“Desertaciuni sunt toate cele omenesti… cate nu raman dupa moarte!”

9-10-2009 Sublinieri

osuar

Extrase cu cantarile cele mai sfasietoare din slujba inmormantarii, alcatuita dupa stihurile marelui Ioan Damaschinul si ale Sf. Teofan Graptos…

spre a ne aminti, totusi, ce conteaza si ce nu conteaza in viata…:

“Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte. Ci întru lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii Tale, pe cel pe care l-ai ales, odihneşte-l ca un iubitor de oameni”.

Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, adormitului să-i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor noastre mare milă“.

Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti câte nu rămân după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate acestea pier. Pentru aceasta, lui Hristos Celui fără de moarte să-I strigăm: pe acesta ce s-a mutat de la noi, odihneşte-l unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc“.

“Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt  ţărână, toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului Celui fără de moarte: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi, învredniceşte pe acesta ce s-a mutat de la  noi, odihnindu-l întru fericirea cea neîmbătrânitoare”.

Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?” …

“Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu; căci acesta a ieşit din rudenia sa şi de groapă se apropie, nemaiîngrijindu-se de cele deşarte şi de trupul cel mult-pătimitor. Unde sunt acum rudele şi prietenii, căci iată ne despărţim? Să ne rugăm ca Domnul să-i facă odihnă.

Ce despărţire este, o fraţilor! Ce tânguire, ce plângere în ceasul de acum! Deci, veniţi să sărutăm pe cel ce puţin mai înainte a fost cu noi. Că se dă gropii, cu pământ se acoperă, în întuneric se sălăşluieşte, cu morţii se îngroapă.

Toate rudele şi prietenii, acum când ne despărţim, să ne rugăm ca Domnul să-i facă odihnă.

Acum toată mărirea cea înşelătoare a deşertăciunii vieţii se desface; pentru că sufletul a părăsit locaşul său, vasul s-a spart; lutul s-a făcut negru, fără glas, fără sim­ţire, mort, nemişcat; pe care petrecându-l la groapă, să ne rugăm Domnului să-i dea odihnă în veci.

Ce este viata noastră? Cu adevărat floare si abur şi rouă de dimineaţă. Veniţi să vedem lămurit în morminte: Unde este frumuseţea trupului, unde sunt tinereţile? Unde sunt ochii şi chipul trupului? Toate s-au veştejit ca iarba, toate au pierit. Veniţi deci, să cădem la Hristos cu lacrimi.

Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este despărţirea sufletului. Atunci apare iadul şi pierzarea pen­tru viaţa cea trecătoare, care este umbră fără fiinţă, vis de înşelăciune care se arată ca o nălucă, chin al vieţii pe pământ. Să fugim departe de tot păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti.

Văzând pe mort zăcând, toţi să ne gândim la ceasul din urmă, căci omul trece ca fumul pe pământ, ca floarea a în­florit, ca iarba s-a tăiat, cu pânză se înfăşoară, cu pământ se acoperă. Pe acesta lăsându-l acoperit, lui Hristos să ne rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.

Veniţi urmaşii lui Adam, să vedem pus în pământ pe cel după chipul nostru, dezbrăcat de toată frumuseţea, topit în mormânt, putrejune viermilor, de întuneric stricat, de pământ învelit; pe care, lăsându-l acoperit, lui Hristos să ne rugăm ca să-i dea odihnă în veci.

Când sufletul este răpit cu putere din trup de îngeri înfricoşători, el uită de toate rudele şi cunoscuţii, şi poartă grijă de cele viitoare, de judecăţile ce vor fi asupra deşer­tăciunii şi trupului mult chinuit. Veniţi să rugăm pe Judecătorul şi toţi să cerem ca Domnul să-i ierte cele ce a greşit.

Veniţi, fraţilor, la groapă să vedem ţărâna şi praful din care am fost zidiţi. Unde mergem acum? Şi ce ne-am făcut? Cine este săracul sau bogatul? Cine este stăpânul? Cine este slobodul? Au nu sunt toţi ţărână? Frumuseţea chipu­lui a putrezit şi toată floarea tinereţilor a veştejit-o moartea.

Cu adevărat, toate dulceţile şi măririle vieţii sunt deşertăciune şi stricăciune, pentru că toţi vom pieri, toţi vom muri; împăraţii şi mai-marii, judecătorii şi căpete­niile, bogaţii şi săracii şi toată firea omenească; căci cei ce oarecând erau în viaţă acum sunt aşezaţi în morminte; pentru care să ne rugăm Domnului să le dea odihnă. Toate mădularele trupului se arată acum netrebnice; cele ce puţin mai înainte erau mişcătoare, toate sunt nelucrătoare, moarte, nesimţitoare, căci ochii au apus, picioarele s-au legat, mâinile şi auzul au încetat, limba cu tăcere s-a îngrădit şi gropii se dă.

Cu adevărat, deşertăciune sunt toate cele omeneşti.

Mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc întru tine, Maica Soarelui Celui neapus, Născătoare de Dumnezeu, şi fă milostiv pe Preabunul Dumnezeu cu rugăciunile tale, rugămu-ne, ca să dea odihnă celui ce a răposat acum, unde sufletele drepţilor se odihnesc; arată-l moştenitor  bunătăţilor celor dumnezeieşti în locaşurile drepţilor, întru pomenire veşnică, ceea ce eşti cu totul fără prihană”.

Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunos­cuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii”.

Gropnita-Schitului-Lacu12

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sambata mortilor (Mosii), Sfantul Ioan Damaschin

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la ““Desertaciuni sunt toate cele omenesti… cate nu raman dupa moarte!”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Va multumesc din suflet pentru tot ceea ce faceti, va sunt recunascator pentru toata munca pe care o depundeti, fratilor va rog frumos sa nu incetati niciodata lucrarea asta minunata, mai ales acum in timpurile astea tragice in care mai avem timp sa ne pocaim si sa varsam lacrimi!
    Va Multumesc.
    Un cititor din R. Moldova

  2. Si noi va multumim, Iuliana si Veaceslav!

  3. S-a dus ziua de astăzi,
    Cu soarele’n apus.
    Din energia vieţii,
    Un picur iar a curs.

    A curs purtând în sine
    Şi gând şi gest şi faptă,
    Ca rod al unei zile,
    Ce va primi răsplată.

    Şi-n ani şi ani s’adună,
    Cu bune şi cu rele,
    În timpul care-mi scrie
    Parcursul vieţii mele.

    Nu bucuria clipei,
    Nici clipa bucuriei,
    Decide pentru mine,
    Răsplata veşniciei,

    Ci rodul faptei mele
    Din ziua ce s-a scurs,
    Trăită’n curăţie,
    Prin legea lui Iisus.

    S-a dus ziua de astăzi,
    Dar este pe vecie,
    Înscrisă-n conştiinţă
    Şi-n timp pe veşnicie.

    Şi zile după zile
    De’adună rău cu rău,
    Şi vina despărţirii
    Pe veci, de Dumnezeu,

    Ce voi trăi la vremea
    Ce-aduce suferinţă,
    În anii bătrâneţii
    Şi chin în conştiinţă ?

    Că’ntreaga vieţii trudă
    Adesea-i acuzare,
    Regrete şi durere
    Şi lacrime amare.

    O viaţă consumată
    Frenetic doar în rău,
    Ce n-are’n ea frumosul
    Trăit prin Dumnezeu

    Şi care lasă-n urmă
    Amar şi duşmănie,
    Şi bunuri ce acuză,
    Şi-aici şi-n veşnicie.

    Ce minunată-i viaţa,
    Trăită cu folos,
    În pacea şi-n iubirea
    Adusă de Hristos.

    În cinstea şi-n lumina
    Pe care-o dă credinţa,
    În curăţia vieţii,
    Ce’nalţă conştiinţa.

    În mila către semeni
    Şi-n dragostea frăţească
    Ce’nalţă pân’la ceruri
    Făptura omenească.

  4. @Veaceslav

    Ai dreptate, mare mila isi face Dumnezeu cu noi, cand le da putere acestor oamnei si seamana dorinta in sufletele lor sa ne descopere si noua din tainele ortodoxiei din care se infrupta dansii.
    Si asta este dovada cum ca nu unealta este rea ci modul in care o folosesti este bun sau rau.
    Uite ca se poate face ceva bun si cu internetul asta….
    Eu ma gandesc sa incep sa scot la imprimanta multe din materialele astea, ca nebunii acestei lumi vor sa ne taie si aceste ultime resurse: internetul si cartile bune (manastiri in care se gasesc unii sa arunce la cos carti precum “Singur Ortodoxia” a Parintelui Papacioc) si cine mai stie ce le vine.
    Doamne apara si pazeste!

  5. @Cristina P

    Nimic nu se pierde din tot ceea ce-ai citit cumva/candva!
    Le va scoate Dumnezeu la lumina, prin aducere-aminte si, implicit prin graire atunci cand va fi vremea…mintea noastra este incarcata alaturi de cele duhonvicesti si de mult balast lumesc dar, vine timpul cand, vorbesti cu usurinta asupra unor aspecte citite/auzite la un moment dat – dovada Adevarului cuprins in ele ‘cuvant lamurit in foc, dorite (cuvintele) mai mult ca aurul sau argintul’ fiindca, te aseaza duhonviceste, te intareste, te imputerniceste in Duh sa graiesti cele ale vietii vesnice a carei apropiere sau indepartare priveste pe fiecare dintre noi.

  6. Moartea, momentul iesirii sufletului din trup, amintirea ei, constientizarea vremelniciei vietii asteia este cel mai bun medicament impotriva mandriei, a slavei desarte si pricina de dobandire a duhului smerit, umilit pentru nedesavarsirea noastra prin caderea in pacate, amortire, lenevire…bine spunea Pr.Cleopa despre aceasta.

    Intr-adevar! Mort trupeste nu te deosebesti prin nimic de imparatul, bogatul, celebrul…faptele, credinciosia, adevarul de credinta alaturi de dobandirea Sf.Duh inca de-aici vor vorbi si, te vor aseza poate mai sus decat cel fost mare lumeste.

  7. Doamne ajuta! Un bun exemplu al desertaciunii lumesti spre inselaciune gasim in “DARURILE DUHOVNICESTI” ale Parintelui dreptcredincios IUSTIN PARVU:
    “Daca s-ar mai reduce din toata falsa educatie a calculatorului,din civilizatia
    salbatica a televiziunii si internetului, ar fi bine, caci toate acestea nasc in om
    o mandrie luciferica,ingamfarea,ca peste el nu mai exista nimic.Eu nu sunt impotriva
    calculatorului,nici a televizorului.Dar felul de a-l folosi,cat trebuie sa-l folosesti si cand – asta ma ingrijoreaza.Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa aoere tara,nu stiu cati ar merge sa ia arma,
    sa-si dea viata pentru UN IDEAL(ex:BISERICA LUI HRISTOS,n.r.)De ce?Pentru ca oamenii nu mai au nimic,nu mai au patrie,familie,nimic.Si cum sa aiba, daca toti nu vor decat sa plece in Canada(strainanate)?
    Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi pacatosii!Amin!

  8. Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti câte nu rămân după moarte!
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Privire asupra scurtimii vietii
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA INVIERII FIULUI VADUVEI DIN NAIN. Cuviosul Paisie Aghioritul despre infruntarea mortii
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant trezitor al Sfantului Luca al Crimeei despre ceasul mortii. “SA VA FIE MIJLOACELE INCINSE SI FELINARELE APRINSE”, “GRABITI-VA SA FACETI BINE!”
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » POMENIREA MARE A MORTILOR, “MOSII DE IARNA”. De ce ii pomenim pe cei adormiti? Cum putem sa-i ajutam?
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » “Sambata lui Toader” (a Sfantului Mucenic Teodor Tiron) – minunea colivelor si pomenirea mortilor. SI DESPRE ADUCEREA AMINTE DE MOARTE
  14. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Articolele saptamanii (2): DIN SENIN?! (Ce intelegem din avertismentul lui Dumnezeu?)
  15. Pingback: Pomenirea mortilor (Mosii de toamna). VIATA DUPA MOARTE. CEL MAI BUN PARASTAS PENTRU CEI ADORMITI - Cuviosul Paisie Aghioritul
  16. Pingback: INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN. Predici si talcuiri de exceptie (text, audio, video): PS SEBASTIAN, PR. COMAN, PR. CALCIU si Parinti de la Manastirile PUTNA si SIHASTRIA PUTNEI -
  17. Pingback: Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI? -
  18. Pingback: Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina. TALCUIRE ACTUALA SI PROFUNDA A PR. GHEORGHE HOLBEA: “Momentul adevarului este cel in care ramanem cu noi insine”. VIATA – SIMULACRU si CULCUSIRE IN VREMELNICIE? (video) -
  19. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
  20. Pingback: PARINTELE SOFIAN NE TALCUIESTE CUVANTUL EVANGHELIEI: ”Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?” -
  21. Pingback: SFANTUL IOAN DAMASCHIN. Din viata si invataturile sale duhovnicesti. DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, ASCULTARE: “Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si PARE ca e bine, ci la scopul pentru care se face” -
  22. Pingback: PREDICI AUDIO LA DUMINICA PILDEI CELOR POFTITI LA CINA. Pilda pretextelor. “Sa ne impartasim cu Dumnezeu, sa ne cuminecam unii de altii!” -
  23. Pingback: “A mai trecut un an, s-a dus si-n veci n-o sa mai vie…” INVITATIE LA INFRUNTAREA DUHOVNICEASCA A LUI 2013… -
  24. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  25. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE -
  26. Pingback: “Celalalt Noica” despre relatia de tensiune duioasa dintre filosoful Constantin Noica si fiul sau, parintele Rafail. ADEVARATA IMPLINIRE A NOIMEI NOTIUNII DE “DEVENIRE INTRU FIINTA” -
  27. Pingback: Predici in Duminica a doua din Postul Mare ale Sfantului Ioan de Kronstadt: PARALIZIA SUFLETULUI SI URGENTA RIDICARII PRIN POCAINTA -
  28. Pingback: CAPATUL CAII – Pastorala de Pasti a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului - Recomandari
  29. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate