IMPORTANT! – Memoriul Laicatului Ortodox Roman catre Sfantul Sinod referitor la apostazia celor doi ierarhi ortodocsi

3-07-2008 Sublinieri

Preluam integral comunicatul urmator de pe blogul fratelui Claudiu Tarziu, insotit apoi si de textul complet al memoriului Laicatului Ortodox. Sunt asteptate grabnic semnaturile de sustinere ale dumneavoastra, ale credinciosilor ortodocsi, ale asociatiilor, parohiilor si ale manastirilor (coordonatele – mai jos):

duminica-sfintilor-romani.jpg

“25 de Asociaţii ale Laicatului Ortodox Român au alcătuit un memoriu privind tulburările pe care Mitropolitul Nicolae Corneanu şi Episcopul Sofronie Drincec le-au provocat, în ultima vreme, în viaţa Bisericii Ortodoxe Române. Acest memoriu a fost depus astăzi, 2 iulie 2008, la cancelaria Sfântului Sinod al BOR.
Semnatarii apreciază că actele celor doi ierarhi români sunt susţinute de alte confesiuni şi chiar de cei care sistematic s-au manifestat polemic şi batjocoritor la adresa Bisericii, deoarece gesturile episcopilor amintiţi pot provoca dezbinări în cadrul Ortodoxiei, atât la nivelul intern al BOR, cât şi la nivelul relaţiilor acesteia cu celelalte Bisericii Ortodoxe. Actele celor doi ierarhi români sunt puse în legătură cu strategiile prin care comuniştii urmăreau destabilizarea Bisericii. Nu întâmplător, se arată în memoriu, Nicolae al Banatului este un fost agent comunist strecurat în Biserică, un om care şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii subminării activităţii BOR. De asemenea, din memoriu rezultă că la această oră se desfăşoară o susţinută campanie de intimidare a ierarhilor BOR pentru a nu-i caterisi pe cei doi ierarhi aflaţi în culpă, campanie în care romano-catolicii şi greco-catolicii joacă un rol principal.

Având în vedere toate acestea, Asociaţiile Laicatului Ortodox Român consideră intruziunea catolicilor în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Române venită, în scopul realizării prin forţă a unei uniri sacramentale, prin eludarea dialogului teologic, un mijloc necinstit şi nepermis la nivelul la care a ajuns dialogul ecumenic în zilele noastre. Semnatarii memoriului afirmă că, în cazul în care constată că strategiile de intimidare au împiedicat Sfântul Sinod al BOR să aplice canoanele Bisericii în judecarea celor doi ierarhi aflaţi în dublă culpă – teologică şi disciplinară -, vor “cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, până când aceasta nu va renunţa la mişcările din culise, susţinute de servicii şi societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocşi“.

Până la momentul de faţă mai multe zeci de mânăstiri şi parohii şi-au manifestat dorinţa de a sprijini Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în păzirea învăţăturii de credinţă a Bisericii prin semnarea acestui memoriu. Referitor la adeziunea spontană a mânăstirilor şi parohiilor din România la acest memoriu, Cristian Constantinescu, reprezentantul Federaţiei Asociaţiilor Laicatului Ortodox, a declarat că: „Aceasta poate fi privită ca un fenomen firesc în Biserica Ortodoxă, în care cu toţii – laicat, preoţi şi monahi – nu sunt decât mădulare ale aceluiaşi trup – Trupul lui Hristos.

Această solidaritate spontană şi de o anvergură unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române din ultimii 50 de ani ne confirmă faptul că, într-adevăr, apostazia celor doi ierarhi români şi impunerea prin ameninţări şi teroare psihologică a acestui comportament ca normă canonică pune în mare pericol viaţa şi integritatea Bisericii. Poate că nici în timpul celei mai aspre prigoane comuniste Biserica Ortodoxă Română nu a fost atât de greu încercată ca astăzi. Credem că toate adeziunile pe care le vom strânge până la data începerii Sinodului BOR vor fi mărturie a faptului că poporul drept credincios român este gata astăzi, ca şi în trecut să-şi apere credinţa pentru care s-au jerfit încă din primele secole ale creştinismului strămoşii noştri“.

Semnează:

Asociaţia Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi – Filiala din Bucureşti

Asociaţia Dascălilor din România – Bucureşti

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Bucureşti

Asociaţia ROST – Bucureşti

Fundatia Culturala „Sarmisegetuza” – Cluj

Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constanta

Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava

Asociaţia „Sfântul Siluan Athonitul” – Alba-Iulia

Asociaţia Troiţa Cetii – Alba-Iulia

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (A.S.C.O.R.) – Suceava

Fundaţia Culturală „Memoria” – Suceava

Fundaţia Culturală „Profesor George Manu” – Suceava

Asociaţia Creştin-Ortodoxă „Sfântul Nectarie” – Arad

Asociatia Brancoveanu – Arad

Asociaţia Prietenii Sfântului Munte Athos – Arad

Fundaţia Sfântul Isaac din Ninive – Arad

Fundatia “Renincoor Open Hand” – Arad

Asociatia Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti – filiala Craiova

Manastirea Ortodoxa Sf. Grigorie si Sf. Martin – Franta

Asociatia pentru cultura “ALFA” – Dambovita

Fundaţia Umanitară Meridian – Bucureşti

Asociaţia Română Pentru Transporturi Rutiere Internaţionale – Bucureşti

Asociatia Metamorfosis Asociatia “Ieromonah Arsenie Boca”

Schitul Inaltarea Sfintei Cruci- Aiud

Manastirea Martirii Neamului – Alba Iulia

Manastirea Lupsa – Alba Iulia

Manastirea “Sf. Ilie” – Albac, Alba Iulia

Schitul Sub Piatră

Redacţia revistei “Credinţa Ortodoxă” – Bacău

Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” – Diaconeşti

Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa

Mănăstirea Nera Asociaţia pentru Isihasm – Filiala Făgăraş

A.S.C.O.R. Alba-Iulia

Asociatia Medical-Crestina Christiana – Bucuresti

Manastirea Slatina Nera

————————–

Mănăstirile, parohiile, asociaţiile sau listele cu mireni care vor subscrie la Memoriu vor trimite adeziunile pe fax la numărul 021 331 7026.

Adeziunile vor conţine: numele organizaţiei, al parohiei sau al mănăstirii, numele şi calitatea reprezentantului ei, ştampila şi semnătura olografă a reprezentanului acesteia. Mirenii care vor să semneze în nume propriu o pot face pe e-mail-ul meu (al lui Claudiu Tarziu, nota noastra: claudiu.tarziu@gmail.com ) până când se va putea pe www.petitieonline.ro.

Ataşez /Memoriul%20laicatului.pdf şi /semnaturile%20in%20facsimil.pdf. Preluarea acestor documente este, evident, liberă” (Claudiu Tarziu)

NU UITATI!

1. Campania de stringere de semnaturi continua pina luni, 7 iulie a.c., ora 11.00.

2. Asociatiile, fundatiile, manastirile si parohiile care sustin Memoriul pot trimite formularul de /adeziune.doc completat si stampilat pe fax la 021 331 7026 sau chiar scanat pe e-mail: calin.alexe@pconsulting.ro.

3. Mirenii care vor sa semneze online, o pot face pe un site special dedicat petitiilor, unde se afla si memoriul nostru, AICI. PS (Razboi intru Cuvant):

Adeziune_Memoriul_laicatului_roman_ASOCIATII_080629.doc 28K View as HTML Open as a Google document Download
Adeziune_Memoriul_laicatului_roman_PAROHII_MANASTIRI_080629.doc 28K View as HTML Open as a Google document Download

nicaea.jpg

***

Memoriu referitor la apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec

Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Prea Sfinţiţi Părinţi Episcopi şi Episcopi Vicari,

Ca mădulare ale trupului lui Hristos, cu multă mâhnire am fost martori în ul­timele săptămâni la tulburarea care, din pricina mitropolitului Nicolae al Banatului şi a episcopului Sofronie al Oradiei, s-a abătut asupra vieţii Bisericii noastre Ortodoxe. Suntem conştienţi că Sfântul Sinod al BOR trebuie să se pronunţe mai întâi de toate în chestiunile ce privesc păzirea dreptei credinţe în desăvârşita comuniune cu învăţătura Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Dar, întârziindu-se discutarea cazurilor până în data de 8 iulie, am constatat cu îngrijorare sminteala şi tulburarea care se răspândesc tot mai mult în poporul ortodox conştient, precum molima atunci când nu este ţinută sub control prin punerea în carantină a celor infestaţi. Ne referim la acele luări de poziţie, manifestaţii, întruniri şi chiar perfide campanii de presă care s-au desfăşurat minuţios în ultimele săptămâni în sensul creării confuziei, intimidării şi influenţării arhiereilor voastre în hotărârea pe care e necesar să o luaţi în viitorul Sinod. Este vorba de articole de genul scrisorilor deschise scrise de profesori precum Cristian Bădiliţă sau Teodor Baconski, de manifestaţii precum cea care a avut loc la Timişoara în data de 14 iunie, de acţiunea de adeziune organizată de un grup de in­telectuali [1] şi a altor acţiuni care au un caracter preponderent ideologic şi sunt instru­mentate, conform indiciilor, din zona politicului. Ceea ce-i leagă pe toţi aceşti susţinători ai actului de apostazie al mitropolitului Nicolae este înstrăinarea de viaţa Bisericii Ortodoxe, de perspectiva mântuirii prin dreapta credinţă. Unii dintre aceştia, deşi se declară ortodocşi, lăsându-se influenţaţi de mediul spiritual al culturilor occidentale în care trăiesc, se arată solidari mai mult cu viaţa şi cu spiritul Bisericii Catolice, unde se şi împărtăşesc [2], decât cu Maica noastră Biserică Ortodoxă, pe care nu pierd nici un prilej să o împroaşte cu noroi. Alţii aparţin altor culte şi religii [3], iar cei ce-şi zic intelectuali fac parte dintre acei care cu emfaza unei superiorităţi evident superficiale nu ratează nici o ocazie de a se exprima critic la adresa Bisericii, ei înşişi fiind doar nişte vizitatori ocazionali ai sfintelor locaşuri ortodoxe, iar nu mădulare vii ale Bisericii lui Hristos. Spre exemplu, unul dintre principalii „intelectuali” care somează Sfântul Sinod să nu-l pedepsească pe arhiereul Corneanu, este scriitorul Daniel Vighi, semnatar, alături de alţi mari „intelectuali” ai Apelului -pentru eliminarea icoanelor din şcoli.

