IN GALOP CATRE FALIMENTUL MONDIAL. Acordul cu FMI si summit-ul G20

6-05-2009 Sublinieri


În galop către falimentul mondial. Acordul cu FMI şi summit-ul G20

Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea (Ioan 12:3-6).

Recent au avut loc două evenimente care vor afecta profund evoluţia economică a României, laolaltă cu evoluţia economică a întregii planete. Este vorba despre acordul încheiat de guvernanţii „noştri” cu FMI şi de un summit mondial G20 al celor mai reprezentative puteri economice ale lumi, ţinut la Londra la începutul lunii aprilie. Aşa cum au arătat numeroşi observatori, acordul cu FMI ne afundă şi mai mult într-o situaţie de dependenţă şi supunere faţă de instituţiile globaliste financiare şi forţele care stau în spatele lor. În acelaşi timp, summit-ul G20 a pus bazele unei tranziţii către o nouă formă de sistem financiar global – moneda mondială virtuală, alături de un organism ce prefigurează guvernul mondial.

Acordul cu FMI este, practic, o lesă prin care anexarea României la această tranziţie către un nou sistem financiar (o nouă ordine mondială) este asigurată din scurt şi fără eventuale surprize.

1. Acordul cu FMI sau cum se pregăteşte falimentul naţional

Cum am ajuns la mâna FMI. Deşi atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, asigurau opinia publică, acum câteva luni, că România nu are nicidecum nevoie de vreun acord cu FMI, lucrurile s-au schimbat de aşa manieră încât ţara noastră nu numai că a încheiat acest acord, dar s-a legat de FMI în condiţii mai restrictive şi dezavantajoase decât o făcea în anii 1990. S-a ajuns aici printr-o constantă şi continuă presiune asupra României, exercitată prin intermediul agenţiilor de rating economic care au coborât constant (şi nejustificat) „notele” date situaţiei economice din ţară, dar, mai ales, prin presiunile exercitate de instituţiile internaţionale şi forţele care stau în spatele lor.

Cine sunt „cămătarii” noştri. O altă noutate a acordului cu FMI este că, de această dată, acţiunea din partea instituţiilor internaţionale globaliste a fost concertată. Astfel, partea cea mai consistentă a împrumutului provine de la FMI – 12,9 miliarde euro, de la Comisia Europeană – 5 miliarde, de la Banca Mondială – 1,5 miliarde şi de la alte instituţii financiare – 1 miliard. FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială este constelaţia de organisme cu rol decisiv în stabilirea noii ordini financiare mondiale.

Acordul: bani pentru străini, taxe şi şomaj. Împrumutul imens impus cu forţa României presupune măsuri pe care guvernul s-a angajat să le respecte. Agenţiile de rating şi-au reintrat deja în rol şi reclamă faptul că eşecul respectării acordului va duce la degradarea ratingului şi colapsul economic. Care este însă realitatea? Văzând măsurile stabilite împreună cu FMI, pe care guvernul le aplică, se observă cum colapsul economic este conţinut exact în cadrul acestui acord.

În primul rând, banii împrumutaţi nu ajung la populaţie şi nici măcar la guvern. Ei vor merge în rezervele BNR şi, având în vedere că băncile de la noi sunt filiale locale ale unor bănci străine, aceşti bani eliberaţi de BNR vor ajunge în mâna străinilor.

„Aproape 13 miliarde de euro vor veni de la FMI şi, pentru că potrivit statutului organizaţiei nu pot fi folosiţi de ţara beneficiară decât pentru finanţarea problemelor de balanţă de plăţi externe, vor merge la Banca Naţională, în principiu spre a apăra leul. Este doar o supoziţie că, odată eliberate, sumele respective vor fi folosite de băncile străine din România pentru a relua creditarea în România şi nu vor lua calea străinătăţii către băncile-mamă. Oricum, să observăm că este vorba de aceleaşi sume: aproape 13 miliarde de euro reprezintă rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale ţinute la BNR, şi tot atât se împrumută România de la FMI!” (Ilie Şerbănescu, Bloombiz)

În al doilea rând, o condiţie drastică impusă de FMI este creşterea taxelor pentru alimentarea bugetului de stat, laolaltă cu îngheţarea salariilor din sectorul bugetar sau chiar cu disponibilizări masive făcute de stat. Deja guvernul a introdus impozitul forfetar, prin care orice întreprindere, indiferent de profitul pe care îl înregistrează, trebuie să plătească taxe în plus la stat (de la 500 de euro în sus, în funcţie de profit). Bugetul de salarii al profesorilor a fost nu numai îngheţat, ci şi tăiat, iar creşterile (oricum minore) de salarii sunt amânate sine die, prefigurându-se, în plus, concedierea a zeci de mii de angajaţi din sistemul de educaţie şi din alte sectoare bugetare.

Măsurile sunt aberante şi dovedesc o logică anti-economică programatică. Impozitul forfetar loveşte din plin firmele micilor întreprinzători, „talpa ţării”, adică exact în cei care reprezintă sectorul vital al economiei oricărei ţări – cei care produc şi aduc bani la buget. Consecinţele sunt mult mai importante, deoarece prin eşecul provocat al acestor micro-întreprinderi se urmăreşte, de fapt, nu numai distrugerea forţei economice (ceea ce, oricum, e îndeajuns de grav), ci şi distrugerea unei mentalităţi şi a unui tip de raporturi dintre oameni, precum şi a unei atitudini faţă de stat-sistem. Se obţine astfel, pe de o parte, eliminarea acelei pături sociale de oameni independenţi de sistem, autonomi, care au căpătat deprinderea de a gândi pe cont propriu, şi, pe de alta, slăbirea statului naţional, care va avea o mare de şomeri şi un buget secătuit.

Aceşti întreprinzători sunt nevoiţi, prin însuşi genul de activitate economică în care s-au implicat (realizarea unei mici afaceri, practicarea unui meşteşug, a artizanatului, comercializarea producţiei agricole etc.), să aibă o atitudine autonomă faţă de sistem. Ei nu depind de salariul dat de guvernanţi sau de o multinaţională, deci nu au o mentalitate funcţionărească, dependentă şi pasivă, ci una activă, ce implică un grad mai mare de cunoaştere, şi un spirit mai critic faţă de mişcările statului. Prin intervenţia brutală a FMI în acest tip de realităţi, activitatea economică nu se va mai realiza la nivelul de jos (şi real) al societăţii, într-un mod natural, între persoane, firme, asociaţii etc., ci totul va fi înglobat într-un sistem tiranic (şi virtual) ce stabileşte, în mod arbitrar, în funcţie de supunerea arătată, cine primeşte pâine şi cine nu.

2. Summit-ul G20 – socialismul utopic religios, ultima ideologie

Din măsurile luate la summitul G20:

  • (a) FMI va vinde rezerva de aur
  • (b) un trilion de dolari pentru instituţiile financiare internaţionale
  • (c) triplarea resurselor financiare ale FMI la 750 miliarde de dolari
  • (d) înfiinţarea unui Consiliu de Stabilitate Financiară (Financial Stability Board – FSB) care să includă toate statele membre ale G20 şi Comisia Europeană

O caracteristică mai puţin băgată în seamă legată de acordul cu FMI este faptul că el nu este denominat în dolari sau euro, ci în… SDR („Special Drawing Right”), moneda internaţională virtuală a FMI (conform declaraţiei făcute de Jeffrey Franks, şeful delegaţiei de negociere a FMI). Dar acest lucru este poate cel mai semnificativ şi arată că implicaţiile acordului FMI încheiat cu România trebuie înţelese în contextul mai larg al transformărilor sistemului financiar mondial, stabilite la summit-ul G20 din Londra.

În tranziţie către moneda internaţională şi guvernul mondial. În ciuda divergenţelor de faţadă afişate pe parcursul summit-ului (Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, făcând un spectacol pe cinste prin „fronda” sa, ameninţând că, dacă nu îi sunt îndeplinite cererile, va pleca de acolo), filosofia şi deciziile luate sunt un tot unitar care se reduc la următoarea ecuaţie: control exhaustiv asupra economiei globale (vezi punctul d) + intervenţie financiară masivă a statului pe piaţa globală, prin plasarea de fonduri imense (a, b, c). Implicaţia este simplă, aşa cum au arătat de altfel şi acei economişti nebăgaţi în seamă de mainstream-ul mass-media: falimentul autoprovocat, deoarece controlul şi planificarea duc la sufocarea economiei, iar banii tipăriţi în neştire pentru a fi aruncaţi în credite vor duce la o inflaţie de neoprit. Un faliment mondial.

Referitor la deciziile acestui summit, cotidianul britanic The Telegraph comenta că s-au pus bazele unei monezi internaţionale de facto (sus-numita SDR), ce scapă oricărui control exercitat de statele naţionale. De asemenea, s-au pus bazele unei structuri internaţionale de control financiar (Consiliul de Stabilitate Financiară), făcându-se un prim pas spre întemeierea unui organism global de reglementare financiară. Practic, o astfel de autoritate ar fi echivalentul unei structuri economice similare cu primele forme ale Comunităţii Europene – un fel de guvern economic, o autoritate supranaţională care va acţiona în tandem cu noua bancă mondială, FMI. Fondurile masive injectate în trezoreria FMI au transformat această instituţie, după afirmaţiile observatorilor economişti, într-o adevărată bancă mondială.

În ceea ce priveşte moneda internaţională a FMI, crearea acesteia reprezintă ultimul pas dintr-un lung proces de virtualizare a banilor, sau, mai direct spus, de falsificare a lor. Prin tranziţia către noua monedă internaţională, orice legătură între realitatea economică şi „monedă” este ruptă. Noua monedă va fi pur virtuală, nu va avea niciun corespondent în realitate (nu va avea o valoare reală, cum era aurul, care este, de altfel, vândut de FMI, şi nici nu va avea o valoare stabilită de procesele economice reale dintre oameni), ci va fi folosită într-un mod complet discreţionar de către cei ce au puterea mondială. Iar folosirea unei astfel de „monezi” (de fapt, o hârtie fără acoperire) va putea fi instrumentul perfect pentru falimentarea globală a tuturor celor ce au vreo activitate economică independentă de sistem.

Cât priveşte „soluţia” găsită pentru a contracara criza, şi anume injectarea de enorme fonduri guvernamentale în instituţiile financiare, pentru încurajarea creditării (măsuri de tip Obama şi Gordon Brown, premierul britanic), ea nu face decât să ducă la inflaţie şi depreciere economică mondială – acestea fiind, de altfel, chiar cauzele ce au dus la criza actuală! Într-adevăr, a trata economia îmbolnăvită datorită expansiunii nejustificate a creditării prin încurajarea creditării este totuna cu a trata un alcoolic cronic cu vodcă la discreţie.

Premierul Cehiei, Mirek Topolanek, a declarat că planurile de salvare adoptate de autorităţile americane reprezintă „un drum ce duce spre iad”, adăugând că pachetul de stimulare propus de Administraţia Obama „va submina stabilitatea pieţei financiare mondiale”.

Socialismul pan-religios – noua ideologie. Aceste măsuri economice falimentare de la un capăt la altul sunt prezentate atât de liderii marilor puteri cât şi de presa internaţională drept un prim pas către noua ordine mondială. Ele sunt promovate printr-o propagandă de tip socialist care, deja, a luat o turnură religioasă. Ne referim la discursul „istoric” ţinut de Gordon Brown, premierul Marii Britanii şi gazda summit-ului, practic o „predică” în Catedrala londoneză Saint Paul – un fapt fără precedent pentru viaţa politică a britanicilor. Discursul arată că ambiţiile liderilor politici mondiali depăşesc mizele economice. Brown a clamat că credinţa religioasă (de orice fel), Evangheliile în mod special, dar şi alte principii enunţate de „marile religii”, trebuie să slujească întemeierii noii ordini mondiale, acelei societăţi globaliste în care va domni dreptatea şi egalitatea absolută. Semn explicit că puternicii pământului vor să pună bisericile în slujba noului guvern mondial.

Asistăm, de fapt, la o nouă ideologie de tip socialist-utopic care, spre deosebire de ideologiile ateiste pre-existente, face apel în sprijinul ei la valorile religioase „universale”. Socialismul ştiinţific şi materialist de altădată a devenit socialismul religios şi „mistic” de astăzi!

Iată cum percepea Revoluţia Bolşevică din 1917 Pierre Pascal, un romano-catolic francez amăgit de mitul comunismului: „E un spectacol unic şi exaltant: demolarea unei societăţi. Acum se realizează psalmul 4 al Vecerniilor duminicale şi Magnificatul: cei puternici sunt răsturnaţi de pe tronuri, iar săracul e ridicat din mizerie.” (F. Furet, „Trecutul unei iluzii”, Humanitas). Cu atât mai mult se poate amăgi un creştin al zilelor noastre când este pus înaintea unui discurs ca al lui Gordon Brown: „Toate credinţele arată că se cade să plângem cu cei ce plâng, că omul are tendinţa să creadă în ceva mai mare decât el însuşi, că nu putem fi fericiţi când alţii disperă…”, care clamează patetic faptul că forţele pieţei ar trebui înlocuite de cele ale „inimii” (!). Câtă ipocrizie…

Este vorba, de fapt, despre o falsificare, o maimuţărire foarte apropiată de original a mesajului proorocesc ce spune că „pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.” Mitul comunist al „bogaţilor” ce trebuie distruşi şi al societăţii egalităţii perfecte va fi resuscitat, însă, de această dată, într-o notă profund „religioasă”. Mesajul noii utopii este preluat şi de clericii ce slujesc noii ordini mondiale, prin predicile, pastoralele şi mesajele finale, în care se vor aborda, într-un inconfundabil stil politic, temele sărăciei, bogăţiei şi lăcomiei drept cauze ale crizei, prezentându-se, astfel, adevăruri amestecate cu minciuna, spre amăgire. Căci lăcomia a servit doar ca mijlocul prin care o astfel de criză să poată fi provocată, o pârghie din cele multe folosite de „arhitecţii” lumii acesteia pentru a o duce în haos programat.

În loc de concluzie. Planificatorii lumii sunt doar nişte trepăduşi care fac voile „marelui arhitect” al lumii căzute. Şi chiar de îşi vor duce la sfârşit planurile lor până în amănunt, pentru netrebnicirea şi nerodirea vieţii noastre de creştini, ultimul cuvânt nu aparţine lor şi nici tatălui lor, diavolul. Ultimul cuvânt este al lui Hristos, Judecătorul lumii, Care, dintr-o singură suflare de gură, va face de ruşine toată această împărăţie a răului.

Ioan Bucur, articol aparut in Presa Ortodoxa nr. 4/2009


Categorii

Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “IN GALOP CATRE FALIMENTUL MONDIAL. Acordul cu FMI si summit-ul G20

  1. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Inceputul masurilor sociale dure pentru populatie. Istoria se repeta: CURBE DE SACRIFICIU PENTRU MICII BUGETARI/ CUM SE CLOCESTE O REVOLUTIE
  2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » FMI LOVESTE DIN NOU: suntem dati drept “exemplu de redresare economica”. CE PRESUPUNE LAUDA FMI?/ Rezultatele conditiilor FMI&UE: scumpirea gazului si a energiei/ BANCA MONDIALA ALARMEAZA IAR CU PRIVIRE LA PRE
  3. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Ce deznodamant ar avea scenariul Armaghedon in cazul Greciei?
  4. Pingback: Razboi întru Cuvânt » SANTAJUL FOAMETEI: Franta preseaza pentru un acord al G20 asupra agriculturii: ORI GUVERNANTA GLOBALA ASUPRA AGRICULTURII, ORI ”SECOLUL FOAMETEI”
  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Prinsi in haosul Marelui Diversionist, intre fumul petardelor si menghina “reformatoare” a cioclilor de la capataiul Romaniei… ‘SOLUTIA FINALA’?
  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Adevaratul MARE PERICOL si cursa in care cad inclusiv patriotii sinceri: “SA VINA UN GUVERN EUROPEAN SAU MONDIAL SA NE SCAPE DE BASESCU!…”
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » NOUA ORDINE MONDIALA INSEAMNA FOAMETE: ONU, Societe Generale si presa de profil economic umfla subiectul foametei ce va sa vina
  8. Pingback: INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT - profetismul dostoievskian "la lucru" (I)
  9. Pingback: APUSUL LIBERTATII... de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
  10. Pingback: Bine ati venit in inchisoarea economica UE! ARBEICHT MACHT FREI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate