DRUMUL IUBIRII – Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la Pilda Samarineanului Milostiv

15-11-2009 Sublinieri

pilda samarineanului milostiv

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII

(Luca 10, 25-37)

„I-a zis deci Iisus: Mergi, de fă şi tu asemenea”

(Luca 10, 37)

Două, iubiţii mei creştini, două sunt drumurile. Al treilea nu există. Unul este drumul lui Dumnezeu şi altul este drumul diavolului. Fiecare om este liber să aleagă unul din cele două. Pe drumul lui Dumnezeu ne cheamă conştiinţa noastră, legea nescrisă – dar ne cheamă şi legea scrisă, legea lui Dumnezeu, Sfânta şi sfinţita Evanghelie. Domnul nostru ne cheamă astăzi – nu aţi auzit? – „Mergi de fă şi tu asemenea”, mergi şi fă ceea ce a făcut acela (Luca 10, 37). Care „acela”? Bunul samarinean. Dar oare cine se ascunde în spatele acestui bun samarinean, care este propus drept pildă de urmare?

***

The Good Samaritan-Church of Panagia DexiaPe drumul care ducea de la Ierusalim la Ierihon se întâmplau multe nenorociri. Un sărman drumeţ a căzut în mâinile tâlharilor. L-au dezbrăcat, l-au rănit şi l-au lăsat la pământ pe jumătate mort. Situaţia lui era tragică. Ajutor! – striga. Şi iată că în puţin timp trece un preot. La vederea celui rănit n-a dat nicio importanţă. Peste puţin timp trece un levit. La fel. Se apropia apusul soarelui şi cel rănit era în primejdie să moară. Atunci, cu ochii pe jumătate stinşi, vede pe cineva că se apropie. După îmbrăcăminte şi-a dat seama că este samarinean. El iudeu, acela samarinean, vai! – şi-a spus în sine – mi-a venit sfârşitul. Pentru că samarinenii erau duşmanii lor, precum pentru noi sunt turcii. Deci se temea că-i va da cea din urmă lovitură. Dar acest samarinean arată o purtare pe care nimeni nu şi-ar fi închipuit-o. Îl vede. I se face milă de el, se opreşte şi coboară de pe animalul său. Nu este medic sau asistent medical. Însă iubirea este inventivă, descoperă moduri de a-l sluji pe celălalt. Dacă mă întrebaţi care este cea mai bună asistentă medicală din lume, vă voi spune că nu este cea care a studiat în şcoli, ci că este mama, chiar dacă este analfabetă. Instinctul iubirii ei o face să-şi sfâşie până şi inima ca să dea viaţă copilului ei. O astfel de iubire avea şi samarineanul acesta. Nu avea cu el nici bandaje, nici pansamente. Şi-o fi sfâşiat cămaşa – n-o spune Evanghelia, dar se subînţelege – şi a legat rănile lui. Îşi deschide săculeţul său de călător şi scoate cele pe care din întâmplare le avea asupra sa: sticla cu ulei şi sticla cu vin. Cu vinul dezinfectează rănile, cu uleiul le unge şi alină. Apoi îl ridică pe umeri, îl aşează pe măgăruşul său şi îl duce la un han oarecare. Acolo a rămas alături de el toată noaptea şi cu siguranţă fără a dormi. Dimineaţă îi spune:

– Plec.

– Îngerul meu, unde mergi?

– Plec, dar te las pe mâinile unor oameni buni; şi atunci când mă voi întoarce, voi plăti datoriile mele faţă de mai marele hanului.

În puţine cuvinte aceasta este pilda. În persoanele ei se ascund alte persoane. În călătorul care a căzut în mâinile tâlharilor se ascunde fiecare om îndurerat. În tâlhari se ascund răufăcătorii şi criminalii şi mai înainte de toate căpetenia lor – diavolul. În pre578ot şi în levit se ascund oamenii nemilostivi. Iar în Bunul Samarinean cine se ascunde? Nazarineanul, Domnul nostru Iisus Hristos. Da, Acesta a arătat lumii ce este iubirea.

A învăţat-o prin cuvintele Sale. A învăţat-o prin această pildă. A învăţat-o prin mesajul Său, decât care altul mai frumos şi mai scurt nu există: „Să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34). A arătat iubire prin întreaga Sa viaţă, dar mai întâi de toate prin cinstitele patimi şi prin crucea Sa.

Potrivit cuvintelor Hristosului nostru care este adevărata iubire? Pentru că există şi falsă iubire, în numele căreia s-au întâmplat atâtea crime şi încă se mai întâmplă. Hristos însă a luat iubirea şi a ridicat-o la înălţime. Iubirea nu este un simţământ orb, un simţământ care arde, care se aprinde şi se stinge ca un joc de foc. Iubirea nu înseamnă să iubeşti două-trei persoane din familia ta, să te limitezi la un cerc mic, iar pe ceilalţi să-i urăşti şi să-i respingi. Iubirea sparge stăvilarele, sparge legăturile satanice, înaintează, prinde aripi de îngeri, se ridică la înălţime, îmbrăţişează lumea întreagă, îmbrăţişează chiar şi pe vrăjmaşul ei şi te face să-i spui: „În numele lui Dumnezeu te iubesc”.

Aceasta este iubirea. Pe acest drum a păşit şi pe acesta ni l-a arătat Hristos. Pe acesta au păşit cei doisprezece apostoli, primii ucenici ai Domnului, pe acesta au păşit Dascălii şi Părinţii Bisericii, pe acesta toţi sfinţii.

***

Dar să lăsam aceste modele, aceste mari paradigme şi să aruncăm o privire asupra noastră, asupra familiei noastre, asupra mediului nostru, asupra lumii.

De obicei spunem că am progresat. Într-adevăr am progresat în tehnică, în maşini, în lumini. Am progresat material, ştiinţific, economic, comercial. Dincolo de acestea însă, nu. Am căzut jos. Dacă progres este iubirea şi lipsă este ura, atunci, dacă Hristos ne va cântări cu cântarul iubirii Lui, mă tem, fraţii mei, că tuturor ne va pune un mare zero. Vă întreb: sunteţi mulţumiţi de voi înşivă? Dacă faceţi o comparaţie cu Bunul Samarinean, cu Cel Răstignit, sau cu Sfinţii, cu Părinţii şi Dascălii – care au rămas ei înşişi goi ca să-i îmbrace pe ceilalţi – sunteţi mulţumiţi? Sunteţi mulţumiţi cu această puţină iubire care există în lume? Din nefericire, în epoca noastră s-au răspândit alte lozinci satanice: „Nu-şi au locul în lume cei neputincioşi; doar cei puternici”. „Moarte celor neputincioşi”. „Peştele mare îl mănâncă pe cel mic”. „Doar spada creează civilizaţia şi istoria”. „Moartea ta este viaţa mea, iar crunta ta moarte este dulcea mea viaţă” Atât de mult s-a învârtoşat omul, încât inima i-a devenit piatră, iar în cele dinlăuntru ale sale nu mai înfloreşte iubirea.

În nişte cartiere din Atena, la ora 1 după miezul nopţii, un tânăr a fost rănit şi sângele îi curgea pârâu. Trece o maşină şi şoferul îl vede.

– Opreşte, îi zice şi îl roagă să-l ia, deoarece era nevoie să fie dus imediat la spital.

– Imposibil! răspunde; nu-mi murdăresc eu maşina.

Şi tânărul a murit acolo pe trotuar! O cruzime care aminteşte de epoca lui Hristos.

The-Good-Samaritan-(after-Delacroix)Nu există iubire. Diavolul ne-a înfundat urechile cu dopuri de ceară şi am devenit surzi, nu auzim apelurile care strigă din toate colţurile: Ajutor! Nu unul sau doi; o mulţime în societatea noastră „civilizată”. Cine strigă? Să-i ignorăm? Sunt nenumăraţi. Sunt cei flămânzi, întemniţaţi, robiţi, orfani şi văduve, bolnavi şi infirmi, şomeri şi loviţi de nenorociri din cauza inundaţiilor şi a altor lovituri.

Unde este iubirea noastră? Fiecare se închide în căsuţa lui, cu femeia şi copii săi, ca să nu audă strigătele celorlalţi, dar vai! Pentru că, după cum tu îţi închizi urechea, ca să nu auzi durerea celui în nenorocire, aşa îşi va astupa şi Dumnezeu urechea Sa; şi vei striga, dar nu te va auzi. Cred că nu sunt desprins de realitate, dacă voi spune că dezastrele naturale (inundaţiile şi celelalte), care ne ajung, sunt „semnele vremurilor” (Matei 16, 3). Din nefericire, nu le acordăm atenţie şi importanţă; toate le considerăm fenomene naturale…

Dar dacă, iubiţii mei, potrivit Scripturii, nu va mai exista potop cu apă (a se vedea Facere 9, 11, 15), va veni însă un alt potop. Nu însă de ape curate, ci de foc, foc nuclear va cădea! Cine ne va salva? Doar mila, iubirea.

De aceea, fraţii mei, toţi câţi trăim în aceste zile înfricoşătoare, în care satana a dezrădăcinat credinţa şi iubirea, „să stăm bine”! Nu ca nişte oameni trupeşti, nu ca nişte materialişti şi atei, ci cu iubirea lui Hristos faţă de aproapele, faţă de patrie, faţă de lume, faţă de tot ce este sfânt şi cuvios. Să păşim pe drumul iubirii, să devenim mici samarineni, ca să avem binecuvântarea Sfintei Treimi prin mijlocirile tuturor sfinţilor. Amin.

+ Episcopul Augustin

(OMILIA MITROPOLITULUI DE FLORINA, PĂRINTELE AUGUSTIN KANDIOTUL ÎN SFÂNTA BISERICĂ A SFÂNTULUI GHEORGHE – ACADEMIA LUI PLATON – ATENA, 12.11.1961)

(traducere din elină de monahul Leontie)

IPS Mitropolit Augustin impartind anafora la patriarhala varsta de 103 ani


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Mitropolitul Augustin de Florina, Samarineanul Milostiv, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “DRUMUL IUBIRII – Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la Pilda Samarineanului Milostiv

  1. E post

    E post . E timp de referinţă.
    E vremea să dăm alt răspuns
    Chemărilor interioare,
    Total, în legea lui Iisus.

    E timpul să supunem trupul
    Şi să ne oţelim voinţa,
    Să cercetăm profund lăuntru
    Şi să ne controlăm credinţa.

    -Desigur toate’acestea, faptic
    Un ortodox curat şi bun,
    Le face sigur totdeauna,
    Nu pentru cele ce eu spun.-

    Un ortodox smerit, trăieşte
    În post lăuntric totdeauna.
    El nu se’nfruptă cu păcatul
    -Uşor-, cu fala şi minciuna,

    El cărnii nu-i robeşte zilnic
    Decât în legea lui Iisus,
    Sub un control sever şi sincer,
    Verificând orice răspuns.

    Dând cărnii hrana la nevoie,
    Cât să-i aducă energia
    Suficientă pentru muncă
    Şi să-şi păzească curăţia.

    Că mii de pofte dau năvală,
    Iar carnea trage la ruşine
    Prin poftele destăbălate,
    La trândăvie şi-un rău ,,bine’’.

    Se simte bine’n desfătare
    Şi-n dezmierdări neruşinate,
    Care distrug adâc lăuntru
    Şi sufleteşte duc la moarte.

    Un ortodox curat, trăieşte
    În curăţie prin Iisus
    Şi vede ,simte şi–şi confirmă,
    -Prin post curat- orice răspuns.

    Căci Dumnezeu nu ne rămâne
    Dator în nici un fel vreodată
    Şi nu e gest, efort şi rugă
    Să nu ne’aducă şi răsplată.

    Durerea e că fiecare
    Asteaptă’adesea alt răspuns
    Şi nu observă , nu’ţelege
    -Sau chiar nu vrea-, ce-i dă Iisus.

    Cel ce trăieşte curăţia
    Este şi-n post şi-n pază mare
    Şi ştie bine din trăire,
    Ce sfântă-i marea înfrânare.

    El nu se bucură în cărnuri
    Prin desfătări şi trândăvie,
    Ci în victoria credinţei,
    În cele de nevrednicie.

    Nu vrea nici fast şi nici spectacol.
    Nu vrea nici slavă nici putere,
    Nici cinstea lumii desfrânate.
    Vrea Adevăr şi înviere.

    Vrea prin oricare rernunţare
    Şă î-şi culeag’acel răspuns
    Ce îi sporeşte înlăuntru
    Câştigul tainic în Iisus.

    E post. E timp de referinţă
    Şi se cuvine să-l trăim
    Oricând cu Dumnezeul slavei
    Cu’adevărat, dacă-l iubim.

    Iar când sfinţii părinţi ne cheamă
    Bisericeşte la’nfrânare,
    Urmând canonic rânduiala
    Ne cer o aspră cercetare.

    Sfinţii părinţi ne sunt modelul
    Nu moderniştii smintitori
    Care spun vorbe pentu alţii
    Şi nu le sunt ascultători.

    Că mulţi au funcţii cu putere
    Şi vor ca să-i urmăm cuminţi
    Pe căi uşoare dar sărace
    Şi fără de sfinţii părinţi.

    Mulţi înţeleg însă că’acolo
    Nu prea post spre veşnicie
    Nici dragoste profund păzită
    Întru Hristos cu străşnicie.

    O spun nu pentru ca să judec.
    Ci pentru-ami apăra credinţa
    Că vai de noi dacă n-o facem ,
    Şi nu ne mustră conştiinţa.

    E post. E zi de referinţă.
    De’apropiere de Iisus
    Prin renunţările ce-n suflet,
    Aduc profund acest răspuns.

    Spre’a ne cunoaşte înlăuntru
    Şi-a face ordinea –divină-
    Pe care Dumnezeu a pus-o
    Pentru’a trăi vii în lumină.

    Să scoatem demonii ruşinii
    Ai lenei şi ai semeţiei
    Ai neiubirilor de semeni
    Spre’a bea di ,, apa veşniciei’’.

    Sprea cuteza să cerem hrană
    Chiar trupul Domnului Iisus
    Cum spun sfinţii părinţi , canonic,
    Nu cei ce umblă prin apus.

    Că mulţi vorbesc de post lăuntric,
    Permiţând hrana desfătantă.
    Dar fără post sever se poate ?
    Sau au avut scces vre’o dată ??

    Cine dezleagă vechea cale
    -Pentru că-i postul bucuriei-
    Nu se va bucura cu Domnul
    La săbătoarea bucuriei.

    Calea e grea. Truda profundă,
    Când traiul ne’a fost necurat,
    Şi carnea ni se’mpotriveşte,
    Că vrea doar cele cu păcat.

    Ea-i roaba viciilor noastre
    Şi-i dependentă de plăcere
    Şi de iubirile de sine
    De semeţie şi avere.

    Aceste forţe vii şi aprigi
    De nu le’nvingem vor spori
    Şi vor fi monştri-n veşnicie,
    Şi pururi ne vor chinui.

    Că trag cu forţă la ruşine,
    La înşelare şi păcate,
    Ne fac un om slab şi nevrednic,
    Un laş lipsit de demnitate.

    Dar de vom birui păcatul,
    Şi vom trăi demni cu Iisus
    Lumină ne va fi lăuntru
    Şi cerul ne va da răspuns.

  2. Un licar aparte de frumusete, nelipsitele versuri ce ne desprafuiesc mintea si inima.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA SAMARINEANULUI MILOSTIV. Parintele Rafail Noica despre “dogma” neclintita: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE
  4. Pingback: SAMARINEANUL MILOSTIV - Predici si talcuiri. Cine este aproapele nostru, pe cine sa ajutam si cum? INTRE INDIFERENTA, IPOCRIZIE SI JERTFA
  5. Pingback: PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV. Predici (audio si video) cu IPS Bartolomeu, Pr. Calciu si parinti de la Putna si Sihastria Putnei. DRAGOSTEA DE APROAPELE -
  6. Pingback: Parintele Valentin Mordasov si Parintele Ioan Buliga despre MILOSTENIE si FAPTELE BUNE prin care putem castiga viata vesnica -
  7. Pingback: PARABOLA BUNULUI SAMARINEAN. Chemarea la slujire in iubire -
  8. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri“ (PREDICA AUDIO) -
  9. Pingback: DUMNEZEIESCUL IOAN HRISOSTOM – MANGAIETORUL LUMII si INTRUPAREA IUBIRII “NAVALNICE” A LUI HRISTOS. Predica de exceptie a Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO): “El este singurul care a văzut lumea prin ochii lui Dumnezeu şi de
  10. Pingback: STRAINUL… CEL MAI DE APROAPE | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: DE LA IERUSALIM LA IERIHON. Vrem să locuim în duplicitatea plăcerilor sau în pacea împlinitoare a rugăciunii? PR. EMIL JURCAN despre PERVERTIREA COPIILOR si DISTRUGEREA FRUMUSETII SI A NORMALITATII: “Faceţi ce vreţi, aveţi drepturile omului
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate