STRAINUL… CEL MAI DE APROAPE

[…] Spun Sfintii Parinţi că acest samarinean Îl reprezintă pe Hristos. Ne punem noi întrebarea: samarinenii nu se închinau în Duh şi în adevăr. Aveau nişte greşeli, totuşi, de credinţă. Şi pe acesta, pe samarineanul aceasta l-au asemănat Sfinţii Părinţi cu Hristos. De ce oare? Pentru că acesta era străin. Era străin de ceea ce poporul evreu numea Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu Care spusese, totuşi, prin prooroci: Îmi este silă să văd cum vă închinaţi voi şi cum Îmi slujiţi Mie: Poporul acesta care Mă slujeşte doar cu buzele, dar cu inima este departe de Mine, l-am urât. Aşa spune.

[Nota noastra – referire probabilă la Isaia 1:

10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! ]

Ne aducem aminte de slujba Prodohului, atunci când ne întoarcem, după ce am înconjurat Biserica şi trecem pe sub Sfântul Aer, se cântă:

Veniţi să fericim pe Iosif, cel care s-a dus seara la Pilat şi a spus: Dă-mi pe Acest Străin Care nu are unde să-Şi plece capul, dă-mi pe Acest Străin pe Care ucenicul cel viclean L-a vândut, pe Care Maica Sa L-a plâns la poalele Crucii!

Dă-mi pe Acest Străin...

Era străin. Aduceţi-vă aminte, iarăşi, de momentul de după Înviere, când, pe drumul spre Emaus, întâlnindu-Se cu cei doi ucenici, Luca şi Cleopa, aceştia L-au întrebat, pentru că Hristos Se făcea că nu ştie despre ce vorbeau ei acolo: Tu singur eşti străin în Ierusalim? Da, Dumnezeu singur este străin. Aşa era şi acest samarinean.

Vă mai atrag atenţia asupra unui înţeles puţin mai profund care reiese din această pildă şi anume: toate întâmplarea aceasta, toată pilda aceasta se petrece pe drumul de la Ierusalim către Ierihon. De sus în jos. Cobora de la Ierusalim. Nu doar pentru faptul că Ierusalimul, într-adevăr, este situat la o înălţime mai mare decât Ierihonul, ci pentru că Ierusalimul era locul în care se închinau, locul unde era Templul lui Dumnezeu. Coborând de la acest Templu, coborând din locaşul lui Dumnezeu către cele pământeşti, către lume, s-au întâmplat aceste lucruri. Vine preotul, coborând de la slujbă, si nici măcar nu bagă în seamă pe un sărac, pe un străin. Vine levitul de la aceeaşi slujbă; el încă îl mai vede. Şi vine samarineanul, tot de la Ierusalim, dar care se rugase, se pare, în afara Templului, pentru că ei nu erau primiţi acolo, fiind aşadar, repet, un străin. Vine şi vede pe acest la fel ca el străin și se opreşte.

Nu face aceasta Dumnezeu, fraţi creştini? Se coboară din cer El, Străinul, adevăratul Străin, singurul Străin, Se coboară către noi, cei înstrăinaţi, către noi, cei care suntem loviţi de tâlharii patimilor. Aceşti tâlhari nu simbolizează altceva decât patimile care ne lovesc, ne rănesc şi ne aduc în pragul morţii, căci plata păcatului este moartea, după cum aţi auzit la Sf. Pavel.

Şi, totuşi, acest Străin vine la noi și, de lângă noi – nu de deasupra! – de lângă noi ne vindecă. Unge rănile noastre cu untdelemn, untdelemnul milosteniei. În limba greacă, milă și untdelemn au aceeaşi rădăcină. Unge, aşadar, rănile păcatelor, rănile de care noi înşine suntem vinovaţi, cu mila Sa. Și, după aceea, toarnă peste ele vin. Vinul simbolizează Sf. Împărtăşanie. Simbolizează, însă, şi asprimea iubirii şi urmării lui Dumnezeu. Fiindcă, a-L urma pe Dumnezeu, nu este niciodată numai bucurie şi numai iubire şi numai linişte. Ci este şi jertfă, este şi suferinţă, este şi asprime. Pentru că acolo unde este vorba de nemurirea sau pieirea sufletului, dragostea devine necruţătoare. Şi, aşa cum vinul este acid, aşa şi iubirea devine acidă atunci când sufletul stă să moară.

Și vine de sus, de la Ierusalim, către Ierihonul cel de jos. Şi-l mângâie şi-l vindecă şi-l pune pe acela mai presus decât pe sine. El poate a dat toţi banii lui. Spun Sfinţii că cei doi dinari ar simboliza şi cele două Testamente: Vechiul şi Noul, care nu au alt scop decât să descrie iubirea lui Dumnezeu, să slujească acelei iubiri.

Şi Mântuitorul îl întreabă mai departe pe învăţătorul de lege, după ce i-a spus această pildă: Deci care ţi se pare ţie că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharului? Întrebare foarte simplă, drept care nici nu a mai stat pe gânduri învăţătorul de lege, a răspuns fără să se mai gâdească la vreo întorsătură a vorbelor, care să-L prindă în cuvânt pe Mântuitorul, a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Răspunsul a fost simplu şi direct.

Iarăși vreau să vă atrag atenția asupra unui lucru: învățătorul de lege a făcut așa cum facem și noi, înțelegem cătrebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine și ne uităm în jur şi ne întrebăm: oare cine este aproapele meu? Să nu ne înşelăm, frați creștini: atunci când ne uităm în jurul nostru, noi devenim centrul lumii. Noi ne punem în centru şi ne uităm în jur să vedem pe cine pot eu să ajut? Dar Hristos i-a întors această gândire sucită a învăţătorului de lege şi l-a întrebat: Deci, cine a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor? Nu săracul acela, străinul acela care căzuse între tâlhari a fost aproapele tău! Tu eşti aproapele aceluia! El este în centru şi tu gravitezi în jurul lui!

Noi nu ne uităm în jur să vedem către cine să ne vărsăm noi bunătatea noastră şi mărinimia noastră! Nu! Noi ne uităm în jur să vedem: oare Dumnezeu îşi face milă cu mine în ziua de astăzi şi-mi trimite și mie pe cineva pe care eu aş putea să fiu învrednicit să-l ajut, astfel încât să câștig şi eu milă şi asemănare cu Hristos? Nu eu sunt esenţial pentru cel de lângă mine, ci el este esenţial mie!

[…]

Continuarea (partea a doua a predcii transcrise) – o puteti citi la:

(icoana de Razvan Badescu)

Va mai recomandam pentru Duminica a 25-a dupa Rusalii:

***

Alte legaturi:

Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci, UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea “sfintilor” de la Ierusalim si CUM SE FACE DEZBINAREA CRESTINILOR

UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca)

DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant”

Staretul Melhisedec de la Lupsa in “Familia ortodoxa” despre FOCUL RAVNEI, ORBIREA FORMALISMULUI SI LUMINA ASUMARII DE SINE. “Prin pacat, duhurile rautatii te talharesc, se hranesc din energia vietii tale”

SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mari pacate”

SFANTUL SILUAN – O PILDA A IUBIRII ADEVARATE pentru FIECARE dintre “cei mai mici frati ai lui Hristos”: “A te ruga pentru oameni înseamnă a-ţi vărsa sângele”

PREDICI AUDIO la Evanghelia dregatorului bogat (Arhim. Policarp si Nichifor): “Mantuitorul nu a venit sa asigure succesul in lume, nu a venit sa ne asigure pamanteste. SA NU CASTIGAM OBIECTE SI SA PIERDEM OMUL!”

ATUNCI CAND DOMNUL SE ATINGE DE OM si CAND OMUL SE ATINGE DE “DEGETUL LUI DUMNEZEU”… Predica audio (si text) la Duminica invierii fiului vaduvei din Nain. CE PUTERE NI SE IMPARTASESTE PRIN SFINTELE MOASTE?