FUGA IN EGIPT. Despre fuga de Dumnezeu si ostilitatea lumii, despre puterea lui Dumnezeu si puterea lumeasca cu PARINTELE COMAN

31-12-2011 Sublinieri

Evanghelia Duminicii dupa Nasterea Domnului

Fuga in Egipt: Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucidaSi sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: “Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt”.

Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt, Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.

Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel. Si auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca, in vis, s-a dus in partile Galileii. Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema. (Matei 2, 13-23)

R. Radulescu: De cum a intrat in lumea noastra, a oamenilor, la nasterea Mantuitorului Hristos, Dumnezeu S-a lovit de ostilitatea lumii in care a intrat. Desigur, Dumnezeu Isi cunoaste creatia, cunoaste lumea creata de Sine. Il vedem pe Mantuitorul Hristos, ca pe un pribeag, nevoit sa plece cu familia in Egipt, pentru a se feri de furia lui Irod, care-si vedea amenintata pozitia lui de rege. Ostilitatea lumii nu s-a manifestat numai atunci, ea este de cand Dumnezeu a creat lumea. De unde, parinte profesor Constantin Coman, samanta de dusmanie fata de Dumnezeu, Cel care a creat, de fapt, lumea? Omul nu-L mai percepe pe Dumnezeu ca pe un ocrotitor, ci I se impotriveste. De unde samanta potrivniciei, de unde gandul acesta de adversitate fata de Dumnezeu?

Pr. Coman: Omul are in sine aspiratia spre absolut si citeste dependenta de oricine, inclusiv de Dumnezeu, ca pe o limitare. Aceasta pentru ca nu mai are o intelegere clara a ceea ce este Dumnezeu. Ati spus foarte bine. In firea omeneasca exista o adversitate la adresa lui Dumnezeu. Exista o fuga a omului de Dumnezeu, manifestata in diverse forme, de la cele mai grosolane la cele mai rafinate! Este o tendinta a omului, aproape permanenta si universala, de emancipare de sub tutela lui Dumnezeu. Aceste tendinte ne confirma starea noastra de cadere. Sa ne amintim reactia protoparintilor Adam si Eva, dupa cadere: au fugit, s-au ascuns de la fata lui Dumnezeu!

In mod firesc, daca noi credem si marturisim ca Dumnezeu este Creatorul si Atoatetiitorul si sensul ultim al creatiei si al existetei noastre, ar trebui sa avem, dimpotriva, o atitudine prieteneasca, recunoscatoare si supusa fata de El. Lucrurile nu se intampla, insa, asa. Omul fuge de Dumnezeu, se ascunde intr-un fel de El, asemenea copilului necuminte care se ascunde de parinti dupa ce face boroboate. Iar mai tarziu vrea sa se desprinda de parinti pentru a fi liber si autonom. Nu ma refer la tendinta fireasca de desprindere a copiilor de parinti sau a ucenicilor de maestri. In astfel de situatii, desprinderea nu este absoluta, copilul sau ucenicul raman cu recunostinta, cu cinstire, cu respect, cu atentie si cu dragoste fata de parinti sau de invatatori.

In om este sadita informatia implinirii sale, informatia standardelor la care trebuie sa ajunga, informatie echivalenta cu aspiratia omului dupa absolut, cum spuneam. Dar el traieste in niste limite. Lumea in care se misca el, resursele lui, actiunile lui, gesturile lui sunt atinse de limite, nu sunt absolute. In orice om, insa, exista simtul aspiratiei spre absolut. Ea este foarte sanatoasa pentru ca omul a fost zidit de Dumnezeu ca sa ajunga la masura absoluta. Numai ca implinirea acestei aspiratii nu este imanenta lumii si creatiei si nici firii omenesti. Implinirea acestei aspiratii se realizeaza tocmai prin impartasirea de Dumnezeu, singura existenta absoluta, fara limite, fara stricaciune, care are existenta prin Sine insusi. Omul „imprumuta” existenta deplina de la Dumnezeu. Fuga de Dumnezeu se datoreaza perceptiei gresite ca Dumnezeu ar insemna dependenta si, prin urmare limitare. Lucrurile sunt foarte complexe, dar este important ca omul sa se cerceteze si sa cunoasca de unde vine tendinta de a fugi de Dumnezeu.

O a treia cauza tine de starea de pacat sau de cadere a omului. Am sa va dau un exemplu elocvent din experienta mea preoteasca. Constat de peste 25 de ani, ca pruncii, copiii vin fara nici o rezerva spre biserica, spre preot, spre orice semn care trimite la Dumnezeu; vin cu o oarecare bucurie, cu oarecare entuziasm, chiar si cei care nu au o educatie religioasa. De indata ce cresc si sunt atinsi de caderi, de murdarii, de ganduri meschine, se retrag si au rezerva fata de tot ceea ce trimite la Dumnezeu. Oamenii adulti cu atat mai mult. Cand intalnesc un preot pe strada, nu stiu pe unde sa-l ocoleasca, tocmai pentru ca preotul este un semn care-l trimite imediat cu gandul la Dumnezeu. Starea de pacat, constiinta pacatului, a faptului ca face lucruri potrivnice propriei sale firi, il face sa se rusineze si sa-l mustre constiinta.

S-ar simti mai bine daca nu ar exista pentru el un for absolut de judecata, care se activeaza acum, se activeaza mai tarziu sau la sfarsitul vietii. Atitudinea potrivnica si de adversitate la adresa lui Dumnezeu este generata de pacat, iar cel mai grav este atunci cand omul tinde, asa cum se intampla in Evanghelia de astazi, sa ia el locul lui Dumnezeu, sa devina el centru absolut de putere, de autoritate pentru sine, si daca se poate si pentru semenii sai. In aceasta situatie, desigur, Dumnezeu este un concurent redutabil, si de ce n-ar incerca, amagindu-se ideologic pe sine sau pe ceilalti, sa atace conceptul, ideea sau realitatea care se numeste Dumnezeu.

R. Radulescu: Irod, pentru ca nu gaseste Pruncul, care avea sa devine rege, dupa cum stia de la magi, purcede la un gest oribil: omoara toti pruncii care ar fi fost de varsta Mantuitorului Hristos, ca sa inlature amenintarea de care se temea. Are loc un masacru al pruncilor nevinovati, episod care ne reaminteste durerea parintilor acelor copii, durerea lumii de atunci. Ne punem intrebarea: de ce a ingaduit Dumnezeu acel masacru oribil, desi putea sa randuiasca altfel lucrurile? Desigur, Irod este cel care ordona masacrul, dar Dumnezeu putea sa-1 impiedice pe Irod. De ce nu o face?

Pr. Coman: Pentru ca sa se implineasca Scripturile, dupa cum interpreteaza Sfantul Evanghelist Matei. Este greu sa patrundem gandurile lui Dumnezeu! Sigur ca ar fi putut sa intervina, cum o face probabil de multe ori, limitand dimensiunile raului provocat de oameni. Iata, de data aceasta, nu intervine! Probabil, tocmai pentru a pune in evidenta de ce este in stare omul pentru a-si pastra puterea. Pruncii ucisi de Irod sunt pretul platit pentru conservarea puterii lumesti. Irod se temea foarte mult ca nu cumva sa se fi inascut un pretendent la puterea sa regala. Profetii, pe care iudeii ii interpretau in acest sens, spuneau ca se va naste un mare conducator, care ii va ajuta sa se elibereze de sub presiunea Imperiului Roman si a tuturor captivitatilor prin care trecusera. Momentul acesta era identificat cu o implinire a fagaduintelor vechi-testamentare. Atunci Irod se teme ca va atenta cineva la puterea sa lumeasca si, iata, ce pret fantastic se plateste!

Setea de putere orbeste. Pentru a pune mana pe putere sau pentru a o pastra, oamenii sunt in stare de grozavii. Zilele acestea, comemoram evenimentele triste din 1989. In memoria multora dintre noi exista temerea ca, atunci, noua putere a facut multe victime tocmai pentru a se instala si pentru a se legitima. Victimele au fost tineri. Un pret scump in Ajunul Craciunului. Nimeni si nimic nu ramane nejudecat de Dumnezeu. Din pacate, pentru cei care, luptandu-se sa puna mana pe putere omeneasca, au facut asemenea faradelegi, vor plati mai devreme sau mai tarziu. Ar fi mai bine sa plateasca in moneda acestei lumi, nu in moneda vesniciei, dramatica si mult mai chinuitoare!

Revenind la intrebarea dumneavoastra, ar mai trebui sa vorbim despre libertate, ca trasatura esentiala a existentei omului. Dumnezeu nu este un dictator. Dumnezeu este El insusi expresia libertatii, pentru ca numai in existenta libera, exista responsabilitate. Numai intrucat omul este liber, poate fi partener de dialog lui Dumnezeu. Tot raul care se intampla in lumea asta – si este foarte mult rau, foarte multa faradelege – nu se intampla pentru ca Dumnezeu [voieste], ci pentru ca omul se manifesta ca persoana libera. Daca Dumnezeu ar interveni, ar nimici libertatea de exprimare a omului, iar omul nu ar mai avea posibilitatea exprimarii in rau, dar nici posibilitatea exprimarii in bine, adica, nu s-ar mai dezvolta ca persoana libera.

R. Radulescu: Ramanand la adversitatea fata de tot ceea ce vine de dincolo, de la Dumnezeu, dintr-un transcendent neclar uneori, astazi si Biserica se confrunta cu ostilitati. Societatea in care isi desfasoara activitatea, misiunea, Biserica, dumneavoastra ca preot, dar si crestinii mireni, sunt intr-o situatie ostila. Mesajul sau vorbele lor nu cad bine unora. Exista tendinta de a incasa si oamenii Bisericii aceasta ostilitate, aceasta agresivitate cu care este tratata Biserica de lume. Care este atitudinea potrivita in fata acestei raceli a lumii de astazi, pentru mesajul lui Dumnezeu, pe care il transmite Biserica?

Pr. Coman: Adversitatea cumulata a lumii fata de Dumnezeu se manifesta evident fata de toti cei care isi asuma postura de propovaduitori si slujitori ai lui Dumnezeu. Sa ne amintim ca Mantuitorul Hristos vorbind ucenicilor Sai de misiunea lor viitoare, ii avertizeaza constant in legatura cu ostilitatea lumii fata de Evanghelie, ostilitatea care l-a vizat intai pe El si, bineinteles nu avea sa ocoleasca pe ucenicii Lui. „Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor! (Matei 10,16). Intai de toate Biserica, slujitorii Bisericii si credinciosii Bisericii, cei care isi asuma Evanghelia si mesajul Mantuitorului Hristos, trebuie sa recunoasca faptul ca acest simptom de adversitate este un simptom firesc, este o atitudine fireasca.

Nefiresc ar fi ca lumea sa nu fie potrivnica Bisericii! Nu o spun eu primul. Profetii din timpurile vechi testamentare, sfintii si Parintii Bisericii, dar si teologi contemporani au spus ca, numai atunci cand Biserica este intr-o tensiune evidenta cu duhul lumii acesteia, cu traiectoria acestei lumi, care tinde spre autonomie, spre suficienta de sine, numai atunci este semn ca Biserica merge pe drumul cel bun. Daca este liniste, atmosfera calma, acestea sunt semne ca Biserica sau reprezentantii Bisericii au facut un fel de pact cu aceasta lume si au introdus duhul lumesc in Biserica, fenomen care se cheama secularizare. Potrivnicia lumii este semnul acuratetei atitudinii Bisericii si a slujitorilor ei. Prin lume intelegem pe aceia care traiesc in duhul lumesc, care considera lumea si creatia suficienta siesi si autonoma. Acesta este duhul lumesc cu care Biserica trebuie sa fie in permanenta tensiune. Este foarte important ce reactie au cei care sunt in Biserica, mai aproape de altar, mai aproape de Hristos. Cred ca nu trebuie, de nici un fel, sa adoptam instrumentarul lumii acestea. Nu trebuie sa raspundem cu instrumentele cu care oamenii se lupta intre ei, instrumentele competitiei lumesti. Exista competitii pe plan politic, exista competitii pe plan financiar, exista competitii pe plan cultural. Biserica si duhul Bisericii sunt altceva. In numele Bisericii si al Evangheliei Mantuitorului Hristos, slujitorii Bisericii si ai Evangheliei trebuie sa faca evidenta asezarea, atitudinea, raportarea Mantuitorului Hristos fata de toate, care este una smerita, care nu intra in competitie in termeni lumesti.

Biserica nu este puternica in termeni lumesti: economic, politic, diplomatic, structural, institutional, etc. Puterea Evangheliei sta in lepadarea de toate aceste instrumente. Mantuitorul Hristos Se naste in saracie si Se lasa sub presiunea tuturor factorilor. Dumnezeu statea la discutii cu Irod? Nu! A fugit din calea lui? S-a smerit pana intr-atata! Aceste atitudini ne pot deveni model. Nu inseamna ca neintrand in competitiile lumesti, abandonam lupta. Nu, ci participam la lupta cu instrumentele Evangheliei si ale Mantuitorului Hristos, care inseamna lepadarea de sine, renuntarea la orice recunoastere din partea lumii, renuntarea la imagine. Lumea trebuie sa fie surprinsa ca in Biserica lucrurile merg altfel, ca se gandeste altfel, ca se traieste altfel.

Dar, trebuie sa recunoastem ca exista foarte multa slabiciune si printre noi, printre preoti si printre credinciosi. De cele mai multe ori exista confuzie si ne lasam si noi prinsi de ofertele, de instrumentele luptei lumesti. Dar slava Domnului, ca Dumnezeu are foarte multa grija ca in Biserica sa nu fie prea multi oameni de neam bun, nici prea multi oameni cu multa cultura, nici prea multi oameni puternici in sensul lumesc, ci dimpotriva, cum spune Sfantul Apostol Pavel: „priviti in mijlocul vostru, nu sunt prea multi de neam bun“, adica socialmente foarte bine plasati, nici prea multi intelepti, adica cu multa stiinta de carte, nici prea multi puternici, adica oameni cu acces la fraiele puterii lumesti. De ce? Pentru ca acolo unde este neputinta omeneasca, lucreaza Dumnezeu. Acolo unde oamenii sunt puternici, indiferent despre ce fel de putere ar fi vorba, Dumnezeu ii lasa la puterile lor“.

(din: Pr. Constantin Coman, “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2010)

Legaturi:



Categorii

1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Fuga in Egipt (Duminica dupa Nasterea Domnului), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Constantin Coman, Razboiul nevazut, Talcuiri ale textelor scripturistice, Uciderea pruncilor de catre Irod

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “FUGA IN EGIPT. Despre fuga de Dumnezeu si ostilitatea lumii, despre puterea lui Dumnezeu si puterea lumeasca cu PARINTELE COMAN

  1. Slava tie , Doamne !
    Ma bucur si ma folosesc de fiecare data cand citesc cele scrise de Parintele Coman , fapt pentru care-i sunt recunoscator ; la fel si administratorilor site-ului , pentru efortul lor sustinut de a oferi celor interesati hrana duhovniceaca din belsug .
    Slava tie , Doamne !

  2. Pruncii ucisi la Betleem apar ca DESCHIZATORII CERULUI ,iar intre pruncie si intrarea in Imparatie se creeaza o relatie unica.Mantuitorul se identifica pe Sine cu pruncii:
    “Cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu,pe Mine Ma prieste”.si considera copilaria o stare desavarsita spre care trebuie sa tinda orice om spre a intra in Imparatia cerurilor.
    Doresc din toata inima fratilor admini si celorlalti frati intru Hristos Domnul,cititori si colaboratori, care impartasim aceleasi idealuri duhovnicesti sa aveti parte de aceasta lucrare curatitoare,care duce spre calea reintoarcerii la Dumnezeu. Mul tumesc mult pentru hrana duhovniceasca din fiecare zi,si stradania voastra.Domnul sa ne mantuiasca pe toti!Amin!

  3. Pericopa evanghelica : Matei 12, 15- 21

    15.Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.
    16.Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
    17.Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
    18.”Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.
    19.Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul Lui.
    20.Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.
    21.Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile”.

    Pericopa apostolica: II Timotei 3, 1- 9

    1.Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
    2.Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
    3.Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
    4.Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
    5.Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
    6.Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
    7.Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
    8.După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.
    9.Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.

    Coloseni 1, 1- 11

    1.Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru,
    2.Sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
    3.Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi,
    4.Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi sfinţii,
    5.Pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
    6.Care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut, întru adevăr, harul lui Dumnezeu.
    7.Precum aţi primit învăţătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
    8.Şi care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul.
    9.De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească,
    10.Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu.
    11.Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare,

  4. Pingback: BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
  5. Pingback: VINDECAREA CELOR 10 LEPROSI. Despre recunostinta si indreptatire -
  6. Pingback: Parintele Efrem de la Vatopedi in Romania. Cuvinte din Sfantul Munte: INTOARCERE LA TRADITIE SI LA PARINTI, LEGATURI STRANSE CU MANASTIRILE! -
  7. Pingback: “Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM? -
  8. Pingback: FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata… adevarului. Mic indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA -
  9. Pingback: Despre REFUZUL DE A NE PRIVI IN OGLINDA CONSTIINTEI si de A NE ASUMA RESPONSABILITATEA PACATULUI. Antidotul iubirii de sine: jertfa -
  10. Pingback: OMULE, UNDE ESTI? De ce ne ascundem de Dumnezeu, de Adevar, de ce ne deranjeaza atat de mult smerenia? SA NE DESCHIDEM TOTAL LUI DUMNEZEU! -
  11. Pingback: Duminica Slabanogului din Vitezda: DESPRE IPOCRIZIA LEGALISTA SI LIBERTATEA DUHULUI: “De ce ajungem sa pretuim mai mult o regula decat un om?” -
  12. Pingback: DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Talcuirea Evangheliei vindecarii slabanogului din Capernaum: DESPRE PACAT SI BOALA, CRIZA SI IPOCRIZIE -
  13. Pingback: “MANA LA ADANC!” Predici audio la PESCUIREA MINUNATA (Mitropolitul Teofan al Moldovei, Pr. Coman, Ierom. Dosoftei, Arhim. Damaschin) -
  14. Pingback: INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN. Predici si talcuiri de exceptie (text, audio, video): PS SEBASTIAN, PR. COMAN, PR. CALCIU si Parinti de la Manastirile PUTNA si SIHASTRIA PUTNEI -
  15. Pingback: “Fecioara astazi…” – PREDICI AUDIO foarte folositoare de la MANASTIREA PUTNA la SOBORUL MAICII DOMNULUI: De ce e nevoie de suferinta? Vulnerabilitatea iubirii adevarate. “Uitam sa traim, am uitat ca suntem vesnici” -
  16. Am recitit cu mult interes predica Pr.Coman;cuvintele sfintiei sale sunt vesnice pentru ca sunt spuse din Adevar.Nu stiu cand a trecut un an..si singurul sentiment pe care-l am la trecerea asa de graba a timpului,este regretul imens ca l-am pierdu si il pierd in zadar,cu cele nefolositoare sufletului.Imi pare atat de rau!
    Asa dupa cum spune Parintele,asa cred si eu ca scopul natural al inteligentei este doar cunoasterea Lui Dumnezeu,nu in mod exclusiv de lucrurile create.Din pacatul uitarii de Dumnezeu,vine grija de lucrurile pamantesti,inima fiind acoperita de noroiul amagelilor ,constiinta se ascunde si tace,iar teama de Dumnezeu,nu se mai simte si adevarurile despre vesnicie nu mai sunt percepute,nici chiar atunci cand mai indraznesc sa mai trezesc pe cate cineva,ma simt sfidata si incomoda,ca si cum ar vrea sa ma dea la o parte din calea lor ca pe un gunoi care le-a intrat in ochi.Aceasta stare de mizerie ,a devenit o stare normala si pe aceasta cale omul se intoarce de la Dumnezeul adevarat,la dumnezeii idolatrici si intunricul pune stapanire pe suflet,inima si minte,determinand toate greselile posibile.Omul scufundat in acest intuneric are o constiinta falsa despre el si despre ceea ce il inconjoara,considera ca totul este perfect si corect.Sute si mii de patimi se ascund aici,si ne trag in toate partile,ne sfasie(ca niste animale salbatice) si ne nimiceste forta cu care ar trebui sa actionam.Da,pacatul determina fuga si insensibilitatea fata de DUMNEZEU si o atractie nefasta pt.cele pamantesti.Asa cum munca il face grosolan pe om,asa si pacatul pe inima,fara sentimente-paralizata pur si simplu. Orice om care traieste in pacat si nu are de gand sa se pocaiasca,acolo traieste si domneste diavolul.
    Doamne,daruieste-ne pocainta,putere si vointa de a lupta cu pacatul…si biruinta!Slava Tie Doamne,Slava Tie pentru indelunga Ta rabdare!

  17. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  18. Pingback: Evanghelia Zilei a Doua de Craciun – FUGA IN EGIPT A MAICII DOMNULUI, CU PRUNCUL IISUS. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici -
  19. Pingback: Uciderea pruncilor – de la Irod la societatea infanticida de astazi. PRUNCII BETLEEMULUI SI PRUNCII SODOMEI: “Ofensiva celui viclean de la începutul lumii nu s-a axat niciodată mai mult pe copii” -
  20. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa”. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE -
  21. Pingback: PRIGOANA BISERICII SI A SLUJITORILOR EI. CALOMNIA, ARMA SATANICA PREDILECTA – Predica Parintelui Damaschin Luchian de la Sihastria Putnei la praznicul Sfantului Arhidiacon Stefan, 2011 – (audio + text) -
  22. Pingback: PRUNCUL PRIBEAG. “Am sărbătorit Crăciunul! Dar unde este Iisus acum?” / CINE NE-A FURAT SARBATORILE? - Recomandari
  23. Pingback: Predica audio la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Arhim. Nichifor Horia: Cum lucreaza Dumnezeu in lume si cui Se descopera? CUM SA NE RUGAM, INCREDINTANDU-NE DOMNULUI, INCA DE DIMINEATA? Cum ni se deschid ochii? -
  24. Pingback: “SI ASTAZI EXISTA MULTI IROZI. Fiecare dintre noi poate deveni un Irod pentru semenul lui sau fata de propria sa nevinovatie… PREA MULT RANIM SI PREA MULT UCIDEM”. Predici audio pe marginea UCIDERII PRUNCILOR -
  25. Pingback: Predici si cateheze audio la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL si la DUMINICA GRIJILOR VIETII: “Sa ne coboram la omul nostru launtric, acolo unde vine Imparatia lui Dumnezeu!” | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN (si audio) despre TAINA DUHOVNICEASCA A NASTERII PRUNCULUI IISUS IN NOI si CATASTROFA AVORTURILOR: “Ori supravietuim urmand lui Hristos, ori suntem niste Irozi blestemati care ucidem si sufletele noastre, si pruncii cei nev
  27. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa“. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR TALE… – Predici (si audio) la Duminica dupa Nasterea Domnului. Fuga din fata prigoanei lui Irod. DUREROASA INGADUINTA A LUI DUMNEZEU SI CONSECINTELE ALEGERILOR NOASTRE RAZVRATITE | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: ”IROD TRAIESTE PRINTRE NOI”. “Stapanitorii acestei lumi Il doresc pe Dumnezeu AFARA nu numai din scolile publice, ci si din mintea si din inima copiilor”, cauta sa distruga chiar Biserica. LUCIFER SI IROD – cele doua profiluri al
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate