“Iar tie destul iti este marturia Domnului…” sau DESPRE BARBATIE SI MOLESEALA, CU IEROM. IOAN BULIGA

6-01-2010 Sublinieri

IOANNIS PRODROMOS+BAPTISTIS TOU XRISTOU

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:

Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? (Luca 7, 24)

Multe pasaje din Sfânta Scriptură sunt foarte dificil de tâlcuit, însă Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămureşte pe deplin în toate. Şi aici ca şi în multe alte locuri Hristos se adresează iudeilor ştiind gândurile lor. La nivelul de gândire de atunci al iudeilor, bărbăţia însemna să fii tare cu trupul şi considerau că mântuirea este ceea ce vedeau cu ochii, adică aşteptau un Mântuitor plin de putere şi de slavă omenească, nicicum nu se aşteptau la un Mântuitor smerit. Astfel, cei smeriţi şi slabi cu trupul, gândeau ei a fi nişte oameni slabi de caracter, molateci, schimbători şi plângăreţi. De aceea îi întreabă Iisus, ştiind felul iudeilor de a gândi, de ce au mai bătut atâta drum, ce să vadă aici în pustie: „Trestie clătinată de vânt”? Adică un om uşuratic, molatic, schimbător şi plângăreţ? Şi vrând apoi să le corecteze modul eronat de gândire îi întreabă:

„Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor”.

Adică cei molatici sunt cei ce petrec în desfătări şi dezmierdări şi nicidecum Ioan care petrecea în pustie cu animalele sălbatice şi dormea cu capul pe bolovani. Şi cu aceasta îi loveşte în gândire pe iudei: da, iată că bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile.

Apare la orizont o nouă redută: sfinţenia; şi apar noi luptători care duc o luptă crâncenă cu duşmanul cel mai de temut al omului: omul însuşi. Cine nu ştie atâtea exemple în jurul nostru cu ditamai oamenii care nu se pot înfrâna în post de la o bucată de cârnaţ, sau de la împreunarea cu femeia? Sunt ei cu adevăraţi bărbaţi, oameni în toată firea târâţi de nişte patimi care nu le găseşti nici la copiii cei mici? Nu! Şi aici trebuie să ne deschidem ochii şi să înţelegem: bărbăţie nu înseamnă tăria muşchilor, ci o tărie de caracter într-o gândire matură, o gândire conştientă de lupta sufletului pentru mântuire.

Astfel, îi găsim pe adevăraţii luptători în cei ce se luptă cu viaţa păcătoasă, cu păcatul, cu nedreptatea, cu minciuna. Prin Ioan avea să se deschidă această formă de luptă, de dăruire totală, de dedicaţie a vieţii doar lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul era modelul bărbatului desăvârşit, acea dăruire totală care s-a lepădat de viaţa din lumea aceasta, lumea care se găseşte în noi înşine cu pofta trupului şi a ochilor, cu trufia vieţii.

Astăzi se vede cu ochiul liber că adevărata moleşire este alta; adevărata moleşire este astăzi atunci când oamenii se lenevesc în a face ceva bun, când le plac desfătările şi dezmierdările, când se lenevesc chiar şi în a gândi sau se lenevesc în a fi atenţi la ceea ce li se spune; este o suprasaturaţie de lene, de moleşeală.

Oamenii devin tot mai nestatornici. Nestatornicia este o mare slăbiciune; dacă este slăbiciune, nu mai este bărbăţie. Oamenii nu mai au statornicie în ceea ce fac – în căsnicie, în serviciu. Călugării nu mai au statornicie în mănăstire. Nestatornicia este o stare de nemulţumire, de cârteală cauzată de dorinţele proprii, care, fiind trupeşti, nu se vor împlini niciodată. Dorinţă proprie este atunci când este o gândire lumească, adică atunci când gândirea nu este trecută prin prisma Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi; ea se mai numeşte trufia minţii sau pofta trupului şi a ochilor.

Starea aceasta avansată de degradare a lumii, moleşeala aceasta generală ce îi cuprinde pe oameni are mai multe cauze. Cea mai importantă cauză pare a fi desfrânarea, care astăzi a întrecut orice măsură; organismul şi mintea omului se slăbănogeşte până la epuizare din cauza unei vieţi intime în exces, o viaţă intimă, care – atenţie! – nu înseamnă numai actul săvârşit, ci desfrânarea se află în mintea omului, tulburându-l pe om cu fel de fel de gânduri care duc până la nebunie. În acest război pe care îl are omul înlăuntrul său se epuizează cele mai importante elemente din organism, pentru că actul intim nu înseamnă altceva decât un act de reproducere şi numai când omul gândeşte la acest act din instinct se adună toate elementele esenţiale din organism necesare în alcătuirea unui nou om, care – culmea nebuniei! – sunt aruncate pe jos, noaptea, în pijamale, în masturbări, în perversiuni sexuale, sau în fel de fel de metode prin care se feresc de copii. Se pierd astfel din organism în cantităţi mari elemente esenţiale care aduc omul într-o stare jalnică de moleşeală. Omul merge la doctor şi nu-i găseşte nimic. Desfrânarea este încă de la nivelul gândurilor, astfel că foarte mulţi care nu au contacte cu femei sau care chiar s-ar putea crede că au o viaţă curată sunt stăpâniţi de desfrânare.

O altă cauză care duce la moleşeală este excesul de mâncare sau alimentaţia necorespunzătoare. Organismul, atunci când prelucrează ceea ce mâncăm noi, face uz de o serie de organe şi de elemente care, folosite în exces, duc la o epuizare a trupului; astfel, atunci când mâncăm bine, ne simţim foarte obosiţi şi simţim nevoia de odihnă. Nebunia este că noi mâncăm mult mai mult decât ar avea nevoie organismul, dându-i de lucru permanent, fără nici un rost, iar extrema cealaltă este o înfrânare peste măsură, care tot la moleşeală duce. O alimentaţie necorespunzătoare, care poate să însemne un exces de carne, dulciuri, grăsimi, alimente cu tot felul de chimicale în ele sau un consum de alimente ce nu dau organismului minimul necesar de elemente necesare vieţii, duce la stări de moleşeală. Postul cu dreaptă socoteală se dovedeşte a fi cel mai bun mijloc de prevenire a bolilor, înfrânarea de la mâncăruri grele şi de la femei fiind un mijloc de regenerare a organismului.

O altă cauză a moleşelii este televizorul. Cine nu ştie că după ce stai două ore în faţa televizorului nu-ţi mai vine să te scoli din fotoliu şi nu mai ai chef de nimic? Lipsa unei gândiri curate, conştientă de scopul vieţii, adică mântuirea sufletului, se simte tot mai mult astăzi; astăzi oamenii sunt stresaţi de o gândire haotică, plină de agitaţie şi stres. Acest război inutil şi plin de pofte al omului îl duc într-o stare de moleşeală, astfel încât, în loc ca omul să ajungă după asemănarea lui Dumnezeu, se ajunge ca omul să întreacă animalele în răutate, şi, deşi oamenii sunt vii, sunt ca nişte cadavre umblătoare.

Astfel, postul care îl arăta la prima vedere pe Ioan Botezătorul ca fiind un bărbat slab avea să dovedească că, dimpotrivă, el era un bărbat de o tărie deosebită, care făcea un lucru ce nu stă la îndemâna oricui. El lucra virtutea, iar postul pe care îl practica nu ducea nicidecum la moleşeală, ci la bărbăţie duhovnicească, lucrătoare şi plină de râvnă. El nu era nicidecum schimbător şi uşuratic, ci era ca o stâncă în mijlocul Iordanului, botezând neîncetat mulţimile ce veneau la el. Ioan Botezătorul – ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur era ca un înger în trup, cel mai mare dintre prooroci care nu a mâncat pâine, nu a băut lapte, nici n-a mers la piaţă, ci a trăit într-o lepădare totală de lume. Un model care deşi pare cam înalt pentru noi este totuşi o ţintă către care trebuie să privim, să fim bărbaţi adevăraţi, aşa cum au fost toţi sfinţii, şi să trecem peste modul de viaţă uşuratic în care trăim astăzi.

4505.d

Cititi si:


Categorii

Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Ieromonah Ioan Buliga, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Portile Iadului, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la ““Iar tie destul iti este marturia Domnului…” sau DESPRE BARBATIE SI MOLESEALA, CU IEROM. IOAN BULIGA

  1. Sfinte Ioane, Domnul spune,
    Că tu eşti cel mai sfânt bărbat
    Ce s-a născut dintr-o femeie
    Şi prooroc adevărat.

    Şi totuşi n-ai făcut nici studii
    Înalte, nici academie,
    N-ai scris nici tomuri despre Domnul,
    Spre al descrie pe hârtie.

    Nu ai vorbit în scris de ceruri,
    Ci doar verbal de pocăinţă,
    Mustrând popor şi stăpânire
    Chemându-ţi neamul la credinţă.

    Teologia ta e simplă
    Şi ni-l arată pe Iisus,
    Exact aşa cum este Domnul
    Prin ce a fost şi prin ce-a spus.

    Iisus nu e temă de studiu,
    Că evanghelia vorbeşte
    În taină, fiecărui suflet,
    Lăuntric şi dumnezeieşte.

    Tot ce se spune pe alături
    De multe ori e vorbă’n plus
    Cu ţel şi cu subtile scopuri
    Ce se ascund după Iisus.

    Tu n-ai vorbit prea mult de Domnul
    Dar duhul tău foarte curat,
    Şi viaţa ta fără prihană,
    E cel mai mare doctorat.

    Prestigiul vieţii tale sfinte
    A dat putere mărturiei
    Şi lumea i’nţeles mesajul
    Şi-atunci şi azi şi-n veşnicie.

    Tu ai deschis calea luminii
    Şi mărturia pocăinţei,
    A fost cuprinsă în mesajul
    Ce l-ai lăsat pe veci credinţei.

    Irod se’nfricoşa adesea
    Şi’nţelegea cât eşti de sfânt,
    El , care pentr-o desfrânată
    Ţi-a curmat viaţa pe pământ.

    Nu ţi-ai făcut un nume mare,
    Prin vorbe, prin teologie,
    Ci prin martiriu care mustră
    Trăirea în necurăţie.

    În trupul tău purtai lumina
    Iar el vădea lumii credinţa
    Şi puritatea sufletească
    Ce ţi-a adus-o nevoinţa.

    Ea a fost girul mărturiei
    La cele ce în lume-ai spus,
    Şi plecăciunea ta smerită
    L-arată lumii pe Iisus.

    Sfinţenia vorbeşte lumii,
    Prin taine şi prin simţăminte,
    Nu prin belşugul de tratate,
    Şi măestritele cuvinte.

    Cuvântul tău e scurt şi simplu.
    Dar viaţa ta, totul ne-a spus
    Prin nevoinţă şi martiriu
    Şi prin botezul lui Iisus.

    Şi iată că ne spui şi astăzi
    Că nu e cale în credinţă
    Decât prin pilda vieţii tale
    De post şi aspră nevoinţă.

    Cuvântul sfintei evanghelii
    Şi mărturia lui Iisus
    Spun mult mai mult decât de veacuri
    Toţi teologi-n timp au spus.

    Cuvântul tău mustră şi astăzi
    La fel de-dânc şi de tăios
    Pe-amicii lui Irod de astăzi
    Care-s în turma lui Hristos.

    Nu compromisul cu puterea.
    Şi nici câştigul cu irod,
    Nici tolerarea imoralei
    Nasc cele bune în norod.

    Tu mustri crunt destrăbălarea
    Şi stăpânirea necinstită,
    Pe formaliştii pocăinţei,
    Şi calea lor nelegiuită.

    Ne mustri-n Adevărul sacru
    Pe noi cei slabi întru credinţă
    Ce vrem cereasca mântuire,
    Dar fără rod de pocăinţă.

  2. Pingback: Sf. Ioan Botezatorul » Alex Rădescu
  3. Sfantul Prooroc,Mergatorul Inainte si Botezatorul IOAN,botezand pe Mantuitorul a descoperit pe Mesia cel asteptat de toata lumea,sa curateasca pacatele oamenilor si sa sfinteasca pe toti,luminanad Calea Mantuirii.Si Ioan propavaduia noroadelor”BOTEZUL POCAINTEI”,adica marturisirea pacatelor,iar botezul acesta le ajuta”spre iertarea pacatelor,care IERTARE se dadea prin BOTEZUL LUI HRISTOS.Caci botezul lui Ioan nu dadea iertarea pacatelor,ci spre iertarea lor ii pregatea spre primirea Botezului lui Hristos.”Precum este scris in cartea cuvintelor lui Isaia Proorocul:Este glasul celui ce striga in pustie:GATITI CALEA DOMNULUI,DREPTE FACETI CARARILE LUI…CAILE STRAMBE SE VOR FACE DREPTE SI CELE COLTUROASE,DRUMURI NETEDE”…”Deci zicea Iona multimilor care veneau sa se boteze de el:PUI DE VIPERE,CINE V-A ARATAT SA FUGITI DE MANIA CE VA SA FIE? FACETI,DAR,ROADE VREDNICE DE POCAINTA SI NU INCEPETI A ZICE IN VOI INSIVA:avem tata pe Avraam,caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.ACUM SECUREA STA LA RADACINA POMILOR;DECI ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC”. Ioan sfatuieste pe noroade SA FIE CU LUARE AMINTE LA MILOSTENIE”ACELA CARE ARE DOUA HAINE SA DEA SI CELUI CE NU ARE”(dupa alti talcuitori,”doua haine”sunt DUHUL SCRIPTURII SI SLOVA SA.deci indemnul este ca cel ce are aceste doua sa dea si celui care e cu gol-adica de este cineva care intelege SCRIPTURA IN DOUA CHIPURI,DUPA SLOVA SI DUPA DUH,sa dea celui ce nu are,sa invete pe cel ce nu stie si sa-i dea macar slova.Acestea te departeaza de moleseala si invata adevarata barbatie.Proorcul sfatuieste vamesii:”NIMIC MAI MULT DECAT ESTE RANDUIT SA NU FACETI”. Iar ostasilor le zice “SA FITI MULTUMITI CU SOLDA VOASTRA”.Adica pe norade sfatuieste sa faca lucru bun,iar pe vamesi si pe ostasi numai SA SE DEPARTEZE DE LA RAUL DOBANDIT IN LUME.(Dupa scrierile Sfantului Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei,in TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA).
    Doamne,Iisuse Hristoase si Sfinte Botezatorule,curateste si sfinteste viata noastra,prin stropirea cu APA BOTEZULUI,CAPATAND BARBATIE DUHOVNICEASCA,MANTGUITOARE

  4. Greu cu barbatia asta!!
    Am auzit o predica referitoare la barbatia Sfântului Stefan in care la sfârsit se intreba preotul câti dintre cei ce sunt de fata au puterea si barbatia Sfântului Stefan in zilele astea: câti vor refuza documentele biometrice si toate ispitele moderne!
    Sfântul Ioan Botezatorul a aratat de asemenea o mare barbatie, chiar fiind inchis nu a ezitat sa critice pe mai-marii vremii!
    Sunt pilde pentru noi, cum trebuie sa ne comportam noi azi / acum / aici!

    Când incep sa-ti moara apropiatii atunci iti dai seama ca imbatrânesti!
    Când se apropie problemele de tine (vaccinare “obligatorie”, cipuri, criza si lipsuri materiale, …) abia atunci realizezi ca “e groasa”!

    Din pacate sau din fericire asta e lumea in care traim (iar alta nu avem / nu exista 🙂 ) asa ca trebuie sa rezistam, sa ne imbarbatam, sa avem rabdare in suferinte! Stie Dumnezeu cât suntem de slabi si va gasi El o modalitate sa ne scoata de pe “scena” la momentul cel mai bun!

    Asa ca: “fi barbata Zoe”, sa luam viata asta “de coarne” asa cum ne este data si sa nu ne intoarcem fricosi cu spatele la ea!

    Doamne, ajuta!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Omilia Mitropolitului Augustin de Florina la Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie)
  6. Trei momente din viata de patrusute de ani a bisericii nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Trecute cu barbatie.

    http://www.parohia-petresti.ro/postate/Piata_Unirii.php

  7. sunt ratacit fratilor, sunt intunecat si nu mai stiu ce sa ma mai fac, nu mai pot, orice fac patimile ma trantesc la pamant, nici sa misc un deget nu ma lasa..inclusiv acum cand scriu ma biciuieste slava desarta si printre maracini strig ca numai asta mai stiu sa fac!IIsusE! unde esti?, ce-am facut? sunt plin de rautate.. ani de-a randul am crezut ca sunt gol, ma minteam si pe mine si pe Dumnezeu cu goliciunea mea ca si cand eu eram victima si raul exterior!
    va scriu voua fratilor mei celor mai putin raniti sa va inmuiati varfurile degetelor in apa si sa ma racoriti ca ma sufoc si ma sting! am ajuns sa nadajduiesc in pacate fratilor credeti-ma ca sa dobandesc prin ele putina plecaciune a inimii si odihna..cugetul meu nu vrea sa stea in Dumnezeu, il omoara repede il ingroapa si asa inima mea , miezul sufletului meu nu mai este.. acum cateva seri vazandu-ma asa de rapus de patimi m-am intors cu spatele la Dumnezeu ca nu mai puteam sta in fata lui.. si brusc inima mea a prins viata am crezut ca raman fara piept,asa de tare batea si rugaciunea curgea cu putere multa parca ma trezisem dintr-un vis oribil si Dumnezeu nu mai era Cel stiut de noi-iubitor dar totusi exterior-, ca si cand pacatele mele L-au trantit si pe El la pamant nu doar pe mine, ca fiind legat de mine S-a aruncat din cer odata cu mine, El stia ca ma doare tare ceea ce mi-am facut si-mi spunea: uite da-i in mine daca vrei sa te usurezi, fa-mi ce vrei! uite, daca vrei sa nu te mai doara atat abtinete, incearca sa te abtii,darnu mai sta incordat impotriva patimilor, ca nu poti cu ele, te incordezi prea tare, iti faci rau, stai linistit si cuminte si lasa-ma sa te vindec!ti-as recomanda chiar si Crucea dar cand te mai linistesti ca acum stiu, esti prea incins.. e dureros sa privesti ca esti facut din nimic, golul asta e groaznic, eu ti-am spus sa nu te uiti ca esti prea mic, dar nu-i nimic, ai rabdare nu te lasa deznadajduit, uite ca sa stii, Eu ti-am pregatit cand s-o termina povestea asta ceva mult mai bun dar nu le poti tine de ti le zic, te vei sminti sau te vei ingamfa.. esti bolnav si nu trebuie sa te misti mai deloc si nici sa vorbesti.. ai rabdare si nu-ti mai ascunde uratenia ta de Mine, eu stiu ca tu acum nu mai esti tu.. esti mort, accepta asta si ca orice mort ingropa-te, UITE ma ingrop si Eu cu tine ca sa nu te temi..
    starea asta a trecut, patimile au revenit ca niste ziduri inalte pana la cer, stiu ca nu trebuie sa deznadajduiesc, dar nu pot sa las mainile jos, firea imi cere sa ma incred in mine si nu pot sa le cobor pentru ca asta inseamna sa ma tai de la Dumnezeu si sa zic ca si talharul de pe cruce ca merit , pentru faradelegile mele, ceea ce traiesc si sa nu ma impotrivesc patimilor,dar imi e greu fratilor si pentru asta ma chinuie neputinta.. rogu-va fratii mei crestini, rugati-va lui Dumnezeu sa nu se departeze de mine si sa ma ierte ca mi-am uscat inima si lacrimile cu cugetarile inalte despre sine si despre El..

    iertare..

  8. Am mai primit tot de la parintele Ioan:

    Mi-a cazut trecut prin mana un program de pelerinaj la locurile sfinte din Israel, pentru luna ianuarie 2010 si am constatat cu surprindere ca era trecut in program si vizitarea muzeului holocaustului. Atunci mi-am adus aminte despre discutiile pe care le aveam cu evreii, referitor la jertfa Mantuitorului; i-am intrebat cum talcuiesc ei pasajele din Vechiul Testament in care invederat se arata ca Mesia se aducea jertfa pentru pacatele oamenilor si ca Mesia avea sa fie ucis fara sa fi facut nimic rau. Raspunsul lor a fost ca poporul evreu s-a adus jertfa pentru pacatele oamenilor, ca in pasajele respective este vorba despre poporul evreu si ca poporul evreu este cel ce mantuieste lumea prin jertfa sa. Cred ca, avand in vedere ca evreii inlocuiesc jertfa Mantuitorului Iisus Hristos cu holocaustul, este deajuns ca noi sa nu calcam pragul unui astfel de muzeu. Ma gandesc ca ar fi o greseala pentru ei sa sustina oficial acest lucru si deocamdata nu fac decat sa introduca sistematic ideea de holocaust in toate mediile.

    Tot in luna decembrie mi-a mai adus cineva o adresa pentru pelerinaje, de data aceasta la ,,Sf. Prooroc Ion Marin din satul Ionesti”(am citat din hartiile pe care le-am primit) si daca ma gandesc si la pelerinajele care trec pe la Mosuni (pe la Pr Pomohaci), cred ca diavolul ne rataceste cu trasurica lui, pe banii si pe mantuirea noastra.

  9. Frate care esti in mare durere, roaga-te, spovedeste, mergi des la slujbe in sfanta biserica. Am citit numai jumatate din ce ai scris, ptr ca atunci cand am ajuns la pasajul “acum cateva seri vazandu-ma asa de rapus de patimi m-am intors cu spatele la Dumnezeu ca nu mai puteam sta in fata lui..”, mi-am amintit de Dumitru Bordeianu, cu marturisirea lui din inchisoarea comunista. Gheorghe Jimboiu ii spunea lui Dumitru B. sa nu-L ofenseze pe Dumnezeu.
    Citeste Sfantul Inchisorilor/ Valeriu Gafencu:

    http://www.agnos.ro/magazin/product_info.php?products_id=36

    O sa-ti refaci sufletul. Dumnezeu sa-ti ajute.

  10. Si tot ptr tine frate si ptr noi toti de altfel, chiar de pe acest blog, un mesaj puternic lasat de Valeriu Gafencu ptr surorile lui si pentru noi:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/06/11/sfantul-valeriu-gafencu-catre-surorile-lui-si-catre-noi-toti/

  11. @”un fariseu”

    http://www.sfaturiortodoxe.ro/celesapteplansuri.htm

    Sa iti fie cu folos!
    Doamne ajuta!

  12. @”un fariseu”

    http://www.sfaturiortodoxe.ro/celesapteplansuri.htm
    In primul comentariu din graba am omisce sa trimit ce este cel mai important,siteul.
    Sa iti fie cu folos!
    Doamne ajuta!

  13. Frate “fariseu”,ai cazut,fii barbat si ridica-te cu frica de Dumnezeu.Nu mi se pare k esti un caz fara speranta,din contra mi s-a parut a fi puternic,insa treci printr-o ispita ce te-a molesit.Toti avem ispite,altfel cum ne mantuim? Prin rabdare si iar rabdare,rugaciune si iar rugaciune,nadejde si iar nadejde…dar mai ales ASCULTARE DE DUHOVNIC…LASA-I DUHOVNICULUI TAU GREUTATEA ASTA CE TI SE PARE K NU O MAI POTI DUCE SI NU ITI INTOARCE FATA DE LA DUMNEZEU,SI CU SPATELE FIIND,EL TOT TE RECUNOASTE K FIU.Imparte prin marturisire,suferinta cu un bun duhovnic…si daca nu-l ai,cauta-l…iti zic din proprie experienta…ca te vei usura,fulg de nea vei fi, dupa o buna marturisire,spovedanie,…si o atenta ascultare de duhovnic.Canon zilnic efectuat cu ravna…care vine de la sine,si vei uita prin ce ai trecut.Promite sa mergi la duhovnic si sa il asculti si eu iti promit ca o sa te simti mai bine,curand.Pe curand,sa auzim de bine…ca nu pari prost.Iarta-ma!Te cred istet si de aceea mi-am permis.O sa ma rog si eu pt tine,nefariseule!Dumnezeu sa te pazeasca de tot raul iar Sfintii carora te inchini,bine sa te “povatuiasca”prin exemplul vietii lor.
    Doamne ajuta cu petrecere in duh crestin si viata pasnica cu frica de Dumnezeu si bucurie sfanta!Amin tie!

  14. de ce “un fariseu” ?
    In urma cu un an eram ca si tine . Timp de 20 de ani am fost ca si tine . Chin zilnic , scurte perioade de intoarcere si apoi iarasi caderi , din ce in ce mai mari . Acum ma gandesc ca doar rugaciunile parintilor si apropiatilor m-au salvat . Cert este ca acum sunt altul si pentru asta ii multumesc zilnic Treimii celei de o fiinta si nedespartita .
    Nu deznadajdui . Transforma deznadejdea in nadejde , nadajduieste in Hristosul nostru cel Bun , in Duhul cel Tamaduitor al Tatalui nostru . Sunt convins ca Tatal are cu tine un plan bun si diavolul stie asta si de aceea iti intretine permanent acea stare de rau , de slabiciune in fata pacatului , de cadere continua , de deznadejde chinuitoare , coplesitoare . Nu pot sa-ti recomand tratamentul meu pentru ca sunt convins ca fiecare din noi am ajuns pe cai diferite sa ne plecam in fata Tatalui si nu cred ca pot fi aplicate aceleasi retete tuturor . Mie spre exemplu mi-a facut bine postul si rugaciunea zilnica . ” Roaga-te si fa ce vrei !” este motto-ul meu preferat . Le-am combinat cu marturisirea completa , cu slujbele Ortodoxe , cu sfatul Duhovnicului si mai ales cu marea Nadejde in Puterea cea neinchipuita si atotcuprinzatoare a Tatalui nostru .

    Ma rog Tie , Hristoase Dumnezeule , fa si cu el ceea ce ai facut cu mine . Sadeste nadejdea in sufletul lui chinuit , intareste-l sa reziste ispitelor , acopera-l cu Duhul Tau ca vrajmasul sa nu-l mai chinuie , adauga-l pe el in turma Ta care te va intampina la cea de-a doua venire . Slava tie , Bunul nostru Pastor , slava Tie in veci . Amin!

  15. Pingback: Război întru Cuvânt » INAINTEMERGATORUL IOAN si duhul asteptarii Celui Smerit impotriva duhului fariseic si ideologic
  16. Pingback: BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate