auzea pe Staret vorbind despre sine ar fi crezut ca este un mare pacatos. Traia intens pocainta, dar inlauntrul sau simtea mangaiere si bucurie. Acestea erau atat de mari, incat se revarsau si in afara sa.

Pocainta sa era fierbinte, de aceea simtea nevoia sa se spovedeasca des. Pentru o perioada de timp facea printre alte nevointe si saptezeci si sapte de metanii de trei sute cu cruce[1]. Cerea iertare de la Dumnezeu de saptezeci si sapte de ori. El era cel mai mare pacatos, asa cum credea el, care cerea de la Dumnezeu mila Sa si iertarea pacatelor lui.

Pentru a-si spori pocainta, citea Canonul cel Mare, pe care il invatase pe de rost. De asemenea ii placea si il ajuta in lucrarea pocaintei rugaciunea lui Manase. O spunea cu multa zdrobire si smerenie, aruncandu-se pe sine jos si facandu-se una cu pamantul.

Atunci cand se savarsea Sfanta Liturghie la chilia sa, inainte de a se impartasi, ingenunchea si ii cerea preotului sa-i citeasca rugaciunea de dezlegare. Astepta cu capul lipit de pamant, iar dinlauntrul sau ieseau suspinuri negraite (adanci).

Odata, la chinonic, a cantat si “Pentru toti cei ce scapa cu credinta sub mana ta cea tare…[2]. Vocea lui tremura de emotie. Iesea din adancul fiintei sale cu atata putere, incat ai fi spus ca ii sarea inima. Cand a ajuns la “…ca noi pacatosii nu avem catre Dumnezeu alta mijlocitoare…“, nu s-a mai putut stapani si a izbucnit in plans. In zadar a incercat sa-si ascunda umilinta iesind din biserica si prefacandu-se ca isi sufla nasul.

Altadata un cleric ce vizita Sfantul Munte se afla la Manastirea Stavronikita, la o priveghere. A fost impresionat de monahul care statea in strana de alaturi si care, pe toata durata privegherii, a plans. Incerca sa nu fie observat, dar nu reusea. Cand a intrebat cine era acel monah, a aflat ca era Parintele Paisie.

Despre lacrimi Staretul spunea:

Exista multe feluri de lacrimi, dar cele de pocainta sunt cele de la Dumnezeu, deoarece curata pacatele si au rasplata duhovniceasca, dar istovesc trupul. Exista si lacrimi tainice, care nu se vad. De multe ori un suspin valoreaza mai mult decat o cana sau o galeata de lacrimi.

Candva a venit la Staret un monah batran din pustie ca sa vada daca cele pe care le auzea despre el erau adevarate. Prin intrebarile pe care i le punea incerca sa afle la ce masura duhovniceasca ajunsese Staretul.

Trei ore mi-a tinut teorie. Citise despre rugaciunea mintii tot ce aparuse. Spunea:

– In aceasta stare se intampla aceasta, la aceasta masura duhovniceasca vine aceasta. Tu in ce stare (duhovniceasca) te afli?

– In ce stare? In niciuna.

– Si ce faci acolo, la coliba?

– Ce fac acolo? Cer de la Dumnezeu sa ma cunosc pe mine insumi. Daca ma cunosc pe mine insumi, voi avea pocainta. Daca vine pocainta, vine smerenia, iar apoi harul. De aceea cer pocainta, pocainta, pocainta. Apoi Dumnezeu trimite harul Sau“.

Prin viata sa cea sfanta propovaduia pe Domnul, iar prin cuvintele sale ii povatuia pe toti la pocainta:

Sa nu cereti de la Dumnezeu nici lumini, nici harisme, nici nimic altceva, ci numai pocainta, pocainta, pocainta”.

O mica dovada a marii lui pocainte este sacul pe care il arunca pe spatele sau, atunci cand se ruga in chilia sa. “In sac si in cenusa“, asa cum faceau proorocii si Sfantul Arsenie Capadocianul.

Mii de oameni veneau la chilia sa, isi deschideau inima inaintea lui si ii cereau ajutorul. Staretul le spunea ca nu este duhovnic: “Mergeti la un duhovnic ca sa va spovediti.” Odata insa cineva i-a raspuns: “Gheronda, celui flamand nu-i arati drumul. Drumurile le stie. Cel flamand are nevoie de mancare“.

Staretul ii primea, dar le spunea ca altceva este discutia si sfatuirea si altceva este Taina Spovedaniei. Le spunea ca este absolut necesar sa mearga la duhovnic sa se spovedeasca si sa le citeasca rugaciunea de dezlegare. Si aceasta nu numai pentru mantuirea lor ci si ca o conditie necesara pentru a discuta cu el.

Inainte de spovedanie, mintea este intunecata, spunea Staretul, si nu vom putea sa ne intelegem“.

Un crestin care avea o problema serioasa a venit la Staret ca sa-i ceara sa se roage pentru el. Staretul insa l-a sfatuit sa se spovedeasca. Acela, aproape deznadajduit, i-a spus Staretului ca a venit ca sa fie ajutat, iar el ii vorbeste de spovedanie. Staretul i-a raspuns: Eu numai atunci te pot ajuta, dupa spovedanie“.

Staretul se intrista pentru cei care nu se pocaiau si se ruga pentru ei. Pe cei nesimtitori incerca sa-i aduca la simtirea pocaintei, sa simta nevoia de a se marturisi. Unui vizitator care venea pentru prima data nu i-a deschis, ci i-a vorbit din chilie, l-a chemat pe nume si i-a spus sa se spovedeasca mai intai si dupa aceea sa vina la el. Si aceasta pentru ca Staretul intelesese ca era nespovedit. Cand s-a intors, Parintele Paisie i-a spus zambind: “Acum esti bine (se spovedise). Vino ca sa discutam despre cutare problema” si i-a aratat problema care il preocupa.

Cand vedea ca cineva se pocaieste si isi schimba viata, se bucura nespus de mult. Patimea impreuna cu cei care se pocaiau si ii intarea duhovniceste. Era mangaierea celor ce se intorceau la pocainta. Staretul se mahnea pentru cei care se descurajau si deznadajduiau din pricina caderii lor in pacat. Spunea:

Doar exista pocainta. Pacatele tale sunt mai mari decat mila lui Dumnezeu?. Dupa care adauga: “Nu ma intereseaza cat de pacatos este cineva, dar ma nelinistesc atunci cand nu se cunoaste pe sine. Dumnezeu va judeca potrivit cu lucrarea pe care a facut-o fiecare asupra omului sau celui vechi. Cand sufletul isi va taia neputintele sale, atunci se va arata frumos inaintea lui Hristos“.

Un monah cunoscut de-al Staretului a lepadat schima monahala si s-a intors in lume. Parintele Paisie l-a rugat sa vina inapoi fagaduindu-i ca-l va face ucenicul sau, desi se stia ca nu tinea pe nimeni langa el. Ar fi facut cu multa bucurie si aceasta jertfa, pentru ca sa se mantuiasca un suflet. A mers chiar el la unitatea militara unde acela isi facea serviciul si i-a vorbit despre pocainta.

Odata l-a vizitat un inchinator care il intreba despre lucruri ceresti. Staretul insa ii vorbea despre pocainta si smerenie. Inchinatorul a incercat din nou sa-l provoace pe Staret sa vorbeasca despre harisme si stari duhovnicesti inalte. Dar Staretul a continuat sa-i vorbeasca despre pocainta. Atunci acela s-a descurajat, deoarece auzise atatea despre sfintenia si harismele Staretului, iar el ii vorbea numai despre pocainta.

Daca vreun bolnav ii cerea sa se roage pentru sanatatea lui, Staretul il sfatuia sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Acelasi lucru il spunea si studentilor care vroiau sa aiba rezultate bune la examene. Sotilor care aveau probleme le recomanda sa aiba duhovnic, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca si sa traiasca duhovniceste. “Medicamentul” pe care Staretul il prescria pentru toate cazurile era pocainta. Aceasta era esenta propovaduirii lui.

Staretul se mahnea pentru ca…

“oamenii au pierdut simtamantul pocaintei. Pacatuiesc si nu-i mustra constiinta. Dar in sinea noastra este nevoie de nesfarsita lucrare. Precum o sculptura nu o poate desavarsi cineva nici intr-o viata intreaga daca lucreaza cu lupa, tot astfel nici pocainta nu se termina niciodata. Daca omul nu incepe sa lucreze in sinea sa, atunci ii va gasi diavolul de lucru, adica sa se preocupe de ceilalti. Sa ne sarguim sa dobandim sensibilitate duhovniceasca. Crestinul trebuie sa vada ce patimi are inlauntrul sau si sa se pocaiasca pentru ele, iar nu sa le uite. Europenii isi inabusa constiinta si dupa aceea traiesc intr-o stare in care nu au nimic duhovnicesc, dar nici nu se simt bine sufleteste. Atunci cand se intampla ceva, nu trebuie sa ne mahnim, ci sa ne corectam pe noi insine. Eu, de fiecare data cand vedeam la mine vreo neputinta, ma bucuram, deoarece se descoperea rana pe care trebuia sa o tamaduiesc. Cineva sparge un pahar si rade. Nu este atat de mare greseala pe cat faptul de a nu o recunoaste. Caci de vreme ce rade, inseamna ca nu-si recunoaste greseala si va sparge si altul. Trebuie sa te mahnesti pe masura greselii, deoarece altfel vei cadea in aceleasi greseli“.

Staretul invata din experienta proprie:

“In viata duhovniceasca actioneaza legile duhovnicesti. Daca ne pocaim sincer pentru o oarecare greseala, nu este nevoie sa o mai platim cu vreo boala. Dumnezeu ingaduie bolile si nedreptatile pentru greselile facute intru nestiinta“.

Staretul mai recomanda

pocainta pentru a se evita razboiul, deoarece noi insine, prin pacatele noastre, pricinuim razboaiele. Lumea aceasta s-a stricat, de aceea va fi distrusa (daca nu se va pocai). Ea seamana cu un sac gaurit care nu mai poate fi carpit. Poate Dumnezeu va reusi sa faca din el vreun saculet“.

Odata spunea unui monah:

Suntem responsabili pentru ceea ce se intampla. Intelegi? Unul care se straduieste sa devina mai bun influenteaza si pe cei din jurul sau si chiar toata lumea. Daca eu as fi fost sfant, as fi ajutat mult cu rugaciunea“.

Staretul spunea ca mai ales monahii se imbraca in pocainta.

Cu aceasta pocainta mantuitoare s-a imbracat si Staretul facandu-se un mare lucrator si propovaduitor al ei.

______________________________________________________

NOTE:

[1] Adica rostea de 23100 ori Rugaciunea lui Iisus, facand la fiecare rugaciune si o cruce.

[2] Stihira Nascatoarei de Dumnezeu (Glasul 2) de la Stihoavna Vecerniei de joi.

(Din: Ierom. Isaac, Viata cuviosului Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

viata-paisie-agh.jpg

Va mai recomandam si:

icon_of_elder_paisios.jpg


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

69 Commentarii la “Cuviosul Paisie despre PIERDEREA TRAGICA A SIMTAMANTULUI POCAINTEI LA CRESTINII DE AZI

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cuviosul Paisie Aghioritul a fost unul dintre cei mai minunati Sfinti ai vremurilor din urma. Cuvintele sale izvorasc dintr-un adanc de smerenie, iubire si dreapta socoteala, ce greu mai pot fi gasite astazi, chiar si in randul duhovnicilor romani. Ma mkir ca inca nu a fost canonizat de catre Biserica Greciei, dar ierarhii judeca de multe ori intr-un altfel de mod decat cel duhovnicesc. De asemenea, Cuviosul este grabnic ajutator la rugaciune, facand multe minuni dupa mutarea sa la cer. De i-am urma macar un sfert din sfaturi, am ajunge cu totii in adevarata stare de pocainta. Pocainta, smerenie, iubire, harul lui Dumnezeu, calea Cuviosului Paisie.

  2. Pingback: Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi « BISERICA „SECRETĂ“
  3. DACA NU NE DAM SEAMA DE GRESELI,DACA NU LE RECUNOASTEM,DACA NU LE REGRETAM…LUMEA ACEASTA VA FI DISTRUSA…ce facem dragii mei cu lumea aceasta? Ce tulburator e tot ce scrie de Parintele Paisie!Daca l-as vedea (stiu ca nu se poate)i-as pupa mainile si picioarele…

  4. A venit la timp acest indemn de intarire duhovniceasca! Va multumesc mult!
    Eram deja sleita!

  5. Lumea – in ansamblul ei – cauta numai ale sale si merge spre autodistrugere fiindca in goana ei numai dupa cele proaste si stralucitoare uita ca, nu ia nimic cu sine cand da mana cu moartea si apoi cu vesnicia; si-atunci sa te tii ca realizezi ca toate-s fum si cenusa, sufletului daca i-ai dat hrana (duhovniceasca) si te-ai zbatut sa te asemeni nu stapanitorului lumii asteia ci Dumnezeului Cel Viu bine este si-ti v-a fi, altminteri vai de noi si cei de dupa noi, mai bine nu ne-am fi nascut! Se vorbeste, s-a vorbit, se va mai vorbi despre vesnicie, despre viata ‘de dincolo’, exista carti, exista duhovnici, Biserica lui Dumnezeu este (inca) in/pe picioare, cuvant de raspuns ca n-am stiut, n-am avut de unde, nu mi-a spus nimeni nu ne indreptateste si nici nu ne absolva…

  6. Am ascultat ce spune Pr.Arsenie Muscalu; zice bine cand spune ca, vorba multa din stiinta (de carte, din vazute, auzite…) e buna dar cat timp este doar rationala, ce folos…agonisirea Darului Sf.Duh este importanta si necesara fiindca, fara EL nu putem sa ne iertam nici vrajmasii, nici sa rezistam vremurilor ce vor veni cat de viteji simtim ca suntem si credem ca putem duce; introspectie, nelenevire, spovedanie deasa, luare-aminte si rugaciune…multa! Daca nu esti inarmat pana-n dinti [in(Duh)ovnicit] nu vei rezista cand iti vor sfarama carnea si oasele din tine, asta e clar! Ca sunt rafinati si altfel de torturi (psihologice) prin manipulare cum au patimit sfintii nostrii din inchisori iarasi este o realitate si mai sumbra si lugubra de care nu te poate salva decat Dumnezeu daca salasluieste in tine.

  7. @Magda
    Cand am facut comentariul anterior ma refeream tot la filmul Pr. Arsenie Muscalu care are -dupa parerea mea – un mesaj mult mai tulburator pentru noi, care afectati de tot ce s-a intamplat in BOR , ne-am cam …pierdut franele sufletesti!
    Domnia zice ca acele vremuri vor veni fara indoiala, dar daca nu vom fi intariti ” cu Duh stapanitor ” nu vom face fata. Si a dat acel exemplu edificator!
    Cea mai mica pata sufleteasca ne va impiedica sa marturisim- daca va fi cazul- chiar si in ultimul moment. Excesul cu care criticam pe mine m-a epuizat pur si simplu!

  8. @AnaR

    Ma gandeam la ce ai spus tu ‘Eram deja sleita’; suntem deseori sleiti – pana ne-om da sufletul – datorita luptei cu viata, cu noi insine, cu pacatele/patimile noastre fiindca suntem in razboi permanent, exista o antiteza in noi cum, frumos spune Radu Demetrescu Gyr:

    Antiteze

    N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
    Surîd numai acei care suspină,
    De n-ai fi rîs, n-ai fi ştiut să gemi,
    De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.

    Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
    Cu mîna ta n-ai unge răni străine,
    N-ai jindui după un colţ de rai,
    De n-ai purta un strop de iad în tine.

    Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
    Cu fruntea grea în pulberea amară,
    Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,
    E c-ai murit în lacrima de-aseară.

    Radu Demetrescu Gyr

  9. Multumesc frumos Magda!

  10. Daca rusii vor avea pretentie la stramtorile Bosfor si Dardanele va fi rau ca Sfintii Parinti proorocescca de acolo va pleca cel de-al treilea razboi mondial .

    Parintele Paisie Aghioritul:

    “In vara anului 1991 am mers la chilia Panaguda impreuna cu niste colegi de-ai mei, politisti. Acolo l-am intrebat pe Staretul Paisie despre diferite subiecte nationale si mai ales despre nenumaratele provocari venite din partea turcilor. Atunci el ne-a raspuns:
    “Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi cor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea marelui rãzboi care va urma.Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã aducã trupe pentru ai ataca pe rusi.
    Rãzboiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest rãzboi. Toti cei dinjurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta de-o parte.”
    A doua întâlnire a fost in vara anului 1992. Pe atunci eram încã politist. Am întrebat iarãsi despre problemele nationale si am primit acelasi rãspuns. Când am plecat Staretul mi-a spus: “Eii, stai aici! Unde mergi? Aici vei rãmâne”. Stia ca mai târziu aveam sã devin monah.

    MOHAH AGHIORIT

    “De origine sunt din Capadocia, iar bunica mea este chiar din Farasa, satul in care s-a nascut Parintele Paisie. Cealalta bunica a mea este din Cezareea. Avem asadar radacini comune cu Staretul Paisie. Fiindca oamenii din acele parti sufera mult, mai ales acum cand se afla sub ocupatia turceasca, il intrebam mereu pe Staret ce se va intampla cu Turcia si cu elenismul.
    Odata, am mers la Staret impreuna cu un prieten de-al meu. Cand am ajuns acolo, l-am intrebat:
    -Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde si pe noi furtuna?
    -Asculta! Turcii nu vor intra in Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depasind granitele maritime. Noi insa vom suferi de foame. Aceasta furtuna va dura cateva luni de zile.
    -Gheronda, cum imi voi da seama ca razboiul se apropie?
    -Cand vei auzi la televizor de mutarea granitelor maritime, atunci va veni si razboiul.
    -Si care state vor participa la acest razboi?
    -Asculta, dupa provocarea turcilor, rusii vor cobori in stramtori, dar nu ca sa ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Insa, fara sa vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, ca se apere stramtorile, care au importanta strategica, vor concentra acolo si alte forte. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte tari ale Europei, Anglia, Franta, Italia si inca cinci-sase state ale Uniunii Europene vor vedea ca Rusia va ocupa teritorii si isi vor spune:”Nu mergem si noi acolo ca sa luam niste teritorii?” Toti insa vor dori “partea leului”. Si astfel vor intra si europenii in razboi.
    -Noi ce vom face? Armata greceasca va lua parte la acest razboi?
    -Nu. Guvernul va hotari sa nu trimita armata. Trupele grecesti vor pazi doar granitele. Faptul ca ele nu vor lua parte la acest razboi va fi pentru noi o mare binecuvantare a lui Dumnezeu. Caci cei care vor participa la razboi se vor pierde…Atunci, fiindca grecii se vor infricosa, multi se vor intoarce la Biserica, la Dumnezeu si se vor pocai. Si, pentru ca va exista pocainta, grecii nu vor pati nimic rau. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va intoarce catre Biserica, catre monahism si vor incepe sa se roage. Multi turci se vor botea crestini. Atunci imparatul Constantin va mijloci ca orasul Constantinopol sa fie dat grecilor. Acest imparat este evlavios, este bun.
    -Gheronda, ne vor da Cetatea Constantinopolului noua?
    -Ne-o vor da nu pentru ca vor voi, ci pentru ca aceasta solutie va servi intereselor lor. Dar acestea pe care ti le spun acum sa nu le spui nimanui, caci te vor cerde nebun. Pentru ca acum inca nu a venit timpul pentru acestea. ”
    Aceasta discutie cu Staretul a avut loc în 1991, când încã slujeam în armatã..
    Altã datã, Staretul mi-a spus: narea cetãtii de cãtre greci va fi atât militarã cât si politicã”.
    Am cunoscut trei ofiteri care merseserã la Staret. Unul dintre ei mi-a spus: “Staretul Paisie mi-a spus cã voi fi conducãtorul unitatii militare din Constantinopol”. Celorlalti doi însã nu le-a spus nimic.
    Odatã un grup de închinãtori a mers la Staret. Unul dintre ei studia arhitecatura la Politehnica din Xanthi. La un moment dat, Staretul s-a întors cãtre el si i-a spus, desi îl vedea pentru prima oarã. “Tu, ca arhitect, vei participa la construirea Cetatii, deoarece Constantinopolul va fi construit sin nou”. Aceasta a spus-o arãtându-l cu degetul în fata tuturor. Apoi s-a întors cãtre mine si mi-a spus:” Si tu Anestis, vei merge în cetate. Amândoi veti merge – si a arãtat cãtre mine si prietenul meu – dar cu alt scop”. Însã nu mi-a arãtat scopul. Dupã aceasta, mi-a venit dorinta de a învãta limba turcã.
    Altã datã, când am mers la Panaguda, s-a întâmplat sã fie acolo un fost musulman din Tracia. L-am luat de-o parte si la-m întrebat:
    -Tu cum de ai venit la Staret?
    – Pãrintele Paisie a sãvârsit o minune foarte mare cu noi si s-a îngrisit sã ne botezãm.
    Într-o altã vizitã la coliba Staretului, l-am gãsit iar acolo pe musulman, care se numea Stravos. Atunci Staretul ne-a descoperit din nou cele ce se vor petrece cu Constantinopolul. Când Pãrintele Paisie ne-a spus cã Grecia va suferi de foame, domnul Stravos l-a întrebat:
    – Gheronda, sã pãstrez un sac de fãinã ca sã pot trece acea perioadã grea si sã nu flãmânzeascã copii?
    – Nu. Sã nu pãstrezi, deoarece vecinul tãu va avea fãinã si iti va da si tie.
    Si astfel, Staretul a proorocit cine va fi cel care îl va ajuta pe domnul Starvos îm perioada de foame. Aceasta desigur, va fi la tara, noi însã, care trãim la orase, vom fi mai sãraci. De aceea, Staretul ne spunea: “Sã aveti unteren mic si sa-l cultivati! Astfel veti putea ajuta pe altii care nu vor avea ce sã mãnânce”.

  11. Sursa:http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1195

    Profetia de pe piatra de mormant a Sfantului Constantin cel Mare

    Inscriptia care este scrisa pe piatra de deasupra mormantului Sf. Constantin cel Mare, primul imparat crestin, a fost descifrata de Ghenadie Scolasticul din porunca imparatului grec Ioan Paleologul, la anul 1440; cu 13 de ani mai inainte de a fi cucerit Constantinopolul. Ghenadie a ajuns cel dintai patriarh, pe vremea lui Mahomed II.

    “La intaiul indiction al imparatiei lui Ismail, Mahomed va infrange neamul Paleologilor, si cetatea de pe sapte munti (Constantinopolul) o va lua si inca va imparati. Si va rasturna multe neamuri, si insule va pustii pana la Pontul Euxin. (Marea Neagra) si pana in vecinii ei de la Istru (Dunare) va fi hotarul, si se va opri. Si in al 8-lea indiction va cuceri Peloponezul. Iar in al 9-lea indiction, asupra partii Crivatului se va osti. Si in al 10-lea indiction, pe Dalmati va supune si iarasi se va intoarce dupa un timp la Dalmati cu razboi mare; si pe unii va zdrobi. Multimea neamurilor cu cei de la miazanoapte pe mare si pe uscat, la razboi se vor aduna si pe Ismail vor birui, si pe un stranepot al lui va lasa sa imparateasca scazut si mic. Iara neamul cel plavit cu celelalte puteri in unire pe Ismail vor zdrobi cu desavarsire. Apoi razboi mare se va face de catre toate neamurile, cu cruzime pana la al 5-lea ceas, si glas de sus va striga: stati, stati cu frica; alergati cu multa sarguinta catre partea cea dreapta a cetatii, si veti afla un barbat minunat si viteaz, pe acela puneti-l imparat, ca iubit imi este mie, si pe el primindu-l voia mea veti implini …”

    In general profetia este in acord cu marturiile istorice consemnate de istorici intelepti si oameni sfinti deasupra pietrei de mormant a Sf. Constantin cel Mare, primul imparat crestin, cand fiul lui Constantin a mutat ramasitele pamantesti ale tatalui sau de la Nicomidia in Constantinopopol, si pe care le-a ingropat in biserica Sf. Apostoli. Profetia pomeneste numai evenimentele care vor avea loc si a fost descifrata de Ghenadie Scolasticul in 1440 cu 13 ani inainte de a fi cucerit orasul de catre turci. Profetia cuprinde evenimente legate de inflorirea turcilor, cucerirea Constantinopolului si sfarsitul care-i asteapta pe turci. De la anul 339, cand a murit Constantin cel Mare si pana la 1440 cand s-a descifrat profetia au trecut 1101 ani. Profetia a fost descifrata dupa ce a trecut vremea pentru ca sa vada crestinii ce avea sa se intample nu peste mult timp, caci au existat si inaintea lui Ghenadie multi barbati intelepti si sfinti care au descoperit evenimentele ce aveu sa vina. Constantinopolul este numit “sapte munti” nu numai in aceasta profetie, ci si in multe texte istorice. Vecinii de la Istru sunt popoarele care se invecineaza cu Istrul (Dunarea).

    Avem confirmarea extraordinara a profetiei. Cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed Cuceritorul pe vremea lui Constantin Paleologul: “Mahomed va infrange neamul Paleologilor si cetatea de pe sapte munti o va lua…”. Intai este prezisa infrangerea pe care o va suferi imparatia otomana la anul 1683 d.Hr. “Multimea neamurilor cu cei de la miazanoapte pe mare si pe uscat, la razboi se vor aduna si pe Ismail vor birui”. De asemenea infrangerea turcilor de catre greci, bulgari si serbi in 1912-1913. Stranepot este numit noul regim din Turcia condus de Chemal, care a anulat pe sultani si care va imparati “scazut si mic”. Ramane realizarea profetiilor care au intarziat, dintre cele care au fost descoperite, daca comparam profetia cu alte paralele. “Insa neamul cel plavit cu celelalte puteri, in unire pe Ismail vor zdrobi cu desavarsire”. Toate profetiile converg in directia distrugerii turcilor de catre dusmanii lor, rusii in alianta cu alte state. Razboiul va fi “ingrozitor”; asadar se vor lupta multe state crestine din Occident revendicand Constantinopolul, cu mare tulburare si cruzime. Atunci, dupa ce se vor face sacrificii nemaivazute de mari razboiul va fi oprit prin interventie de sus.

  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este - sa se pocaiasca lumea!
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » POCAITI-VA!
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Lazare, suflete, vino afara!
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Fericitul sfarsit al Cuviosului Paisie Aghioritul: MUCENICIE, ADEVARATA MUCENICIE…
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): “DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!”
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (3). “Mireasma lui Hristos”.
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Simtirea pacatoseniei il misca pe Dumnezeu – Cuv. Paisie Aghioritul
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » “DOAMNE, INAINTE DE SFARSIT, PANA CE NU PIER, MANTUIESTE-MA!” – Omilia Cuv. Iustin Popovici la Duminica Sfintei Maria Egipteanca
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrarea duhovnicului: “Manuirea sufletului cere delicatete…”. CAND E NEVOIE DE INGADUINTA SI CAND DE ASPRIME?
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » MEMENTO MORI… Update: CUVANT IMPORTANT AL IPS TEOFAN: DE CE SE CUTREMURA PAMANTUL, DE CE SE DEZLANTUIE STIHIILE?
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM A SALVAT CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (†12 iulie 1994) UN TANAR MOTOCICLIST. Plus SURPRIZA de a-i auzi vocea si de a-l vedea in imagini filmate
  25. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL - de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si "judecator"
  26. Pingback: Duminica dinaintea Botezului Domnului. Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI…
  27. Pingback: Duminica dupa Botezul Domnului. PRIMUL CUVANT: POCAITI-VA!
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate