EREZIILE KARMEI SI REINCARNARII in lumina invataturii ortodoxe. De la HINDUISM si BUDISM la ratacirile apusene NEW AGE

Vezi si:

 ***

TEORIA KARMEI ŞI A REINCARNARII

Referat prezentat la Al IX-lea Congres Panortodox al Delegatiilor Bisericilor Ortodoxe si Sfintelor Mitropolii pe teme refe­ritoare la erezii si secte, intrunit la Biserica „Sfantul Ioan Rusul” – Evia, 8-13 octombrie 1997.

Teoria karmei si a reincarnarii constituie inva­tatura de baza a celor mai multe erezii si secte contemporane. Credinta in reincarnare a dobandit mai ales incepand cu anii ’60, multi discipoli, atat din randul europenilor, cat si din cel al grecilor. Propaganda care i se face lucreaza foarte eficace.

Astfel, potrivit cu o statistica care s-a facut la ince­putul anilor ’90, s-a constatat ca aproximativ 20% dintre greci cred in reincarnare. Cam acelasi procen­taj, poate ceva mai mare, il intalnim si in tarile Euro­pei si ale S.U.A. Merita sa fie consemnat faptul ca la inceputul secolului XX, potrivit cu datele Societatii Teosofice, numai 1% dintre europeni credeau in rein­carnare.

Este vorba asadar de o problema foarte serioasa, deoarece aderarea la aceasta credinta aduce cu sine iesirea din sanul Bisericii.

Odata cu raspandirea acestei teorii, creste si numa­rul ofertelor de pe piata religioasa¹, adica in spatiul sectelor contemporane. Astfel, citim:

Daca veti medi­ta cincisprezece minute pe zi veti putea pune la punct 10.000 de vieti².

Credinta in reincarnare, spun ei, da solutii la toate problemele si explicatii la toate subiectele.

Haideti sa luam lucrurile de la inceput. Teoria rein­carnarii³, adica credinta ca dupa moartea trupului sufletul intra in alt trup de om sau de animal, este o invatatura foarte veche, care, prin oracole, s-a raspan­dit in intreaga lume inca din antichitate, incepand cu Babilonul, Egiptul, vechea Elada si Roma. Adeptii lui Orfeu, Pitagora si adeptii lui, Platon si adeptii lui, Plotin, neoplatonicii si gnosticii credeau in aceasta teorie. In realitate insa nu era vorba de o conceptie omeneasca, ci de o invatatura pe care diavolii, as­cunsi in spatele zeitatilor antice, o transmiteau la toa­ta lumea prin intermediul oracolelor si al misterelor antice idolatre.

Pe piata religioasa contemporana este oferita mai ales varianta asiatica a teoriei (hinduista si budista) si cea apuseana, de provenienta teosofica.

Cat priveste teoria asiatica a reincarnarii, aceasta este transmisa mai ales prin guruism⁴. Guruismul ca miscare nu este unitar. Desi exista diferente specifice fiecarui curent, doua puncte ale invataturii guruiste sunt comune si esentiale: cele referitoare la karma si la reincarnare.

„Crezul lor”

Potrivit invataturii despre reincarnare, o fiinta, dupa moartea biolo­gica, revine la viata cu un trup nou, fie de om, fie de animal. Astfel sufletul este supus unui nesfarsit ciclu de nasteri si morti, care ii creeaza o continua sufe­rinta (Samsara). Tocmai din aceasta suferinta fagadu­ieste gurul ca il va elibera pe om.

Aici va trebui sa facem o referire la conceptia pe care o au despre Dumnezeu, om si lume, gruparile care adopta teoriile karmei si reincarnarii.

Puterea care il tine pe om in robia samsarei este legea karmei. Cuvantul karma provine din radacina sanscrita KRI, care inseamna actionez, savarsesc; in­seamna mai ales fapta. Potrivit cu aceasta invatatura, fiecare fapta buna sau rea are urmari care actioneaza si dupa moarte. Karma este totalitatea impresiilor acumulate in subconstient care il silesc pe om sa actioneze⁵. Toate acumularile de karma din vietile anterioare sunt cele care coordoneaza viata unui om. Viata pe pamant trebuie sa o traiasca pentru a-si ispasi karma sa.

Swami⁶ Abhedananda, discipol al lui Rama Krishna si reprezentant al miscarii Rama Krishna in S.U.A., spune:

Orice fapta are in mod obligatoriu reactia sau efectul ei. Aceasta constituie de asemenea karma… cuvantul karma le cuprinde pe amandoua: cauza si efectul. In acest inteles universal miscare, atractie, priza la mase, aparare… pasire, vointa, speranta si orice energie a trupului, a mintii si a simturilor consti­tuie karma. Acestea creeaza efecte coordonate de legea nestramutata a cauzei. Dincolo de acest drum al legii karmei, care le strabate pe toate, nu exista fericire sau nefericire⁷.

Satyanandashram (organizatia gurului indian Satya-nanda care actioneaza si in Grecia) mentioneaza in acest sens:

imi pot departa durerea pentru o perioa­da, dar, daca nu o primesc in aceasta viata, va trebui sa iau un alt trup ca sa sufar aceasta durere. In aceasta lume toti trebuie sa sufere din pricina karmei care a fost acumulata in vietile anterioare⁸.

Problemele si suferintele omenesti se datoreaza tocmai acestei „legi” a karmei, care il sileste pe om sa revina la viata printr-o noua incarnare si sa creada ca toate evenimentele pe care le traieste sunt o realitate si nu o inselare.

Exista durere, dualitate, reincarnare, karma. Adica, in putine cuvinte, exista problemele si suferintele omenesti⁹.

Karma inseamna actiune, iar actiunea nu poate fi evitata. De aceea omul nu poate evita acumularea de karma.

Cata vreme exista rasuflare in trup, actiunea sau karma predomina. Iar efectele karmei le obser­vam in noi insine si in cele din urma in societate… in consecinta, trebuie sa cunoastem ca atat timp cat traim acumulam karma. Asadar, destinul nostru este deja hotarat?¹⁰.

Acestea le sustine miscarea gurului Satyananda.

Aceeasi invatatura este propovaduita in tara noastra [Grecia, n.n.] si de gurul Satya Sai Baba fie direct, fie prin discipolii sai. Asa cum spune Robert Nagemy, care il considera pe acest guru un conducator spiritual¹¹, toate cele care se petrec in viata omului sunt deter­minate de mai inainte de relatiile lui karmice.

Astfel, sufletul isi alege de mai inainte (de nastere — n.tr.) neamul, parintii, puterile si slabiciunile trupului si mintii. Isi alege, de asemenea, evenimentele pe care le va trai, precum si relatiile lui apropiate mai impor­tante si durata vietii. Potrivit cu legea karmei toate acestea sunt stabilite de obicei inainte de nastere… Cu toate ca evenimentele cele mai importante sunt determinate de mai inainte de catre faptele noastre anterioare, libertatea noastra se manifesta in capaci­tatea noastra de a reactiona acum intr-un mod dife­rit¹².

De „legea” karmei nu poate scapa nimeni. Potrivit spuselor ocultistului Edgar Cayce (in Grecia este reprezentat de G. Vulucu), care exprima aici punctul de vedere adoptat in general de ocultisti in legatura cu acest subiect:

Iisus Hristos a venit pe pamant pentru a-si desa­varsi evolutia Sa si a biruit trupul si pe diavol¹³.

In felul acesta El a indepartat ceea ce noi numim karma, pe care trebuie sa o infrunte toti¹⁴.

Asa cum citim In textul lui Satyannanda,

„idealul ultim” al yogai il infaptuieste „gurul Brahmanista” care este unit cu „constiinta suprema”, „eliberat (n.tr. de karma), desi traieste inca“. (…) Nu se intereseaza si nu mai simte nimic din cele care privesc trupul… S-a contopit cu Brahma suprem… traieste intr-o ta­cere absoluta, exterioara si launtrica… Adeseori nu simte prezenta discipolilor care il inconjoara. Uneori poate pronunta cuvinte nearticulate… Alteori se poate ca acesti Givanmuctes sa-si piarda cu desavarsire simtirea trupului si sa inceteze a mai manca, cu toate ca li se ofera mancare… Dupa aceasta ei nu pot trai mai mult de zece sau douasprezece zile si astfel sunt nevoiti sa paraseasca aceasta stare… Gurul Brahmanista este varful tuturor gradelor evolutiei spirituale¹⁵.

Pentru a ajunge insa cineva acolo trebuie sa trea­ca prin mai multe stadii, care sunt descrise in cartile religioase asiatice cu multe amanunte.

In hinduista Carte a Legii lui Manu citim:

Asasinul unui brahman se reincarneaza in trupul unui caine, al unui arici, al unui magar, al unui taur, al unei camile, al unei capre, al unui bou, al unui animal salbatic, al unei pasari, potrivit cu circumstantele crimei. Cel care fura stofe de matase se reincarneaza ca potarniche; daca cele furate sunt de in, ca broasca; daca sunt din bumbac, ca cocostarc; daca sunt din piela de vaca, ca crocodil. Daca fura parfumuri scumpe sa reincarneaza in soarece; daca fura cimbru, in curca; daca fura orez fiert sau nefiert, in arici. Daca fura foc se reincarneaza in cocor; daca fura un vas de uz casnic, in bondar; daca fura haine de purpura, in potarniche rosie¹⁶.

Aceasta in spatiul hinduismului. Acum sa trecem la budism.

Potrivit teoriei budiste omul poate ajunge dupa moarte in sase ipostaze, care se numesc cele sase cai ale reincarnarii si sunt urmatoarele, in ordine ierarhica:

1. Ipostaza divina (deva). Budismul a mostenit aceste fiinte din mitologia hinduista si, potrivit anu­mitor scriitori, se ridica la numarul de 33: cate 11 pentru fiecare din cele trei lumi.
2. Ipostaza umana. Aceasta este si cea mai rara. Un mit ne vorbeste despre o broasca testoasa care traieste in adandurile marilor si scoate capul la supra­fata la fiecare o suta de ani, precum si despre un inel care pluteste la suprafata apelor; pe cat este de probabil sa treaca capul broastei prin inel, pe atat este de probabil sa se reincarneze o fiinta in trup ome­nesc dupa moartea sa.
3. Ipostaza de asura. Asurii sunt dusmanii devilor si corespund intr-un fel gigantilor din mitologia scan­dinava si titanilor din cea greaca. O traditie pretinde ca ei iau nastere din picioarele lui Brahma; se crede ca locuiesc in pamant si au proprii lor regi. Rude cu asurii sunt si nagas, reptile cu chip omenesc care locuiesc in palate subpamantene ca paznici ai cartilor mistice ale budismului.
4. Ipostaza de animal. Zoologia budista le clasi­fica in patru specii: fara picioare, cu doua picioare, cu patru picioare si cu multe picioare. Jakatasii amintesc de vietile anterioare ale lui Buda in corpuri de animale.
5. Ipostaza de preta. Pretasii sunt osandirii care sunt chinuiti de foame si de sete, pantecele lor are marimea unui munte iar gura lor este de marimea unui ac. Sunt negri, galbeni sau albastri, plini de lepra si necurati. Unii se hranesc cu scantei, in timp ce altii incearca sa-si manance carnurile lor. Adeseori dau viata unor cadavre si bantuie prin cimitire.
6. Ipostaza de fiinta demonica. Aceste fiinte sunt torturate in adancurile subpamantene, putand totusi sa se afle intemnitate intr-o stanca, intr-un copac, intr-o casa, sau intr-un ulcior¹⁷.

Nu stiu daca le au in vedere pe acestea discipolii greci ai gurusilor. In tot cazul, fie ca organizatia in care au fost atrasi isi scoate invatatura din hinduism, fie din budism, sansele de a iesi din ciclul reincar­narilor sunt minime, asa cum am vazut in pilda cu broasca testoasa. Daca ne vom intoarce din nou la hinduism, vom gasi invatatura care spune ca, pentru a se elibera cineva din ciclul reincarnarilor, va trebui mai intai sa se nasca intr-o casta hinduista inferioara si apoi incet-incet sa evolueze.

Presupusa iesire din ciclul reincarnarilor

Potrivit acestei conceptii singurul mod de a iesi din nesfarsitul ciclu al nasterilor si al mortilor este de a nu acumula karma. Iar aceasta se poate realiza atunci cand cine­va actioneaza fara alipire, asa cum face un actor atunci cand isi joaca rolul pe scena fara sa se iden­tifice cu el.

In cartea mai sus amintita a lui Borges se spune ca:

Daca un sfant (arahat = iluminatul) reuseste sa ajunga la nirvana inainte de moartea sa, actiunile lui nu mai acumuleaza karma; poate face nenumarate fapte bune sau sa savarseasca crime, insa faptele lui nu vor primi rasplata sau pedeapsa, deoarece s-a eliberat din ciclu (samsara) si nu se mai naste din nou¹⁸.

La acest stadiu se presupune ca a ajuns gurul. Potrivit cu invatatura organizatiilor guruiste, gurul este

mai presus de karma, a ajuns la infaptuire cosmica; misiunea lui este sa semene semintele pentru realizarea unei culturi spirituale universale si „sa transmi­ta cunoasterea universala discipolilor sai care si-au curatit mintea si sunt pregatiti sa o primeasca“.

Este foarte important faptul ca invatatura despre karma constituie baza misiunii si autoritatii gurului. Omul nu poate gasi singur „calea” care duce la eliberarea din ciclul renasterilor (samsara). Are nevoie de ajutor, iar acest ajutor il ofera gurul.

Atunci cand Satyananta vine in Grecia, vine sa ne elibereze inimile noastre cele indurerate, iar nu sa tina o conferinta, sa invete Kryia Yoga… Nu! Ceea ce ne ofera este ceva mai profund…,

declara Centrul Yoga Satyananta¹⁹.

Atunci cand gurul si discipolul sau sunt uniti pe plan spiritual, o mare parte din karma discipolului poate fi asimilata de guru.

Dar aceasta presupune ca discipolul sa uite lumea si toate lucrurile din ea, in afara de guru, care se afla inaintea lui – aceasta este comuniunea pe plan spiritual²⁰.

In felul acesta discipolul este condus treptat, prin tehnicile si metodele potrivite, la dependenta totala de guru.

Consecintele teoriei

Consecintele acestei teorii sunt distrugatoare, atat pentru om cat si pentru societate. Daca toate sunt determinate de karma pe care a acumulat-o cineva in vietile anterioare, atunci nimeni nu este raspunzator pentru faptele sale. Atunci toate, chiar si cele mai mari crime, sunt justificate, de vreme ce nu exista in esenta discernamantul care sa faca deosebirea dintre bine si rau. Orice lucru bun care se face cu alipire nu este in realitate un bine, deoarece produce karma, in timp ce orice lucru rau care nu se face cu alipire nu produce karma, prin urmare este considerat un lucru pozitiv. Şi aceasta deoarece il aduce, chipurile, pe om mai aproape de scopul sau, care este eliberarea din ciclul chinuitor al reincarnarilor (samsara).

Astfel se produce o rasturnare a conceptiei despre dreptate si morala, pe care o avem nu numai noi, ortodocsii, dar si omul apusean, in general; adica conceptia care este bazata pe invatatura despre Dumnezeu, om si lume a Crestinismului.

Indemnul Sfantului Apostol Pavel bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang²¹ este considerat alipire de catre adeptii teoriei karmei si a reincarnarii.

Cercetatorul german al ereziilor Friedrich-Wilhelm Haack, intr-una din cuvantarile sale tinute in Atena (1989), spunea:

Odata, pe cand mergeam impreuna cu un guru pe un drum din Rizikes (India), am vazut stand pe mar­ginea drumului un cersetor si i-am aruncat o moneda. Atunci gurul a ras si a spus: „Ah, voi crestinii!… “Apoi m-a intrebat: „De ce il ajuti? El insusi este vinovat pentru starea in care se afla”. Şi Haack conchide: „Aceasta este mentalitatea care sugruma orice actiu­ne sociala”.

Potrivit cu adeptii invataturii guruiste, cel care se supune legii karmei este mai drept si mai moral decat cel care respecta cele zece porunci.

Astfel, daca cineva ajuta pe semenul sau aflat in suferinta, participand la durerea lui, acumuleaza kar­ma. Asadar fapta lui, aparent buna, in realitate este rea deoarece nu-l ajuta sa iasa din ciclul samsarei. Dar nici cel suferind nu este ajutat. Il vom ajuta numai atunci cand il vom lasa in starea in care se afla, pentru a-si ispasi karma. Caci de nu si-o va ispasi in aceasta viata, se va naste din nou pentru a o ispasi in alta viata.

Pe de alta parte, un jaf sau o ucidere care se va face „fara alipire”, adica ca si cum si-ar juca cineva rolul sau pe scena unui teatru fara sa se identifice cu el, este considerat un lucru bun(!), deoarece nu acu­muleaza karma. Asadar cel care actioneaza astfel se apropie de implinirea scopului sau, care este iesirea din ciclul reincarnarilor. Unuia ca acesta nu i se poate cere socoteala de catre nimeni. Cel care savarseste o ucidere sau un furt, face aceasta ispasindu-si karma sa. Dar si victima isi ispaseste propria sa karma. Şi, desigur, nu ar fi putut sa o ispaseasca fara cel care a savarsit aceasta.

Staretul Paisie Aghioritul ne da o frumoasa pilda pentru a descrie diferenta esentiala dintre un om care a fost adapat cu rugaciunea ortodoxa si un altul care a fost adapat cu meditatia orientala. El spune:

Sa presupunem ca un hinduist se afla pe malul marii si se autoconcentreaza. Daca in momentul acela cineva se primejduieste in mare si cere ajutor, acesta va ramane cu desavarsire nepasator, nu se va misca din pozitia sa ca sa nu se lipseasca de placerea ce o simte. In timp ce, daca s-ar afla acolo un monah ortodox si ar rosti Rugaciunea lui Iisus, ar lasa meta­nia si s-ar arunca in mare ca sa-l salveze²².

Dar sa revenim. Pentru adeverirea celor de mai sus redau un text de la Satyanantashram:

Nu este nevoie sa constrangeti karma, prietenia, iubirea de slava, nici chiar mania, nesatiul sau patima (desfranarii). Ci trebuie sa traiti o viata foarte libertina. Nu cred ca omul greseste, ca poate apuca pe un drum rau sau ca poate deveni rau. Cred ca situatia in care se afla a fost creata pentru a putea evolua²³.

Toate acestea rastoarna morala, dreptatea, asis­tenta sociala si legislatia, asa cum le-am observat in societatile occidentale.

Potrivit acestei invataturi, toata viata noastra pe pamant are o valoare negativa si orice situatie va trebui sa fie acceptata in mod cu totul pasiv. In felul acesta omul se netrebniceste; paralizeaza in el orice incercare de a se impotrivi nedreptatii si constran­gerii. I se slabanogeste orice simtamant de respon­sabilitate sociala. Vinovatii pentru starea in care se afla cei nedreptatiti sau cei care sufera sunt ei insisi, iar nu cei care ii nedreptatesc.

Asa cum scrie Borges, hinduistii considera mila ca fiind o ostentatie, o greseala, pentru ca starea nefe­ricita nu face altceva decat sa-l ajute sa-si ispaseasca gresalele pe care le-a savarsit intr-o viata anterioara. Şi orice incercare de a-l ajutora intarzie inevitabila plata a datoriei. Din aceasta pricina Ghandi a condamnat fondarea azilelor si a spitalelor. Credinta in reincarnare este atat de puternica in India, incat nimeni nu cere ca sa fie dovedita²⁴.

W.T.R. Sheddy observa pe buna dreptate:

Teoria karmei este „o filosofie folositoare pentru clasa stapanitoare”. De ce unii ca acestia sunt bogati? Din pri­cina nenumaratelor fapte bune pe care le-au savarsit in vietile anterioare. Dar de ce saracii sunt saraci? Deoarece in vietile anterioare au facut nenumarate crime. Ne putem oare inchipui o filosofie mai placuta in mainile clasei stapanitoare decat teoria karmei?²⁵

Şi Nekkue Kestling observa:

Sistemul hinduist este cel mai bun sistem feudal care a existat vreodata. Este sistemul in care pastrarea si mostenirea puterii, clasei stapanitoare a fost asigurata in mod desavarsit cu ajutorul conceptiei reincarnarii.

Copilul omului sarac asa trebuia sa se nasca si nimeni nu trebuie sa-l scoata din starea nefericita in care se afla, pentru ca plateste o oarecare karma. Şi de aceea si-a ales sa se nasca un copil de sarac si sa traiasca in saracie si dispret.

Dimpotriva, brahmanul va naste negresit brah­mani, care se vor desfata de bunatatile si privilegiile castei lor, deoarece sunt niste suflete ce au o karma pozitiva – de altfel pentru aceasta si-au ales trup de brahman pentru a se reincarna – si astfel au dreptul de a fi rasplatiti si a se desfata in aceasta viata²⁶.

Asadar, in India, sistemul castelor si al claselor sociale este determinat de invatatura despre karma si reincarnare²⁷.

Pe langa conceptia asiatica asupra reincarnarii o avem si pe cea occidentala, exprimata mai ales de Societatea Teosofica.

Potrivit spuselor lui Irving S. Cooper, stalpul de baza al Societatii Teosofice:

Una dintre misiunile Societatii Teosofice Mondiale este de a face cunoscut adevarul despre reincarnare²⁸.

Varianta apuseana a teoriei reincarnarii, in contra­dictie cu cea asiatica, nu urmareste nimicirea vietii, nici „eliberarea” din ciclul vietilor si mortilor succesive, ci daruirea de „noi posibilitati” prin reincarnari succesive, astfel incat sa poata fi satisfacute toate dorintele care nu au fost satisfacute in aceasta viata. Adeptii occidentali ai teoriei reincarnarii cred ca ceea ce isi doresc acum in aceasta viata si nu dobandesc cu siguranta vor dobandi in vietile viitoare.

Conceptia despre karma si reincarnare presupune acceptarea teoriei holiste despre lume si om.

Toate sunt dumnezeu. Dar acest dumnezeu se manifesta in lume mai mult sau mai putin, potrivit cu capacitatea fiecarui individ.

„Evolutia” in cadrul nesfarsitelor reincarnari este de fapt o evolutie prin sine, prin procese automate, mecaniciste.

Aceasta conceptie predomina de altfel si in cre­dinta hinduista despre reincarnare precum si la gruparile ezoterice ale Crestinismului ezoteric al lui D. Doriza. in cartea sa 2001 – a Doua Venire²⁹, spune:

Sinele tau modeleaza evolutia Sinelui aceluia care de buna voie s-a destramat cu scopul de a ucenici in Unire, cu scopul de a scoate din dezbinare toate experientele si cunostintele Unitatii Supraperfecte si a intoarce particica arzatoare a nemarginirii Sinelui in unitatea Sinelui. Sinea ta directioneaza Sinea ta dez­binata… pentru a invata sa depaseasca zguduiturile materiei grele si sa le poata preschimba deasupra Nesfarsitului „Este”… Eu sunt Sinea ta. Puterea Crea­toare Suprema….

Aceasta calatorie evolutiva nu se refera numai la om. Omul este numai o etapa. In acesta calatorie este inclus intreg universul.

Dintru inceput trebuie sa avem in vedere, scrie Cooper, ca intreaga natura este vie si ca fiecare parte a ei de la cristale pana la om, slujeste ca purtatoare a unei constiinte ce inainteaza spre evolutie. Ne putem inchipui cum valurile vietii evolutive ies dintr-un regn si intra in altul: mineral, vegetal, animal, uman.

Asa cum spune Roumi (n.a. cunoscut mistic musulman si fondatorul ordinului sufit din Mevlevi):

La planta incepe sa se arate sim­patia sau antipatia, precum si semnele bolnavicioase ale afectivitatii. La animal se manifesta sub forma sentimentului concret, a patimilor si a dorintelor, apa­rand de asemenea si o oarecare forma de intelegere. La om, dupa ce va trece de incercarea sutelor de reincarnari, ajunge in cele din urma la inaltimile cu­noasterii spirituale.

Scopul principal al reincarnarii, spun ei, este instru­irea. In acest scop venim si revenim pe pamant, nu pentru ca o pricina exterioara ne obliga la aceasta, ci pentru ca propria noastra constiinta, Eul nostru, are nevoie de evolutie. Mobilul care ne impinge spre reincarnare si care ne aduce iarasi pe pamant este setea noastra interioara de experiente, dorinta noas­tra de a cunoaste, avantul nostru de a participa la miscarea agitata a vietii naturale³⁰.

Asa cum fagaduiesc cei care ii fac publicitate, con­ceptia apuseana despre reincarnare nu conduce la nelucrare, ci ea fagaduieste experiente mai mari si desteptarea capacitatilor oculte ale omului.

Reincarnarea nu continua pana la infinit. Atunci cand vom fi invatat toate lectiile care se predau in scoala lumii, nu vom mai avea nevoie de reincarnari fizice, fara numai de acele reincarnari de bunavoie, in care fiintele superioare si perfecte vin ca niste maes­tri spirituali sa ajute lumea inapoiata pe calea evolu­tiei spirituale³¹.

Combaterea acestei teorii

1. Adeptii teoriei karmei nu pot sa justifice lipsa amintirii presu­puselor vieti anterioare. Daca in aceasta viata ne aflam ca sa platim karma din vietile anterioare si sa „invatam lectia” pentru a evolua, asa cum sustin ei, atunci cum se face ca nu ne amintim de faptele vietilor anterioare pe care platindu-le se presupune ca ne instruim? Raspuns nu exista si acest punct este unul dintre cele mai slabe ale teoriei.

Pentru a se acoperi acest gol – lucru cu neputinta, desigur – recurg la asa-numitele calatorii in vietile anterioare prin intermediul hipnozei, calatorii in care fie scot la iveala amintirea unor fapte aflate in subconstient, fie sunt informati de catre duhurile viclene despre unele fapte petrecute in trecut sau care se petrec in prezent, care sunt considerate de catre adeptii teoriei karmei drept dovada, chipurile, a vieti­lor anterioare. De altfel aceste calatorii presupun cre­dinta in reincarnare, atat din partea hipnotizatorului, cat si a celui hipnotizat.

Astfel Robert Nagemy, „dascalul” organizatiei guru-iste Viata armonioasa, sustine ca fiecare om a schimbat de nenumarate ori diferite roluri.

Mama mea a fost sora mea intr-o viata anterioara iar tatal meu un indragostit de al meu. Primul meu fiu a fost bunicul meu intr-o alta viata, iar al doilea a fost tatal meu… Pe a doua fiica a mea am avut-o mama intr-o viata anterioara.

Intr-o viata anterioara tatal meu a fost sotia mea, pe care o chinuiam(…). Am inteles ca intr-una din vietile mele anterioare mama mea l-a ucis pe tatal meu si pe mine(…). Mama mea a fost intr-o viata anterioara mama mea, iar intr-alta copilul meu(…). Ştiu ca mama mea mi-a fost mama si altadata. Eu si cu tatal meu eram gemeni, de aceea eram atat de legati sufleteste(…). Intr-o viata anterioara mama mea mi-a fost prieten apropiat, iar tatal meu mi-a fost sot, pe care obisnuiam sa-l chinuiesc(.. .)³².

Aceste „descoperiri” despre vietile anterioare pot proveni fie de la un guru, fie sunt dobandite in grup prin anumite practici, cum ar fi „calatoriile” facute prin intermediul hipnozei.

Doctrina aceasta face imposibila crearea relatiilor personale, care se sprijina pe unicitatea persoanei, precum cele din cadrul vietii familiale.

Aceste conceptii pot sa destrame familii si sa creeze relatii impotriva firii (homosexuale, lesbiene) sau relatii neingaduite, cum ar fi cea intre tata si fata s.a.m.d. Se ajunge chiar si la schimbarea sotilor, cand cei doi nu apartin aceleiasi grupari. Astfel de cazuri grave au fost deja observate.

2. Fara indoiala aceasta invatatura este anticres­tina. Potrivit invataturii crestine, scopul omului nu este acela de a se elibera de chinul samsarei, de a-si dizolva personalitatea intr-o energie impersonala sau intr-o supraconstiinta, ci vesnica si adevarata comu­niune personala cu Dumnezeu. De altfel, invatatura despre reincarnare este lepadata de Sfanta Scriptura. Şi, chiar daca am accepta ca in Sfanta Scriptura se aduce vorba despre reincarnare, aceasta nu are nici o legatura cu invatatura lui Hristos, ci cu oarecare con­ceptie din popor la acea vreme³³. Invatatura crestina este cuprinsa in urmatoarea fraza: Este randuit oame­nilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie Jude­cata³⁴. Asadar nu vorbeste de cicluri succesive de vieti si morti, ci despre o nastere si o moarte tru­peasca, iar dupa aceasta Judecata. Dumnezeu a randuit o zi in care va judeca lumea cu dreptate prin Barbatul pe Care L-a randuit³⁵.

Chiar si numai aceste cuvinte clare ale Sfantului Apostol Pavel: Este randuit oamenilor… fac de prisos orice discutie despre primirea sau neprimirea de ca­tre Biserica lui Hristos a reincarnarii. Insa adeptii acestei teorii, imprastiind confuzia si incercand sa atraga la ei crestini neintariti in credinta, propova­duiesc ca teoria aceasta ar fi, chipurile, invatatura Bisericii din primele veacuri, pana la Sinodul V Ecumenic (secolul VI). Potrivit ocultistilor, Hristos a invatat reincarnarea intr-un cerc restrans de discipoli, deoarece multimile nu o puteau intelege. Şi aceasta pentru ca intelegerea cunostintelor mai profunde presupune fiinte care se gasesc la „un nivel superior de evolutie”³⁶.

Asa cum ne spune fericitul Parinte Antonie Alevizopulos, afirmatiile care sustin ca ar fi existat un cerc restrans de discipoli, carora s-ar fi descoperit, chipu­rile, „adevaruri mai inalte” nu sunt conforme cu rea­litatea istorica.

Deja in anul 190 d.H., Sfantul Irineu, episcopul Lugdunului [Lyonului n.n.], a alcatuit un catalog cu cartile Noului Testament.

Sfantul Irineu era ucenicul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei, care la randul sau fusese ucenicul Evanghelistului Ioan. Preocuparea principala a Biseri­cii era aceea de a pune in armonie cartile Noului Testament, al caror mesaj comun era invatatura lui Iisus Hristos ce propovaduia Invierea, iar nu reincar­narea³⁷.

Sfantul Irineu a fost invatat de Sfantul Policarp cele pe care acesta le-a primit de la Evanghelistul Ioan. Daca ar fi existat un cerc restrans, atunci cu siguranta ca ar fi apartinut acestuia si Sfantul Irineu, precum si ucenicul sau Ipolit. Daca intr-adevar inva­tatura despre reincarnare ar fi fost predata acestui cerc restrans, amandoi ar fi primit aceasta invatatura si ar fi considerat-o dreapta, chiar daca din motive bine intemeiate nu ar fi considerat potrivit sa o pro­povaduiasca public.

Vedem insa ca Sfantul Irineu condamna invatatura care spune ca sufletele primesc din cand in cand mai multe trupuri. In cartea sa numita Mustrarea si rasturnarea cunoasterii celei cu nume mincinos scrie:

Asa cum fiecare dintre noi primeste propriul trup, tot astfel are si propriul suflet. De aceea atunci cand se va completa numarul pe care El Insusi (Dumnezeu) l-a randuit de mai inainte, toti cei care au trecut prin viata (ale caror nume s-au scris in Cartea Vietii) vor invia avand propriile lor trupuri si suflete, cu care au bineplacut lui Dumnezeu. Iar cei vrednici de osanda vor merge in iad avand si acestia propriile lor trupuri si suflete, cu care s-au indeparta de harul lui Dumnezeu³⁸.

Asadar nu exista nasteri repetate in urma carora sufletele primesc diferite trupuri, ci numai o singura nastere. In aceasta viata pe pamant fiecare om are un singur suflet si un singur trup.

Faptul ca Sfantul Irineu nu a introdus in Canonul Noului Testament scrieri apocrife ale gnosticilor, care propovaduiau reincarnarea, dovedeste ca el insusi si intreaga Biserica de atunci nu primeau invatatura des­pre reincarnare.

Invataturile despre reincarnare au fost combatute si de Sfantul Ipolit al Romei (†235), ucenicul Sfantu­lui Irineu.

Daca reincarnarea ar fi fost invatatura unui cerc restrans de discipoli cu siguranta ca Sfintii Irineu si Ipolit nu ar fi combatut-o ca pe o invatatura necres­tina, ci ar fi apartinut si ei acestui cerc³⁹.

Argumentul ocultistilor cum ca Sfanta Scriptura ar invata, chipurile, despre reincarnare – dandu-l ca pilda pe Sfantul Ioan Botezatorul si spunand ca acesta a fost reincarnarea proorocului Ilie⁴⁰ – este naiv. Ei uita ca potrivit cu propria lor invatatura pentru a se reincarna cineva trebuie mai intai sa moara. Dar proorocul Ilie nu a murit! Talcuirea textului evan­ghelic de mai sus este simpla. Asa cum Sfantul Arhanghel Gavriil spune tatalui Sfantului Ioan Boteza­torul: Ioan va veni cu duhul si cu puterea lui Ilie, adica va avea harisma proorociei si indrazneala proorocului Ilie⁴¹.

De altfel, daca Hristos ar fi acceptat reincarnarea, nu ar fi inviat morti, ci s-ar fi limitat sa mangaie pe rudele acestora.

3. Cei care accepta teoria karmei si a reincarnarii trebuie, de asemenea, sa ia aminte la contradictia in care cad. Daca sufletul celui mort in timp de cincizeci de zile intra intr-un alt trup, potrivit cu invatatura formulata in doua texte fundamentale ale lor, adica in versiunea tibetana si cea egipteana a Bibliei mortilor, atunci cum este posibil sa cheme – asa cum sustin ei – sufletele mortilor in adunarile spiritiste, de vreme ce duhurile acestea cu mult timp mai inainte au intrat intr-un alt trup? Asadar, daca teoria karmei este adevarata, spiritismul este o minciuna si invers.

Tot astfel, ce noima au ceremoniile facute pentru sufletele mortilor, de vreme ce acestea s-au reincar­nat deja?

4. Şi inca un argument: faptul ca populatia plane­tei a crescut in ultimile doua veacuri de la unul la sase miliarde de oameni arata cat de mincinoasa este teoria karmei si a reincarnarii. Ce s-a intamplat oare de s-a petrecut aceasta crestere exploziva? Unde au fost aceste suflete si de ce nu au luat pana acum trup material?

5. Dincolo insa de toate acestea, foarte important pentru noi crestinii este faptul ca inselaciunea rein­carnarii ameninta sa anuleze intreaga Evanghelie a mantuirii in Hristos, adoptand mincinoasa si luciferica evanghelie a sarpelui, adica propovaduirea evolutiei, realizarii si mantuirii prin sine.

Daca cineva primeste aceasta teorie antihristica a reincarnarii, se scoate pe sine insusi din Biserica lui Hristos, deoarece:

a) Nu primeste Simbolul Credintei in care martu­risim ca Hristos a inviat din morti si ca asteptam a Doua Lui Venire. In Simbolul Credintei marturisim doua veniri ale lui Hristos, iar nu o multime de rein­carnari ale Lui, asa cum sustin ocultistii, care incear­ca sa nege unicitatea Persoanei lui Hristos si prezenta Lui ca Dumnezeu si Mantuitor.

Pe de alta parte, in Simbolul Credintei mai martu­risim ca asteptam si invierea noastra, precum si cea a tuturor mortilor si nu un ciclu nesfarsit de reincarnari.

b) Neaga deosebirea dintre Creator si creatia Sa.

c) Neaga Judecata viitoare.

d) Neaga unicitatea, libertatea si responsabilitatea persoanei omenesti, de vreme ce toate functioneaza acolo in cadrul unei necesitati oarbe.

e) Neaga dragostea. Fraza bucurati-va cu cei ce se bucura si plangeti cu cei ce plang⁴² este considerata de adeptii karmei si ai reincarnarii nu ca virtute, ci ca o neputinta si alipire fata de ceea ce te impiedica sa evoluezi prin sine.

De asemenea, pentru noi, trupul omenesc nu este o temnita a sufletului, ci biserica a Duhului Sfant. Viata nu este o pedeapsa sau o condamnare pentru faptele vietilor asa-zise anterioare, ci un dar al lui Dumnezeu. Moartea nu este izbavire, ci rasplata pa­catului si a fost ingaduita de Dumnezeu ca nu cumva raul sa fie fara de moarte. In timp ce pentru adeptii reincarnarii viata este pedeapsa, iar nu moartea.

Concluzii

Din cele spuse mai sus observam ca una din consecintele invataturii inselatoare despre karma si reincarnare, care spune ca nu exista nimeni care sa ne ceara socoteala pentru faptele facute, constituie o mestesugire iscusita a diavolului, ucigasul de oameni, pentru a vana disci­poli.

Evanghelia propovaduieste: Iata acum este vremea bineprimita; iata acum este ziua mantuirii⁴³. Acum, in aceasta viata se hotaraste viitorul nostru vesnic. Dupa moarte sufletul nu mai poate sa se pocaiasca. Dim­potriva, sectele ii adorm pe oameni si le fagaduiesc o multime nesfarsita de posibilitati de a-si satisface patimile lor, fara insa sa mai trebuiasca sa dea socoteala vreodata pentru ele.

Din toate cele care s-au spus pana acum cred ca s-au aratat destul de limpede contradictiile si pun­ctele slabe ale teoriei karmei si reincarnarii, care este o credinta si nu o lege, asa cum incearca discipolii el sa ne convinga. Este vadita, totodata, incompatibili­tatea acesteia cu Credinta Ortodoxa“.

---

(Din: Parintele Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane, o adevarata amenintare, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006)

Legaturi:

Va mai recomandam din aceeasi carte: