HARISMELE MINUNATE ALE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL (6). Chipul purtator de lumina

18-09-2009 Sublinieri

monkpaisios.JPG

Partile anterioare:

14. Apariţiile Stareţului

Aşa cum am mai spus. Stareţul a văzut mulţi Sfinţi, pe îngerul lui păzitor, pe Maica Dom­nului de mai multe ori şi pe însuşi Hristos. Nu i-a văzut în vis, ci aievea, uneori chiar ziua în amiaza mare. Aceştia vorbeau cu el, îl sărutau şi îi săruta, îi aduceau mâncare, îl tămăduiau, îi făceau făgăduinţe, îi descopereau taine.

Odată a spus cuiva: „Dacă atunci când eram tânăr citeam mult Vieţile Sfinţilor, acum însă ele nu mă ajută atât de mult (se referea la citirea lor), deoarece le trăiesc”. Nu mai avea nevoie de această hrană duhovnicească, deoarece trăia ceva mai înalt.

Stareţul evita să povestească experienţele sale. Vorbea numai atunci când considera că era nevoie să ajute un suflet. Dacă în celelalte povestiri ale sale era captivant, în descrierea acestor întâlniri cu Sfinţii era foarte reţinut. Cel care asculta aceste descoperiri rămânea surprins în faţa simplităţii, naturaleţei şi unicităţii acestor fapte. Spunea de pildă: „Mi s-a întâmplat ceva”  înţelegând prin aceasta că l-a cercetat un sfânt. Sau „am simţit ceva” şi cel ce auzea credea că a avut o simplă emoţie, dar era ceva mai profund, o descoperire, o vedenie, o răpire în contemplaţie sau ceva asemănător. Ziua în care i se întâmpla ceva o însemna de obicei în cărţile lui liturgice, dar acoperit.

De multe ori în vremea rugăciunii mintea lui era răpită în contemplaţie, iar aceasta chiar înainte de a deveni monah. Spunea din experienţa sa: „Atunci când cineva este în contemplaţie poate auzi, să pre­supunem, ceasul când sună. Numai atât. Alt contact cu mediul nu mai poate avea”.

Referitor la vedenii, Stareţul spunea: „Când cineva are o vedenie, vede cu ochii sufletului. Uneori în astfel de vedenii închideam ochii şi tot vedeam. Aşadar vedeam cu ochii sufletului. Atunci când se arată cuiva un sfânt, a treia persoană uneori îl vede pe sfânt, alteori îi aude glasul, iar alteori nimic. Nu există o lege în această privinţă.Mai spunea că „monahul la început are descoperiri mici, mai târziu mai mari, iar mai târziu şi mai mari” (Fireşte atunci când se nevoieşte corect şi statornic.)

Faptul care pricinuieşte uimire este, cum de reu­şea Stareţul să-şi desprindă mintea de cele cereşti după toate cele pe care le-a văzut, le-a trăit şi din pricina cărora a înnebunit, în înţelesul cel bun al cuvântului, de dragostea dumnezeiască şi dulceaţa cerească. Deoarece nu este lucru uşor să coboare cineva dintr-odată de pe Tabor în valea plângerii, să jertfească această stare paradisiacă şi să se ocupe de problemele oamenilor. Acesta este un lucru vrednic de mirare şi constituia o nevoinţă în plus pentru Stareţ.

Din aluziile făcute de Stareţ şi din mărturiile altora se deduce că în afară de cele care s-au arătat în prima parte, a avut şi alte descoperiri dumnezeieşti. Redăm aici câteva:

aqwtled-6.jpg

In perioada cât Stareţul a stat în Koniţa pentru tratament i-a văzut pe Sfinţii Trei Ierarhi. Faptul acesta l-a povestit Ecaterinei Patera, care l-a păstrat astfel:

„Intr-o seară, aşa cum obişnuia, Stareţul s-a închis în camera sa şi a citit Pavecerniţa. Dimineaţă mi-a spus:

– Să mă iertaţi, soră, că v-am deranjat mult în noaptea aceasta.

– Pe noi? De ce?

– Deoarece au venit Sfinţii Trei Ierarhi şi am avut o discuţie lungă. Le spuneam mereu: «Mai încet, deoarece deranjăm familia» Iertaţi-mă, nu am vrut să vă neliniştim.

Insă eu nu am auzit nimic, deşi Stareţul a vorbit toată noaptea cu Sfinţii”.

 25-ecaterina.JPG

Un fapt dovedit este că a văzut-o şi pe Sfânta Ecaterina. Iar această vedenie a spus-o cuiva ca să-l mângâie. „De îndată ce am văzut-o m-am şi închinat la ea cuprinzându-i picioarele. Sfânta Ecaterina este înaltă”.

 cimg8031_mn.jpg

La 27 octombrie 1979 (în ajunul prăznuirii Sfântului Acoperământ[1]). Stareţul se afla la Suroti.

In noaptea aceea a văzut în vedenie, nu în vis, Acoperământul Maicii Domnului ca un nor luminos umbrind şi acoperind mişte monahii din Serbia, care veniseră să-l vadă.

revelation-of-saint-john-the-theologian.jpg

Stareţul l-a văzut şi pe Sfântul Ioan Teologul. La întrebarea cum era Sfântul Ioan şi cu care ochi l-a văzut, el a răspuns: „In tot cazul era întuneric când l-am văzut. Acestea sunt taine. Sfântul Ioan Teologul nu are acel lucru pe cap atât de pronunţat aşa cum îl pictează pictorii”. Se referea la umflătura din frunte.

***

 125.jpg

Când Stareţul a fost întrebat de ce a scris despre Hagi-Gheorghe, el a răspuns: „Dacă nu s-ar fi întâm­plat ceva cu Hagi-Gheorghe şi cu mine, nu aş fi scris”. Nu a scris însă în cartea sa că acela i s-a arătat, căci aşa cum a spus „odată am păţit-o cu Hagi-efendi” referindu-se la publicarea arătărilor Sfântului Arsenie pe care le avusese. Stareţul avea mare evlavie la Hagi-Gheorghe. El personal îl considera sfânt şi-l invoca în rugăciunile sale. Credea că va fi recunoscut oficial ca sfânt şi de Biserică.

23rmmg9.jpg

15. Radiaza lumina necreata

De multe ori Stareţul a văzut lumina necreată, dar în repetate rânduri a fost văzut cum el însuşi radia lumina necreată.

Ieromonahul Maxim Psilopulos, stareţul Chiliei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, din Kerasia, mărturiseşte în scris:

„Era 6 august 1977, praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Stareţul venise de cu seară la Chilia din Kapsala unde locuiam atunci. Aveam ca invitaţi doi teologi, profesorii G. Dilboi şi Atanasie Vista (acum monahul Arsenie de la Chilia noastră).

După ce am săvârşit privegherea, la care Stareţul a cântat cu cunoscuta sa voce plină de umilinţă, am servit masa. Apoi a pornit spre Coliba sa. Dar în clipa când ne-am luat rămas bun de la el, înainte de a răsări soarele, am văzut cum faţa lui a strălucit «ca lumina». Radia o lumină albă, dar nu orbitoare. Semăna cu lumina de la farurile maşinilor pe care o vedem atunci când este ceaţă deasă, şi care nu ne orbeşte. Nu am dat importanţă prea mult acestui fapt.

Gândul îmi spunea că se poate să fi fost o lumină din cer ca un dar al lui Dumnezeu pentru praznicul Schimbării la Faţă. Şi astfel m-am liniştit.

Dar când s-au întors cei doi teologi, pe care i-am rugat să-l însoţească pe Stareţ până la Chilia proo­rocului Ilie, i-am auzit vorbind între ei: «Ce să fi fost oare, acea lumină?» Apoi m-au întrebat:

– Ati văzut ceva la Stareţul Paisie?

– Da, am văzut, le-am răspuns.

Atunci aceia mi-au spus cum au văzut fata Stare­ţului luminată cu un altfel de lumină, nu ca cea a soarelui sau a lunii.

Toti trei au crezut că Domnul Cel care S-a schimbat la Faţă l-a răsplătit pe robul Său Paisie, pentru că era un nevoitor al propriei lui schimbări. Şi astfel am slăvit pe Dumnezeu care îi slăveşte pe cei care îl slăvesc pe El. Nu i-am spus nimic, niciodată, Părintelui Paisie nici eu, nici aceia. Şovăiam, ne ruşinam, ne temeam. A plecat la cer fără să «afle» că noi, nevrednicii şi neînsemnaţii, l-am văzut în lumina Schimbării la Fată. Insă suntem siguri că acum se află în lumina împărăţiei lui Dumnezeu”.

Mărturia scrisă a unui frate, care ne-a rugat să nu îi publicăm numele:

„Era pe la sfârşitul lui august 1984. Impreună cu un frate duhovnicesc şi cu fiul său, care avea vreo şase-şapte ani, ne-am hotărât să mergem la Sfântul Munte. Am fost găzduiţi la Sfânta Mănăstire Kutlumuş. După trataţia obişnuită de la arhondaric, monahul responsabil ne-a dus la camera unde aveam să rămânem.

Ne-am lăsat lucrurile şi am ieşit în balcon de unde vedeam în depărtare Sfânta Mănăstire Iviron, iar mai aproape Coliba Părintelui Paisie. Era ora trei şi jumătate-patru după-amiază. Soarele puternic lumina totul până la orizont. Discutam diferite lucruri cu prietenul meu şi totodată luam aminte şi la fiul său, care se căţărase pe balustrada de lemn a balconului.

La un moment dat am văzut ieşind de pe fereastra Colibei Stareţului o lumină diferită de cea a soarelui şi mai puternică decât ea. Diferenţa consta atât în intensitatea, cât şi în culoarea ei. Aceea era mai străvezie, mai curată, aurie şi totodată puţin albăs­truie.

Acest fapt minunat a durat cam zece minute. De când a început şi până ce s-a sfârşit mă întrebam dacă văd bine, dacă sunt sănătos. Urmăream acest fapt fără să întrerup discuţia cu prietenul meu. Deşi m-a cutremurat ceea ce am văzut, totuşi nu i-am spus nimic aceluia, ci am ţinut-o pentru mine.

La sfârşitul lui septembrie 1993, l-am vizitat pentru ultima oară pe Stareţ la Coliba sa. L-am găsit foarte istovit. In timpul discuţiei gândul m-a îndemnat să-i spun despre acel fapt minunat pe care-l trăisem în 1984. Când i-am spus, expresia feţei i s-a schim­bat, devenindu-i senină şi dulce. După câteva secun­de mi-a spus cu smerenie şi reţinere: «Sunt multe, dar nu este spre folosul meu să le spun». La plecare i-am cerut binecuvântarea să spun şi altora acest fapt, dar el mi-a spus: «Lasă, binecuvântatule, nu-i nevoie!»”.

Inalt Prea Sfinţitul Panteleimon, mitropolit de Xantis, povesteşte:

„Odată am petrecut noaptea la «Panaguda» iar dis-de-dimineaţă am citit slujba în bisericuţa Colibei. Am liturghisit (ca preot), iar la strană a cântat Părintele Paisie. Imi este cu neputinţă să descriu binecuvântarea pe care am primit-o. Când a venit vremea Sfintei Impărtăşiri, Stareţul s-a apro­piat cu multă evlavie şi zdrobire de inimă să se împărtăşească cu Preacuratele Taine. In timp ce s-a plecat şi-a scos fesul de pe cap lăsând să se reverse părul său frumos. Uimit am observat cum chipul lui s-a schimbat cu dumnezeiască prefacere şi a devenit luminos. Iradia o lumină lină, puternică. Această privelişte, neobişnuită pentru mine, a adus în sufletul meu dulceaţa acelei lumini dumnezeieşti. Atunci nu am vrut să spun nimic. Am păstrat în amintirea mea, ca un dar de mare preţ, chipul său purtător de lumină gata să primească pe Domnul slavei, dar acum îl arăt, pentru că nu-mi aparţine mie nevrednicului, ci tuturor celor care caută mângâiere de la acest chip purtător de lumină al Stareţului”.

Stareţul a spus odată: „Cunosc pe mulţi care, atunci când se împărtăşesc, ar putea străluci. Dar Dumnezeu nu îngăduie aceasta, ca nu cumva să-i invidieze ceilalţi care îi văd”. Nu cumva printre acei „mulţi” se ascunde şi el însuşi? Şi aceasta o spunem pentru că şi alte daţi a fost văzut strălucind în timpul primirii Sfintei Impărtăşanii.

***

Odată, doi ingineri de la Aviaţia de Război l-au vizitat pe Stareţ. Iar acela i-a întrebat:

– Unde veţi rămâne peste noapte?

Aceia neputându-şi aminti de numele mănăstirii, Stareţul a continuat:

– Bine, o să vă aduceţi aminte. Dar unde lucraţi?

– Suntem ingineri la Aviaţie.

– Am cunoscut şi eu un inginer pe care îl chema Xenofont, le-a spus Stareţul plecându-şi capul.

–  A, da, şi-au amintit aceia. La Xenofont vom rămâne.

Era ora două la amiază şi soarele strălucea puter­nic. Unul dintre ei, care a povestit această întâmplare, a văzut o aureolă în jurul capului Stareţului mai luminoasă decât soarele. După ce au plecat, depărtându-se puţin de poartă, acela l-a întrebat pe prietenul său:

– Gheorghe, vreau să te întreb ceva.

– Despre ce? Despre aureolă?

***

p-paisios.jpg

Mărturia ieromonahului S. de la Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos:

„Era pentru a doua oară când îl vizitam pe Stareţ (toamna anului 1993). Eram împre­ună cu monahul Dosoftei. Am intrat prin poarta din spate. Era multă lume în curte. Il vedeam dintr-o parte pe Stareţ, care stătea în picioare în mijlocul curţii şi vorbea cu cineva. După ce am făcut câţiva paşi, şi-a întors capul spre noi şi ne-a privit. În acea clipă am văzut faţa lui strălucind. Deşi chipul lui strălucea de lumină, trăsăturile feţei se distingeau. In faţa acestei privelişti neobişnuite m-am oprit şi inima mi s-a umplut de multă dragoste şi bucurie. Stareţul mi se părea nespus de dulce. Niciodată în viaţa mea nu mai simţisem o astfel de dragoste. Apoi faţa lui a revenit la înfăţişarea ei normală”.

Mărturia monahului Alipie de la Sfânta Ana:

„La Chilia vecină, a Sfântului Ioan Teologul se săvârşea călugăria unui tânăr. De faţă era şi Stareţul Paisie. Eu stăteam alături de el. In timpul chinonicului, pe care îl cânta el însuşi, l-am privit şi i-am văzut capul strălucind foarte tare, încât nu-i puteam distinge chipul. Dar aceasta a ţinut puţin”.

***

Mărturia unui cleric anonim:

„In timpul primei mele vizite la Coliba Stareţului Paisie mi s-a întâmplat ceva deosebit. Intrând în curte m-am oprit puţin înaintea ferestrei chiliei lui şi l-am văzut cum se ruga. Era pentru prima dată când îl vedeam. Apoi l-am auzit vorbind şi chiar destul de tare. Mi se părea mai degrabă o discuţie cu cineva şi nu un monolog. Era scăldat într-o lumină de culoare albăstrie. Mai con­cret, o rază de lumină albastră cobora de sus şi îl învăluia în întregime. Chiar însuşi Stareţul îmi părea mult mai mare decât era în realitate, iar faţa lui era schimbată, luminată. Atunci când am văzut această privelişte nu mi-a trecut prin minte că acela ar putea fi Părintele Paisie, ci mult după aceea când am constatat că în chilia sa nu exista nimeni altul decât Stareţul.

După ce am plecat, cu cât mă depărtam de Coliba lui îmi dădeam seama din ce în ce mai mult de ce mare dar mă învrednicisem. Iar aceasta îmi pricinuia bucurie şi pace”.

Deşi Stareţul vedea slava lui Dumnezeu şi con­templa lumina necreată şi de multe ori strălucea şi la exterior, el însuşi se străduia, pe cât îi stătea cu putinţă, să se ascundă şi nu deschidea discuţia despre aceste stări dumnezeieşti. Odată când cineva l-a întrebat despre lumina necreată, a răspuns în felul său plin de umor: „In chilia mea am numai o sobă care este zidită (creată)”.

[1] Biserica Ortodoxă Greacă prăznuieşte Sfântul Acoperământ la 28 octombrie

(in: Ieromonahul Isaac, “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”, Editura Evanghelismos)

parintele-paisie-aghioritul2.JPG

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuviosul Paisie Aghioritul, Minuni si convertiri, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “HARISMELE MINUNATE ALE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL (6). Chipul purtator de lumina

  1. Nu poţi să fii profund

    Nu poţi să fii profund şi sincer,
    Atunci când ceri mila divină
    -În orice fel de rugăciune-,
    Cu punga şi cu butra plină.

    Nu poţi să fii profund şi sincer,
    Şi să trăieşti sfânta credinţă,
    Fără smerenia culeasă
    Din post adânc şi nevoinţă.

    Nu poţi ierta total pe nimeni,
    Când însuţi tu n-ai suferit,
    Pentru Hristos, egalul faptei
    Ce vrei s-o ierţi celui greşit.

    Te lupţi să uiţi, să eviţi totul
    Dar încă nu i-ai dat iertare.
    De, când îl întâlneşti, -lăuntric-
    Eşti stăpânit de tulburare.

    Dar când prin aspra nevoinţă
    Ai biruit în trup durerea,
    Din lipsa care strigă’n carne,
    Ai câştigat prin har puterea.

    Şi poţi ierta pe orişicine,
    Când ştii –trăind- cât e de greu
    Să’nvingi în trup puterea cărnii
    Şi ispitirea celui rău.

    Nu poţi uşor iubi săracii,
    Când însuţi tu n-ai suferit
    Pentru Hristos de bună voie,
    Din traiul lor cel necăjit.

    Nu poţi să’ngenunchezi mândria,
    Şi’orgoliu să ţi-l stăpâneşti
    De nu-ţi tai voia pentru Domnul
    Şi trupu-n post nu-l istoveşti.

    De nu trăieşti în pocăinţă,
    Nu’nvingi mândria şi nici ura,
    Chiar de ştii tot ce-au scris părinţii
    Şi pederost toată scriptura.

    Dacă te preocupă Harul,
    Dar nu-l câştigi prin nevoinţă
    Nu vei cunoaşte niciodată
    Că ai căzut dintr-u credinţă.

    Harul e viu în neputinţa
    De bună voie asumată
    Prin ascultarea de duhovnic,
    Şi în iubire’adevărată.

    Nu-i după stil nici după minte,
    Ci-i în smerita ascultare,
    În tainele sfintei biserici,
    Cea una. Cea mântuitoare.

    Când trupul e foarte puternic,
    Sărmanul suflet e’nrobit
    Dar creşte’n Har şi în putere,
    Când nevoinţa l-a slăbit.

    Când trupul e sătul de hrană
    Sufletu-i gol şi’nfometat.
    Dar când l-ai stors prin pocăinţă
    Şi sufletu-i revigorat.

    Fără de suferinţa crucii
    Suntem creştini , fără Hristos,
    Care ştiu spusele credinţei
    Dar netrăind-o n-au folos.

    Fără de aspra pocăinţă
    Şi suferinţa asumată
    Nu vom cunoaşte ce-i credinţa,
    În viaţa cea adevărată.

  2. Iubitul nostru, Sfantul nostru cuvios Pr.Paisie!
    Este minunat cum a lucrat Duhul Sfant in faptura sa; dar si acesta s-a lasat prelucrat, schimbat din omul cel vechi in Adam cel nou prin asemanare capatand harismele pe care le-a avut in gradina Edenului inainte de cadere prin pocainta continua care duce la vederea scaderilor, inclinarilor spre pacat, necesitatea alipirii de Cel ce este si, de-aici la smerenie care aduce dupa sine cercetarea si intarirea prin Duhul Sfant spre nevointa si mai mare, dragoste si mai aprinsa catre EL si aproapele.

    Cuv.Paisie a reusit sa traisca in lume, pentru lume dar si dincolo de ea pregustand din vesnicie, facand cunostinta cu ea.

  3. scrisoare catre Parintele Paisie Aghioritul,
    te rog mult, mult,sa te rogi Domnului nostru Iisus Hristos sa-l vindece pe tatal meu
    costache si pe cumnatul meu constantin de duhul betiei si de cel necurat si te rog
    sa-I multumesti ptr.tot si toate ce mi-a dat
    te rog, ajuta-l pe sotul meu Daniel ,cu rugaciunile tale parinte ptr.a merge la Sf.Biserica,a se marturisi,a-L iubi pe Domnul Dumnezeu
    iti multumesc din suflet parinte Paisie

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » (video, audio) CUM A SALVAT CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL UN TANAR MOTOCICLIST. Plus SURPRIZA de a-i auzi vocea si de a-l vedea in imagini filmate » Război întru Cuvânt
  5. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL - de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si "judecator"
  6. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  7. Pingback: Egumenul Efrem de la Vatopedi: MINUNILE MARILOR DUHOVNICI, SFINTI CONTEMPORANI (2002, Facultatea de Teologie + Biserica Rusa, Bucuresti – VIDEO) -
  8. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – smeritul mare sfant contemporan vizitat de Maica Domnului. “Cat de mult a insemnat trecerea acestui om!” -
  9. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre CUM “DAM DREPTURI DIAVOLULUI”, de ce SUNT INGADUITE ISPITELE si cum le putem BIRUI: “Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Smerenia topeste pe diavolul” -
  10. Pingback: HARISMELE CUVIOSULUI PORFIRIE -
  11. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – 20 de ani la adormire. CRAMPEIE DIN VIATA SI MINUNILE unuia dintre cei mai iubiti SFINTI ATHONITI ai vremurilor noastre -
  12. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL A FOST CANONIZAT – OFICIAL - Recomandari
  13. Pingback: FIRESCUL MINUNILOR, SIMPLITATEA NOBILA A SFINTENIEI. Parintele Rafail despre duhovnicul sau sfant, Cuviosul Sofronie | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Documentare video subtitrate: VIATA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SFANTUL PAISIE AGHIORITUL – minunea recenta a vindecarii unui tanar aflat in coma dupa un accident si INTALNIREA TULBURATOARE CU UN PARALITIC. Marele duhovnic despre ROSTUL DUHOVNICESC AL BOLILOR si MUCENICIA DURERILOR | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Film ortodox rusesc subtitrat: VIATA SFANTULUI CUVIOS PAISIE AGHIORITUL (continuare, ultimele 4 parti) | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: MARTURII VIDEO si RELATARI VII despre SFANTUL PAISIE AGHIORITUL, INVATATURILE si MINUNILE SALE: “Era cu totul dragoste” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “Asceti in lume” (II): VIATA, HARISMELE SI SFATURILE PARINTELUI SERAFIM DIMOPOULOS, DUHOVNICUL IN HAINE ZDRENTUITE, INAINTE-VAZATOR SI NEBUN PENTRU HRISTOS, AJUNS LA MASURA STARETILOR PAISIE SI PORFIRIE (1937-2008): “Va fi mare criza in
  19. Pingback: Marturia domnului ATANASIE RAKOVALIS despre HARISMELE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL – puternica ADEVERIRE a invataturilor Sfantului Grigorie Palama despre ENERGIILE NECREATE | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (1924-1994). Transmisionistul Armatei si al lui Dumnezeu” – AUDIOBOOK si DVD grecesc, de 4 ore, DUBLAT in limba română, cuprinzand VIATA, MINUNILE si HARISMELE sfantului | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: Din scrisorile recent publicate ale SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL: “Lucrul de mirare în viaţa duhovnicească este că omul biruieşte atunci când este biruit, în vreme ce biruinţele lumeşti sunt pline de izbânda omului celui vechi…”
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate