DUMNEZEUL CEL VIU DESCOPERIT SFANTULUI PROROC ILIE TESVITEANUL: “Nu in cutremur, ci in vant subtire…”

19-07-2011 Sublinieri

Troparul Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


 

Nu in cutremur, ci in vant subtire ai vazut venirea lui Dumnezeu, Care te-a luminat pe tine de demult, Ilie, de Dumnezeu fericite, si in caruta cu patru cai fiind purtat, pe cer ai umblat cu straina vedere, minunat facandu-te, de Dumnezeu insuflate”. (Stihira la Vecernia pentru praznicul Sf. proroc Ilie)

*

Din cartea a treia a Regilor, cap. 19:

9. Si a intrat acolo intr-o pestera si a ramas acolo. Si iata cuvantul Domnului a fost catre el si i-a zis: “Ce faci aici, Ilie?”

10. Iar Ilie a zis: Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, caci fiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au daramat jertfelnicele Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia, ramanand numai eu singur, dar cauta sa ia si sufletul meu!”

11. A zis Domnul: “Iesi si stai pe munte inaintea fetei Domnului! Ca iata Domnul va trece; si inaintea Lui va fi vijelie naprasnica ce va despica muntii si va sfarama stancile, dar Domnul nu va fi in vijelie. Dupa vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi in cutremur;

12. Dupa cutremur va fi foc, dar nici in foc nu va fi Domnul. Iar dupa foc va fi adiere de vant lin si acolo va fi Domnul”.

13. Auzind aceasta, Ilie si-a acoperit fata cu mantia lui si a iesit si a stat la gura pesterii. Si a fost catre el un glas care i-a zis: “Ce faci aici, Ilie?”

14. Iar el a zis: “Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, ca au parasit fiii lui Israel legamantul Tau, au daramat jertfelnicele Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia; numai eu singur am ramas, dar cauta sa ia si sufletul meu!”

15. Si a zis Domnul: “Mergi si intoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc si, cand vei ajunge acolo, sa ungi rege peste Siria pe Hazael;

16. Pe Iehu, fiul lui Nimsi, sa-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Safat din Abel-Mehola, sa-l ungi prooroc in locul tau!

17. Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela sa-l omoare Iehu, iar cine va scapa de sabia lui Iehu, pe acela sa-l omoare Elisei.

18. Eu insa mi-am oprit dintre Israeliti sapte mii de barbati; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat inaintea lui Baal si buzele tuturor acestora nu l-au sarutat!”


***

PARINTELE RAFAIL NOICA despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi:

(...) Deci dragostea, fie ea si atotputernica a lui Dumnezeu, este, putem zice, vulnerabila. Dragostea lui Dumnezeu este subtire. Nu ca Dumnezeu e vulnerabil, nu atotputerea Lui – departe de mine gandul asta! Dar calitatea dragostei este vulnerabilitatea. Dragostea este o subtirime a darii de sine celuilalt daruire totala. Ne-a aratat Hristos pana unde S-a dat pe Sine, nu numai pana la Cruce si pana la moarte, dar pana si la strafundurile iadului, pana si a impartasi soarta Lui cu nelegiuitii, si in ultima clipa a vietii a gasit un fel de a mantui pe un pacatos; ca a provocat, prin razvratul unui talhar, pocainta si spovedania dreapta a celuilalt talhar, pana unde sa poata sa-i spuna: “Amin, astazi vei fi cu Mine in Rai”. Astazi! Deci iubirea este de o subtirime, de o gingasie, de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o inchipuim, ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. Iata insa ca cel ranit, cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat, dar se raneste vazand ca cel iubit al lui, pentru pacatul ce il face impotriva lui, va muri.

Dumnezeu nu este asa cum Il vede o teologie mincinoasa, “ofensat de transgresiunea lui Adam”. Dumnezeu moare de durere ca cel iubit al Lui, intaiul plasmuit, si toti care aveau sa se nasca din el, vor muri de acum incolo. “Pamant esti si in pamant te vei intoarce”.

Dumnezeu, in dragostea Lui, nu a putut sa lase pe cel iubit sa piara si a luat asupa-Si “canonul” de pocainta, canonul pacatos, adica crucea si rusinea. Uitati-va cum o intreaga munca a lui Hristos ca Dascal care a propovaduit dragostea s-a zadarnicit in cateva ceasuri! Deci rusinea zadarniciei unei vieti intregi de nevointa. Toate rusinile si toate neputintele si le-a insusit Cel Atotputernic, ca sa Se asemene intru totul neputintei omenesti, ca sa poarte asupra-Si neputinta mea, pacatul meu, uraciunea mea, rautatea mea, ca si cum El era pacatos, neputincios, urat, rau si supus mortii. De ce? Fiindca Dumnezeu, fiind atotputernic, nu este nimic in cer sau sub ceruri care poate sa-L biruiasca. Face El pe neputinciosul pana Se pogoara in iad – dar atunci, iadule, sa vezi ce te asteapta!

Zice Sfantul Ioan Gura de Aur in Propovaduirea de Pasti: “Iadul trup a primit, si de Dumnezeu s-a lovit”. Sau, cum zic alte tropare sau icoase pe care le avem in Triod: “De-abia a inceput sa se infiga Crucea lui Hristos in pamant, ca iadul a inceput sa se planga: Cine a pus un piron de lemn in inima mea?Asta este puterea lui Dumnezeu. Si, cum spuneam candva la Manastire, tot asa, intr-o cuvantare, daca noi eram filosofi adevarati, daca noi aveam premisele gandirii noastre drept inchegate, numai din a privi toate filosofiile, religiile si idealurile acestei istorii am intelege ca singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat, tocmai din neputinta in care Se infatiseaza. Cine isi poate permite atata neputinta? Cine isi poate permite o asa zadarnicire a toata lucrarea lui? Numai Cel ce stie ca este atotputernic si ca nimic nu Il poate birui. “Asteapta tu, moarte, asteapta tu, iadule! Nu ma impotrivesc Crucii, nu ma lupt acuma ca sa arat omului ca pot sa ma dau jos de pe Cruce, nu fac minune sa vina Ilie sa ma ia de pe Cruce, sau mai stiu eu ce… Asteapta tu, iadule, cel de pe urma!”

Toti intemeietorii de religii, de filosofii sau de idealuri au luptat, in tot felul. Si a trebuit ca si Moisi sa isi apere religia, ideologia, filosofia, cu tot felul de amenintari, ba chiar cu moartea. Atotputernicul nu are nevoie sa fie aparat. Zicea cineva la noi, acolo in Anglia, care voia sa marturiseasca adevarata credinta, si imi spunea: “Si o sa ma lupt ca sa apar adevarul!” Si mi-a venit cuvantul acesta: “De ce nu te lasi aparata tu de Adevar, de Adevarul insusi?” Si i-a “picat fisa”, si a stiut de atuncea ce sa faca.

Nu atat noi aparam adevarul, cat noi trebuie sa intram in adevar si sa lasam Adevarul sa ne apere pe noi. Adevarul ce este? intrebare eretica. Fiindca Adevarul este un “Cine”. Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, a zis: “Eu sunt Adevarul si Calea si Viata”. (…)”

***

SF. SILUAN ATHONITUL: “Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”

“Sufletul păcătos care nu cunoaşte pe Domnul se teme de moarte, gândind că Domnul nu-i va ierta păcatele sale. Dar aceasta e pentru că sufletul nu cunoaşte pe Domnul şi cât de mult ne iubeşte. Dacă oamenii ar şti aceasta, nici un singur om n-ar mai deznădăjdui, pentru că Domnul nu numai că iartă, dar se şi bucură de întoarcerea păcătosului. Chiar şi atunci când moartea îţi bate la uşă, crede cu tărie că, de îndată ce vei cere iertare, o vei şi dobândi.

Domnul nu e ca noi. El este blând şi milostiv şi bun, şi atunci când sufletul îl cunoaşte, el se minunează fără sfâr­şit şi zice: „Ah, ce Dumnezeu avem!

Duhul Sfânt a dat Bisericii noastre să cunoască cât de mare este milostivirea lui Dumnezeu.

Domnul ne iubeşte şi ne primeşte cu blândeţe, fără re­proşuri, aşa cum în Evanghelie tatăl fiului risipitor nu i-a făcut acestuia reproşuri, ci a dat poruncă slujitorilor să-i dea o haină nouă, să-i pună în deget un inel scump şi încălţăminte în picioare, să junghie viţelul cel gras şi să se veselească şi nu l-a învinuit [Lc. 15].

Cu câtă blândeţe şi răbdare trebuie să îndreptăm şi noi pe fratele nostru, ca să fie praznic în suflet pentru întoar­cerea lui!

Duhul Sfânt învaţă sufletul în chip negrăit să iubească pe oameni”.

***

PREOT SEVER NEGRESCU: Biciul lui Dumnezeu si raspunsul nostru (fragment)

In fiecare dintre noi exista cate un Sfant Ilie. Nu inseamna ca sunt mai multi sfinti Ilie. Este unul, cel praznuit in miez de vara, la 20 iulie. Aplicam eronat, de cele mai multe ori, mentalitatea aceasta de Sfant Ilie, in relatia cu noi insine si cu cei din jur; judecam [pe altii] fara a ne judeca [pe noi insine], certam [pe altii] fara a ne certa [ pe noi], uram minciuna – fara a spune adevarul, nu suportam nedreptatea – fara a fi noi insine drepti. Sfantul Ilie Tesviteanul a fost iute, aspru si taios, atat cu sine, cat si cu ceilalti; nu a avut pentru interior o unitate de masura si pentru exterior o alta unitate de masura (…).

De ce nu trebuie sa ne temem de Sfantul Ilie?! Pentru ca el, om aspru si dintr-o bucata, urand minciuna si ipocrizia, plecaciunile si linguselile, il intalneste pe Dumnezeu, paradoxal, nu ca o manifestare violenta, ci ca o Putere calda, blanda, iertatoare si senina. (…)”

(Preot Sever Negrescu, Prolog din Proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat, Editura Mitropolia Olteniei, 2008)

Legaturi:

*


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Parintele Rafail Noica, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “DUMNEZEUL CEL VIU DESCOPERIT SFANTULUI PROROC ILIE TESVITEANUL: “Nu in cutremur, ci in vant subtire…”

  1. Cel care iubeste se raneste nu atat ca e lepadat, ci pentru ca moare cel drag care pacatuieste impotriva lui…Cu cat mai mult pacatuim lepadand dragostea lui Dumnezeu…
    Ah, ce Dumnezeu avem!

  2. Cateheza despre Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul … http://blog.patermihail.ro/arhive/1688

  3. 20 iulie
    • Pomenirea Sfîntului Măritului Proroc Ilie Tesviteanul, Inaintemergătorul celei de a Doua Veniri a lui Hristos

    Sfîntul Proroc Ilie – văzătorul de Dumnezeu, făcătorul de minuni şi zilotul dumnezeieştii credinţe – s-a născut din seminţia preoţească a lui Aaron în pămîntul Arabiei, în cetatea Tesvi, pentru care pricină s-a şi numit Tesviteanul. Cînd s-a născut pruncul Ilie, tatăl lui, Sovac, a văzut îngerii lui Dumnezeu cum şed în jurul copilului şi îl înfăşoară cu foc, şi îl hrănesc cu pară de foc. Aceasta a preînchipuit caracterul de foc al Sfîntului Ilie şi puterea lui de Dumnezeu dăruită. El şi-a petrecut anii tinereţii în cugetări dumnezeieşti şi în rugăciune, retrăgîndu-se adesea în pustie şi rugîndu-se singur în linişte şi tăcere, înaintea Domnului.

    In acea vreme regatul lui Israel era împărţit în două părţi disproporţionate: Regatul lui Iuda consta numai din două seminţii, ale lui Iuda şi Veniamin, cu capitala la Ierusalim; iar regatul lui Israel consta din celelalte zece seminţii, avînd capitala la Samaria. Regatul lui Iuda era guvernat de descendenţii marelui Rege Solomon, fiul lui David, pe cînd Regatul lui Israel a ajuns mai tîrziu să fie guvernat de o slugă a lui Solomon, pe nume Ieroboam. Cea mai mare luptă a vieţii Sfîntului Proroc Ilie a fost cu regele israelit Ahav, şi cu a lui nelegiuită nevastă Isabela, căci din cauza ei Ahav se închina idolilor, întorcînd astfel şi poporul de la slujirea Adevăratului Dumnezeu Celui Unul, şi făcîndu-l să se închine la lucruri, în afară de aceasta Izabela, care era siriană, l-a mai determinat pe bărbatul ei să ridice şi un templu idolului lui Baal, căruia i-a dat o mulţime de preoţi slujitori. Atunci a început să lucreze Sfîntul Proroc Ilie mari minuni, întru vădirea adevărului, adică a marii puteri şi stăpînii a lui Dumnezeu.

    El a închis cerurile, astfel încît nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate; el a chemat foc din cer, care a ars jertfa adusă de Ilie lui Dumnezeu, jertfa pe care el turnase apă de trei ori, ca să facă vădită minunea, care foc peste jertfele aduse lui Baal de către popii idoleşti nu s-a coborît, chiar uscate fiind acelea; el a adus ploaie pe pămînt, curmînd seceta doar cu rugăciunea; el a înmulţit minunat făina şi uleiul din urciorul văduvei din Sarepta Sidonului şi i 1-a înviat pe fiul ei; el i-a prorocit lui Ahav că sîngele lui îl vor linge cîinii, iar Izabelei că tot cîinii o vor mînca, precum au şi fost toate, întocmai; el a lucrat multe alte minuni, şi a făcut şi multe alte prorocii. El a grăit cu Dumnezeu, şi a auzit glasul Lui în adierea de vînt lin din Muntele Horeb, care a fost după vijelia năprasnică şi după cutremur, şi după foc.

    Mai înainte de plecarea lui la Domnul, Sfintul Proroc Ilie a uns prooroc în locul lui pe Elisei, cerîndu-i-se aşa de către Domnul; atunci el a despărţit Iordanul cu cojocul lui. La urmă, el a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc. El s-a arătat pe Muntele Thavor, împreună cu Moise, stînd de o parte şi de alta a Domnului lisus Hristos, şi grăind cu El, la Schimbarea la Faţă a Lui. Iar la sfirşitul lumii, Ilie va veni din nou, spre a pune capăt puterii lui Antihrist (Apocalipsa 11).

    Proloagele de la Ohrida – sfantul Nicolae Velimirovici

  4. Pingback: Parintele Nicolae Steinhardt, despre pilda de neinfricare a Sfantului Prooroc Ilie
  5. *Sfîntul Proroc Iona

    Acest sfînt proroc a trăit cu mai bine de opt sute de ani înainte de Hristos.

    Sfînta Tradiţie zice că el a fost fiul văduvei din Sarepta Sidonului, pe care Prorocul Ilie l-a înviat din morţi. Prin aceea că a fost înghiţit de o balenă uriaşă [un chit] în al cărei pîntece a stat trei zile şi trei nopţi, el a închipuit cele trei zile pe care le-a stat Mîntuitorul Hristos în mormînt; şi, prin ieşirea lui din pîntecele chitului, el a închipuit învierea Domnului nostru Hristos din morţi. Toate cele privitoare la acest minunat proroc al lui Dumnezeu se află scrise în Cartea prorocului Iona din Sfînta Scriptură a Vechiului Testament.

    Proloagele de la Ohrida – sfantul Nicolae Velimirovici

  6. Cel ce cu cheia rugăciunii sale a încuiat cerul şi iarăşi l-a deschis, marele între prooroci Ilie, să încuie şi uşa cămării inimii noastre dinspre gândurile răutăţii şi să împodobească cerul minţii noastre cu norii Duhului spre slobozirea ploii Înţelepciunii prin trimiterea veşmântului milostivirii Tatălui.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/rugaciune-de-pocainta-catre-sfantul.html

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/sfantul-mare-prooroc-ilie-tesviteanul.html

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate