IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva

15-08-2011 Sublinieri

Sfantul Siluan Athonitul, Cuviosul Sofronie Saharov, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Staniloae si Parintele Arsenie Papacioc despre MAICA DOMNULUI (audio, video):

*

Cuvantul Parintelui Arsenie Papacioc rostit la Praznicul Adormirii Maicii Domnului din 2005, la Manastirea sa, Sf. Maria de la Techirghiol

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Maica Domnului este o nouă lume”

“Iubitii nostri frati crestini,

Cu toate cerurile, cu toată creaţia lui Dumnezeu, dacă n-ar fi Maica Domnului, n-ar fi atât de frumoasa şi împlinită. Este stăpâna cerului şi a pământului! (…) Este atâta loc în împărăţia lui Dumnezeu, să stea ca o împărăteasă, dar îi convine mai mult să stea la căpătâiul nostru!

Şi să ştiţi că oricare ar fi motivul întristărilor şi al supărărilor, sunt numai de la draci! Cum e posibil să deznădăjduim când avem un frate atât de grozav şi de puternic, care este Hristos, şi o mamă atât de cuprinzătoare, peste tot, care e Maica Domnului!

(…).

În Evanghelia de aseară Maica Domnului spunea la Sfânta Elisabeta că mare dar mi-a dat, de acum mă vor bucura toate neamurile pământului, a căutat spre smerenia roabei Sale! Ce-o să zică duşmanii Maicii Domnului, care zic că-i o simplă femeie, măcar că şi chiar femeia simplă înseamnă viaţă, înseamnă nădejde! Dar cum să vorbeşti aşa de Maica Domnului? E îngrozitor de vinovat! Şi totuşi acestor oameni la judecata cea din urmă, Maica Domnului le va arăta această nebănuită pedeapsă: „Vă iert, dar…” Fraţi creştini! Domnul Dumnezeu poate să facă orice dar un lucru nu poate, să-şi calce cuvântul! Şi dacă este vorba aşa şi nu se va pocăi, în focul iadului zice că o să se ducă! Ne aşteaptă clipă de clipă, veacuri întregi, ne aşteaptă să ne îndreptăm inima către El, pentru că o simplă suspinare e o rugăciune mare!

Nu vă descurajaţi! Am spus că e nevoie de cruce, de jertfă, pentru că trebuie să dărâmăm în noi tot ce a creat păcatul şi tot cu darul lui Dumnezeu vom face şi această nebunie. Pentru că nu este ruşine să mori strivit de dureri! E ruşine să mori istovit de plăceri!

(…)

Avem pe Maica Domnului, dacă este atât e destul! Maica Domnului este o nouă lume, Maicii Domnului îi place să stea la căpătâiul dureroşilor, la capătâiul suferinzilor, deşi stăpâneşte întreg cerul şi pământul. Este o enorm de mare greşeală aşa cum spuneam, să nu-i ceri nimic! E foarte supărată pe acei care nu-i cer nimic.

(…) Iadul e o realitate care nu poate fi dezminţită, o confirmă: „mergeţi în focul cel de veci“. Focul veşnic e fără lumină! E de mii de ori mai tare în calorii decât asta de aici! Cât stai acolo? “O mie de ani“. Nu! O veşnicie! Pentru că nu i-ai spus ăluia: „Iartă-l Doamne!“. M-a înjurat, m-a lovit, m-a furat… Ce puţin! Eu m-am convins la căpătâiul atâtor morţi că toţi se căiau grozav, voiau să mai trăiască o zi! Ca să-şi pună lucrarea în regulă, care era foarte greu, nu s-a mai putut, decât atât. Astăzi este ziua aia! Dacă nu murim ne împodobim cu daruri deosebite, să putem sufla şi răsufla. Fraţi creştini, suflarea şi răsuflarea e un dar de la Dumnezeu, nici asta nu este a noastră! Totul – suntem guvernaţi, stăpâniţi de marea Lui iubire.

Vă daţi seama dumneavoastră ce se poate întâmpla dacă Mântuitorul Dumnezeu refuză să ne mai iubească?! Pentru că suntem cu gânduri frumoase, nu vă descurajaţi niciodată, este omeneşte să greşeşti, îngereşte să te ridici şi drăceşte să rămâi în groapă!

Acesta-i timpul, nu amânaţi cu nici un chip pe mâine! Nu vreau să fac istorie în tot ce vreau să vă spun, dar vreau să vă spun că este cel mai preţios timp acum, dovada este că stăm în picioare şi că am venit cu râvnă să împodobim aici cu prezenţa noastră acest grozav de mare praznic!

Ne spune Mântuitorul că atunci vei trece de la moarte la viaţă… Moartea-i o realitate, iadul de asemenea, v-am spus, Dumnezeu nu poate să facă un lucru, să-şi calce cuvântul. A spus aşa, aşa va judeca! A apărut iadul care este cea mai mare durere a lui Dumnezeu. Vă amintesc, să nu vă îngrijoraţi, nici să vă înspăimântaţi. Sunt foarte convins că veţi vedea la răscrucea cea din urmă ce important a fost momentul acesta, prezenţa dumneavoastră aici.

Noi batem clopotele, ne luptăm să fim prezenţi, şi nu vi se cere nimic decât atât: să fii prezent şi să spui: „Maica Domnului, nu mă lăsa!. Credeţi că e puţin? Nu e puţin unde e dragoste desăvârşită. Acolo unde e dragoste desăvârşită totul este posibil. Încercaţi să vă iubiţi! Vă spun dragii mei, iubirea este criteriul judecăţii de apoi. Nu faceţi pofta acestui drac, că iar spun: e cu neputinţă să nu mori dacă dai în adevărata lui răutate, urâciune. O fetiţă mai mărişoară a văzut un drac, nu în adevărata lui urâciune, şi a preferat să meargă toată viaţa cu picioarele goale pe jar decât să mai vadă un drac! E o realitate, atât de mult l-a sluţit păcatul, lepădarea, urâciunea, şi tot ceea ce a făcut şi face. Dar nu vă speriaţi! Dumnezeu ne-a ascultat, ne-a dat înger păzitor, ne-a dat pe Maica Domnului, avem toate cetele de îngeri. Un părinte, îi citea ucenicul rugăciunea, părintele a făcut aşa şi a zis fratele: „Ce e părinte?“, „Ai greşit că am văzut îngerul dând din aripi!” Orice gând îl ia şi-l duce la Dumnezeu că-i înger păzitor, nu doarme în post!

Aveţi îndrăzneală, e tot ce vă putem spune, pentru că avem multe de spus, pentru că în inimile noastre foarte pretenţioase, aici nu mai e nevoie de multe, e nevoie de mult [de calitate, intensitate, n.n.]! E nevoie de adâncime, de a trăi acolo unde suntem!

E o mare bucurie pentru noi mânăstirea de-aci, că sunteţi prezenţi aici, şi cu alte cuvinte suntem una!

Nu vă temeţi de judecată dacă aveţi pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului! În noi stă toată fericirea veşnică. Luaţi lucrurile aşa cum sunt şi încercaţi, fraţilor încercaţi să vă iubiţi! Dacă nu se poate, cel puţin să nu vă omorâţi, să nu vă duşmăniţi!

N-am alt termen, decât ăsta: „Moarte sau viaţă!” Şi m-au întrebat mulţi ce e viaţa şi am răspuns: „Viaţa e moarte continuă!“, pentru că e mereu jertfă. Nu contează celelalte, ce spune lumea şi ce latră dracul! Contează ce spune Dumnezeu despre mişcarea inimii noastre.

Vă preţuim sincer, noi ne rugăm aici, chiar dacă nu vă interesează dar barem să ştiţi, ne rugăm pentru toată lumea şi sigur, pentru dumneavoastră acesta-i semnul material că sunteţi cu inima prezentă. N-aţi venit la praznicul din Techirghiol, aţi venit la un praznic ceresc sub oblăduirea, mângâierea, bucuria, nespus de marea veşnicie fericită a Maicii Domnului!”

***

“… Eu o mica furnica, si Maica Domnului un mare vultur al cerurilor, cum sa indraznesc sa vorbesc… Dar vreau sa fiu o furnica cu aripi…”

“Maica Domnului este atat de vorbita de rau [de catre sectari, n.n.] desi ea sta la capataiul mamelor voastre bolnave... Nu se gandesc ca vine Hristos si zice: ‘De ce-o vorbiti pe Mama Mea de rau, ce v-a facut Mamica Mea?’ “

“Maica Domnului este Stapana Cerului... dar ce usor e de vorbit… insa ce inseamna Cerul asta, dincolo de inchipuirea ingerilor…”

“Ii convine sa stea mai mult la capataiul mortilor, batranilor, suferinzilor… Ne iubeste si sta intr-un plans continuu pentru noi!”

“Sa indrazneasca cineva sa spuna ca s-a dus la Maica Domnului si nu i-a ajutat!”

“A ajutat si pe pagani, cu atat mai mult pe cei care zi si noapte ii amintesc numele ei: Maica Domnului!”

“Invatati niste rugaciuni scurte catre Maica Domnului si sa nu va lasati!”

“Nu stiu ce s-ar fi facut neamul omenesc fara Maica Domnului! E Mama lui Dumnezeu! Si Dumnezeu ii e recunoscator…”

Cititi si:

***

***

PARINTELE STANILOAE despre Maica Domnului:

“(…) Sfintii arata umanitatea lor deplin actualizata in Hristos prin iubirea ce o arata fratilor lor, care este iubirea lui Hristos insusita de ei. Ei le arata aceasta iubire prin rugaciunile lor. Iar cei de pe pamant isi manifesta vointa lor de a urca spre actualizarea adevaratei lor umanitati, prin cinstirea acordata celor ce au ajuns la tinta umanizarii lor in Hristos. Mai unita cu Hristos decat toti sfintii, si de aceea mai presus de toti sfintii si ingerii, se afla Maica Domnului, ca cea care L-a purtat in pantece pe Fiul lui Dumnezeu zamislit si nascut din ea ca om si apoi L-a purtat in brate ca prunc si a ramas unita cu El prin afectiunea omeneasca suprema pe care o traieste o mama fata de fiul ei. Legatura ei cu Iisus este mai intima ca legatura oricarui sfant cu El caci trupul Lui s-a format nemijlocit din trupul ei, ea L-a purtat in brate, I-a privit neincetat fata si ochii, L-a alaptat si L-a iubit cu iubirea omeneasca culminanta proprie unei mame, fiind identificata intr-un anumit inteles cu Fiul ei. De aceea “indraznirea” ei catre El este mai mare ca a tuturor sfintilor si iubirea ei fata de noi se resimte de iubirea maxima a lui Hristos fata de noi.

Iconografia ortodoxa prezinta pe Iisus luandu-i la Adormirea ei sufletul in bratele Lui, inversand purtarea Lui ca prunc in bratele ei. Iubirea Lui fata de ea este tot atat de afectuoasa ca si iubirea ei fata de El. Pruncul ajuns in plinatatea puterilor poarta in bratele Sale pe mama Lui ramasa cu puteri mai imputinate. In persoana ei a simtit si simte Iisus la maximum iubirea omeneasca fata de El si in afectiunea Lui fata de ea se include o afectiune fata de om in general, fata de mamele umane si de iubirea lor pentru fiii lor.

In Maica Domnului avem in cer o inima de mama, inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei si a batut si bate ea insasi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mantuirea noastra, caci mantuirea nu e o chestiune de justitie, ci de iubire intre Dumnezeu si oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte si culminanta concentrandu-se intr-o inima de mama si manifestandu-se prin ea. Dumnezeu cel intrupat tine seama de aceasta inima a Mamei, care a devenit Maica noastra, pentru ca e Maica Lui. (…)

  • Cititi integral la:

***

SFANTUL SILUAN ATHONITUL: Maica Domnului se intristeaza pentru cei care pacatuiesc

“(…) Multe minuni si mile am vazut de la Domnul si de la Maica Domnului si nu pot sa dau nimic in schimb pentru aceasta iubire.

Ce as putea da Preasfintei noastre Stapane pentru ca nu s-a scarbit de mine in pacat, ci m-a cercetat si luminat cu milostivire? N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc din cuvantul ei cel plin de har, si mintea mea se bucura si sufletul meu este atras spre ea cu atata iubire, ca si numai chemarea numelui ei e dulce inimii.(…)

Intr-o zi, pe cand eram un tanar frate sub ascultare, ma rugam inaintea icoanei Maicii Domnului si rugaciunea lui Iisus a intrat in inima mea si a inceput sa se rosteasca de la sine. Intr-o zi ascultam in biserica o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: “Spalati-va si va veti curati” (Is 1, 16), mi-a venit gandul: “Poate ca Maica Domnului a pacatuit vreodata, chiar si numai cu gandul“. Si, lucru uimitor, in inima mea, deodata cu rugaciunea, un glas mi-a spus lamurit “Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu gandul“. Astfel, Duhul Sfant a dat marturie in inima mea curatia ei. Dar in timpul vietii ei pamantesti si in ea a fost o oarecare nedeplinatate si unele greseli, dar fara de pacat. Se vede aceasta din Evanghelie atunci cand, intorcandu-se de la Ierusalim, nu stia unde era Fiul ei si L-a cautat impreuna cu Iosif vreme de trei zile [Lc 2, 44-46).

Sufletul meu se infricoseaza si se cutremura cand se gandeste la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slaba si inima mea e saraca si neputincioasa, dar sufletul meu se bucura si e atras sa scrie despre ea macar un cuvant. Sufletul meu se inspaimanta de o asemenea indrazneala, dar iubirea ma impinge sa nu ascund recunostinta mea fata de milostivirea ei.

Maica Domnului nu si-a asternut in scris gandurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul si Fiul ei, nici durerile sufletului ei in vremea rastignirii, pentru ca nu le-am fi putut nicicum intelege, caci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternica si mai arzatoare decat iubirea serafimilor si a heruvimilor, si toate puterile ceresti ale ingerilor si arhanghelilor sunt mute de uimire in fata ei.

Chiar daca viata Maicii Domnului e ca invaluita intr-o tacere sfanta, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat sa cunoasca ca iubirea ei imbratiseaza intreaga lume si ca, in Duhul Sfant, ea vede toate noroadele de pe pamant si, asemenea Fiului ei, ii este mila de toti si miluieste pe toti.

Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta pe toti cei ce pazesc poruncile lui Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta. Am simtit acest lucru pe mine insumi. Nu mint, spun adevarul inaintea fetei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Il cunoaste: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioara. N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc pe ea si iubirea ei pentru noi. Daca n-ar fi fost milostivirea ei, as fi pierit de mult, dar ea a vrut sa ma cerceteze si sa ma lumineze sa nu mai pacatuiesc. Ea mi-a spus: Nu-i frumos pentru Mine sa ma uit la tine sa vad ce faci!Cuvintele ei erau placute, linistite si blande, si ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci si nu stiu ce i-as putea da in schimb eu, pacatosul, pentru dragostea ei fata de mine, necuratul, si cum voi multumi bunei si milostivei Maici a Domnului.

Cu adevarat, ea este Ocrotitoarea noastra la Dumnezeu si chiar si numai numele ei bucura sufletul. Or, tot cerul si tot pamantul se bucura de iubirea ei. Lucru minunat si neinteles. Ea viaza in ceruri si vede neincetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uita nici pe noi, sarmanii, si acopera cu milostivirea ei tot pamantul si toate noroadele.

Si pe aceasta Preacurata Maica a Sa Domnul ne-a dat-o noua. Ea este bucuria si nadejdea noastra. Ea este Maica noastra dupa duh si, ca om, e aproape de noi dupa fire si tot sufletul crestinesc e atras spre ea cu iubire”.

  • Cititi integral la:

***

ARHIMANDRITUL SOFRONIE SAHAROV (Essex): Taina tacerii

Dumnezeu a slavit-o pe Maica Domnului si a pastrat-o in tacere. Taina Nascatoarei de Dumnezeu este taina tacerii. De aceea Dumnezeu nu i-a luminat pe oameni pentru a vorbi despre viata ei trupeasca. Biserica insa a slavit-o”.

  • Cititi integral la:

***

IPS BARTOLOMEU ANANIA – predici la Nicula:

Predici, in acelasi timp sensibile si tunatoare, rostite de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Manastirea Nicula, in 2007, respectiv 2000, pe cateva dintre provocarile cele mai arzatoare ale crestinilor si ale romanilor:

DEVENIM UN POPOR DE SALBATICI SI NESIMTITI! Nicula, 2007 (DESCARCATI)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

“Am venit, Maicuta, sa ne mai vedem…”

Familia Maicii Domnului de la Nicula

Mi-am inceput predica de astazi cu aceasta amintire, si cu aceasta remarca practic improvizata, pentru ca vreau sa va vorbesc despre faptul ca , aici, hramul Manastirii Nicula nu este nici macar o sarbatoare, este o intalnire de familie, o intalnirea a noastra, cu voi cu toti, veniti din toate laturile tarii, din Muntii Maramuresului pana in Campia Dunarii, si din Campul Oradiei, Bihorului si pana dincolo de Prut. Din toata tara va adunati aici, ca sa va intalniti voi intre voi, si fiecare cu Maica Domnului. E o intalnire de familie dragii mei! Ati cantat voi: “Am venit, Maicuta, sa ne mai vedem”. Nu pentru altceva!

Eu am fost in relatii bune cu repausatul Patriarh Teoctist, si in anii din urma ne chemam la telefon cand nu ne vedeam, aproape saptamanal, ca sa ne consultam in anumite probleme ale vietii bisericesti. Dar in ultima vreme ne sunam si numai asa, fie ca ma suna dansul, fie ca il sunam eu, numai asa sa ne auzim, sa stam putin de vorba, sa ne auzim glasul, fara sa avem ceva anume sa ne comunicam.

Ei bine aici ati venit sa va spovediti, sa va impartasiti, sa ascultati o slujba, dar in special sa va mai vedeti cu Maica Domnului. Cand ai sentimentul familiei, faci parte din aceasta familie.

Cu ani in urma in tineretea mea calugareasca, m-am dus pentru prima data impreuna cu, pe atuncea, tanarul Arhimandrit Teoctist Arapasu, in manastirea Cetatuia de langa Iasi, si am intrat in biserica pentru prima data, si m-am gasit in fata icoanei Maicii Domnului, si deodata am simtit nevoia sa cad in genunchi si sa ma rog. Dupa ce m-am rugat, mi-am zis, iata sunt teolog si deseori imi pun intrebarea, sau trebuie sa raspund la intrebarea: “care e deosebirea intre un tablou religios si o icoana?”. Si multi nu stiu sa raspunda, si nici eu nu stam pe vremea aceea. De-atunci am stiut. Tabloul religios este facut sa-l admiri, este un obiect estetic. O icoana este fereastra ta spre Cer. Daca ajungi sa comunici cu persoana pe care o reprezinta, atunci acea persoana face parte din sufletul tau si sufletul tau face parte din fiinta ei. In fata unui tablou religios stai drept, in fata unei icoane simti nevoia sa te descoperi si sa te pleci in genunchi. Iar voi ati venit la icoana sufleteasca a Maicii Domnului, sa va descoperiti capetele si sa va plecati genunchii in rugaciune. Si ati facut-o impreuna cu noi, episcopii, preotii si diaconii.

Ni se spune deseori “ce face Biserica Ortodoxa Romana? Dispretuieste laicatul, nu face dialog cu laicii!”. Ii rog pe domnii laici din Bucuresti sau din alte parti, sa vina aici si sa vada participarea laicatului la viata Bisericii!

Ati cantat cunoscutele cantece cu care veniti la Nicula, si le-ati cantat in cadrul Sfintei Liturghii, pe care am slujit-o noi. Fiecare de pe locul lui si dupa vrednicia lui slujeste Biserica, il slujeste pe Dumnezeu si o venereaza pe Maica Domnului. Impreuna am facut aceasta slujba de astazi, nu noi de-o parte, chiar daca suntem pe o scena, si voi pe de alta parte. Dar ne-am simtit ca o familie, pentru ca suntem o familie, iar Maica Domnului face parte din familia noastra.

Maica Domnului, mijlocitoarea noastra la Dreptul Judecator si icoana puritatii

Dragii mei, noi ne inchinam la Maica Domnului ca la ocrotitoarea noastra, mijlocitoarea noastra, si stim ca avem nevoie de ocrotirea ei, pentru ca tocmai este Maica Dumnezeului viu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu. Dar stiti de ce Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau sa se intrupeze din Sfanta Fecioara? Raspunsul cel mai banal este “pentru mantuirea noastra, pentru ca noi sa ajungem in Rai”. Ceea ce este foarte adevarat, dar, inainte de aceasta Dumnezeu a dorit sa se faca vazut. Dumnezeu este pururea nevazut, El este inaccesibil simturilor noastre. Asa cum nu ne putem uita la soare cu ochii liberi – si stiti foarte bine, cand este eclipsa ni se recomanda sa ne uitam la soare cu ochelari fumurii, sau printr-o sticla afumata, ca sa nu cumva sa orbim – cu atat mai putin la Cel care a facut soarele, si care este incomparabil mai stralucitor. De aceea nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu fata catre fata, nici chiar Moise. A fost chemat de Dumnezeu in Muntele Sinai, ca sa-i dea Tablele Legii, Moise s-a urcat pe munte, si ne spune Biblia “si a intrat Moise in intunericul unde era Dumnezeu”. Nu ca Dumnezeu ar fi intuneric, El e Lumina, dar a facut intuneric, pentru ca Moise sa nu orbeasca de stralucirea Lui. Asa este si Maica Domnului, ea este Maica Luminii si este “lumina intunecatului meu suflet”, asa cum spune o rugaciune. Cand sufletul nostru este intunecat de ganduri rele, sau de pacate amare, atunci cerem Maicii Domnului sa se roage Fiului ei pentru noi.

Dragii mei va amintesc inca o data de Nunta din Cana Galileii, in care a fost invitat si Mantuitorul Hristos impreuna cu ucenicii Sai, dar si Maica Domnului. Domnul Hristos era la inceputul predicii Sale, si inca nu savarsise nicio minune. In timpul ospatului de nunta, Sfanta Maica baga de seama ca s-a terminat vinul, si ii spune Fiului ei de alaturi: “Iata, nuntasii nu mai au vin”. Ea a priceput ca este indemnul catre El de a face o minune, ea stiind cine este Fiul ei, ca este Fiul lui Dumnezeu. Iar El ii spune: “Mama, ceasul meu inca nu a venit”. Cu alte cuvinte, nu pentru astazi am hotarat Eu sa savarsesc intaia minune, ci alta data, in alta imprejurare. Ea n-a zis nimic, s-a uitat in ochii lui, si a chemat slugile si le-a spus doar atat: “Faceti tot ceea ce va va spune El”. Iar El le-a poruncit sa aduca niste vase mari de lut, sa le umple cu apa, a bincecuvantat apa, apa s-a prefacut in vin si le-a dat nuntasilor. N-a facut-o Maica Domnului de dragul vinului si al bauturii, ci pentru ca sa salveze demnitatea acestor oameni saraci, bieti pescari de pe malul marii. I-ar fi barfit tot satul: “uite ne-au chemat la nunta si prapaditii de ei, n-au avut ce sa ne puna pe masa”. Si ei ar fi fost umiliti in fata semenilor, dar Maica Domnului s-a gandit la demnitatea lor, pentru ea s-a rugat la Fiu, iar Fiul, de dragul Maicii Sale a savarsit intaia minune, chiar daca nu hotarase in ziua aceea sa o faca. Ceea ce inseamna dragii mei, ca rugaciunea Maicii Domnului este in stare chiar sa schimbe o hotarare a lui Dumnezeu. E putin lucru? Atunci, la Judecata de Apoi toti vom sta cu genunchii tremurand in fata Dreptului Judecator, fiindca ne vom gandi la pacatele noastre, sa nu fim judecati si osanditi pentru ele, iar Maica Domnului care Ii va sta alaturi. Ii va spune: “Fiule si eu am fost purtatoare de trup ca si ei, si stiu cu cata greutate se poata un trup, si ce greu este sa ramai curat pana la sfarsitul vietii. Ei sunt oameni, cu slabiciunile lor, si poate ca au cazut, poate ca s-au intinat, poate ca au gresit. Fiule, iarta-i! Mai fa o minune, marea Ta minune de a-i ierta!”. Si Fiul ei, ca si la Nunta din Caana Galileii va porunci ca ospatul sa se termine cu bine.

Aceasta este Maica Domnului rugatoare, dar, iubitii mei, ceea ce vreau sa va spun in mod deosebit in ziua de astazi, este si faptul caMaica Domnului este un simbol al curatiei, al puritatii. Nu-i spunem noi Preacurata? Nu-i spune insusi Eminescu intr-o poezie Maica Preacurata? Aici este minunea si aici este marea mirare.

Iubitii mei, exista o icoana a Adormirii Maicii Domnului pe care eu am vazut-o la Manastirea Dintrun Lemn, din judetul Valcea, si pe care eu am pus-o in cartile mele si pe care am comentat-o. Maica Domnului intinsa pe nasalie. Ea a stiut ca moare, s-a pregatit din vreme, s-a primenit, le-a spus vecinilor, si-a luat ramas bun de la ei, vecinii au inceput sa planga, si a spus: “Dragii mei, nu prefaceti bucuria in intristare, ca eu ma duc la Fiul meu, care ma asteapta”.

Asa cum zicea Parintele Cleopa de la Sihastria, care era batran, “pai cum sa-mi fie frica de moarte, ca doar ma duc la fratii mei?”. El avea doi frati calugari, care plecasera inaintea lui. “Pai ma duc sa ma-ntalnesc cu ei”. Tot sentimentul de familie.

Iar Maica Domnului spune: “ma duc la Fiul meu”, si a adormit. Icoana o infatiseaza intinsa pe pat, si in preajma, in gest, dar si Apostolii care venisera sa o vada, fusese impreuna cu ei multa vreme dupa Inaltarea Domnului la Ceruri. Si Petru cadelniteaza. Toti sunt abatuti, dar nu plange niciunul. Un Apostol insa sta langa trupul Maicii Domnului, langa pat, cu mana asa, pe obraz si se uita lung la ea. Iar eu am privit lung la fata acestui Apostol si mi-am zis: oare ce exprima fata acestui Apostol? Si mi-am dat seama dintr-o data: mirare! Se poate si o teologie a mirarii. El se intreaba: “cum este oare cu putinta ca o fiinta atat de curata sa intre in pamant, sa putrezeasca, sa se desfigureze, sa ramana o mana de oase, asa cum suntem noi, toti, pacatosii? Noi meritam! Dar ea, atat de curata?” Si pe gandul acesta a cazut Fiul ei, Iisus, atunci cand dupa inmormantare a luat-o inapoi la El in ceruri. Cand a venit Apostolul Toma mai tarziu, si au deschis mormantul Maicii Domnului, pentru ca sa o vada si el, ea nu mai era acolo, si fara niciun semn ca ar fi dus-o in alta parte. Fiul ei venise si o ridicase cu trupul indumnezeit la Cer, pentru ca ea era Mama Fiului lui Dumnezeu. A fost recunostinta Fiului, pentru faptul ca ea o viata intreaga a purta atatea suferinte, chiar si aceea de a-si vedea Fiul chinuindu-se si murind pe cruce, dar a trait apoi si bucuria de a-L vedea inviat. Dragii mei, Maica Domnului ramane un simbol al puritatii noastre sufletesti si materiale.

(…)

Predica exceptionala de la Nicula in apararea familiei crestine fata de ofensiva si propaganda homosexualitatii, destrabalarii, pornografiei si prostitutiei – 2000 (DESCARCATI)

Izvorul nesecat al lacrimilor de la Nicula

“Iubiti credinciosi, acum trei zile, pe postul national de televiziune a aparut o stire in legatura cu hramul Manastirii Nicula, practic anuntandu-l, dar mintindu-i pe telespectatori ca la Manastirea Nicula din cauza secetei au secat izvoarele de apa, si ca se fac eforturi pentru ca hramul sa nu fie compromis. In afara de [a remarca] nota usor diversionista a acestei stiri, as vrea sa informez pe toata lumea ca aici in zona Niculei, apa potabila este o raritate, si ca izvoarele sunt foarte sarace, si ca uneori seaca de tot. Dar, aici in Manastirea Nicula nu a secat niciodata izvorul lacrimilor! N-ati venit aici sa beti apa, ati venit sa va intalniti cu Maica Domnului, care acum peste 300 de ani a plans cu lacrimi adevarate, vadindu-si ipostaza de icoana facatoare de minuni. Iar noi, cei care sunem aproape de manastire si vietuim aici, stim ca nu numai la hram, ci in tot timpul anului crestinii vin din departari si toti, aproape fara exceptie, varsa lacrimi in fata icoanei Maicii Domnului imbratisand-o ca pe o Mama scumpa. Ei vin cu lacrimile lor de acasa, lacrimi de durere, lacrimi de jale, lacrimi de cainta, si se intalnesc aici si cu lacrimi de bucurie, pentru ca intalnirea cu Maica Domnului, cu icoana ei, este ca o intalnire cu cineva drag, pe care nu l-ai mai vazut de multa vreme. O intalnire care iti provoaca bucurie, si anume bucuria lacrimilor, si acestea sunt aici la Nicula, si sunt din belsug.

Asa cum ati cantat si astazi: “Am venit Maicuta sa ne mai vedem, sa-ti spunem necazul pe care-l avem” , asa cantati an de an, in simplitatea cantecelor voastre, in simplitatea si agramatismele lor, care le certifica autenticitatea si certifica credinta celor ce le rostesc. Ati venit la Maica Domnului ca la cineva din familie. Nu “sa te mai vedem”, ci “sa ne mai vedem”, noi sa te vedem pe tine, si tu sa ne vezi pe noi. Este marea intalnire a voastra, a tuturor, cu Maica Domnului, care se intampla aici, la Manastirea Nicula, in fiecare an.

Iubitii mei, cel putin de sapte ani incoace v-am vorbit din acest altar despre Maica Domnului. Poate ca ma repet, nu aceasta este important. Important este ca ceea ce va spun eu sa va mearga la inima, sa va lumineze mintea, si sa va intareasca credinta.

(…) De aceea, iubitii mei, Maica Domnului este si o icoana prin excelenta a curatiei omenesti. Nu a fost alta femeie pe lume, pe care Dumnezeu sa o cheme la misiunea pentru care a chemat-o pe ea, si n-a fost nicio fiinta pamanteasca in lumea aceasta, care sa fi fost atat de curata ca Maica Domnului. Asadar iubitii mei, atunci cand varsati o lacrima de bucurie, o varsati si in fata icoanei curatiei desavarsite a omului.

(…)

  • Cititi integral la:

Vezi si:

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Adormirea Maicii Domnului, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, IPS Bartolomeu Anania, Maica Domnului, Parintele Dumitru Staniloae, Sfantul Siluan Athonitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

49 Commentarii la “IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Rugati-va si in somn Maicii Domnului, caci prin ea ne gasim pacea si mantuirea.
    Azi la predica, parintele spunea ca smerenia inseamna Sa-L vezi pe Domnul Hristos in orice frate/sora, oricat de jos ar fi cazut in pacatele sale, si sa nu-l critici sau certi, ci sa-l ierti si sa-l ajuti. Sa nu vi in fata lui cu capriciile tale, ci sa-l suporti si sustii.
    Mai spunea ca smerenia este un mod de viata, nu este o stare fluctuanta, si ca exemplul dat noua de maica Domnului este cel mai elocvent.
    Sfanta Fecioara a primit vestea ca va fi Nascatoare de Dumnezeu si a acceptat aceasta “misiune” din toata inima, desi a fost rau judecata de poporul sau si a suferit pana la moarte din cauza asta.
    Fratilor si surorilor, de oriunde am fi, sa fim uniti in Duh si sa nu ne criticam sau judecam unii pe altii, caci nu stim fiecare ce si cum sufera, ce si cum rabda, ce si cum se roaga…
    Cea mai mare bucurie a lui aghiuta este sa ne stie dezbinati.
    Dar Maica Domnului ne uneste intru Hristos, caci ea este si Maica crestinilor.
    Multi ani si bucurie tuturor Mariilor, Marianelor, Marianilor si Marinilor !

  2. Scriu acest comentariu nefiind un cunoscator in religia crestina sau in alte lucruri referitoare la crestinism, desi sint crestin, dar noi credem ca atat timpul petrecut pe acest Pamant e indeajuns si nu putem cerceta adancul temelor propuse de administrator. Pe aceasta cale rog sa aiba intelegere si bunavointa crestineasca cu noi.
    Maica Domnului ne este cunoscuta de acum circa 2000 de ani. Mama a Mantuitorului nostru cea care devine sfanta in timpul vietii sale.
    Asatzi oamenii ii cinsteste asa cum se cuvine numele sau. Fiind una dintre principalele divintati ale panteonului crestin. Cea care mijloceste intre Dumnezeu si noi pacatosii. Dumnezeu inca mai tine aceasta omenire in viata, asta i se datoreste numai Maicii Domnului, care se roaga pt noi, pt. indrepatrea noastra, ca fiinte fara minte si care pretuim mai mult trupul si pantecul decat spiritul si curatenia sufleteasca care e vitala apropierii de Cel Preainalt, Dumnezeul nostru, Facatorul si Creatorul nostru, Cel ce nu uraste si nici nu o patima nu are, milostiv cu noi pacatosii, rabdator cu oamenii, inca de la inceputul fiintarii noastre . El a cautat sa descoperim noi insine cale dreapta si inteleapta a vietii. Cautare care sa duca la El intr-un final. Pentru aceasta trebuie sa avem dragoste, primul pas, apoi cunoasterea legilor Lui si sa nu mai pacatuim. Atunci, El va veni la noi.
    Oameni acolo unde voi sinteti ascultati de Bunul Dumnezeu Cel Viu si Atoatestiutor. Ascultati de El, numai El va va salva si nimic tot ceea ce e pe pamant, avere , prieteni, institutii, viata tanara, caci vei cunoaste in scurt timp batranetea, doar Domnul Dumnezeul nostru, e adevarul si viata si tot ce e trup piere, doar sufletul dai minte pt. a fi nemuritor. Nu poti sa te unesti cu Dumnezeu, daca te-ai infratit cu pacatul.
    Maica Domnului vegheaza si iti asculta durerile nesfarsite, cu speranta roaga-te la ea si daca vei fi cu credinta si rabdare problemele tale se vor rezolva.

  3. @Rafael:

    Asatzi oamenii ii cinsteste asa cum se cuvine numele sau. Fiind una dintre principalele divintati ale panteonului crestin.

    Iti multumim pentru gandurile impartasite si noua. Trebuie sa precizam insa, pentru a corecta unele greseli de conceptie sau de exprimare, ca Biserica nu are panteon si ca sfintii, inclusiv Maica Domnului, care este mai sfanta decat sfintii ingeri, nu sunt divinitati. Exista un singur Dumnezeu in Cele Trei Persoane, Sfanta Treime, si exista fapturile create (noi, oamenii, si ingerii) care se sfintesc in masura in care participa la lucrarile harice ale Sfintei Treimi (dar nu si la fiinta acesteia).

  4. “Pentru aceasta a lăsat Domnul nostru pe Preacurata Maica Sa, ca să fie pe pămînt între cei vii, ca, prin a ei stare de faţă, cu sfatul, cu învăţăturile şi cu rugăciunile cele calde către Fiul lui Dumnezeu, Biserica creştină să se înmulţească, să se întărească, şi să primească îndrăznire, ca să stea pentru Domnul său pînă la sînge. Fecioara Maria pe toţi îi întărea prin mîngîierea Duhului Sfînt şi pentru toţi se ruga. Cînd Sfinţii Apostoli au fost închişi în temniţă, ea a adus lui Dumnezeu rugăciune umilită pentru dînşii şi a fost trimis îngerul Domnului la ei, de le-a deschis noaptea uşile temniţei şi i-au scos. Cînd a fost dus la moarte Sfîntul Întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, ea îl urma de departe. Fiind el ucis cu pietre în Valea lui Iosafat, lîngă pîrîul Chedrilor, ea, cu Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, stătea pe un deal, privind de departe la sfîrşitul lui. Deci, se ruga Domnului cu dinadinsul pentru dînsul ca să-l întărească în pătimire şi să primească sufletul lui în mîinile Sale. Cînd Sfîntul Apostol Pavel, înainte de creş-tinarea lui, făcea rău Bisericii şi o prigonea, ea a vărsat atîtea rugăciuni calde către Dumnezeu, încît l-a făcut din lup răpitor, mieluşel blînd; din vrăjmaş, apostol; şi din prigonitor, ucenic şi învăţător a toată lumea”.
    http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/august/08-15-adormirea_maicii_domnului.html

  5. Imi recunosc greseala in exprimare, cu privire la divinitati; intr-adevar nu e vorba de nici un paganism, era doar o figura de stil. Nu trebuie luat ad literam tot ceea ce am afirmat eu personal, ci intregul mesaj care se refera la inima acea curata din pieptul unui tanar, care inca cauta calea cea dreapta.
    Eu nu sint teolog si poate ca am amestecat putin teologia cu filosofia. Consider ca adevarata viata crestina este cea traita de Sfintii Parinti, care au indurat suferinte grele datorita marturisirii lor in Hristos.
    Omul credincios este acela care se desprinde de viata lumeasca, petrecandu-si viata sa numai in rugaciune si smerenie, mancand doar radacini si ierburi, retras in munti pentru al gasi pe Dumnezeu, si nu petrecand in societate, bucurandu-se de bunatatile unei vieti usoare si fara sa faca nici un efort pentru a-l cauta pe Dumnezeu.
    Viata aceasta e atat de complexa si nu reusim sa o cunoastem cu adevarat, timpul fiind foarte scurt, traind pe Pamant. Mereu avem cate ceva de invatat de la cineva, gandind corect, fara oamenii de stiinta , nu se putea comunica pe internet. Fara cunoasterea mediului inconjurator , al Universului si Planetelor, ramaneam inca in ev. medeiu intunecat, in care sabia navalitorului secera oamenii ca pe niste spice de grau. In romanul “In numele trandafirului “, gasim explicatia teologului savant, iubitor de carte, si preotii traind in superstitii. Trebuia o descatusare a oamenilor sraraci si truditori ai ogoarelor, tinuti in ignoranta de politica papala, in care Biblia, cartea sfanta, nu era cunoscuta masselor, ci numai celor cu stare, cele trei stari erau: Nobilimea, clerul si burghezia in ascensiune.
    Atunci cand incercam sa judecam cele sfinte, ceresti, trebuie sa ne sacrificam si sa alegem viata retrasa si in rugaciune sau viata plina de bunatati de tot felul al vietii in societate. Vei pierde una in detrimentul celeilalte. Nu poti sluji la doi stapani, si lui Dumnezeu si Banului , caci vei iubi pe unul mai mult si pe celalalt il vei uri.
    Ascultati la tot ce am de spus, caci vorbesc din inima, Dumnezeu isi alege El slujitorul, pe care il va urca mai sus de cat dogmele si oamenii, chiar si fariseii erau cu trecere in vremea lor, cum sa asculte ei de un fiu de dulgher? Ei, cei cu stare si cu trecere in neamul lor. Dar, iata ca, Dumnezeu are calea Lui, si noi oamenii nestiutori si pacatosi nu-L intelegem.
    Religia e una vie, traita. Dumnezeu are nevoie de inima noastra curata, nu-i de ajuns sa spunem ca, sint crestin, si sint botezat; daca inima noastra e patata si rea, vom pierde Imparatia Cerului. Daca am stii acest lucru simplu, lumea in care traiam acum, ar fi fost una ideala, insa vom fi nevoiti sa trecem prin foc pentru a ne purifica de pacatele, nu numai ale noastre, noi cei care traim astazi, ci si pacatele stramosilor nostri. Vai de cei ce inca nu cred in Vremea de apoi, si spun ca nu va fi asa, aceia nu stiu ce fac. Si cand va veni, va fi prea tarziu sa mai poti indrepta ceva. Omule, ti-e iti e teama de un simplu tunet de vara, daramite de groaza acelor zile,atunci cand cutremure si intuneric se vor revarsa din senin, venind hoteste peste tine. Nu vreau sa sperii pe nimeni, dar asta simt, stiu ca va veni in curand Ziua cea mare, si din pacate din necredinta noastra , care nu a crezut in Dumnezeu, ci in tot ceea ce e lumesc.
    Dar tot raul vai fi spre binele acelora care vor trai; dupa epoca asta post-moderna si de consum fiind praful ideal pentru omenire cea care fara minte s-a indepartat atat de usor de Dumnezeu si va trebui sa vada cu ochii ei puterea Lui. Dupa aceasta epoca, 1 mie de ani pace vai fi pe Pamant si Dumnezeu cu ingerii vor umbla pe Pamnt.

  6. @Rafael,

    De acord cu tine, cu doua amendamente:

    Omul credincios este acela care se desprinde de viata lumeasca, petrecandu-si viata sa numai in rugaciune si smerenie, mancand doar radacini si ierburi, retras in munti pentru al gasi pe Dumnezeu, si nu petrecand in societate, bucurandu-se de bunatatile unei vieti usoare si fara sa faca nici un efort pentru a-l cauta pe Dumnezeu.
    (…)
    Atunci cand incercam sa judecam cele sfinte, ceresti, trebuie sa ne sacrificam si sa alegem viata retrasa si in rugaciune sau viata plina de bunatati de tot felul al vietii in societate. Vei pierde una in detrimentul celeilalte. Nu poti sluji la doi stapani, si lui Dumnezeu si Banului , caci vei iubi pe unul mai mult si pe celalalt il vei uri.

    Nu este adevarat ca un om credincios este doar acela care traieste in pustie, retras in munti, mancand radacini si ierburi. Odata ca din aceasta afirmatie sunt exclusi calugarii retrasi in manastiri. Despre care Parintele Arsenie Papacioc spune:

    “Asa că, dragul meu, viata monahală este o viată cu totul deosebită, e o intrare în cer, cin îngeresc, iar îngerii sunt gelosi pentru că noi luptăm în trup cu neputintele trupesti ca să mentinem o identitate îngerească! Asta e altceva. Este aspectul desăvârsit. Se ating cote înalte, în situatia care se ating, însă nu e problemă ratională. Este mai mult o problemă de afectivitate. Dar Scriptura se referă la toată lumea. Toată lumea a primit cele zece Porunci. Toti trebuie să aibă o modestie, o dragoste pentru celălalt, pentru că spus este că monahul înseamnă un crestin bun. Deci, orice om, când a plecat la mânăstire, era un crestin oarecare, dar a râvnit dincolo de dimensiunile omenesti: a vrut o înfrânare, a vrut o dăruire a tu- turor simturilor numai pentru Dumnezeu.”

    Iar in alta intamplare povestita de Cuviosul Ioan despre o vedenie a Sfantului Paisie cel Mare se vorbeste despre slava acordata monahilor:

    M-am dus odinioară la Cuviosul Paisie cel Mare şi mai înainte de a bate la uşa chiliei lui l-am auzit vorbind înăuntru cu oarecine şi sfiindu-mă a bate, stăteam afară. Însă am făcut puţin zgomot, pe care auzindu-l, cinstitul părinte a ieşit afară şi văzându-mă pe mine, tot bucurându-se m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat şi eu asemenea pe el. Apoi intrând cu dânsul în chilie şi nevăzând pe nimenea altul înăuntru, nu mă dumiream şi socoteam cine să fi fost oare acela care vorbea cu cuviosul puţin mai înainte. Deci căutam într-o parte şi alta să văd pe cineva şi el m-a întrebat: de ce cauţi aici şi acolo şi nu te dumireşti, ca şi cum ai vedea un lucru prea slăvit? Iar eu i-am răspuns: cu adevărat prea slăvit văd şi nedumerindu-mă nu ştiu ce să zic, căci puţin mai înainte am auzit glasul altui om, care împreună vorbea cu tine şi acum nu văd pe altcineva şi nu ştiu ce este aceasta. Deci rog a ta cuvioşie să-mi arate această prea slăvită taină. Iară dumnezeiescul părinte mi-a zis: O, Ioane, taină prea slăvită vrea să-ţi descopere astăzi Dumnezeu.

    Acesta prietene, prea alesule, pe care l-ai auzit vorbind cu mine era marele Constantin, întâiul împărat al creştinilor. Şi s-a pogorât din ceruri, trimis fiind de Dumnezeu, şi mi-a zis: “Fericiţi sunteţi voi, cari v-aţi învrednicit a avea petrecerea monahicească, căci după adevăr a voastră este dumnezeiasca fericire a Mântuitorului”. Iar eu am zis: “Şi cine eşti tu, Domnul meu, care zici acestea şi mult ne fericeşti pe noi, monahii?” Mi-a răspuns acela: “Eu sunt Marele Constantin şi m-am pogorât din ceruri ca să-ţi arăt slava care o dobândesc monahii în ceruri şi prietenia şi îndrăznirea ce o au către Hristos. Şi te fericesc pe tine, o, Paisie, pentru că-i îndemni pe dânşii la această sfinţită petrecere a pustniciei, dar mă prihănesc şi mă ocărăsc pe mine că n-am nimerit (adică nu m-am învrednicit) de o rânduială prea mare ca aceasta a monahilor şi nu pot suferi paguba ce am luat.” Atunci l-am întrebat iarăşi: “Pentru ce, o, minunatule, te ocărăşti pe tine, oare n-ai dobândit tu slava cea pururea fiitoare şi dumnezeiasca strălucire?” Şi mi-a răspuns: “Am dobândit-o, dar nu am aceeaşi îndrăznire ca a monahilor, nici cinstea întocmai ca ei, căci am văzut sufletele oarecăror monahi cari despărţindu-se de trup, zburau ca nişte vulturi şi cu multă îndrăzneală se suiau la ceruri. Iar ceata cea potrivnică a dracilor nu îndrăznea să se apropie cu totul desăvârşit de aceste suflete. Apoi am văzut că li se deschideau lor uşile cerului şi intrau înăuntru şi stăteau de faţă cu multă îndrăzneală la scaunul lui Dumnezeu.

    Deci, pentru acestă vrednicie minunându-mă eu de voi, monahilor, vă fericesc şi mă ocărăsc pe mine, că nu m-am învrednicit a lua o îndrăznire ca aceasta! O, de aş fi lăsat vremelnica împărăţie şi haina cea împărătească şi coroana şi să mă fi făcut sărac şi să fi purtat sac, împlinind toate câte se cer de către rânduiala monahicească?”

    Si a doua oara, si cei care traiesc in lume (nu lumeste!) pot fi, si sunt destui, oameni credinciosi. Tu probabil te referi la cei mai desavarsiti crestini. Poruncile Mantuitorului insa se pot implini si vietuind in lume. Caci, spun Parintii, si mirenii se mantuiesc. Dar alta este rasplata in Cer pentru mirenii de rand, si alta pentru calugari sau pustnici. Nu toti crestinii care traiesc in lume “petrec in societate, bucurandu-se de bunatatile unei vieti usoare si fara sa faca nici un efort pentru a-l cauta pe Dumnezeu”, toti care implinesc poruncile Mantuitorului, care se pocaiesc si au dragoste de aproapele se pot mantui. Vezi si cazul talharului de pe cruce, caruia Domnul i-a primit pocainta in ceasul al 12-lea. Dar exista mireni credinciosi, care chiar in mijlocul lumii renunta la tot felul de placeri si fac si ei nevointe, se roaga dupa puteri, fac milostenii, etc. Nu se poate spune ca acestia slujesc Banului, caci nu au toti patima banilor. Tu ai ales doua extreme, exista si multe situatii intre cele aceste doua situatii: pustnic si crestin in lume iubitor de bani sau confort.

    Si al doilea amendament este legat de ulima fraza:

    Dupa aceasta epoca, 1 mie de ani pace vai fi pe Pamant si Dumnezeu cu ingerii vor umbla pe Pamnt.

    Din cartea “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” de Ierom. Damaschin, tratata la articolul:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/01/parintele-serafim-rose-denunta-viclenia-cea-mai-mare-care-ameninta-biserica-de-azi-noul-crestinism-umanist-ecumenist-si-lumesc/

    “Pe lângă definiţia teologică de erezie creştină aparte – credinţa că Hristos va veni curând pe pământ şi va împăraţi chiar aici, împreună cu sfinţii Săi, vreme de o mie de ani, înainte de sfârşitul lu­mii, hiliasmul se poate aplica, în general, oricărei credinţe seculare într-o epocă viitoare de desăvârşită pace şi cerească binecuvântare pe pământ. Alături de nihilism (căruia îi alcătuieşte doar „latura luminoasă”), hiliasmul este cheia pentru înţelegerea spiritului vremii, căci el este centrul în jurul căruia gravi­tează o mulţime de elemente disparate.”

    In ultimii ani de viaţă, Eugene (Serafim Rose) explica hiliasmul (numit şi „milenarism”) astfel:

    Această învăţătură este o erezie ce a fost osândită de primii Părinţi ai Bisericii; ea îşi are obârşia în gre­şita interpretare a cărţii Apocalipsei. Biserica Ortodoxă învaţă că împărăţia lui Hristos împre­ună cu sfinţii Săi, când diavolul este „legat” pentru o mie de ani (Apoc. 20, 3), este perioada în care trăim noi, întreaga perioadă (o mie fiind un număr ce simbolizează întregul) dintre cea dintâi şi a doua Venire a lui Hristos. În această perioadă sfinţii împărătesc cu Hristos în Biseri­ca Sa, dar e o împărăţie tainică, ce nu se defineşte prin sensul exterior, politic, dat de către hiliaşti. Diavolul este cu adevărat legat în această perioadă – adică limitat în exercitarea voinţei sale împotriva omenirii – iar credincioşii ce duc o viaţă îmbisericită şi primesc Sfintele Taine, trăiesc o viaţă binecuvântată ce-i pregăteşte pentru împărăţia cea veşnică. Neortodocşii, care nu au Sfintele Taine şi nu au gustat adevărata viaţă a Bisericii, nu pot înţelege împărăţirea tainică a lui Hristos, şi astfel caută o împărăţie politică şi exterioară”
    (The Orthodox Word, nr. 100-101, 1981, p. 207).

  7. Mirela,

    Sint impresionat de cunostiintele tale teologice, in care expunerea ta nu poate fi nici un fel contrazisa. Ceea ce am scris, sint doar ganduri ale mele, si nu am cautat sa dau citate din Filocalia sau carti despe mari duhovnici, pentru a-mi argumenta afirmatiile.
    Daca am gresit, imi asum greseala facuta, si voi cerceta mai amanuntit problema supusa dezbaterii.
    Nu vreau sa crezi despre mine ca sint ecumenist sau ca fac parte din nu stiu ce secta. Tot ceea ce am vrut sa explic e acea diferenta dintre omul prins in treburile zilnice si care nu are timp sa se roage asa de mult , in comparatie cu cei din manastire, monahi . Am incercat sa caut raspunsurile la anumite intrebari, fara a mai citi din cutare sfant, am gandit cu propria minte, asa cum facea si Socrate, preocupat sa gasesc prin propriile forte ale mintii, acele raspunsuri, care ma preocupa de ceva timp; de aceea, am considerat ca Dumnezeu iti poate revela cunostiintele, daca ai o inima curata, buna si inteleapta. Acolo unde sint prea multe informatii constrang spiritul sau il dezorienteaza, ne mai stiind ce sa aleaga. Moise, i se arata Dumnezeu in pustiu, ce stia despre El, mai nimic, doar era pastor si nu avea carti pt. a fi dumerit in chestiuni teologice. In toata aceasta simplitate, Dumnezeu i se arata , si de aici inceputul religiei mozaice.
    Noi, crestinii, am fost la fel, primii crestini credeau, si le era de ajuns, apoi noile legi si dogme, concilii crestine, au impus intr-un final legile si dogmele cunoscute noua azi. Sint prea multe informatii, care coplesesc pe crestin, si putine inimi curate, in care Dumnezeu sa fie bucuros, de creatia Sa. Cei care au timp sa studieze aceste informatii, au si intelepciunea necesara pentru a comunica celor necunoscatori, de ce nu o fac? Ce ii impiedica. Am ajuns la concluzia ca un barbat puternic, prin mintea sa, poate sa cunoasca atata informatii si sa le primeasca de undeva de sus, neinduplecat fiind el de nimeni din jur, aceia sint numiti cei viteji si drepti, care se supun Lui Dumnezeu, sint cei ce schimba lumea.
    Nu sint impotriva dogmelor crestine , sa nu crezi acest lucru, ci vreau sa vad inimi curate si mai putin informatii specifice, nu fac apologia ignorantului, dar trebuie sa existe inimi curate, e necesar acest lucru, in special astazi. Biserica s-a cladit pe acei apostoli si crestini, care au atras atatia pagani la credinta Lui Hristos; dar informatiile superioare, care vor ramane in mii de carti, fara sa avem acces, nu ne va ajuta cu nimic pe noi cei doritori de intelepciune si credinta, daca cei care au astfel de cunostiinte nu le vor face cunoscute niciodata.
    Tranul roman crede in Dumnezeu, venind de la camp, vara, ars de soare, asudat, obosit fiind de atata truda, doar pentru a-si procura painea de toate zilele, si ostenit asa cum e el , pe pridvor, el mai cugeta si la soarta acestei lumi si la dumnezeu. Tot el plin de griji si de nevoi , pe el cine il mai mangaie? Cand truda si jugul e pus numai asupra lui si ca un Sisif urca greutatile sortii in fiecare zi din an, fara ca munca lui sa poata fi usurata.
    ” Indelungata perioada de supliciu in care acest popor a fost nevoit sa traiasca, numai taranul o poate indura. Cu cat se inmulteau suferintele si treceau vremurile, taranul roman s-a indaratnicit in rabdare. Dreagostea lui de pamant s-a invartosat . Tarana se amesteca necontenit cu cenusa si oasele inaintasilor, iar vazduhul se umplea cu umbrele si sufletele lor…Nimeni nu-l mai putea clinti din loc, nici o putere si nici o schingiuire” . L. Rebreanu.
    Lasand de o parte discursurile filosofice si termenii sofisticati, nu ne vom putea compara cu maria sa taranul, cel ce traieste credinta si nu o teoretizeaza .

  8. @Rafael

    Ai dreptate cand spui ca adevaratii credinciosi sunt cei care traiesc in pustie (se separa de lume) si isi infraneaza poftele (manacand putin si ferindu-se de mancaruri gustoase), insa sa stii ca “pustia” o poti trai si in lume, dupa cum si infranarea poftelor. Mi-aduc aminte de un fragment dintr-o carte despre Cuviosul parinte Porfirie, in care un fiu duhovnicesc ii spunea ca regreta ca s-a casatorit si ca nu s-a dus la manastire (calugarit), iar parintele Porfirie i-a raspuns: “Manastire poate fi si casa ta, fiule” !
    Oriunde si in orice conditii putem trai in adevarata credinta crestina, numai de noi depinde ! Nu locul sau haina il face pe crestin mirean sau calugar, ci felul in care el vietuieste, iar asta este la libera alegere.
    Si sigur ca este greu sa ajungem sa fim crestini adevarati, ca ne impiedicam pe Cale, ca ne macina poftele si mai ales mandria, ca suntem slabi si nu reusim intotdeauna sa manacam radacini (la propriu sau la figurat)…Dar daca cu toate aceste neputinte si slabiciuni cadem in fata Domnul Hristos si a Sfintei Sale Maicii si spunem : iata asta sunt, slab, pacatos, neputincios, ajutati-ma ca sa devin adevarat crestin, atunci Ei ne vor ajuta si macar vom putea pune inceput bun. Si acest inceput bun il putem pune in fiecare zi.
    Frate, nu te gandi ca cei care sunt in pustie si mananca radacini nu au ispite si nu pot cadea in pacate grele. Tot crestinul, si in cele mai mari nevointe (sau in mod special atunci) poate cadea, important este sa se ridice si caderea sa-i fie o invatatura si un impuls de a merge si mai departe pe Calea mantuirii !

  9. @Rafael,

    Daca am gresit, imi asum greseala facuta, si voi cerceta mai amanuntit problema supusa dezbaterii.
    Nu vreau sa crezi despre mine ca sint ecumenist sau ca fac parte din nu stiu ce secta.

    Doamne fereste, nu cred asta. Nu e vorba de greseala, am zis ca e bine sa mai aduc si eu cate o completare din ce am citit, unul zice ceva, altul altceva, asa ne mai luminam unul pe altul.

    Sint impresionat de cunostiintele tale teologice, in care expunerea ta nu poate fi nici un fel contrazisa.
    (…)
    Lasand de o parte discursurile filosofice si termenii sofisticati, nu ne vom putea compara cu maria sa taranul, cel ce traieste credinta si nu o teoretizeaza .

    Stai putin… 🙂
    Eu n-am facut decat sa spun cate ceva din ce am aflat si eu citind din predici sau lucrari ale Parintilor, Nu e vorba de cunoastere teologica (cand ti-am citit primele cuvinte am crezut ca faci misto de mine 🙂 ), doar ca mai retin unele idei din ce citesc, caci s-ar cuveni sa-mi ramana cate ceva, chiar si numai citind materialele de pe siteul razbointrucuvant de atata timp. Dupa care cu ajutorul motorului de cautare de aici sau cu Google, gasesc articolul ce contine ideea respectiva. Si asta, pentru ca este bine sa ne luam dupa Parinti, cei care au fost luminati de Duhul Sfant datorita sfinteniei lor si care au castigat mult discernamant. (Nu ca sa ma dau “mare” cu ale mele cunostinte teoretice, care si asa nu valoreaza nimic daca nu sunt puse in practica, vorba ta.)

    Am ajuns la concluzia ca un barbat puternic, prin mintea sa, poate sa cunoasca atata informatii si sa le primeasca de undeva de sus, neinduplecat fiind el de nimeni din jur, aceia sint numiti cei viteji si drepti, care se supun Lui Dumnezeu, sint cei ce schimba lumea.

    Toti avem cate o parere, dar e bine sa ne formam parerea dupa invataturile Sfintilor luminati de Dumnezeu. Asadar, aici gresesti oarecum, caci spun Parintii, este un mare pericol sa ne luam dupa mintea noastra. Putem face asta doar dupa ce ne eliberam de patimi si ne curatam de pacate, altfel riscam sa cadem (in mandria propriilor pareri mai ales), plus ca ideile noastre nu sunt intotdeauna corecte, si mai sunt si ispitele gandurilor care vin de la cel rau. Pana cand un om nu capata discernamant, este bine sa se abtina sa se ia doar dupa mintea sa, in problemele importante, fara sa se sfatuiasca cu altii, cu duhovnicul mai ales. Este periculos sa ne incredem in intelepciunea noastra. Chiar a fost postat de curand un articol acum cateva zile cu Avva Dorotei cu sfaturi pe acest subiect, e foarte util, sa-l citesti:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/13/avva-dorotei-nu-trebuie-a-se-increde-cineva-in-intelepciunea-sa/

    Chiar si ultimul articol, cel de azi, are oarecum legatura cu subiectul acesta:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/08/13/darul-inainte-vederii-lui-gheron-iosif-%E2%80%A015-august-1959-unul-dintre-ultimii-mari-sfinti-athoniti-tot-ce-facea-facea-cu-instiintare-de-la-dumnezeu/

    Citeza pe Parintele Paisie Aghioritul, care spunea despre discernamant ca este cununa virtutiilor. “Discernamantul este vederea duhovniceasca. Iar vedere duhovniceasca are acela care are mintea purificata; pentru aceea are limpezime duhovniceasca si luminare dumnezeiasca. (…) Potrivit cu sanatatea noastra duhovniceasca este si vederea noastra duhovniceasca, discernamantul nostru. Daca nu ne lepadam propriul eu si nu ne slobozim de omul nostru cel vechi, ci exista inlauntrul nostru iubire de sine, egoism, dorinta de a placea oamenilor, nu putem avea limpezime duhovniceasca. Cu cat omul inainteaza in viata duhovniceasca, cu atat mai mult i se deschid ochii sufletului. I se limpezeste mintea, isi vede mai bine propriile greseli si binefacerile cele multe ale lui Dumnezeu, se smereste, dobandeste zdrobire de inima, iar Harul lui Dumnezeu vine in chip firesc impreuna cu dumnezeiasca iluminare, iar omul dobandeste discernamant. Unul ca acesta vede limpede in orice situatie care este voia lui DUmnezeu si nu se poticneste pe calea lui duhovniceasca.”

    Ceea ce am scris, sint doar ganduri ale mele, si nu am cautat sa dau citate din Filocalia sau carti despe mari duhovnici, pentru a-mi argumenta afirmatiile.

    Da, pai toti ne spunem gandurile in comentarii. Eu doar am grija cand contrazic (nu de dragul contrazicerii, ci spre folos sufletesc), sa nu vorbesc de la mine, ci din Parinti, caci ei au intelepciune adevarata, fiind inspirati de Dumnezeu. Cu atat mai mult, cu cat le iau de aici, de la botul calului cum s-ar spune, de pe site. (Filocalia, spre rusinea mea nu am citit-o).

    Spuneai de Moise. Intr-adevar, nu avea cunoastere teologica (de unde, caci cam de la el a inceput totul, de la Legile date lui de Dumnezeu). Dar avea, cum spuneai, inima curata, si de aceea Dumnezeu i s-a descoperit. Dar acea inima curata de care vorbesti are nevoie si de ajutor, de putina cunoastere, pentru a nu cadea in inselare sau pentru a ne ajuta in cresterea noastra duhovniceasca. Caci nu toti sunt chiar asa cu inima curata, multi suntem foarte pacatosi, si sfaturile de la cei intelepti ne ajuta foarte mult in lupta cu patimile si ispitele, avem nevoie si de discernamant. Unii tarani romani de care vorbesti s-a intamplat sa si cada si in ispita inselarii. Doar zilele acestea am aflat cum multe persoane, tarani in cea mai mare parte, pt ca actiunea se petrece la tara, au cazut in capcana de a se lasa inselati tot de un semen de-al lor care avand o vedenie a inceput sa se creada prooroc (inselat fiind el insusi), iar ei, in naivitatea lor, iau de buna aceasta, nestiind care este diferenta intre un prooroc adevarat si unul fals.

    Ideea este insa: avem multe scrieri, predici lasate de Sfinti Parinti, pline de intelepciune si adevar, de ce sa nu ne folosim de ele, caci noua ni le-au lasat, spre ajutor in mantuirea noastra. Iar cine nu are posibilitatea sa le citeasca, macar exista predicile preotilor la Slujbele de Liturghie (taranii de aici se hranesc cu cuvintele Mantuitorului si ale Sfintilor). Iar invataturile bineinteles trebuie puse si in practica, altfel degeaba le stim.

    Biserica s-a cladit pe acei apostoli si crestini, care au atras atatia pagani la credinta Lui Hristos; dar informatiile superioare, care vor ramane in mii de carti, fara sa avem acces, nu ne va ajuta cu nimic pe noi cei doritori de intelepciune si credinta, daca cei care au astfel de cunostiinte nu le vor face cunoscute niciodata.

    Nu inteleg “cum nu le vor face cunoscute niciodata”, bisericile sunt pline de carti de invatatura, pe internet gasim o multime de materiale gratuite. Numai aici pe site cate lucrari nu gasim…

    Noi, crestinii, am fost la fel, primii crestini credeau, si le era de ajuns, apoi noile legi si dogme, concilii crestine, au impus intr-un final legile si dogmele cunoscute noua azi. Sint prea multe informatii, care coplesesc pe crestin

    La inceput era de ajuns, caci era traditia orala, in timp insa s-au ivit si invataturi gresite, mai ales ca unii judecand cu mintea lor adevarul dumnezeiesc care covarseste toata mintea, l-au rastalmacit si au cazut in erezie. Din acest motiv, ca sa nu alunece in rataciri, Biserica prin Sfintele Sinoade din primele secole (nu concilii, acelea sunt la catolici), la care au participat Sfinti Parinti, a statornicit dreapta credinta (ortodoxa), sub forma de dogme, sub inspiratia Duhului Sfant (marturie fiind minunile care s-au petrecut in timpul acestora). De aceea s-au impus, nu pt ca cineva a vrut sa isi impuna propria lui parere, ci pentru ca era absolut necesar sa se desparta Adevarul de minciunile eretice. Si vedem cum, dupa ce catolicii s-au despartit de Biserica, in timp s-au desprins in mai multe culte, reformisti, protestanti, etc… rupandu-se de Biserica spre pierzare sufleteasca.

    Cat priveste multimea de informatii, ai dreptate, dar nu e necesar sa citim tot ce s-a scris, sunt suficiente cateva scrieri. Pe mine m-a ajutat foarte mult cartile Parintelui Paisie Aghioritul, contemporan cu noi, are un stil simplu si usor de citit (2-3 carti si aflii o gramada de lucruri). Am gasit raspunsuri la toate intrebarile la care nu gaseam un raspuns. Parintele Cleopa iarasi. E suficient si doar pe acestia doi sa ii citim. Dar orice credincios care aspira la mantuire, citeste cu drag orice lucrare a oricarui Parinte, pentru ca are mereu de aflat lucruri noi, si il ajuta mult sufleteste. Nu sunt teorii goale, Parintii ne vorbesc simplu de cele mai multe ori, de parca ar sta la un sfat cu tine, cu multe exemple din viata reala, nimic complicat sau obositor.

    Dar bineinteles, mai mult decat orice, pocainta si rugaciunea sunt cele mai de folos, impreuna cu dezvoltarea virtutiilor (iubirea, mila, smerenia, etc.) si renuntarea la pacate, neuitand totusi ca Sfintii ne ajuta in lucrarea noastra, atat prin sfaturi cat si cu rugaciunile lor, sa nu uitam asadar sa apelam la ajutorul lor.

  10. Scuze pt. roman. 🙂

  11. Hrisanti,

    Intr-adevar bine ai scris, si iti multumesc pentru aceasta completare, care imi va fi de folos, caci tu , esti pe un drum bun .
    Trebuie sa multumim si acestui blog , care ne ofera cu atatea darnicie, informatii despre viata crestina si marii duhovnici.
    Ma bucur ca exista oameni cu credinta atat de mare…

  12. Doamne ajuta !, la toata lumea

    Am primit o frumoasa rugaciune catre Maica Domnului, de la un monah nevoitor la Sfanta Manastire Afteia:

    Atotmilostiva

    Atotmilostiva / Imparateasa mea /
    Preasfanta Doamna / Preacurata Fecioara /
    Nascatoare de Dumnezeu / Marie /
    Maica Domnului /
    Singura si neindoielnica mea nadejde /
    Nu te scarbi de mine / nu ma departa / nu ma parasi /
    Apara-ma / mijloceste / auzi-ma / vezi-ma /
    Stapana ajuta-ma / iarta-ma /
    Iarta-ma Preacurata / pentru rugaciunile placutilor tai /
    Serafim (de Sarov) / Arsenie (Boca) /
    ai ale tuturor Sfintilor.

    (Nota fratelui monah: se spune de 3 ori sau 10-15 minute, iar cand nu puteti sa o rostiti intreaga, repetati din toata inima numai ce este subliniat)

    Doamne ajuta !, sa fie cu mare folos pentru toata lumea, aceasta frumoasa rugaciune.

  13. @ alinp:

    Ne mai trimiteti o data, va rugam, cuvintele de subliniat? Iertati-ne!

  14. @mirela

    “Scuze pt. roman. :)”
    Nici o scuza,n-ai dreptul!Nu la scuze…dar la felicitari,da!:)

  15. Doamne ajuta !

    Scuze de intarziere !
    Cuvintele ce trebuiesc subliniate, sunt:
    “Maica Domnului”; “ajuta-ma”; “iarta-ma”; “pentru rugaciunile”; “tuturor Sfintilor”.

  16. Pingback: "Adevarul Ortodoxiei fata de Catolicism": MAICA DOMNULUI. Unde ratacesc catolicii in cultul Preacuratei Fecioare? Ce sunt "profetiile" de la Fatima?
  17. Pingback: PARINTELE SOFIAN DESPRE MAICA DOMNULUI si ajutorul ei minunat in inchisoare: "Cand ai un necaz mare sa te rogi Maicii Domnului!" (VIDEO)
  18. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI. Predica Parintelui Sofian Boghiu: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.
  19. Pingback: IATA, MAMA NOASTRA! – IPS Iustinian Chira despre MAICA DOMNULUI -
  20. Pingback: GHERON IOSIF: “Nu pot sa va descriu cat de mult ii plac Sfintei Fecioare CUMPATAREA SI CURATENIA” -
  21. Pingback: MINUNILE MAICII DOMNULUI (extrase) -
  22. Pingback: NASTEREA MAMEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU SI A NOASTRA. Preasfanta Maica si Fecioara… -
  23. Pingback: Predici la ADORMIREA MAICII DOMNULUI: Sfantul Iustin Popovici si PS Longhin Jar, episcop de Banceni (si audio): FERICIREA DE A O AVEA PE MAICA DOMNULUI CA MANGAIETOARE MILOSTIVA -
  24. Pingback: NASTEREA MAICII LUI DUMNEZEU SI A NOASTRA, milostiva mijlocitoare a celor pacatosi si nadejdea cea ne-rusinata in neputinte si nevoi -
  25. Pingback: Dupa praznuirea Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI? -
  26. Pingback: Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate