Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL

61 Commentarii la “Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL”

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

SINAXA

11-11-2010 00:39

Doamne ajuta.

Pentru familia cu copii mici trei reguli simple:

– parintii la spovedanie des.
– copiii pana la cel putin 2 ani fara televizor.
– imparasanie cu totii des (cu binecuvantarea parintelui duhovnic!).

http://www.sinaxa.net/familiei/
http://bisericadincasa.blogspot.com/

Sa aveti pace in inima.

SINAXA

georgiana

11-11-2010 03:12

Multumim pentru aceasta atentionare interesanta cu privire la educarea copiilor! Foarte bune exemplele de personaje si de seriale care practic nu pot aduce nici un aport (in)formativ in dezvoltarea personalitatii copilului, ci dimpotriva…
Din pacate show-urile TV gen Familia Simpson se afla undeva la limita intre amuzant si deplasat (desigur ca pe unii privitori ii poate amuza si prostia, si vulgaritatea, si impertinenta, si violenta, etc.). Pare sa fi ajuns atat de popular si de incetatenit in mentalul publicului de pretutindeni, incat cu greu mai poti face distinctia intre bine si rau, intre moral si imoral. Ma bucur sa aflu (cunosc si personal) despre cazuri in care parintii care nu le dau voie copiilor sa urmareasca acest serial, ori se straduiesc sa le limiteze timpul petrecut la TV, antrenandu-i in alte activitati mai sanatoase si mai folositoare/constructive.
Sa ne gandim de asemenea si la alte modele preluate din cultura americana, de exemplu obiceiul de a sarbatori Halloween-ul, care are atata “priza” in randul celor mici. Bineinteles ca toate sunt invelite intr-un ambalaj cat mai placut, fantezist, distractiv (funny), “cool”, s.a.
Pana la urma discutia se rezuma la ce fel de modele propunem si promovam noi insine copiilor. Daca ii lasam liberi si nesupravegheati, copiii isi vor alege si urma, in sensul de a copia identic, proprii “eroi” precum Barbie, witch (vrajitoare), pirati, mutanti, transformeri, etc., si atunci sa ne surprinda daca ii vedem apucand pe o cale gresita.

Nicolae Mirean

11-11-2010 06:27

Copii ne sunt totdeauna
Şi bucurie şi povară
Şi martori vieţuirii noastre
În cele bune şi-n ocară.

Ei văd şi simt credinţa noastră
Atât din vorbele rostite,
Cât şi din scop şi atitudini,
Vădite-n faptele trăite.

Ei vor purta păcatul nostru
Cu care noi nu am luptat
Şi cel de care-n pocăinţă
Prin post şi rugă n-am scăpat.

Vor prelua vina curviei
Şi al necinstei creştineşti
Hoţia noastă şi minciuna
Şi’mpătimirile trupeşti.

Ei vor plini ce noi în viaţă,
Am vrut dar nu am împlinit
-Fie în rău fie în bine-
Care în parte l’am plătit.

Ei văd şi înţeleg şi visul
Şi scopul nostru cel ascuns
Ce ne conduce vieţuirea
Ori spre plăceri, ori spre Iisus.

Ei văd şi legătura vie
-În noi- din faptă şi cuvânt,
Minciuna, viclenia , viciul
Sau traiul nostru, când e sfânt.

Ei caută justificare
Şi motivaţii în păcat
În viciu şi-n necinstea noastră
Şi-n relele ce le-am lucrat.

Copii noştrii sunt pe lume
Dovada faptelor trăite,
A crucii care am purtat-o
Şi-a rugăciunii săvârşite.

Cu cât vom osteni în rugă
Şi-n pilda vieţii noastre sfinte,
Cu-atât vom dovedi mai sincer
Iubirea noastră de părinte.

Cu cât vom fi mai sfinţi în viaţă
Mai iubitori şi mai cinstiţi,
Cu’atât vom dobândi din ceruri
Valoarea noastră de părinţi

Şi ruga noastră pentru dânşii
Va fi şi sfântă ocrotire
Şi pildă şi’ajutor şi şansă
Şi cea mai sinceră iubire.

Nicolae Mirean

11-11-2010 08:41

Conflictul dintre generaţii,
Este o cruce grea, de dus
Azi în familia creştină
Care-l urmează pe Iisus.

E lupta grea cu duhul lumii,
Cu cele ce n’au nimic sfât
Dar se cultivă viu în public
În orice loc de pe pământ.

Oricare-l vede după sine .
Se face multă teorie ,
Pe-acestă temă , dar credinţa
O dovedeşte că-i mândrie .

Conflictul dintre generaţii ,
E generat de ce e rău ,
De egoismul, de mândria
Şi traiul fără Dumnezeu .

Păcatele de multe feluri ,
Mai actuale , mai târzii ,
Ce le-am făcut la rândul nostru ,
Azi prind putere în copii .

Tot ce-am lucrat în tinereţe ,
Prin ne’ascultarea de Iisus ,
De preoţi , de părinţii noştrii,
Astăzi ni-i cruce grea , de dus .

Cum noi ne-am chinuit părinţii ,
Dispreţuindu-i, şi-n nevoi ,
Neascultându-i, chiar urându-i,
Azi suntem chinuiţi şi noi.

Cu ce măsură’am făcut răul ,
Cu-aceiaşi astăzi o primim ,
Şi cu adaosul din lumea ,
Ce-am lăudat-o şi-o ’ndrăgim .

Tot răul săvârşit în viaţă,
Tot viciul nostru nedistrus ,
-Prin tainele sfintei biserici -,
În fii şi fice a ajuns,

Plus cel de la părinţii noştrii
Şi cel din marea de păcate ,
La care-i conectată lumea ,
,,Cult şi modern’’ prin… societate ,

Toate ni’s cruce şi durere
Prin noi, prin semeni şi prin fii,
Când neputinţa-i evidentă
Şi chiar regretele-s târzii .

Căci în familia creştină ,
Copii prin ne-ascultare ,
S’aşaeză împotriva noastră
Iar suferinţa-i foarte mare .

Teribilismul şi dispreţul ,
Mândria , poftele trupeşti ,
Consumul , lenea şi curvia
Azi penru tineri , par fireşti .

Zadarnic ceartă şi osândă ,
Blestem durere şi căinţă ,
Deacă şi noi şi fii noştrii ,
N’am ţinut seama de credinţă .

Că energia tinereţii
În anturajul dubios ,
Şi-n poftele dezlănţuite ,
Fac din copil un ticălos .

Ce-l mai opreşte azi pe tânăr
-De n-a căzut încă-n ruşine- ,
Să –şi ia model idolii gheenei ,
Atât de îndrăgiţi de lume ?

Că însăşi scola-i întărâtă
Prin noul cel fără credinţă
Prin toţi ’’eroii’’ mahalalei ,
Prin cei lipsiţi de conştiinţă .

Pe cel curat îl copleşeşte ,
Vulgaritatea din vorbire ,
Purtarea celor de alături ,
Şi căile de ispitire .

Căci mulţi trăim verbal credinţa
Iar formalismul ne-a adus ,
La o credinţă de faţadă
Şi’un cult în duhul din apus.

Copii noştrii adună-n suflet
Enormul rău , nu cele bune ,
Ce se câştigă prin credinţă
Şi lepădările de sine.

Azi fecioriia-i o ruşine ,
Ruşinea e batjocorită ,
Tupeul însă şi trufia ,
E cultivată şi’ndrăgită .

Orice cuvînt spre îndreptare,
Aduce un cumplit răspuns,
Plin de otravă egoistă
Şi de dispreţ pentru Iisus .

Conflictul dintre generaţii
E răul nostru din păcat ,
Ce l-am transmis la rândul nostru,
Şi cel de care n-am scăpat .

E răul care zilnic creşte
Prin libertăţi fără Hristos,
Care-l fac artă şi cultură,
Deşteptăciune şi frumos.

Acum familia creştină ,
E izolată şi bârfită
Iar tânărul n-o mai preferă
C’o socoteşte învechită .

În film în artă şi cultură
Nu se mai află nimic sfânt ,
Căci forţa, sexul şi mândria,
Fac azi cultura pe pământ.

Şi-i iad în casă şi în suflet ,
Unde părinţii i-au scăpat
Pe fii lor pe totdeauna
În înşelare şi-n păcat .

Îi plâng pe toţi copiii noştri
Când mă gândesc la ce’au de dus
Prin fii lor , când ne-or lua locul
Şi crucea lor fără Iisus .

Căci crucea e valoarea vieţii
Şi scutul necvinovăţiei,
Dovadă dragostei curate,
Şi’adeverirea vredniciei.

Conflictul dintre generaţii
Îl motivează doar păcatul ,
Libertinajul , neruşinea
Şi’neascultarea cu tot iadul .

Şi-i încălcare de poruncă .
Căci porunceşte Dumnezeu ,
Să ai respect şi ascultare ,
De mama şi de tatăl tău.

Conflictu’acesta este plata
Pentru trăirea în păcate ,
În libertăţi neortodoxe,
Şi în iubiri neruşinate .

Cu ce măsură facem răul,
Dragi tineri , îl vom şi primi
Curând, curând nu prea departe
Când vom avea şi noi copii .

cristian

11-11-2010 09:42

Problema nu este doar prezentarea violentei, ci mai ales prezentarea violentei in mod APOLOGETIC.

G

11-11-2010 12:17

Multumesc Nicolae Mirean!

admin

11-11-2010 12:20

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/09/a-doua-viziune-a-staretului-antonie-invataturi/

LIPSA DE TIMP SI DE COMUNICARE. PERICOLUL TELEVIZORULUI. PREGATIREA PENTRU PRIMIREA LUI ANTIHRIST.
Foarte atenţi trebuie să fim cu aparatele electronice. Acestea, din aşa-zişi prieteni, într-o clipă se pot transforma în duşmani nemiloşi; orice receptor este în acelaşi timp şi un emiţător. Nu o singură dată am discutat despre aceasta cu oameni competenţi. Aceasta priveşte îndeosebi televizorul. Această „minune” a civilizaţiei iscă mari bătălii în jurul său. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinţarea lui.

Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de altă parte, oricât ar părea de straniu, simt lipsa comunicării. Şi iată din ce cauză: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugă. Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, când omul e în­tr-o dispoziţie nu tocmai paşnică – e neliniştit, obosit. Lipseşte atmosfera necesară pentru o comunicare liniştită.

Omul zilelor noastre are o cantitate imensă de timp în plus; nu greşesc, pentru că „liber” înseamnă „în plus”. Şi aşa în toate: în ceea ce ţine de hrană, de haine, de locuinţă. Peste tot, ceea ce este în plus este dăunător pentru suflet. Dar cel mai mare pericol constă în timpul de prisos, pentru că însăşi apariţia timpului liber este o mărturie a lipsei vieţii duhovniceşti şi a unui mare răsfăţ în viaţa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? În contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rămâne pe ultimul loc. Despre oamenii decăzuţi, desigur, nu vreau să vorbesc, despre alcoolici şi narcomani. Tema aceasta, chiar dacă se înrudeşte cu a noastră, e totuşi diferită de ea.

Deci, pentru omul societăţii contemporane, lucrul se află pe primul loc. Mai mult decât atât, chiar şi credincioşii, primăvara, se ocupă de lucrările pământului şi în zilele de duminică şi în săptămâna Patimilor şi în săptămâna Luminată; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocănie generală. înseamnă că nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia?

Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti – fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti – şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii.

Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane. Iar eu aş zice că e un tiran înfricoşător şi un despot care ţine sub dominaţia sa cea mai mare parte a omenirii, aflată într-o robie nemaivăzută, pentru că robii îşi simt situaţia înjositoare în care au nimerit, căci au ajuns la aceasta fiind forţaţi. Iar aceasta e o robie benevolă şi, la prima vedere, chiar plăcută. Şi doar roadele amare ale desacralizării, ale cruzimii şi desfrâului dovedesc că şi în acest caz, ca în orice altă robie, de câştigat are doar stăpânul. Iar coarnele stăpânului se iţesc de după ecran.

De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber – rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite – şi aşa este clar. De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume.

Începusem a vorbi despre carenţele actualei comunicări dintre oameni. Rădăcinile acestor slăbiciuni sunt de căutat în lipsa unei gândiri individuale şi a deprinderii de a medita asupra celor ce se întâmplă, în corelaţie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptăţire pentru căutările „individului” actual, nu.

Am mai spus că în bucătăria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, după cină, se punea un samovar enorm şi, împreună cu toţi cei care rămâneau peste noapte, ne aşezam să bem ceai. Începeau discuţiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învăţat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama plăcerii noastre de a ne petrece serile la bucătărie, considerând că un om instruit nu are ce învăţa de la nişte oameni cu puţină ştiinţă de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi, şi-a schimbat părerea. Oamenii care veneau la noi erau cu toţii ortodocşi şi cunoşteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune. Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaţă, la care fuseseră martori ei înşişi sau despre care auziseră din gura oamenilor care au fost de faţă. În toate acele întâmplări căutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat şi ca acţiune a Providenţei Divine, şi ca manifestare a liberei voinţe a omului. În acele judecăţi se manifesta varietatea gândurilor omeneşti, diferenţele în concepţiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ştiau nu doar să vorbească, ci şi să asculte şi, în general, le plăcea mai mult să asculte decât să vorbească. Cu toate că, am să mă repet, toţi cei prezenţi aveau ceva de povestit.

Am să mă îndepărtez de subiect, dar este interesant faptul că aceşti oameni simpli, cu toată aparenta bunăstare din imperiu, încă de pe atunci vedeau că se apropie dezastrul. Şi aceasta nu doar ca o urmare a comunicării lor cu stareţii de la Optina şi de la Kiev şi a ascultării predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci şi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplă şi a trage concluzii nu reieşind din abundenţa materială a celor din jur, ci în baza păstrării duhovniciei în societate. Împuţinarea credinţei îi ducea pe aceşti oameni cu gândul că se apropie o nenorocire de neocolit. Mă voi întoarce la această comunicare „de bucătărie”, dar acum vreau să vorbesc despre viaţa noastră.

Da, comunicarea actuală, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilă. Chiar şi atunci când oamenii se adună împreună la o masă, îi deosebeşte, întâi de toate, atitudinea lor faţă de credinţă. Cum a spus înţeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” Însăşi negarea existenţei lui Dumnezeu e şi nebunie, şi un drum sigur către nebunie. Şi aceasta nu e nebunia acelor păgâni pe care îi luminau Apostolii şi Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinătăţii. Despre păgânii de astăzi, Apostolul a spus că „nu vor primi învăţătura sănătoasă, dar după poftele lor îşi vor alege învăţători care le vor mângâia auzul, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor crede basmelor”.

Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiţii?! Oamenilor le place să vorbească, dar nu să asculte, să dea învăţături, dar nu să înveţe. Ce-i adună pe toţi la aceeaşi masă? Băuturile ameţitoare, mâncarea abundentă, adică ceea ce se află pe masă şi nu cei adunaţi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru că despre Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii, nu se vorbeşte cu burta plină, iar cu capul ameţit – cu atât mai puţin!

Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjoco­rirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinis­mului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor începe să-şi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei, „iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunem că aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu – omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu o contradicţie.

Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului, al adevărului Divin. Ca să mimeze omni­prezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de “a fugi în pustie” [launtric], nu îi e pe plac – se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă “în pustie”!

 



admin

11-11-2010 12:26

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/22/mi-e-frica-parinte-tare-n-as-vrea-sa-ajung-vremurile-acelea-ce-sa-fac-raspunsurile-si-viziunile-neinselatoare-descoperite-sfantului-lavrentie-din-cernigov/

Antihrist va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Sfântul lui Dumnezeu, mărturiseau arhiepiscopul Simon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan, spunea:

„Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nici nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu al lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic”.

Ei l-au întrebat pe părintele: „Cum vor fi toate acestea?”. Stareţul a răspuns cu lacrimi:

„în locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii care vor înşela oamenii ce s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată”.

Părinţii l-au întrebat pe sfânt: „Unde? In locurile sfinte? In biserică?”. Cuviosul a răspuns:

„Nu în biserică, ci în fiecare casă. In colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii. Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. In aceste noutăţi se va arăta Antihrist”.

petra

11-11-2010 19:27

Cu toate ca aici nu se vorbeste, dar inclin sa cred ca si calculatorul are cam acelasi efect chiar daca utilitatea pe care i-o dai este una strict informationala (culegi informatiile de care ai nevoie in domeniul de lucru care te intereseaza) si strict functionala- adica ca suport de scris.

Calculatorul a intrat in viata mea, ca suport constant de scris si citit cam de vreo 10 ani. Am observat o dificultate in crestere de a ma concentra si de a-mi mentine atentia pentru o perioada mai lunga intr-o activitate care presupune efort intelectual, ca si oboseala accentuata dupa o perioada mai lunga in care trebuia sa scriu pe calculator (ca sa nu mai pomenesc de dureri de cap). Si repet, este vorba de un efort intelectual in care tu esti stapinul a ceea ce scrii, in care nu esti expus la nici un mesaj, la nici o imagine statica sau altfel, ci doar ai un ecran gol de word pe care trebuie sa-l umpli!

De citeva zile am decis sa scriu de mina si abia apoi sa copiez pe calculator . M-am dezobisnuit si datorita incetinelii de scriere (comparativ cu tastarea rapida) este foarte enervant, si imi pierd rabdarea foarte repede… si totusi am observat ca nu mai obosesc asa de mult.Sper sa revina si restul.
Stau si ma intreb, daca mie, un adult cu creierul dezvoltat normal (ca unii crescuti pe timpul lui Ceausescu fata TV si fara calculator), i se intimpla asa ceva NU la TV, NU urmarind filme sau alte timpenii, ci facind un efort care implica folosirea neo-cortexului, oare ce dezastru ireversibil se petrece in creierul unui copil sau al unui tinar care este expus la TV, jocuri pe calculator si navigare prin lumea pornografica si alte alea??

admin

11-11-2010 20:16

@ Petra:

http://think.hotnews.ro/supraincarcare-digitala-computerele-par-sa-ne-prajeasca-creierele.html

petra

11-11-2010 20:50

“cand au optiunea de a se axa pe informatii care au legatura cu o sarcina sau pe unele care nu sunt la obiect, la aleg pe acestea din urma.” Presupun ca asta explica de ce si intru asa de des pe site-ul vostru… in pauzele lungi si dese (cheia marilor insuccese) 🙂

Da! Multumesc.

PS Nu-i nevoie sa publicati raspunsul meu.

Ion de la Chiuiesti

11-11-2010 20:53

Din pacate, “masinile ademenitoare” care au inlocuit icoanele au ajuns sa ne manipuleze vietile si gandirea. Argumentul suprem al unora este: “Da, asa este pentru ca am auzit la televizor”. Sfantul Lavrentie de Cernigov a vazut exact ce va urma. Si noi vedem dar ne complacem.

Ina

12-11-2010 01:06

@ Nicolae Mirean

La frumoasa ta poezie, am o complectare cu corectura:). Tu decizi:

“Copii ne sunt totdeauna
Şi bucurie şi povară”

Copiii nu sunt povara. Viata omului fara copii, e viata pustie.

Doamne ajuta

ioana

12-11-2010 09:18

Ina,
Copiii sunt o mare binecuvantare, dar nu ei ar trebui sa fie cei care dau plinatate si sens vietii.
Acolo unde este Hristos, nu mai este viata pustie.
Sfantul Ioan din Kronstadt si fericita sa sotie nu au avut copii, si nu cred ca au simtit pustiu in viata lor.

letitia

12-11-2010 15:55

Multumim Nicolae Mirean. Drept si bine le-ai mai spus in versuri. Adevarul e trist tare.

Nicolae Mirean

13-11-2010 10:40

@Ina.

Dragă soră, iertare pentru această exprimare. Şi eu am socotit-o puţin nepotrivită de aceia ceva mai jos am precizat:

Copii noştri sunt pe lume,
Dovada faptelor trăite,
A crucii care am purtat-o
Şi-a rugăciunii săvârşite.

La precizările sorei Ioana aş mai adăuga că iubirea noastră cu cât este mai mare, cu atât crucea ce ne-o asumăm este mai grea, privind astfel prin povara responsabilităţii ortodoxe ce ne revine. Nu mă consider fără de greşeală şi nici în stare să fiu învăţător cuiva. Comentarile acestea le supun criticii tuturor şi le pun numai aici – fără a le socoti mai mult decât un simplu comentariu – ,fiind îndemnat de cei ce consideră că am primit un dar şi o responsabilitate prin aceasta, de care voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta mulţumesc administratorilor. Le mulţumesc mai ales pentru imensul bine ce-l aduc în sufletele noastre prin tot ce fac aici cu mult efort şi cu mare răbdare şi dragoste. Mulţumesc deasemeni tuturor celor ce au dragoste şi răbdare să le citească şi să mă atenţioneze când o iau razna. Aceste precizări nu aş vrea să te rănească în vreun fel .Încă odată cer tuturor iertare.

Ina

14-11-2010 19:18

@ Nicolae Mirean
Multumesc. Poezia ta e frumoasa. Dumnezeu sa.ti ajute sa compui continuu.

Doamne ajuta

1. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sa constientizam: COPILUL E TINTA PRINCIPALA IN MARKETING
3. Pingback: Sinaxa - Creștin Ortodox
4. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ARGUMENTE CRESTINE SI MEDICALE IMPOTRIVA LEGII REPRODUCERII ASISTATE MEDICAL/ Parintii Nicolae Tanase si Mihail Milea despre avort si familie/ UN SCURT ISTORIC AL CONTROLULUI POPULATIEI/ Mutilarea copiilor cu botox si cu moda
5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Din nou despre flagelul contemporan al EROTIZARII (HIPER-SEXUALIZARII) COPIILOR. Inca o confirmare: PROGRAMELE TV, RECLAMELE SI MODA PROVOACA MATURIZAREA PRECOCE
6. Pingback: Război întru Cuvânt » Praznuirea Sfantului Luca al Crimeei la Paraclisul Spitalului Parhon. Ce ne invata sfantul ierarh si medic despre CUM TREBUIE SA NE EDUCAM COPIII?
7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CAT DE BUNE SUNT DESENELE ANIMATE “LA MODA” PENTRU COPII?
8. Pingback: Cuviosul Sofronie Saharov: SFATURI SI EXPLICATII DUHOVNICESTI ESENTIALE PENTRU VIATA DE FAMILIE (I). CUM SA NE CRESTEM COPIII? PENTRU CE ESTE CASATORIA?
9. Pingback: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
10. Pingback: DE CE SUFERA COPIII? Despre pacatele parintilor si bolile copiilor
11. Pingback: PASTORALA REMARCABILA A SFANTULUI SINOD DESPRE CRIZA FAMILIEI DE AZI. Chemare la fapte in sprijinul copiilor si parintilor aflati in dificultate
12. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR - DE 4 ANI IN VESNICIE. Cuvinte de folos (I): "Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult"
13. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN. Cuvinte de folos despre ispitele vremii (II): "E mai rau azi ca ieri, pentru ca sunt metode mai diabolice de a distruge pe crestini"