În faţa acestei campanii susţinute de cei care se erijează în judecători ai Bisericii Ortodoxe a neamului, dintre care mulţi nici măcar nu sunt botezaţi ortodox, am socotit a fi o laşitate şi o trădare a adevărului lui Hristos tăcerea noastră [4], a celor care cu nevrednicie aflăm în Biserica Ortodoxă nădejdea şi mântuirea, acoperământul şi viaţa, într-o lume în care, sistematic, ni se răpeşte aproape totul. Este de nejustificat a păstra o poziţie de neimplicare în războiul pe care vrăşmaşii lui Hristos îl duc împo­triva Bisericii, lăsând ca răspunderea aceasta să apese întreagă numai pe umerii arhieriilor voastre. Ca membri ai trupului lui Hristos, Biserica ne porunceşte prin Sfintele Canoane şi prin Sfinte Sinoade [5] să veghem, după putere, la apărarea adevărului, la păzirea dreptei credinţe.

Având în vedere toate acestea, am gândit această scrisoare ca pe un răspuns la judecata lui Hristos, atunci când va veni să judece toate neamurile şi când, mai cu seamă nouă ortodocşilor, ni se va cere socoteală de păzirea fără de meteahnă a dreptei credinţe revelate, transmisă nouă de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Întru acestea avem nădejdea că următoarele rânduri nu ni se vor socoti ca necuviincioasă îndrăzneală, ci mai curând vor fi primite de arhieriile voastre după chipul în care păstorul cel bun ia aminte la tulburarea pe care o aduce turmei apropierea amenin­ţătoare a fiarelor sălbatice. Mult ne-a încurajat la scrierea acestor rânduri epistolele a doi dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă (părintele Arsenie Papacioc şi părintele Iustin Pârvu) şi a părinţilor din Sfântul Munte Athos. Este pentru prima oară când părinţii pustiei se adresează Bisericii Ortodoxe Române, şi aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă, într-adevăr, momentele pe care le traversează Biserica noastră nu ar fi extrem de grave.

Mitropolitul Nicolae Corneanu în deplină comuniune cu greco-catolicii, elementul de legătură între comunism şi catolicism

Mitropolitul Nicolae al Banatului este cel care, imediat după căderea comu­nismului, a impresionat întreaga lume românească prin pocăinţa publică pe care a făcut-o: „da, am colaborat cu securitatea şi regret aceasta”, afirma, lacrimogen, mitropolitul, lăsând totuşi să se înţeleagă că a fost constrâns la aceasta de vremurile grele prin care a trecut poporul român. Lumea l-a iertat, îndrăgit şi chiar admirat pentru curajul de care a dat dovadă. Astfel, în faţa lumii, Nicolae al Banatului deve­nea brusc modelul după care erau judecaţi toţi ceilalţi ierarhi ortodocşi, mustrarea vie a tuturor ierarhilor care colaboraseră cu securitatea.

Parcurgând însă dosarul de securitate al mitropolitului Nicolae publicat ulte­rior, constatăm că acesta nu a fost deloc un simplu colaborator al securităţii. S-a re­marcat încă din perioada anilor 50 ca un fidel slujitor al regimului comunist. El nu a fost un informator formal, cum se impunea în perioada comunistă aproape tuturor celor care aveau funcţii de răspundere în Biserică, un om care mima fidelitatea faţă de regim în timp ce lupta ca să nu-i vatăme pe ceilalţi, lucru pe care mulţi l-au făcut. Dimpotrivă, s-a dovedit un slugarnic informator, lucru pentru care a fost răsplătit cu sume semnificative de bani şi a fost, după cum se precizează în dosar, „promovat în funcţiile de episcop şi mitropolit“. Ajuns în acest post, în loc să-i acopere pe cei ur­măriţi de poliţia politică, aşa cum se străduia să facă vrednicul de pomenire patriarh Iustinian, el îi persecuta sau îi îndepărta sistematic pe oamenii valoroşi ai Bisericii. Desfiinţa posturi, comasa parohii şi limita propovăduirea dreptei credinţe cu o efica­citate rară[6]. Toate le făcea însă în deplină consecvenţă cu credinţa sau ateismul pe care-l mărturisea în faţa organelor de securitate: „Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că Biserica a fost întotdeauna un mij­loc de înşelare a maselor populare. […] A rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist-leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dog­melor pe care încă mai trebuie să le apere şi în acelaşi timp să-şi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decât comunismului.” [7]

Aşadar, acest om plătit de comunişti cu sume apreciabile pentru serviciile în­deplinite până la momentul 1989, se arată dintr-o dată, după căderea regimului, „mustrat de conştiinţă“, un model de pocăinţă pentru ceilalţi ierarhi, pentru ţara în­treagă. Dacă nu am lua în considerare faptul că pocăinţa Mitropolitului Nicolae a in­tervenit abia în clipa în care multora le tremurau scaunele de frica consecinţelor pe care le-ar fi putut avea înlocuirea oamenilor fostului regim, dacă am trece peste de­claraţiile atee pe care le făcuse pe parcursul a 42 de ani de activitate în slujba miliţiei comuniştilor – căci unde este ateism nu încape pocăinţă -, dacă nu am lua în seamă faptul că o pocăinţă sinceră ar fi presupus retragerea din funcţie pentru ca, ascuns de ochii lumii, să aibă timpul să-şi plângă păcatele sau ticăloşiile, am putea crede că, într-adevăr, mitropolitul Nicolae s-a pocăit sincer la începutul anilor 90. Desigur însă că adevărata pocăinţă nu se face în faţa şi de ochii oamenilor, ci în faţa lui Dum­nezeu şi a Bisericii căreia i-a greşit, împotriva căreia a luptat aproape 42 de ani. Rămânerii în scaunul mitropolitan i se putea găsi o anumită justificare: inten­ţia de a repara răul produs Mitropoliei Banatului de-a lungul timpului. Mai concret, dacă în timpul comuniştilor a comasat parohii şi a lipsit pe credincioşi de preoţi şi Biserică, acum ar fi trebuit să construiască noi biserici; dacă atunci i-a înlocuit pe oamenii competenţi, valoroşi şi cu conştiinţă creştină cu cei fideli regimului şi in­competenţi, acum ar fi trebuit să-i atragă pe oamenii cu viaţă duhovnicească şi dedi­caţi Bisericii; dacă timp de câteva zeci de ani a sabotat propovăduirea cuvântului lui Hristos, acum era cazul să cultive cu toată râvna şi acrivia învăţătura de credinţă, cateheza şi pastoraţia ortodoxă.

Din păcate, faptele mitropolitului Nicolae au dovedit că schimbarea sa nu a fost în sensul unei înnoiri duhovniceşti şi pastorale ortodoxe, ci către o reorientare a vectorului de acţiune ideologică. Adică şi-a schimbat temeiurile ideologice pe care-şi construia politica de subminare a Bisericii din interiorul ei.

1. În primul rând, în loc să ridice locaşuri de cult ortodoxe, mitropolitul Nicolae a cedat cu un sentiment de „uşurare [8]”, după cum singur afirmă, peste 50 de bise­rici şi catedrala din Lugoj greco-catolicilor, de fapt misiunii catolice în România.

2. Ulterior – un fapt extrem de grav – îi reprimea la slujire pe preoţii caterisiţi în eparhiile din mitropolia sa şi din mitropoliile vecine, oferindu-le în mod anticanonic posturi în Arhiepiscopia Timişoarei, parcă pentru a-i răsplăti astfel pentru că, batjocorindu-L pe Hristos prin viaţa şi pastoraţia lor, fuseseră depuşi din treapta preoţească. Ne miră faptul că atâta vreme i s-a trecut cu vederea arhiereului Nicolae această gravă încălcare a canoanelor: a celor apostolice (10, 11, 12), ale Sfintelor Sinoade Ecumenice (5 I, 17 Trulan) şi a celor hotărâte în cadrul Sinoadelor Locale (9 Cartagina). În mod limpede toate aceste canoane hotărăsc: „Clericul care se roagă cu un preot afurisit să se caterisească şi el [9]“, iar: „Dacă vreun cleric afurisit (sau lipsit de scrisoare canonică, 17 Trulan [10]), încă neprimit în comuniune, mergând în altă cetate ar fi primit fără scrisori de recomandare să se afurisească şi cel care l-a primit (epis­copul sau mitropolitul) şi cel primit. [11]

3. În privinţa apărării dreptei credinţe, mitropolitul Nicolae Corneanu a depă­şit şi cele mai sceptice aşteptări:

a) Devine cel mai mare prieten şi susţinător al greco-catolicilor şi al romano-catolicilor de la noi, afirmând chiar că greco-catolicismul „a fost o necesitate de ordin istoric pentru români[12]”, iar noi va trebui să-l recunoaştem pe „Papa drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului [13]“. Oare dintr-o necesitate istorică sute de biserici şi mânăstiri au fost arse sau dă­râmate cu tunul de catolici? Oare masiva emigrare peste munţi în Moldova şi Ţara Românească a unor sate de ortodocşi pentru a-şi putea păstra credinţa ortodoxă a constituit şi ea o necesitate istorică? La fel, distrugerea monahismului în Transilva­nia, torturarea a mii de ţărani ortodocşi, confiscarea pământurilor şi a averilor sunt incluse în aceeaşi necesitate istorică? De asemenea, nu putem înţelege cum concepe mitropolitul Nicolae recunoaşterea primatului papal, atâta timp cât infailibilitatea şi primatul au fost şi sunt considerate învăţături eretice care-l situează pe posesorul lor, Papa, în fruntea apostaţilor istoriei Bisericii.

b) Mitropolitul Nicolae Corneanu se erijează şi în apărător al diverşilor sectanţi pe care-i încurajează în lucrarea lor prozelitistă. Înmulţirea numărului sectarilor în Timişoara şi împrejurimi este un fapt care dovedeşte afecţiunea şi sprijinul pe care Mitropolitul Banatului nu a ezitat să şi le arate făţiş chiar în paginile oficiosului acestei Mitropolii. De altfel, recenta subscriere la invitaţia făcută de Nicolae al Banatului evanghelistului Franklin Graham de a veni în România spre evanghelizarea poporul român [14] este cea mai bună dovadă a lipsei de integritate a cugetării ortodoxe a ierarhului român. Astfel, şi cu concursul Bisericii Ortodoxe a Banatului, reprezentată prin mitropolitul Corneanu, va fi organizat în Timişoara în perioada 2-4 iulie Festivalul Speranţei, anunţat drept cea mai mare acţiune de evanghelizare desfăşurată după 1990 în România. Să considerăm oare a fi un motiv de mândrie deschiderea aceasta fals ecumenică singulară în lumea ortodoxă şi credem şi catolică pe care o dovedeşte mitropolitul, pe care de acum, oricât ar vrea unii, nu mai putem să ni-l revendicăm numai noi ortodocşii?

c) Activitatea de o viaţă a mitropolitului Nicolae Corneanu în slujba celor mai diverse interese a fost încununată la data de 25 mai 2008 cu împărtăşirea din acelaşi potir cu Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, primind ostia chiar din mâna lui Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în România. Ca o concluzie a aces­tui eveniment, mitropolitul Corneanu afirmă cu candoare în cadrul interviului luat de asociaţia AZEC că s-a împărtăşit chiar cu Trupul şi Sângele lui Hristos, nesocotind prin aceasta întreaga Tradiţie a Bisericii Ortodoxe care interzice cu desăvârşire împărtăşirea cu schismaticii sau ereticii prin nenumărate Sfinte Canoane (45, 46, 64, Apost. 1, Sin. III Ec.; 32, 33, 37 Laodic.). Sfântul Atanasie cel Mare alături de Sfântul Teodor Studitul şi alţi mari părinţi ai Bisericii descrie în cele mai grele cuvinte actul împărtăşirii cu ereticii: „Împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi-l predă diavolului“. [15]

Până la această dată, mitropolitul Corneanu nu regretă deloc tulburarea pe care a adus-o în întreaga Biserică Ortodoxă Română. Ba mai mult, îşi construieşte cu ajutorul eterodocşilor o apologie lacrimogenă total neîntemeiată teologic. În acest context, ne putem pune întrebarea: dacă la cererea Sfântului Sinod, constatând că nu mai există pentru el nicio ieşire, mitropolitul Corneanu, reactivând gestul din 1990, şi-ar cere iertare, afirmând că regretă cele întâmplate, mai este oare just să credem în sinceritatea pocăinţei sale? Mai poate fi iertat şi lăsat să smintească în continuare po­porul binecredincios, conducându-l fie către actul de apostazie al împărtăşirii cu ereticii, fie către trecerea la sectarism sau stilism?

Cu siguranţă că pentru „intelectualii” ortodocşi, pseudo-ortodocşi şi eterodocşi care au sărit în apărarea mitropolitului, cele 15 canoane care condamnă cu ca­terisirea sau afurisirea acţiunile mitropolitului Corneanu nu au nici o relevanţă. Ne mirăm însă cum admiraţia şi râvna apologetică a acestora nu a fost diminuată deloc de dezvăluirea trecutului comunist al mitropolitului, cel mai important agent secret şi informator infiltrat în ierarhia BOR. Laslo Tokes, Doina Cornea, Daniel Vighi, Cornel Ungureanu şi alţi campi­oni ai luptei împotriva comunismului şi a foştilor comunişti sunt astăzi principalii apărători ai mitropolitului Corneanu – Popa Vasile, după unul din numele sale conspirative. Tocmai aceia care până mai ieri denigrau Biserica Ortodoxă, acuzând-o de colaboraţionism, care cultivau neîncrederea credincioşilor în proprii ierarhi, care cereau deschiderea dosarelor şi înlăturarea celor compromişi, care se opuneau alegerii patriarhului României dintre cei care au semnat fie şi numai o notă informativă cu caracter formal, acum sunt disperaţi că unul din cei mai fideli slujitori ai comuniştilor este pe cale să fie înlăturat pe drept din „postul” în care fusese numit de comunişti. Acest comportament decriptează foarte bine adevăratul scop al campaniilor de denigrare a BOR desfăşurate după 1990. Nu faptul că se colaborase cu comuniştii era esenţial [16], ci însăşi posibilitatea de a defăima şi lovi Biserica pe baza acestei acuze. Ca urmare a aplicării acestei strategii s-a reuşit provocarea schismei în Biserica Ortodoxă din Estonia, Ucraina şi Bulgaria. Prin urmare, faptul că aceeaşi oameni care în general atacă Biserica Orto­doxă acuzând-o în special de colaborarea cu comuniştii apără astăzi cu atâta zel pe fostul agent comunist Nicolae Corneanu ne demonstrează că miza conflictului este mult mai mare. Cu ajutorul comunismului nu s-a reuşit ruperea Bisericii Ortodoxe Române precum s-a întâmplat în celelalte ţări din blocul sovietic, acum însă s-a ivit sau s-a creat o nouă posibilitate: intercomuniunea cu greco-catolicii, aceiaşi care, prin glasul unei Doina Cornea, erau recomandaţi după 1990 ca alternativa unui creştinism românesc neîntinat de comunism. Nicolae Corneanu devine astfel simbolul legăturii interioare existente între greco-catolicism şi comunism: lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Va cădea oare de această dată poporul român în noua cursă care i se întinde? Cât de semnificativ este cazul Corneanu pentru campania murdară dusă îm­potriva neamului şi Bisericii Ortodoxe rezultă din memoriul adresat la data de 25 iu­nie 2008 Parlamentului European de către Tokes Lâszlo, deputat în Parlamentul European, Csury Istvân, episcop în exerciţiu al Eparhiei Reformate de pe lîngă Piatra Craiului, Nicolae Anuşcă, prim consilier al Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Româ­nia, Mâthe Denes, prim curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovâcs Gyula, vicepreşedintele Comunităţii Baptiste din România [17]. Întorcând totul pe dos şi numind minciuna adevăr, reprezentanţii bisericilor „surori” acuză statul Român de discriminare religioasă şi favorizare a BOR. De ce? Chipurile, pentru că nu li s-ar re­troceda proprietăţile, pentru că nu li s-ar acorda drepturi egale la educaţie, pentru că nu primesc alocaţii de la stat, drepturi de care Biserica Ortodoxă s-ar bucura deplin. Oricine ştie însă că lucrurile stau tocmai invers, precum în anecdota cu hoţul care strigă: „săriţi! hoţii! În continuarea memoriului se reclamă reluarea deschiderii do­sarelor ierarhilor şi preoţilor ortodocşi, prin urmare, reactivarea campaniei de deni­grare şi subminare a încrederii credincioşilor Bisericii în propriul cler, campanie care demarează de fiecare dată când trebuie şantajată Biserica [18]. Noua „vânătoare de vrăjitoare” are un scop foarte precis, după cum reiese din ultima parte a memoriului. Este vorba de susţinerea, în mod paradoxal, a comunistului Nicolae Corneanu, care este deplâns la cel mai înalt for al Europei pentru că nu-i este înţeleasă dragostea ecumenică şi este „hărţuit” de ortodocşi. Deşi întotdeauna în conflict, catolicii, pro­testanţii şi neoprotestanţii îşi găsesc în scrisoarea către Parlamentul European un numitor comun care-i uneşte dincolo de orice animozitate: lupta împotriva Orto­doxiei.

Sofronie Drincec, episcop al greco-catolicilor din Bihor?

Pe urmele Mitropolitului Nicolae Corneanu păşeşte îndeaproape şi episcopul Sofronie Drincec. La scurtă vreme de la întronizare, Sofronie al Oradiei se remarcă prin antipatia puternică pe care o trezeşte majorităţii preoţilor şi a poporului drept-credincios al eparhiei păstorite. Motivele? Din primele luni de arhipăstorire, tânărul episcop a surprins prin comporta­mentul indecent şi umilitor manifestat faţă de vrednicul de pomenire Ioan Mihălţan, fostul episcop al Oradiei. În paralel, a creat o impresie neplăcută prin amestecarea acţiunii politice cu viaţa bisericească [19], dar mai cu seamă prin manifestarea unei atitudini dictatoriale străine de duhul Bisericii Ortodoxe [20]. Cel mai grav este însă faptul că episcopul ortodox Sofronie se comportă ca un avocat al intereselor romano-catolicilor şi ale greco-catolicilor în Biserica Ortodoxă Română, şi în acest mod el contribuie la generarea de conflicte între ortodocşi şi greco-catolici şi, încă mai mult, îi împinge pe păstoriţii săi pe calea apostaziei. Iată cum înţelege Sofronie al Oradiei să-şi păstorească turma:

1. Pedepseşte şi îndepărtează pe preoţii care au o atitudine ferm ortodoxă; „preoţii care au litigii în parohii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc în audienţă[21].

2. Pedepseşte pe preoţii ortodocşi care, cu ocazia a diverse întruniri interconfesionale la nivel local, nu acceptă să primească binecuvântarea episcopului greco-catolic, deşi acest act este condamnat de canoane, „căci nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decât binecuvântări[22].

3. În cadrul întrunirii de dialog desfăşurat între reprezentanţii episcopiilor ortodoxe şi greco-catolice din Bihor, care a avut loc în data de 31 octombrie 2007 la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, episcopul Sofronie Drincec hotărăşte ca împre­ună cu episcopul greco-catolic al Oradiei „să ofere un exemplu de slujire împreună de Bobotează şi de Paşti, pentru ca acest exemplu să fie urmat apoi de preoţii şi credincioşii ortodocşi. [23]” Oare Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, a cerut încuviinţarea Sfântului Sinod al BOR înaintea încălcării prin această acţiune a celor mai importante canoane ale Bisericii Ortodoxe?!

4. Într-adevăr, la data de 6 ian. 2008, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite la prăznuirea Botezului Domnului – una dintre cele mai importante sărbători ale Bise­ricii Ortodoxe – episcopul Drincec sfinţeşte aghiazma mare împreună cu episcopul greco-catolic, după care străbate străzile Oradiei împreună cu acesta, producând confuzie şi tulburare între credincioşii ortodocşi. Se pare că acest ierarh se consideră deasupra Sfintelor Sinoade şi a întregii Tradiţii ortodoxe care pedepseşte acest act mai aspru decât uciderea [24] : „Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească; Iar de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva, să se caterisească[25].

5. Ca să completeze registrul actelor eretice condamnate de Sfintele Sinoade, episcopul Sofronie Drincec numeşte pe preotul greco-catolic Vorobciuc Florin, provenit de la parohia greco-catolică Ceica lângă Beiuş, pentru a sluji la o parohie orto­doxă de gradul I (Girişul Negru, lângă Tinca). Numirea în parohie, realizată în urma unei discuţii purtate cu episcopul Sofronie, a avut loc ca şi oricare alt transfer între două parohii ale aceleiaşi Episcopii. Greco-catolicului nu i s-a făcut slujba obişnuită de venire la Ortodoxie, adică minimum lepădările de învăţătura eterodoxă şi mirungerea, iar hirotonirea acestuia ca preot ortodox nici nu s-a mai pus în discuţie. Prin urmare, parohia ortodoxă Girişul Negru a ajuns astfel să fie păstorită de un preot greco-catolic. Ne întrebăm: în ce măsură tainele săvârşite de acest preot sunt valide, în ce măsură credincioşii pot afirma că se împărtăşesc din mâinile lui cu Trupul şi Sângele Domnului? Dar oare, aflarea în comuniune a acestui preot cu epis­copul Sofronie nu pune sub un mare semn de întrebare continuarea prezenţei şi a lu­crării harului prin mâinile acestui episcop? Căci: „de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva (ereticilor sau schismaticilor), să se caterisească“, spun Sfinţii Părinţi. Pe de altă parte, cum poate fi receptată numirea unui greco-catolic pe o paro­hie ortodoxă atâta timp cât nenumăraţi absolvenţi ai facultăţilor de teologie ortodoxă din Oradea şi din alte oraşe ale ţării nu găsesc parohii pe seama cărora să poată fi hi­rotoniţi?

6. Nu în ultimul rând, episcopul Sofronie, ca şi Nicolae al Banatului, este un mare partizan al retrocedărilor şi al cedărilor de locaşuri ortodoxe acelora care, în urmă cu câteva sute de ani, le dăduseră foc sau le confiscaseră. Astfel, în cadrul în­trunirii de dialog din data de 31 octombrie 2007, episcopul Sofronie propune a se ceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost câştigată în in­stanţă de către ortodocşi. De asemenea, Sofronie, ca un adevărat păstor care ve­ghează la mântuirea credincioşilor (greco-catolici!?) impune ortodocşilor retrocedarea locaşurilor de cult în situaţii în care acestea revin unei comunităţi for­mate din doar 4-5 persoane, în timp ce câteva sute de credincioşi ortodocşi rămân în acest fel fără biserică. Soluţia pe care o găseşte ingeniosul episcop este ca ortodocşii să slujească alternativ sau împreună cu greco-catolicii în aceeaşi biserică, adică, să-i împingă pe credincioşii ortodocşi la propria lui apostazie. Pentru a-şi atinge ţelurile „sfinte”, Sofronie îndeamnă trupele speciale să intre cu forţa în biserică peste credincioşii şi preoţii ortodocşi pentru a-i scoate cu forţa de acolo [26]. Aici se dezvăluie cel mai bine dragostea acestui episcop pentru turma încre­dinţată spre păstorire. Ne întrebăm: dacă astfel s-ar fi comportat un episcop catolic cu cei pe care-i păstorea, câte ore sau zile ar mai fi rămas în respectiva funcţie? Ori­cum aici se probează foarte bine cuvintele Mântuitorului care spune: Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. (Ioan 10, 11) -13. Episcopul Sofronie însă nu numai că nu fuge, ci mai mult, se alătură lupului oferindu-i sprijinul logistic, asumându-şi prin urmare un alt statut: Furul nu vine de­cât ca să fure şi să junghie şi să piardă. (Ioan 10,10) Suntem conştienţi că acestea sunt cuvinte grele, însă inevitabile în cazul de faţă.

Faptul că 45 de preoţi din protopopiatul Beiuşului au semnat un memoriu îm­potriva episcopului Sofronie ne sugerează disperarea la care au ajuns preoţii eparhiei sale. Aceasta în contextul în care ştiu că riscă să rămână pe drumuri, din cauza caracterului răzbunător al tânărului episcop. Ceilalţi, cărora prin manevre care amintesc de campaniile electorale li s-a solicitat semnarea de adeziuni favorabile arhipăstorului lor, nu au făcut-o din proprie iniţiativă, ci la convocarea episcopului Sofronie, intimidaţi de prezenţa acestuia şi ameninţaţi în mod voalat cu represaliile foarte probabile care vor veni din partea acestui episcop care a dovedit cu prisosinţă că nu ezită să se răzbune pe cei care i se împotrivesc. Persecutarea propriilor preoţi ortodocşi, promovarea în episcopie a unui per­sonal filo-catolic şi numirea unui preot greco-catolic într-o parohie ortodoxă, ca şi actul de apostazie de la ortodoxie prin slujirea sfinţirii apei în comun cu episcopul greco-catolic sunt fapte care ne amintesc de propaganda perfidă a iezuiţilor care la începutul sec. al XVIII-lea, prin viclenie şi înşelăciune, prin hărţuieli şi violenţă, au impus răspândirea uniatismului în Transilvania. Este semnificativ de observat ase­mănarea dintre episcopul Sofronie Drincec şi mitropolitul Atanasie Anghel. În preajma anului 1700 Atanasie Anghel, mimând cu multă făţărnicie supune­rea şi dragostea faţă de Ortodoxie, a reuşit, după multe ezitări ale patriarhului ecu­menic din acea vreme, să obţină hirotonia în mitropolit al Ardealului. La scurtă vreme însă a călcat cu totul legămintele făcute, trădând Ortodoxia în favoarea catoli­cilor prin semnarea actului uniaţiei. Numai din interiorul ei Biserica Ortodoxă din Transilvania a putut fi surpată. Istoria se vede că se repetă. Sofronie Drincec, după ce a mimat fariseic ascultarea, blândeţea şi credincioşia faţă de Biserică, a ajuns în final să trădeze Ortodoxia.

Cum se poate explica comportamentul ierarhilor căzuţi în apostazie?

În interviul acordat ziarului Făclia de către Florentin Crihălmeanu, episco­pul greco-catolic de Cluj-Gherla, ni se descoperă unul dintre scopurile pe care, foarte probabil, le urmăresc cei doi ierarhi apostaţi. Printre altele acesta sugerează: „eu cred că regula trebuie să o facă şi practica [27]”. Adică, dacă în practică se realizează împreuna-slujire şi intercomuniune, atunci ar trebui ca aceste comportamente să fie tratate ca o nouă regulă şi, prin urmare, să nu mai fie sancţionate de Biserica Ortodoxă. Ideea nu este nouă. Ea a fost condamnată în scrierile tuturor marilor teologi ai secolului trecut luând ca bază Tradiţia ortodoxă (Cuviosul Iustin Popovici, părintele Dumitru Stăniloae, Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, etc.) Orice teolog ortodox poate înţelege perversiunea acestei manevre şi, din pă­cate, cât de bine explică ea comportamentul mitropolitului Nicolae şi a episcopu­lui Sofronie. În viziunea episcopului greco-catolic, aceştia nu fac decât să genereze o practică de intercomuniune, de fapt contribuie esenţial la realizarea unei uniri de facto cu catolicii dincolo de orice dialog teologic, înainte ca aceştia să facă lepă­darea ereziei despre Filioque, a infailibilităţii papale, a imaculatei concepţii şi a celorlalte învăţături eretice introduse de la schismă şi până astăzi. Dacă această acţiune este dirijată de serviciile specializate ale Vaticanului, avem încă o dată dovada faptului că romano-catolicismul nu a renunţat nici astăzi la perversitatea tehnicilor prozelitiste ale iezuiţilor, încercând să obţină cu orice preţ, fără să-i pese de adevărul de credinţă, stăpânirea asupra Bisericilor Ortodoxe. Dacă catolicii nu au nici o legătură cu actele celor doi ierarhi români, atunci, deşi aceştia merită felicitaţi şi medaliaţi de Papa pentru obedienţa gratuită pe care o dovedesc faţă de Vatican, ei trebuie să fie cât mai repede îndepărtaţi din posturile lor, căci pun într-o lumină foarte proastă chiar Biserica Romano-Catolică care, în cadrul actualului dialog ecumenic, s-a angajat să renunţe la prozelitism în favoarea dialogului.

Comportamentul şi acţiunile mitropolitului Nicolae Corneanu şi ale episcopu­lui Sofronie Drincec demonstrează cu prisosinţă faptul că apostazia de la dreapta credinţă ortodoxă prin împărtăşirea în comun şi slujirea cu cei din afara Bisericii lui Hristos nu este un accident care să poată fi trecut cu vederea nici în cazul în care aceşti ierarhi şi-ar declara regretul pentru cele săvârşite. Cele două acţiuni de intrare în comuniune maximă cu schismaticii sunt, după cum se vede, doar stadii necesare al unui mai vast proces de apostazie de la credinţa ortodoxă, în care cei doi ierarhi atrag şi turma pe care o păstoresc. Faptul că necredincioşii, ateii, ereticii şi schismaticii se arată a fi astăzi susţi­nătorii fervenţi ai mitropolitului Nicolae ne indică cu claritate care este adevărata turmă a acestui arhiereu. Cât de întâmplător este faptul că Biserica Romano-Catolică şi cea Greco-Catolică cheltuiesc energie, timp şi importante fonduri în campania de apărare a lui Nicolae Corneanu, convocând sute de credincioşi cărora le plăteşte cheltuielile de transport pentru a manifesta în favoarea mitropolitului dezavuat de ortodocşi? Oare din dragoste pentru Biserica Ortodoxă, cei care nu ratează nici o ocazie să o critice, să-i fure credincioşii şi să-i răpească bisericile sunt speriaţi de po­sibilitatea înlocuirii mitropolitului Corneanu cu un adevărat păstor al Bisericii Ba­natului, cu un apărător ferm al dreptei credinţe [28]? Semnarea de către greco-catolici a memoriului antiromânesc şi antiortodox adresat de Tokes parlamentului European este o dovadă în plus a „fidelităţii” acestora faţă de neamul românesc şi a „bunei credinţe” faţă de Biserica Ortodoxă. Unde s-a mai văzut în istoria Bisericii ca eterodocşii să se considere îndreptă­ţiţi a avea un cuvânt de spus în hotărârile pe care Sfântul Sinod al Bisericii trebuie să le ia pentru apărarea dreptei credinţe? Aceasta sugerează gravele mutaţii produse în mentalitatea oamenilor ce trăiesc într-o societate tot mai secularizată şi, totodată, in­dică naşterea unei noi dictaturi care se insinuează în viaţa societăţii şi a Bisericii: aceea a ideologiilor atee camuflate în spatele aşa-zisei opinii publice, în fond, a du­hului stăpânitorului lumii acesteia.

Având în vedere toate acestea, venim înaintea arhieriilor voastre cu rugămin­tea ca în judecarea celor doi ierarhi apostaţi să aveţi în vedere atât căderea acestora din dreapta credinţă ca păcat personal şi comunitar, cât şi tulburarea pe care o aduc şi pericolul pe care-l reprezintă aceştia pentru viaţa şi acţiunea viitoare a Bisericii. Ştim foarte bine cine pescuieşte în ape tulburi. Eterodocşii, fie ei schismatici stilişti, uniaţi sau alţi eretici, abia aşteaptă să răpească pe credincioşii ortodocşi aflaţi în sta­rea de confuzie şi tulburare pe care au creat-o ierarhii apostaţi. Probabil că sancţionarea la momentul potrivit a împreună-slujirii cu greco-catolicii a episcopului Sofronie l-ar fi determinat pe mitropolitul Corneanu să fie mult mai precaut în manifestarea liberă a „iubirii” nelimitate faţă de eterodocşi, oprindu-l să se împărtăşească cu greco-catolicii. De asemenea, caterisirea de urgenţă a mitropolitului Corneanu, în prima săptămână după ce s-a lepădat public prin ges­tul său de credinţa şi învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintelor Sinoade ale Bisericii ar fi împiedicat campania antiortodoxă şi antibisericească desfăşurată în ultimele săp­tămâni.

Avem convingerea că orice fel de amânare a soluţionării cazurilor mitropo­litului Corneanu şi a episcopului Drincec este în favoarea duşmanilor Bisericii Ortodoxe. Internarea în spital a lui Nicolae Corneanu poate fi socotită o nouă strate­gie de justificare a amânării judecăţii Sfântului Sinod. Însă lipsa mitropolitului Corneanu de la viitorul sinod nu ar trebui să aibă nici un efect, deoarece în cazul apostaziei prin împărtăşirea cu ereticii nu mai trebuie puse întrebările lămuritoare, faptele vorbind de la sine. De altfel, în ambele cazuri, înregistrările video, fotografiile şi declaraţiile înregistrate audio sunt suficient de elocvente.

Dacă totuşi manipulările diplomatice sau presiunile externe ar da sorţi de izbândă vrăşmaşilor lui Hristos, prin muşamalizarea cazurilor în contextul unor amânări succesive, atunci consecin­ţele ar putea fi dintre cele mai grave:

1. Necondamnarea de către Sfântul Sinod al BOR a celor care singuri s-au ex­clus din Biserică prin faptele lor ar putea fi lecturată ca o încuviinţare tacită a atitudinii apostate, ceea ce ar putea atrage consecinţe eclesiologice extrem de grave la nivelul raporturilor cu celelalte Biserici Ortodoxe;

2. Potrivit învăţăturii Bisericii, harul dumnezeiesc se îndepărtează de pe cei care continuă să-i pomenească pe ierarhii căzuţi de la dreapta credinţă, căci părăsirea harului este una dintre consecinţele principale ale apostaziei. Ca atare, ar fi primejduită însăşi slujirea Sfintei Liturghii odată cu a celorlalte Sfinte Taine, deci mântuirea tuturor celor care rămân în comuniune cu ereticii;

3. Creşterea tensiunilor între greco-catolici şi ortodocşi în zonele în care aceştia convieţuiesc, până la escaladarea acestora prin violenţă;

4. Disoluţia completă a conştiinţei ortodoxe la cei care vor găsi un model de urmat în comportamentul celor doi ierarhi;

5. Răspândirea practicii slujirii împreună şi a inter-comuniunii cu eterodocşii cu următoarele rezultate:

a) unii vor invoca această practică pentru a proclama falsa unire cu eterodocşii, fără ca aceştia să se fi lepădat în prealabil de concepţiile eretice pe care le împăr­tăşesc, conform cerinţelor Sfintelor Canoane;

b) aceasta va putea duce la apariţia unor inevitabile tensiuni în interiorul BOR, între cei care acceptă inter-comuniunea şi cei care, potrivit canoanelor, vor invoca excluderea celor care au apostat;

c) inter-comuniunea unor preoţi şi ierarhi cu romano-catolicii va conduce în mod automat la apariţia unor tensiuni inter-bisericeşti cu efecte imprevizibile. Deja Biserica Rusiei a cerut explicaţii, ierarhii Bisericii Greciei au fost informaţi iar cele­lalte Biserici Ortodoxe aşteaptă cu preocupare rezultatul şedinţei sinodului din luna iulie;

d) poziţia reprezentanţilor români în dialogul teologic cu catolicii riscă să fie subminată în relaţia cu celelalte Biserici Ortodoxe participante, întrucât susţinerea pe care greco- şi romano-catolicii o acordă mitropolitului Nicolae nu poate fi lecturată decât ca o încercare de a impune comuniunea pe uşa din dos şi deci unirea, adică de a eluda calea dialogului şi rezolvarea reală a diferendelor;

6) Pe fondul acestor confuzii, tensiuni şi conflicte şi a slabei catehizări, mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre vor pierde complet cârma: cei „de stânga” se vor îndrepta spre diferite confesiuni creştine neoprotestante, iar cei „de dreapta” îşi vor găsi refugiul la stilişti;

7) Din toate acestea, vrăşmaşii Bisericii lui Hristos nu vor avea decât de câşti­gat. Contextul stării de confuzie şi instabilitate create le va înlesni acestora atingerea scopului urmărit: crearea dezbinării în Biserica Ortodoxă Română. Înainte de aceasta însă, dacă vom constata că în urma presiunilor catolicilor şi a greco-catolicilor, Sfântul Sinod este constrâns să treacă cu vederea apostazia celor doi ierarhi, vom cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, până când aceasta nu va renunţa la mişcările din cu­lise, susţinute de servicii şi societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocşi.

Scriindu-vă aceste rânduri în numele poporului nostru dreptcredincios, atât de împovărat de ispitele şi durerile veacului în care trăim, vă asigurăm că vă suntem alături cu rugăciunile, cu cuvântul şi viaţa întru păzirea fără prihană a dreptei cre­dinţe, nădejdea mântuirii sufletelor noastre. Avem nădejdea că în Duhul Sfânt arhieriile voastre veţi reuşi să curăţaţi cât mai curând rana care ameninţă să cangreneze şi să sfâşie trupul Bisericii noastre. Având conştiinţa că viaţa noastră păcătoasă împiedică cuvântul mărturiei noastre să dobândească puterea Duhului Sfânt spre luminare şi convingere, îi invo­căm în aceste momente dificile pe Sfinţii Mărturisitori români Nicolae Oprea, Moise Măcinic, Atanasie Tudoran, Constantin Brâncoveanu şi cei dimpreună cu ei, pe martirii ştiuţi şi neştiuţi ai împotrivirii faţă de uniaţie, pe sfinţii ierarhi apărători şi mărturisitori ai dreptei credinţe ortodoxe pe teritoriile româneşti pentru a ne fi sprijin, ştiut fiind că ei sunt acum rugători neîncetaţi la tronul lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului pentru păzirea fără meteahnă a credinţei ortodoxe.

Astăzi 29 iunie, la Prăznuirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ____________________________________________________________________________________

[1] Este vorba despre apelul aşa-zişilor intelectuali români.

[2] A se vedea declaraţiile publice ale lui Cristian Bădiliţă, unul dintre denigratorii susţinuţi ai memoriei Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi ai Bisericii Ortodoxe Române în general.

[3] La mitingul de susţinere a lui Corneanu desfăşurat pe 14 Iunie 2008 la Timişoara au participat, alături de aproximativ 300 de catolici şi greco-catolici, 80 de evanghelişti şi câţiva evrei.

[4] In timpul anchetelor, Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că: „Tăcerea asupra acestor cuvinte (ale adevărului) este suprimarea acestor cuvinte. Căci zice Duhul Sfânt, prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glas să nu se audă [Psalm 18, 3]. Aşadar, cuvântul care nu este rostit, nici nu mai există.” In: Maxim Mărturisitorul şi tovarăşii lui întru martiriu, Deisis, Sibiu, 2004, p. 161.

[5] „La noi n-au putut niciodată nici patriarhul şi nici sinoade să introducă lucruri noi, pentru că apărătorul religiei este însuşi corpul Bisericii, adică poporul dreptcredincios însuşi care vrea ca religia să-i fie veşnic neschimbată.” Enciclica Patriarhilor de la 1848, vezi traducerea făcută de T.M. Popescu în revista Biserica Ortodoxă Română, an LIII, 1935, nr. 11-12.

[6] „In anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /•••/ In această perioadă, agentul POPA VASILE a fost folosit atât pe plan intern cât şi extern. Pe plan intern, în principal, a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se şi luând o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /./ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc.). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent.” Vezi Decizia nr. 2410/28.08.2007 a Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

[7] Idem.

[8] Formula As, anul 2004, nr. 611.

[9] Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediţia Floca, 1991, p. 14.

[10] Ibidem, p. 110.

[11] Ibidem, p. 14.

[12] Formula As, anul 2004, nr. 611.

[13] Ibidem,

[14] Mitropolitul Nicolae Corneanu i-a scris lui Franklin Graham: „Acum, când ne-am câştigat libertatea prin sacrificii si sânge vărsat, împreună cu fraţii din bisericile evanghelice, mă alătur creştinilor ortodocşi din ţara noastră şi vă adresez invitaţia să susţineţi o cruciadă evanghelistică în luna iulie 2008.

[15] Şi mai mult, Sfântul Atanasie afirmă că: “În Euharistie pâinea ereticilor nu e trupul lui Hristos… După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e deosebirea dintre împărtăşania drept slăvitoare şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cealaltă întunecă…”. Către Serapion, epist. 1, P. G. 26, col 593 CA.

[16] S-a dezvăluit ulterior că mulţi dintre intelectualii contestatari au fost agenţi ai regimului comunist.

[17] Vezi site-ul Parlamentului European.

[18] Ultima acţiune de blamare a Bisericii a avut loc în preajma alegerii noului patriarh al BOR

[19] „Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua. Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.” Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[20] Impune o dictatură a monologului, „neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.” Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Can. 32 Trul. Vezi şi 46, 64 Ap.; 19 Sin. I Ec.; 7 Sin II Ec. etc.

[23] Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[24] „Este oprit ca membrii Bisericii sau clericii să se roage împreună cu ereticii şi este de-a dreptul o infracţiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte împreună cu aceştia, dacă provin dintre clerici… căci ce înseamnă intercomuniunea «in sacris» cu ereticii? Nimic altceva decât a face cauză comună cu aceştia.”, ediţia Floca, p. 31.

[25] Can. 45 Apost. Vezi şi 10, 11, 46, 64, 65 Apost. ; 2, 4 Sin III Ec.; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodic; etc.

[26] „Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile si a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare), pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie, redăm mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martorul unei convorbiri telefonice între şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici”. Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[27] Ziarul Făclia, 21 iunie 2008.

[28] „«Nu vreau să mă gândesc cu cine am putea să ne trezim aici. Nu aducem presiuni asupra Sfântului Sinod, dar trebuie să se vadă o susţinere», a declarat, la rândul său, preotul greco-catolic Ovidiu Nicolae Teodorescu”. În articolul ÎPS Corneanu susţinut de intelectualii bănăţeni, în Evenimentul Zilei, Luni, 23 Iunie 2008.

 

29-petrupavel2.JPG


Categorii

Anunturi, Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

43 Commentarii la “IMPORTANT! – Memoriul Laicatului Ortodox Roman catre Sfantul Sinod referitor la apostazia celor doi ierarhi ortodocsi

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mai înainte vestire despre ivirea ereticilor cu înşelăciuni, şi pedeapsa lor. Înfruntarea obiceiurilor rele.

    1.Însă au fost şi proroci mincinoşi întru norod, precum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor băga eresuri de pierzare şi se vor lepăda de stăpânul cel ce au răscumpărat pre dânşii, aducându-şi grabnică pierzare.
    2. Şi mulţi vor merge în urma înverşunărilor lor prin carile se va huli calea adevărului,
    3. Şi pentru lăcomia cu cuvinte amăgitoare pre voi vă vor precupi, a căror judecată încă de demult nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
    4. Că de vreme ce Dumnezeu pre îngerii cari au greşit nu i-au cruţat, ci cu lanţurile întunerecului în tartar legându-i, i-au dat spre judecată a se păzi,

    9. Ştie Domnul pre cei binecredincioşi a-i izbăvi de ispită, iar pre cei nedrepţi a-i păzi la ziua judecăţii ca să se muncească,

    21. Pentru că mai bine era lor a nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât dupre ce o au cunoscut, a se întoarce înapoi dela sfânta poruncă ce li s’a dat lor.
    22. Că s’a întâmplat lor pilda cea adevărată: Câinele s’a întors la borâtura sa şi porcul scăldat la mocirla tinei.

    (EPISTOLIA SOBORNICEASCĂ A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PÉTRU)

  2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Stiri, recomandari si… cum ne mai spala pe creier “Ziarul Lumina” - 3 iulie
  3. Pingback: MEMORIU referitor la apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec « Popas Alternativ
  4. Primit prin e-mail:

    Se pregateste o musamalizare a cazului celor doi ierarhi propusi in discutie in sedinta Sfantului Sinod din 8-9 iulie. Pentru a amana discutiile in legatura cu IPS Nicolae al Banatului si a PS Sofronie al Oradei acestia vor gasi motive sa se eschiveze. In aceasta privinta IPS Nicolae va fi amanat pe motive de boala. Deja a fost internat in spital pe motivul durerilor de inima, “boala” despre care refuza sa dea detalii atat IPS Nicolae cat si medicii care il trateaza”. Doru Brudascu, teolog

    Si Victor Roncea scrie cam in aceeasi directie:
    http://victor-roncea.blogspot.com/2008/07/grupurile-anti-romanesti-pregatesc.html
    si avertizeaza: “Pregatiti-va de ce e mai rau!”

    DAR CATI OARE MAI SUNTEM TREJI? CATI NU AM ALES DEJA LASITATEA SI FRICA? CATI SUNTEM CONSTIENTI DE CEEA CE NE ASTEAPTA?!

  5. Frate ADmin.!

    Eu nu pot citi nimic de pe blogul lui Victor Roncea; ca sunt la serviciu sau acasa, ma tine clepsidra aia in asteptare de ma plictisesc; pe urma – ma scoate definitiv de pe net.

    In privint mesajului de mai sus, eu – una – sunt constienta de ceea ce ne asteapta; lasitate – nu!; frica – nu! Eu sunt gata pentru a merge inainte! Insa – sa vedem cati/cate merg alaturi de tine (pana la o vreme) si cati raman statornici in spatele tau alaturi de tine/cu tine; s-ar putea sa avem surprize, surprize…

    P.S.La ceea ce hotarati sa va inhamati, sunt alaturi de voi!

  6. @ Magda:

    Da, unele surprize deja au aparut (pentru noi, cel putin). Acum e un val puternic al cernerii. Multi aleg sa taca si in al XII-lea ceas si aleg slava acestei lumi, nu pot renunta niciun pic la ambitiile si la confortul unei vieti tihnite. In acelasi timp, un duh de “moleseala maligna” (cum il numea Sf. Ioan Maximovici), de apatie, de amorteala, de toropeala parca ne-a invaluit pe multi; dusmanii nostri – “portile iadului” cu chip uman – au o ravna draceasca neobosita sa loveasca in Biserica si in neam, iar noi, chiar si acum, sau mai ales acum… TACEM! DORMIM PE NOI! Pentru asa ceva oare Duhul Sfant n-o sa ne “lase-n parasire”, cum zice parintele Proclu? Doamne, miluieste-ne!

    ***

    Ne pare rau ca nu poti deschide pagina lui Victor Roncea. Probabil ai antivirus kaspersky si ai niste setari mai “dure”. Redam upentru tine, aici, un pasaj din articolul sau:

    Presiunile societatii civile anti-crestine urmaresc ca Patriarhul Daniel sa nu pedepseasca prin caterisire ereziile celor doi lasand poarta deschisa pentru perpetuarea unor astfel de gesturi, tintind totodata si catre scindarea Bisericii Nationale. Una dintre posibilitati este ca Nicolae Corneanu sa isi regizeze in zilele respective un “picior in ghips”, dupa modelul consacrat. Lipsa lui de la lucrarile Sindodului va face imposibila judecarea ereziei sale. O alta tine de influenta lui Daniel de a-si impune vointa sfidand intregul corp al Bisericii Ortodoxe Romane si invocand argumente “intelectuale”, emotionale, de compasiune, care ar putea duce doar la pensionarea ierarhului de la Timisoara, erezia lui si a lui Sofronie ramanand astfel nesanctionate. Mizele sunt multiple si, daca vor fi atinse de catre dusmanii Ortodoxiei, vor avea consecinte extrem de grave inclusiv asupra statului roman. Asa-zisa “societate civila” face pasi repezi si numerosi pentru incitarea Patriarhului. Peste 300 de “adeziuni” si “declaratii de solidaritate” cu gestul si persoana lui Corneanu, stranse de neortodocsii din Timisoara, au fost deja inregistrate la Cancelaria Sfantului Sinod. In paralel s-au pornit presiunile mediatice, care vor merge intr-un crescendo pana in ziua votului din Sinod. Un exemplu al ambelor aspecte este promovat de site-ul greco-catolica.org. Sub titlul neadevarat “Clerul ortodox timisorean, alaturi de IPS Nicolae Corneanu“, portalul preia o asa zisa informatie din publicatia Timpolis.ro. Daca este vorba de prelatii lui Corneanu care au savarsit Ceremonia masonica din Catedrala ortodoxa din Timisoara… atunci nu ne mira. Eu stiu ca, dimpotriva, numerosi preoti ortodocsi din Timisoara sunt indignati de gestul Mitropolitului. Oricum, noul apel se adauga celui al “intelectualilor” si al “Societatii Timisoara”, cu acelasi destinatar (Vezi “Intelectualii” anti-Ortodoxie pregatesc un comando la Sfantul Sinod in apararea ereticului Corneanu).

    (…) Batalia diavoleasca anti-ortodoxie si anti-romanism se intensifica prin contributiile “crestinesti” ale unor Florian Mihalcea, Romulus Rusan, Doina Cornea, Radu Preda (aici Victor Roncea greseste, probabil confundandu-l pe Radu Preda – care a avut o pozitie corecta, totusi, pe ansamblu – cu Bogdan Tataru Cazaban, nota noastra), Traian Ungureanu, si alti ungro si homo-intelectuali din curtea GDS. Vezi Eroare vs intransigenta.Mitropolitul Nicolae Corneanu si sensul ecumenismului in ortodoxie si Apel la unitate spirituala: cazul Mitropolitului Corneanu. Pentru a le tine spatele, tartorul lor, “dobitocul dichisit” (vorba lui Steinhardt) Andrei Plesu, isi baga coada prin intermediul Dilemei lui Patriciu cu intrebarea insidioasa “Cine se teme de Preafericitul Daniel?”. Dupa ce invoca aura de intelectual ecumenist a Patriarhului si ridiculizeaza monahii “depasiti de vremuri’, Plesu invoca un anume “Duh” care s-a coborat, in sfarsit, in Biserica. Ati ghicit, este vorba de duhul pe care il pomenea regretatul Patriarh adormit intru Domnul, Teoctist, cand amintea cine impiedica activitatea Bisericii Nationale: “un duh mut, un duh diabolic”… Pregatiti-va de ce e mai rau!

  7. Da Doamne sa nu se probeze scenariul!
    Daca da…atunci trebuie sa stam de vorba – toti – la modul cel mai serios cu putinta si sa punem piciorul in prag; ca ne-om aduna sa marsaluim pe strazi, ca vom da razboi de-aici de pe site, ca vom strange semnaturi, ca vom face memoriu’, ca vom stabili dupa putere si ravna un post anume cu o ora anume de rugaciune…nu stiu! Dumnezeu sa ne lumineze pe toti punandu-ne in minte si-n suflet gandul cel bun si de folos!

  8. Magda,

    Nici macar nu e vorba de asta, nu trebuie marsaluit nicaieri. E vorba de a nu tremura in pantaloni ca trebuie sa dai o banala semnatura pentru Biserica ta, pentru credinta ta, a nu-ti face nspe miii de calcule sa nu-ti strici carecumva niste relatii suspuse si sa pierzi nu stiu ce avantaje, etc. Sau: de ce sa te doara pe tine capul cand poti sa-i lasi pe altii sa si-l sparga, iar tu sa-ti vezi linistit de vacanta ta, de concediul tau, de placerile tale, de pasiunile si proiectele tale, pretextand cu scrupule peste scrupule. Acum se vede daca ii pasa cuiva cu adevarat de ortodoxie sau daca alege calea cea larga a nepasarii, a lasitatii, a oportunismului sau a slugarniciei (pentru unii chiar a dezbinarii – din “hiper-corectitudine”/zelotism stilist sau din invidie). Sa ai alaturi de tine pe marii duhovnici ai tarii asteia, o gramada de manastiri, de personalitati si de asociatii importante si sa mai stai pe ganduri analizand sansele si riscurile…

    Apoi, ce avalansa de comentarii indignate au fost cand s-a savarsit apostazia, iar astazi aproape toata lumea tace, mai nimeni nu mai spune nimic aici, cand e nevoie de o minima sustinere. Daca acum, nu vorbim, fie si asa, pe un amarat de forum de comentarii, cand o vom face? Dupa ce ne vom vinde la catolici deja si ne vom dezintegra si teritorial si bisericesc? Chiar nu vedem si nu auzim nimic din ce spun toti oamenii acestia care stiu foarte bine pulsul evenimentelor? Chiar nu ne pasa ce se va intampla cu noi???

    P.S.: Parintele Filotheu Balan (de la grupul de discutii google ORTODOXIA) deja s-a dat cu stilistii, se pare, ceea ce inseamna ca au avut MARE dreptate redactorii memoriului, ca unii vor pleca acum catre stilisti, iar altii catre catolici sau catre secte. SA STAM BINE, SA STAM CU FRICA, SA LUAM AMINTE!

    Cititi si:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2008/07/04/ue-dictatura-perversiunii-4-iulie/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/04/post-si-rugaciune-pentru-pastrarea-dreptei-credinte/

  9. Frate Admin.,

    Nu ma intelege gresit: am dat cu presupusul pur si simplu referitor la ceea ce-ar trebui sa facem in continuare; sunt alaturi de voi, cu voi…indiferent ce s-ar intampla! Poate alti fartati asteapta derularea evenimentelor pentru a-si spune pct.de vedere, nu crezi?

    Ca unii trec la stilisti, e problema lor! Ca altii – la catolici, altii – la secte…inseamna ca n-au fost niciodata ORTODOCSI! PUNCT.

    Nu mai dau vina nici pe parinti (nici ai mei nu m-au invatat nimic), nici pe profesorul de religie (pentru cei de dupa ’90), nici pe secularizare; Dumnezeu bate la poarta inimii fiecaruia, indiferent de inclinatiile, natura lui interioara, pacate… dandu-i medicamentul potrivit pentru intoarcere si/ori ingaduind necazuri, napaste, rautati doar, doar…te-oi intoarce la adevaratul tau Parinte!

    Apoi! Hai sa asteptam 8iulie si sa vedem ce se hotaraste! Si…cine vorbeste in apararea ortodoxiei noastre.

  10. Anonimule admin, dacă aş fi din alt mediu decît ortodox, te-aş pune să îmi ceri public scuze. Dar cum nu este cazul, mă bucur că îmi pui în spate încă o cruce de dus. Căci defăimarea ce mi-ai adus, deşi mă doare, îmi face cinste.
    Mă doare, că vine din partea cuiva care nu-şi recunoaşte propria goliciune, scandalizîndu-se de cei ce poartă haine. Căci a fi lipsit de TOATE atributele Ortodoxiei cum altfel poate fi numit decît goliciune?
    Publici articole laudative Sfîntului Ioann Maximovici, probabil fără a şti părerea sa despre noul (gregorianul) calendar. La fel Sfinţilor Ioan Iacov Hozevitul (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/05/sf-ioan-iacob-nadejdea-celui-cazut-si-pricinile-deznadejdii/ şi un material cenzurat la http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/05/sfantul-ioan-iacob-hozevitul-despre-ispita-neamului-de-pe-urma-si-fratii-cei-mincinosi/), Sfîntului Nicodim Aghioritul (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/07/14/din-viata-cuviosului-nicodim-aghioritul-de-sf-ioan-iacob-hozevitul/) şi Sfîntului Calinic de la Cernica (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/04/10/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica/). Dacă pentru ataşamentul meu de toate atributele Ortodoxiei sînt numit “zelotist”, “dat cu stiliştii”, atunci cu atît mai vîrtos mă bucur că mă pui în aceeaşi barcă cu Sfinţii Părinţi pomeniţi mai sus, care şi ei au scris EXPLICIT despre sminteala noului calendar, cel gregorian. Pentru aceea, îmi faci cinste, punîndu-mă alături de ei.
    Cîtă vreme eu nu m-am rupt de Biserică, şi nu m-am declarat zelotist, te rog să nu mă desparţi cu de la tine putere. Căci am şi eu un Dumnezeu, care nu bate cu parul, dar pe lîngă faptul că e milostiv şi îndelung-răbdător, este şi drept. Şi chiar dacă îngăduie şi rabdă ultra-corectitudinile de tip ascorist ori fenomenele de tip neo-protestant acceptate de BOR precum Oastea Domnului, să nu credem că iubirea Sa de oameni va îngădui ca toţi cei ce I se roagă să rămînă în aceste rătăciri.
    Iar cît despre faptul că m-am dat cu stiliştii, ca toţi Creştinii Ortodocşi din Ţara Sfîntă, inclusiv reprezentanţii BOR aici, respect şi eu vechiul calendar. Mă gîndesc, însă, oare nu cumva şi BOR însăşi nu “s-a dat cu stiliştii”, cîtă vreme declară că ESTE ÎN COMUNIUNE cu Patriarhiile Ierusalimului, Belgradului şi Moscovei? Nu e BOR “stilistă” cîtă vreme Mitropolia Basarabiei dependentă de BOR respectă întocmai, ca şi între cele 2 războaie, calendarul iulian, adică cel vechi? Şi dacă lucrurile stau astfel, de ce un îndemn la Ortodoxie, la revenirea la calendarul iulian, ADEVĂRATUL ŞI SINGURUL CALENDAR AL BISERICII ORTODOXE, trebuie în ochii unora să fie un gest extremist, zelotist şi schismatic?
    Iartă-mă şi Domnul să te ierte. Şi neştiinţa este păcat, să ştii, şi încă unul uriaş, precum vorbeşte Sfîntul Marcu Postnicul (Ascetul, cum vrei să-i spui): Iad este neştiinţa, fiindcă amândouă sunt neluminate. Aşadar, înapoi la Hristos, Care îndeamnă spre cunoaştere: (Ioann 17:3) Şi aceasta este viaţa cea veşnică, ca să te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu, şi pe Cel pe Care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. (Ioann 8:32) Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va slobozi pre voi.

  11. admin, 🙂
    azi ai spus in doua mesaje ca “se doarme in pantaloni”.
    Prima data am avut un feeling ca zici de “muritorii” de rand ca noi, dar apoi m-am gandit ca trebuie ca ii ai in vedere pe cei care decid in mod efectiv sau macar pe cei al caror glas este musai de luat in seama la nivel decizional.
    Dar feelingul a fost corect.

    Va cred pe voi, cei implicati mai mult decat la nivel declarativ in razboi, ca e frustrant sa ai impresia ca nimeni nu se urneste sau ca au adormit si cei care miscau “la un colt”.
    Dar impresia aceasta e gresita. Chiar daca nu exista comentarii pe forum (din diverse motive, dar poate nu musai ca cineva nu e dispus sa isi strice vacanta) am convingerea ca fiecare om care va citeste si simte la fel ca voi duce razboiul comun pe frontul pe care are el acces. Unii pot duce razboiul chiar cu ei insisi.
    Deci nu fi suparat, caci semintele daruirii voastre rodesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, in multi oameni si in multe parti.
    Fii increzator ca nu vorbiti si nu scrieti in van.

  12. Cred ca cei mai multi dintre noi de fapt asteapta decizia Sinodului. Atunci “se vor desparti apele” intrucatva. Pentru ca ierarhii care mai pastreaza dreapta credinta – in frunte cu IPS Bartolomeu – nu vor lasa ca aceasta problema sa fie data uitarii, chiar daca pe moment se vor pune la cale tot felul de artificii (internari in spital etc.). Dupa cum s-a exprimat Mitropolitul de la Cluj a subliniat ca nu va mai accepta sa discute impreuna cu acesti doi ierarhi apostati despre viitorul ortodoxiei.

    Si mai cred ca luarile noastre de pozitie sunt bune pentru clarificari si informari la nivelul nostru de mireni. Cu siguranta cei care fac jocurile nu vor fi impresionati prea tare de parerea noastra.

    In concluzie, in functie de decizia Sinodului fiecare isi va cerceta duhovnicul si va hotari cum trebuie sa se comporte mai departe fata de cei apostati si cei care ii sustin. Sunt din Timisoara, deci in “epicentrul” problemei, si ma gandesc ca daca situatia asta tulbure nu va inceta printr-o decizie clara a Sf Sinod atunci s-ar putea chiar sa ajungem sa evitam unele biserici din aceasta eparhie daca respectivii preoti vor continua sa sustina un ierarh apostat. Deja unii preoti de aici nu il mai pomenesc pe IPS Nicolae la slujbe in timp ce altii minimalizeaza problema.

    Dumnezeu sa ne ajute!
    Sorin

    P.S. Un duhovnic athonit care a adormit intru Domnul acum cativa ani avea viziuni cu Maica Domnului, cu un astfel de prilej Maica Domnului i-a zis ca din anul 2007 incepe greul pentru romani. Integrarea in UE si moartea Patriarhului Teoctist de anul trecut sunt cu adevarat inceputul durerilor pentru noi. In plus mi-a dat fiori reci ceea ce am citit intr-un comentariu, ca Pr Staniloae ar fi zis inainte de moarte ca ortodoxia va cadea prin romani…

  13. @Filotheu monahul
    Iarta-ma si tu, si Dumnezeu sa te ierte. Fiecare, din vorbele noastre vom fi judecati. Nu te desparte nimeni de Biserica, cu atat mai putin eu. Singurul care ar putea sa faca asta esti chiar tu.
    Cat priveste problema in sine, a stilistilor, eu sunt de de parerea Cuviosului Paisie Aghioritul, dar si a parintelui Epifanie Teodoropulos.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/07/parintele-epifanie-combate-extremismele-stiliste-si-arata-cum-biserica-intotdeauna-a-lucrat-cu-iconomie-si-dreapta-socoteala/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/07/cuviosul-paisie-aghioritul-si-cele-doua-rani-opuse-ale-bisericii-de-azi-ecumenismul-si-stilismul/

    Mai adaug faptul ca din partea noastra, nu noi avem o problema cu stilistii, ci ei au cu noi, pentru ca nu ne recunosc Tainele. Si atunci cand nu mi se recunoaste impartasirea cu Hristos, atunci…cum mai citesc eu oare ce spune Apostolul Pavel despre ce ne va desparti pe noi de Hristos? Daca dumneata ai simpatii cu cei care nu iti recunosc impartasirea cu Hristos, atunci este problema ta, nu a mea.
    Daca tii atat de mult la a nu fi defaimat, de ce ai defaimat memoriul de mai sus? De ce te pui de-a curmezisul unei initative semnata deja de mai multe manastiri ortodoxe, una din putinele initiative menite sa sprijine o decizie in conformitate cu dreapta credinta?
    Tot ce am scris am scris pentru constiinta. Banuiesc ca si tu la fel. Nu tin sa conving si in orice caz nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Iarta-ma pentru supararea provocata. Dumnezeu sa ne lumineze si sa ocroteasca turma Sa cea cuvantatoare.

  14. Rog pe admin, daca are posibilitatea, sa verifice daca semnaturile noastre au ajuns unde sint colectate de catre dl. Claudiu Tirziu, ca am impresia ca nu funcioneaza chestia asta….sau calculatorul nostru e de vina? Ma refer la semnarea Memoriului laicatului roman… Se poate? Trebuie sa va scriu pe…”privat”? Aveti idee cum as putea sa verific eu insami, in caz contrar? Nu sintem in tara…dar apartinem de aceeasi Biserica ortodoxa romana…

  15. @axxa

    Cred ca daca arunci o privire la blogul lui Claudiu Tarziu si vezi cat de putini sunt cei care au semnat vei intelege mai bine supararea noastra.

    Ne facem prea putine probleme, preferam sa despicam firul in patru…si sa avem o atitudine destul de relaxata. Desi e vorba, totusi, de mantuirea noastra.

  16. @sorin – da, infricosatoare profetii si perspective. Ne gandeam si noi ca e nevoie sa avem, totusi, o sursa pentru acel citat din pr. Dumitru Staniloae.
    In ceea ce priveste statul pana la decizia Sinodului, ma tem ca se sta degeaba. Acum se poate face ceva, din partea noastra, nu dupa. Daca decizia Sinodului va fi una rea, atunci vom avea de indurat consecintele. Daca va fi una buna, atunci isi va fi facut Dumnezeu mila cu noi si ne da timp de pocainta ca sa constientizam ca altadata nepasarea noastra nu a va trece nepedepsita.
    Dupa cum stim prea bine, cei care se agita in favoarea episcopilor apostati sunt lideri de opinie foarte influenti, au mass-media de partea lor, ca si lumea politica. Si noi stam letargic, fara sa ne punem o secunda problema ce fel de presiuni enorme se exercita asupra ierarhilor din tabara conservatoare. Practic, prin tacerea noastra ii lasam fara argumente. Vor fi facuti de rusine si de ras daca vor merge cu niste memorii care au abia cateva zeci de semnaturi, in conditiile in care episcopii apostati vor aduce cu ei mii de semnaturi, sustineri de la personalitati numai una si una, sustineri europene si multe, multe altele de acest gen.

    @Alta Alina – daca ai scris puteti verifica aici daca s-a publicat semnatura:
    http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/07/laicatul-ortodox-sprijin-sinodul-pentru.html

    Adreasa de mail a lui Claudiu este asta:
    claudiu.tarziu@gmail.com

    Daca nu apare imediat, este posibil sa fie din cauza faptului ca asteapta mai multe, pentru a le publica ulterior.

  17. Despre cei care trec de la noi la stilisti, greco-catolici, catolici etc., consider ca nu este nicio pierdere pentru ortodoxie. Ei au trecut demult la acestia: doctrinar, emotional, ideologic. Ar fi bine sa se duca odata si sa ne lase in pace. In activitatea mea de preot am intalnit indivizi declarati ortodocsi, dar fara duh ortodox. Poate va veni odata vremea sa stim pe cine contam… Aveti incredere si speranta ca Dumnezeu nu ne lasa si cei tradatori vor fi dati afara. Sfantul Grigorie de Nazianz a intors Constantinopolul la ORTODOXIE, in vremea sa, si nu i-a fost usor. Sinodul nostru are cativa ierarhi vrednici. Eu am incredere in ei. Pacat ca unii dintre ei stau mai mult de vorba cu strainii, masonii, materialistii, modernistii cu mintea secularizata. Greu pentru ei sa mai coboare la nivelul sobordonatilor preoti!!! Iar despre dialog cu ei…Care? Sper ca acest “haos foarte bine organizat” va fi dat in vileag, si ne vom vedea in continuare in liniste de treaba. Doamne, da-i romanului in aceste clipe mintea (lui inteleapta)cea de pe urma!

  18. Frate Admin!

    Na! Parca toate fortele s-au pus de-a curmezisul! Nu e prima oara, am vrut sa semnez petitia si nu ma lasa! Cica mail invalid! Ce sa mai cred? Si alta data am vrut sa postez pe blogul lui Claudiu Tarziu dar NU MA LASA! E chiar culmea! La fel pe blogul lui Victor Roncea – imi apare la un moment dat ‘illegal operation’ si ma scoate definitiv nu numai de pe net, imi restarteaza calculatorul!

  19. @ alex

    Binecuvantati, parinte! ma bucur sa vad un slujitor al Domnului care nu este ‘speriat’ de nimic, care este gata sa-i imbarbateze in aceste clipe pe toti cei indurerati de cele care se petrec! sa dea domnul ca rugaciunea voastra, parinte, privind ‘mintea romanului cea de pe urma’ sa o implineasca Bunul Dumnezeu!

  20. Am trimis un mail; poate o sa apara!
    In sfarsit! E trist! Sunt putini pe lista; am vazut si eu.

  21. @admin – Intr-adevar, ierarhii nostri au nevoie de sustinerea noastra si Biserica are nevoie de cat mai multi marturisitori in aceasta perioada. Dar ma gandesc ca problema adevarului nu ar trebui sa se puna in mod “democratic” – nu majoritatea are adevarul de partea ei. Cred ca acesti pastori constientizeaza acest lucru – si daca nu ar trebui sa li se puna in vedere – si sa nu intre din start in acest joc al cantitatilor.
    Ar trebui sa duca deci discutiile pe cat pot in planul adevarului ca realitate absoluta, nu ca realitate instituita de o majoritate. In acest mod ar putea insista pe ignorarea totala a acestor petitii (pro sau contra) si pe intoarcerea la Canoanele Ortodoxiei in care acest adevar absolut este statornicit.
    Bineinteles ca acest mod de a pune problema nu o sa fie bineprimit de “majoritatea” modernista, dar ar trebui totusi ca asa sa fie pusa problema pana la capat pentru ca intrarea in jocul petitiilor inseamna pierderea din start a luptei.
    In concluzie ierarhii conservatori vor ramane fara argumente imediat ce vor cadea in aceasta capcana.

  22. Dar nici noi nu puneam problema in mod democratic sau politic. Sunt de acord ca nu trebuie sa intre in logica “petitiilor”, dar este sigur ca sunt menite a presa, ca altfel partea opusa nu ar fi stat degeaba. Trebuie si omeneste sa se depuna toata ravna, altfel, ajutorul dumnezeiesc nu vine pentru cei ce stau cu mainile in san.

    Pr. Dan Badulescu spunea foarte bine ca nu exista in Sinod doar doua tabere – conservatori si modernisti, ci si o a treia…”pleava”. Adica cei influentabili. Alaturi de el, pr. Aldea, la conferinta “Ecumenism si fanatism”, a afirmat ca ierarhii au nevoie sa se simta sprijiniti de popor. Sunt si ei oameni, nu sunt roboti sa te astepti sa judece complet la rece. Cand esti supus la presiuni constante, conteaza orice voce de sprijin venita din partea poporului drept-credincios. Deci nici vorba de logica petitionara aici sau de logica politic-democratica, ci de necesitatea ca noi, ca Trup al Bisericii, sa dam semne de viata. Altfel, ca sa inversez cuvantul lui Razvan Codrescu, “asa turma, asa pastori” …

  23. Am primit un mesaj de la Fratele Vela preluat de pe blogul SCEPTIC:

    “Incredibil! Uniunea Europeana vrea sa copieze modelul chinez de control al internetului! Big Brother face noi pasi in UE! Conform unui Proiect de Raport al Comisiei pentru Cultură si Educatie a Parlamentului European, in Uniunea Europeana vor fi inregistrati, catalogati si numerotati toti bloggerii din blocul sovietic… pardon, “european”! Un ziarist suedez a comparat aceasta propunere cu una dintre masurile luate de Ceausescu in Romania: “In Romania lui Ceausescu, oricine detinea o masina de scris trebuia sa-si inregistreze masina si sa predea o foaie cu mostre ale literelor, pentru ca autoritatile sa prinda mai usor inamicii statului si eventualii criminali“.

    Bineinteles, exista destule pretexte pentru impunerea controlului asupra blogurilor! Autoarea Proiectului, Marianne Mikko (Grupul Socialist din Parlamentul European, Estonia), afirma ca, desi blogosfera “a fost pana acum un loc al bunelor intentii si a fost in general caracterizat de intentii sincere”, exista riscul din ce in ce mai mare ca, pe masura ce bloggingul devine o activitate comuna, acesta sa devina “o sursa de poluare a cyberspatiului”. Ea crede ca, pentru a preveni acest lucru, este nevoie de un fel de eticheta de calitate aplicata asupra blogurilor si a bloggerilor, a caror identitate si motive pentru a scrie pe blog trebuie facute publice. Astfel, Raportul d-nei Mikko:

    sugerează clarificarea statutului juridic și de altă natură a blogurilor și încurajează „etichetarea” lor voluntară în funcție de responsabilitățile și interesele profesionale și financiare ale autorilor și editorilor lor

    Asadar, se doreste o reglementare a blogurilor. Intrebarea care se spune este: din moment ce nu exista un cadru legal, pe banii cui el va fi creat si pe banii cui se va desfasura acest proces de verificare si “etichetare”? Evident, pe banii platitorilor de taxe, adica ai nostri.

    De asemenea, raportul considera ca in cazul blogurilor trebuie stabilite masuri legale pentru a fi folosite in eventualitatea unor procese legate de continutul articolelor si pentru a stabili un drept la replica al celor vizati de acestea.

    Interesant este ca, inainte a devina membru al PE, doamna Mikko a fost, vreme de 20 de ani, jurnalista. Raportul sau va fi luat in discutie in plenul Parlamentului European pe 22 septembrie.

    Un alt parlamentar european, liberalul german Jorgo Chatzimarkakis, afirma ca “desi bloggerii nu pot fi considerati in mod automat o amenintare (!)”, acestia pot servi intereselor unor “grupuri de presiune sau grupuri profesionale” care pot folosi blogurile pentru a-si transmite mesajele. “Blogurile sunt instrumente puternice si pot reprezenta o forma avansata de lobby, care la randul sau poate fi considerat drept o amenintare”.

    Reamintim ca, in Romania, toate comunicatiile electronice sunt monitorizate non stop de catre SRI.”

    Deci! Sa nu ne (ma mai) mire ca merg blogurile ortodoxe din 2 in 2; aveti grija!

  24. nici nu mi-am pus problema sa semnez eu ,gandindu-ma ca sunt nimeni si ca sunt asteptate semnaturile preotilor, teologilor, jurnalistilor,scriitorilor etc.
    acum am inteles ca suntem asteptati toti, eventual si cei ca mine care nici macar nu stiu ce sa scrie la profesie

  25. @ Ioana:

    Parintele Iustin Parvu:

    Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă – trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica Ortodoxă“.

  26. Cer iertare parintelui Filotheu pentru adresarea necuviincioasa (“tutuiala”) folosita (asa cum ne-a semnalat mai devreme cineva) in raspunsul dat Sfintiei sale de catre unul dintre ceialti frati care scriu aici si care este mai incepator si mai putin familiarizat cu adresarea in Biserica. Cei care ne ocupam in principal de site fiind absenti astazi cateva ceasuri, am lasat ca unele raspunsuri sa fie date de catre unul din colaboratorii nostri, dar cu ideile mari sugerate de noi, telefonic. Nu ne asteptam sa se exprime asa si cred ca fost mai mult din neatentiesi din graba, uitand cui adreseaza respectivul raspuns. Este o gafa pe care ne-o asumam si pentru care ne cerem inca o data iertare!

    In privinta continutului argumentelor insa nu cred ca am gresit cu ceva, din pacate mesajul parintelui Filotheu fiind inteles de mai multi ca o adeziune sufleteasca (cel putin) la miscarea schismatica stilista, dezamagitoare pentru mai toti cei care il urmaream cu simpatie pe grupul respectiv (de unde am recomandat, de-a lungul timpului, foarte multe articole). E de prisos sa amintim ca exemplele Bisericilor pe care le da parintele nu sunt de comunitati stiliste, ci de Biserici aflate in comuniune cu BOR, care o recunosc, asa cum recunosc si pe celelalte Biserici locale care au adoptat calendarul indreptat. Nu e cazul cu miscarea stilista schismatica fata de Biserica Ortodoxa Romana sau fata de cea greaca. Argumentele sunt arhicunoscute si sunt foarte limpede exprimate de Cuviosii Epifanie si Paisie, printre altii. Oare si ei sa fi fost “heterodocsi”?

  27. Pingback: Război întru Cuvânt » AMANAREA CATERISIRII ADANCESTE CRIZA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate